COLEGIUL TEHNIC TÂRNĂVENI

LUCRARE DE SPECIALITATE

PROFESOR ÎNDRUMĂTOR : ELEV: Keszeg Robert Iosif

CORPADE LUCIAN CLASA: a-XII-a D

2015 - 2016
CUPRINS:

MEMORIU JUSTIFICATIC
CAPITOLUL I: TRANSPORTUL SI TIPURI DE TRANSPORT............................................. pag.5.

1.1. Generalităţi......................................................................................................
pag.5.
1.2. Transportul terestru........................................................................................
pag.5,6.
1.3. Transportul feroviar........................................................................................
pag.6.
1.4. Transportul rutier…………….........................................................................
pag.6,7.
1.5. Transportul aerian............................................................................................
pag.7,8.
1.6. Transportul naval…………………………………………………………….
pag.8.

CAPITOLUL II: TRANSPORTUL- SISTEMUL NATIONAL DE TRANSPORTURI. pag.9.

2.2. Sistemul national de transport......................................................................... pag.10.
2.3. Structura sistemului national de transoporturi............................................... pag.10.
2.4. Obiectivele sistemului national de transporturi............................................. pag.10.
2.5. Cerintele sistemului national de transport...................................................... pag.10.
2.6. Factorii care influenteaza sistemul national de transport.............................. pag.11.
2.6.1. Sistemele durabile de transport.................................................................. pag.12.
2.6.2. Proiecte nationale si internationale din domeniul transportului................. pag.12,13.
Concluzia.............................................................................................................. pag.14.
Bibliografia........................................................................................................... pag.15.
 Memoriu justificativ

Lucrarea de specialitate se numeşte FACTORI CARE INFLUENTEAZA SISTEMUL

NATIONAL DE TRANSPORT.

Transportul reprezinta un domeniu al activitatii social-economice prin care se

realizeaza deplasarea bunurilor materiale si a oamenilor in spatiu, cu ajutorul unor
vehicule sau instalatii speciale, pe anumite cai de circulatie, in vederea satisfacerii
necesitatilor materiale si spirituale ale societatii. Exista caracteristici generale care
diferentiaza calitatea serviciilor de cea a produselor: intangibilitatea, inseparabilitatea,
variabilitatea, perisabilitatea, lipsa proprietatii, precum si sferele largi de extindere a
calitatii transporturilor in viata economico-sociala si in problemele mediului natural si
artificial in care se desfasoara.
Actiunile de crestere a calitatii se extind progresiv, de la un serviciu izolat de
transport, la companie, la mod de transport si la sistem de transport, la nivel national,
continental sau planetar. Aceasta tratare permite sa se puna in evidenta, in mod gradat,
intr-o structura ierarhica, legatura dintre diferitele aspecte ale calitatii proiectate si
realizate si eficienta consumului de resurse pentru o activitate utila, circumscrisa cerintelor
sociale fundamentale, ale respectului fata de mediu si ale responsabilitatilor privind
calitatea vietii.
La nivelul economiei nationale, calitatea serviciilor se caracterizeaza prin gradul de
satisfacere a nevoilor de transport ale tarii in conditiile asigurarii integritatii marfurilor si
a promptitudinii in deplasare. Calitatea transporturilor, la acest nivel, poate fi masurata,
de exemplu, prin: cantitatea de marfuri transportata sau numarul de calatori transportati
intr-o anumita perioada de timp; marimea specifica a pierderilor din valoarea marfurilor
in timpul transportului (raportata la volumul traficului sau la cantitatea de marfuri
transportata); cantitatea de marfuri (sub forma valorica sau naturala) care se gasesc la un
moment dat in procesul de transport.
La nivelul sectorului transporturilor, calitatea serviciilor poate fi masurata prin:
siguranta circulatiei; viteza si durata de deplasare; pastrarea integritatii marfurilor
transportate. Este evident ca acesti indicatori pot fi regasiti in elementele de determinare a
calitatii activitatii din transporturi la nivelul economiei nationale.
La nivelul intreprinderii de transport calitatea serviciului poate fi evaluata printr-
un sistem intreg de indicatori calitativi, cum sunt: parcursul mediu zilnic; incarcatura
statica sau dinamica; perioada de reutilizare; viteza de circulatie; costul specific al
prestatie.

CAPITOLUL I: TRANSPORTUL ŞI TIPURI DE

TRANSPORT
Generalitati

Transportul se referă la deplasarea de la un loc la altul a persoanelor precum și a

bunurilor, semnalelor sau informațiilor. Termenul vine din latină, de la "transportare", trans
(peste) și portare (însemnând a purta sau a căra). Transportul este o activitate care a apărut odată
cu existența omului. Limitele fizice ale organismului uman în privința distanțelor ce puteau fi
parcurse pe jos și a cantității de bunuri ce puteau fi transportate, au determinat, în timp,
descoperirea unei game variate de căi și mijloace de transport.
Transportul facilitează accesul la resursele naturale și stimulează schimburile comerciale.
Sectorul transporturi are diverse aspecte. Simplificând și generalizând se poate discuta de trei
mari ramuri: infrastructură, vehicule, gestiune:
-Infrastructura transporturilor, ce cuprinde toată rețeaua de transport (străzi,
autostrăzi, căi ferate, canale navigabile, culoare de zbor, conducte etc.) și terminalele
(aeroporturile, stațiile feroviare, autogările etc.).
-Vehiculele de toate tipurile: autovehicule, trenuri, vapoare etc., împreună cu toate
aspectele ce țin de proiectare, construcție, diagnoză și exploatare a autovehiculelor, trafic rutier,
management.
-Gestiunea transporturilor, de competența ingineriei transporturilor și ingineriei
proiectării rețelelor și sistemelor de transport, ce are ca scop optimizarea sistemelor de transport,
creșterea siguranței transporturilor, protejarea mediului etc.

1.2. Transportul terestru

Transportul terestru este cea mai răspândită formă de transport. Oamenii pot să se deplaseze
prin propriile forțe sau cu ajutorul unor mijloace de transport ce folosesc forța umană, cum ar fi
bicicleta, sau pot folosi tracțiunea animală, pentru a tracta căruțe sau alte tipuri de atelaje. Cea
mai răspândită și eficientă formă de transport terestru folosește vehicule dotate cu motoare
alimentate cu combustibil lichid.
În România sistemul de transport terestru este reprezentat astfel:
  transport feroviar - căi ferate: 20077 km (a șaptea rețea feroviară ca mărime din
Uniunea Europeană)
 transport rutier de persoane - rețea de drumuri: 198817 km, asfaltată: 60043 km,
neasfaltată: 138774 km (statistica anului 2003);
 transport rutier de marfă - rețea de drumuri: 198817 km, asfaltată: 60043 km,
neasfaltată: 138774 km (statistica anului 2003);
 transport prin conducte - rețea de transport prin conducte: gaz-3508 km; petrol-2427
km (statistica anului 2004).

1.3. Transportul feroviar

Transportul feroviar este una dintre cele mai utilizate modalități de transport, ocupând în
traficul mondial locul II din punctul de vedere al volumului de mărfuri transportate pe glob.
Societățile feroviare au depus eforturi susținute în dezvoltarea și perfecționarea
materialului rulant, precum și în organizarea și expedierea mărfurilor, în vederea reducerii
duratei de transport și a micșorării prețului de
transport. Transporturile feroviare au păstrat
avantajele deținute față de celelalte modalități
de transport:
o Asigurarea unui flux continu de
transport ce permite o
aprovizionare ritmică;
o Obținerea unei anumite
regularități din punctul de
vedere al timpului de transport,
datorită modului de organizare
și independenței față de
condițiile atmosferice;
o Realizarea unei integrități mai
mari a mărfurilor în timpul
transportului, pentru că riscul
de avariere este mai mic în comparație cu alte modalități de transport;
o Încasarea mult mai rapidă a contravalorii mărfurilor transportate, pentru că
încărcarea se face când marfa a fost predată, iar negocierea documentelor se face
după expedierea fiecărui vagon;
o Simplitatea expedierii mărfurilor și cunoașterea din timp a tarifelor, ce permite
expedierea mărfurilor fără o pregătire prealabilă deosebită și cunoașterea
cheltuielilor încă înainte de efectuarea transportului;

1.4. Transportul rutier

Transportul rutier efectuează deplasarea în spațiu a
bunurilor și oamenilor cu ajutorul autovehiculelor care
sunt mijloace de transport autopropulsate. Ca
particularitate a acestor mijloace de transport se remarcă
faptul că dispun de o mare mobilitate, putând fi întrebuințate, în funcție de vreme, pe orice fel de
drum.
Transportul auto oferă posibilitatea încărcării mărfii direct de la punctul de expediere și
descărcarea ei direct la punctul de destinație, fără a fi necesare transbordări și manipulări
suplimentare. Mijloacele de transport auto se deplasează cu viteze mari ca urmare a vitezei
comerciale mari și a simplității operațiunilor tehnologice de încărcare și descărcare. Ele se pot
pregăti rapid și ușor în vederea efectuării transportului, necesitând cheltuieli reduse în acest scop.
Transportul auto oferă cea mai mare eficiență pe distanțe scurte.
1.5. Transportul aerian
Transport aerian a încetat de mult să mai fie un mijloc de transport luxos și prohibitiv.
Astăzi el este preferat de cei care vor să se deplaseze repede și de cei care au de transportat
mărfuri perisabile sau de mare valoare. Pentru transport se folosesc atât avioane mixte, pentru
pasageri și mărfuri, cât și avioane speciale pentru transportul mărfurilor. Din punct de vedere
comercial, avioanele pot fi încărcate în regim de linie, ceea ce implică un trafic regulat, și în
regim de charter (curse neregulate), curse pe bază de contracte între companiile aeriene și diferiti
beneficiari ce doresc să exploateze pe o perioadă determinată avioanele luate în chirie. Decolarea
și aterizarea avioanelor se poate face numai pe aerodromurile civile autorizate. Aerodromul este
o suprafață de teren sau de apă destinată a fi utilizată pentru sosirea, plecarea și manevrarea la sol
a aeronavelor. Aeroportul este aerodromul deschis operațiunilor comerciale. Transportul aerian
efectuează deplasarea în spațiu a bunurilor și oamenilor cu ajutorul aeronavelor. Printre
particularitățile tehnico-economice ale transportului aerian se numără:

o rapiditatea - este caracteristica esențială a transportului aerian. Aceasta este

evidențiată de viteza mare de deplasare a aeronavelor ce nu poate fi egalată de
niciun alt mijloc de transport;
o regularitatea - constă în aceea că transportul aerian se efectuează după un program
precis în orice perioadă a anului, atât ziua, cât și noaptea;
o oportunitatea – se referă la faptul că acest mod de transport pune la dispoziția
celor interesați, oricând și oriunde sunt amenajate puncte terminale, cel mai
modern mijloc de transport.
Transportul aerian a revoluționat transportul global, reducând dramatic timpul necesar călătoriei
pe mari distanțe. Călătoriile peste oceane, care ar fi putut dura săptămâni sau chiar ani, acum pot
fi făcute în câteva ore.Avioanele sunt vehiculele mai grele decât aerul, care folosesc aripi pentru
a produce portanță. Avioanele transportă oameni, mărfuri, poștă etc. Avionul a revoluționat de
asemenea și războiul. Multe descoperi în domeniul aeronauticii, cum ar fi motorul cu reacție, au
fost descoperite de savanți și ingineri militari.

1.6. Transportul naval

Având în vedere progresul economic general al societății, în ultima perioadă s-a înregistrat o
creștere fără precedent a comerțului mondial, a transportului de materii prime de bază, necesare
industriei, agriculturii cât și a schimburilor de produse finite. Pe de altă parte, intensificarea
schimburilor comerciale între țări aflate în diferite zone geografice, participarea țărilor respective
la acest proces reprezintă o condiție necesară pentru impulsionarea progresului economic și
social al fiecărei regiuni geografice.
Transportului maritim îi revine un rol
esențial în realizarea circulației mărfurilor,
atât din punct de vedere cantitativ cât și ca
operativitate, rol conferit de aspecte cum ar
fi:
- costuri relativ mici, în raport cu
volumul mare de mărfuri care pot fi
transportate;
- caracterul complex și diversificat al
schimburilor comerciale;
- creșterea numărului de participanți la
aceste schimburi.
- mărfurile, caracterizate printr-un
volum mare și o valoare ridicată;
 CAPITOLUL II: TRANSPORTUL – SISTEMUL
NATIONAL DE TRANSPORT

Transporturile constituie una dintre cele mai importante componente ale vietii socio-
economice. Cand ne referim la transporturi trebuie sa abordam acest concept din doua
perspective:
- sisteme;
- servicii.
Prin intermediul sistemelor de transport, operatorii sau alte entitati economice presteaza
servicii de transport la cererea clientilor. Clientii la randul lor pot fi persoane fizice (indivizi) sau
persoane juridice. Serviciile de transport pot fi caracterizate prin faptul ca sunt intangibile, iar
calitate acestora nu poate fi determinata decat prin calitatea bazei tehnice cu care se realizeaza
prestatia (vehicule, infrastructura, confortul vehiculelor) si a efectelor prestatiei (calatorie
confortabila, fara riscuri, in timp scurt etc.).
In ceea ce priveste serviciile de transport, exista un concept ce defineste foarte bine legatura
dintre asteptarile clientilor si prestatie. Acest concept este nivelul serviciului (LoS - Level of
Service). Variabilele LoS sunt pentru transportul de marfa: pretul, timpul de transport,
regularitatea serviciului (variatii ale timpului de transport - de exemplu, in cazul transportului
feroviar de marfa, timpul de transport este mai ridicat decat in cazul transportului rutier dar nu
exista situatii limita, in care transportul sa intarzie foarte mult, cum este cazul transportului
rutier), disponibilitatea echipamentelor specializate, probabilitatea de pierdere si distrugere; iar
pentru transportul de calatori: pretul, durata calatoriei, frecventa serviciului, confortul,
regularitate (in cazul transportului de calatori, acest indicator este foarte important pentru
situatiile in care se utilizeaza mai multe moduri de transport de exemplu, situatia in care un
calator trebuie sa ajunga la aeroport la o anumita ora si are de ales intre autobuz si metrou de
suprafata, durata calatoriei este mai redusa cu autobuzul dar va utiliza metroul datorita
regularitatii scazute a acestui mijloc de transport - orar fix, fara intarzieri).
Prin sistem de transport se intelege totalitate mijloacelor, instalatiilor si echipamentelor de
transport, grupate dupa un anumit criteriu. Aceste criterii se pot diferentia astfel:
Criteriul tehnic - prin sistem tehnic de transport se intelege totalitatea mijloacelor de
transport, a infrastructurii aferente, definit prin utilizarea unei anumite tehnici de efectuare a
deplasarii. Cele mai importante sisteme tehnice de transport sunt:
- sistemul de transport rutier - componentele principale ale acestuia fiind vehiculul, calea
de rulare (drumul) si instalatiile de semnalizare si dirijare;
- sistemul de transport feroviar - componentele principale ale acestuia fiind locomotivele,
vagoanele, calea de rulare (cale ferata), statiile si triajele, instalatiile de dirijare a circulatiei;
- sistemul de transport pe ape interioare - componentele acestui sistem de transport fiind:
calea de navigatie (canale, fluvii, lacuri, rauri), porturile si navele;
- sistemul de transport maritim - componentele principale sunt: navele si porturile;
- sistemul de transport aerian - componentele principale ale acestuia sunt: aeronavele,
aeroporturile si sistemele de dirijare ale traficului aerian;

2.2 Sistemul national de transport

2.3 Structura sistemul national de transport
Sistemul national de transport cuprinde in structura sa:
- modurile de transport - rutier, feroviar, naval si aerian;
- componentele retelei de transport de interes national si european incluse in acestea;
- linii si statii de cale ferata, drumuri, canale si cai navigabile libere, porturi, aeroporturi,
conducte, linii de metrou;
- unitati prestatoare de servicii de transport intern si international - marfa si calatori;
- unitati prestatoare de servicii conexe, specifice transporturilor - constructii, intretinere,
reparatii;
- planurile de amenajare a teritoriului zonal si judetean, in vederea realizarii unui nivel din ce in
ce mai bun de coeziune economico - sociala in toate zonele tarii, in conditiile unei gestionari
durabile a teritoriului si a localitatilor.
2.4. Obiectivele sistemul national de transport
Obiectivul strategic general al sistemului national de transport il constituie sustinerea
restructurarii si dezvoltarii Romaniei prin asigurarea unor conditii de deplasare sigure si
civilizate in trafic intern si international care sa asigure legaturile tuturor localitatilor din tara si a
zonelor izolate la retelele de transport. Principalele obiective ale sistemului national de transport
sunt:
a)realizarea conectarii tuturor localitatilor la reteaua nationala de transport;
b)asigurarea dreptului la libera circulatie a cetatenilor;
c)asigurarea liberei circulatii a bunurilor;
d)asigurarea efectuarii transporturilor care privesc siguranta nationala;
e)asigurarea racordarii sistemului national de transport la sistemele internationale de
transport;
f) participarea la dezvoltarea economica si sociala a tarii.

2.5. Cerintele sistemului national de transport

Sistemul national de transport se realizeaza tinandu-se seama de urmatoarele cerinte:
a) promovarea programelor nationale de realizare a unei dezvoltari durabile a economiei
nationale;
b) nevoile de aparare a tarii;
c) asigurarea unui nivel ridicat de siguranta a traficului;
d) eficienta economica;
e) asigurarea conditiilor de conservare si de protejare amediului;
f) utilizarea rationala a energiei;
g) respectarea conventiilor si acordurilor internationale la care Romania este parte.

2.6. Factorii care influenteaza sistemul national de transport

Cresterea continua a productiei, prelungirea perioadei timpului liber pentru populatie, noile
tehnologii si cresterea numarului de agentii de turism sunt numai catevba exemple ale tendintelor
care vor influenta dezvoltarea sectorului de transport.
Acest viitor nu trebuie sa fie compromis de impactul negativ al transporturilor, in ceea ce
priveste utilizarea eficienta a resurselor, calitatea mediului si sanatatea populatiei. De aceea,
necesitatiile si cerintele actuale cu privire la sistemul de transport nu sunt singurii factori care
influenteaza strategiile de dezvoltare ale acestuia.
Cei mai importanti factori care pot influenta sistemul national de transport sunt:
-Programele nationale de realizare a unei dezvoltari durabile
-Asugurarea unui nivel ridicat de siguranta a traficului
-Utilizarea rationala a energiei
-Eficienta economica
-Conditile de protejare si conservare a mediului inconjurator
 -Conventii si acorduri internationale
-Nevoile de aparare a tarii

Transportul reprezinta un factor important in dezvoltarea societatii, dar, daca nu este

dezvoltat in mod durabil, va produce costuri semnificative pentru societate, in special in ceea ce
priveste impacutul asupra mediului si sanatatii. Dezvoltarea durabila este acel proces de
dezvoltare ce acopera cerintele actuale, fara a periclita capacitatea generatiilor viitoare da a-si
acoperi propiile necesitati.
Conceptul de dezvoltare durabila se refera la o forma de crestere economica ce satisface
nevoile societatii in termeni de bunastare pe termen scurt, mediu si lung. Dezvoltarea durabila a
sistemelor de transport urmareste patru dimensiuni:
-Tehnologica - procesul tehnologic contribuie la constructia unnor infrastructuri de
transport performante si a unor mijloace de transport nepoluante, cu consum redus de
combustibili, cu un bun raport intre pret si calitate, cu conditii de securitate si confort sporit
-Economica - un sistem de transport eficient este o conditie esentiala pentru pentru
dezvolatarea economica regionala si nationala, stimuleaza utilizarea rationala a resurselor si
cresterea productivitatii
-Sociala – transporturile trebuie sa sustina politicile legate de cresterea echitatii si
coeziunii sociale
-De mediu – o politica durabila a transporturilor trebuie sa rezolve problemele legate de
cresterea volumului traficului, zgomotului, poluarii si sa incurajeze modalitatile de transport care
nu afecteaza mediul

2.6.1.Sistemele durabile de transport:

-Maresc coeziunea sociala
- Ajuta la crearea unei economii mai eficiente
- Reduc problemele de mediu
-Contribuie semnificativ la cresterea calitatii vietii

Existenta unui sistem de transport eficient, sigur si nepoluant poate fi sustinuta prin
promovarea unor politici si a unor proiecte care sa urmareasca:
a) Modernizarea, dezvoltarea capacotatii si cresterea calitatii infrstructurii de transport
b) Dezvoltarea unui sistem de transport integral la nivel national si european
c) Cresterea interconectarii si a interoperabilitatii retelelor de transport in transportul
multimodal
d) Asigurarea operatorilor de transport, a utilizarilor si a autoritatilor cu instrumente adecvate
de decizie bazate pe cunoasterea mobilitatii, a fluxurilor de trafic, a infrastructurilor si a
interdependentei lore
e)Dezvoltarea de sisteme inteligente pentru:
  Managementul traficului – planificare transport, control trafic, management incidente,
regularizare trafic, managementul intretinuerii infrastructurii
 Informarea participantilor la trafic – prealabila, in timpul calatoriei, urmarirea traseului,
sisteme de navigatie
 Managementul urgentelor
 Cresterea securitatii in transporturi

Orice politica de dezvoltare a sistemului national de transport are ca scop integrarea acestuia
la nivel european sau intercontinental. Strategiile definite in acest sens urmaresc obiective
definite prin acorduri si conventii sau tratate internationale.
Dezvoltarea sistemului national de transport trebuie sa tina cont si de interesele strategice
impuse de sistemul national de aparare si ale structurilor militare din care Romania face parte.

2.6.2. Proiecte nationale si internationale din domeniul

transporturilor
Cele mai importante proiecte nationale si internationale din domeniul transporturilor se
refera la: Proiecte de modernizare, reabilitare si dezvoltare a infrastructurii de transport.
Pentru exemplificare, prezentam cateva dintre proiectele care se deruleaza in prezent, cu
observatia ca lista de proiecte este mult mai mare si se modifica permanent, in functie de
necesitatile si strategiile de dezvoltare definite la nivel regional, national si international:
- Proiectul Autostrazii Transeuropene – Trans-European Motorway, TEM, initiat in
1977 de catre tari din Europa Centrala, Europa de Est si Europa de Sud-Est
- Proiectul Caii Ferarte Transeuropene – Trans-European Railway. TER

- Proiectul TINA –Transportation Infrastructure Needs Assessment – determinarea

Necesitatilor Infrastructurii de Transport. Lansat in 1995, cu scopul de a stabili
nevoile reale de transport in Europa de Est si de a concepe, in baza acestor nevoi,
o retea de transport multimodal
- Programul TRACECA - a fost initiat de Uniunea Europeana, pentru dezvoltarea
transportului de marfuri pe culoarul Asia Centrala-Caucaz-Europa
 - Proiectul POS Transport – Programul Operational Sectorial de Transport
- Proiectul POR – Programul Operational Regional de Transport
- AMTRAS – Amenajarea teritoriului si transporturi

Proiecte de corelare a legislatiei in transport.

Proiecte de limiatare a poluarii si de protectie a mediului.

Concluzia

Activitatea de transport joacă un rol esenţial în dezvoltarea economică şi socială a

unei societăţi. Transportul asigură accesul la locurile de muncă sau agrement, locuinţe,
bunuri şi servicii etc.
În domeniul transporturilor, România deţine o poziţie-cheie la frontiera estică a
Uniunii Europene lărgite, ca zonă de tranzit, atât pe direcţia est-vest (racordul cu Asia prin
Marea Neagră), cât şi nord-sud (de la Marea Baltică, la Marea Mediterană). Trei dintre axele
prioritare TEN-T traversează teritoriul României.
Sistemele de transport existente în România sunt transportul de marfă şi transportul
de călători. În cadrul acestor sisteme funcţionează sistemele de transport rutier, feroviar (pe
căi navigabile interioare, maritim), aerian, nemotorizat şi speciale (prin conducte şi transport
electric aerian). În ceea ce priveşte transportul pe căi navigabile, se menţionează că porturile
principale ale României sunt Constanţa – cel mai mare port românesc şi de asemenea cel
mai mare port la Marea Neagră, Mangalia, Midia-Năvodari şi Sulina.
Porturile de la Dunăre sunt Moldova Nouă, Orşova, Drobeta Turnu - Severin, Calafat,
Corabia, Turnu Măgurele, Zimnicea, Giurgiu, Olteniţa, Călăraşi, Cernavodă, Măcin, Brăila,
Galaţi, Tulcea. Porturile de pe Canalul Dunăre-Marea Neagră sunt Cernavodă, Medgidia,
Basarabi, Agigea-Constanţa Sud.
Principale aeroporturi ale României sunt aeroportul Internaţional Henri Coandă (cel
mai important aeroport, situat la 18 km de centrul capitalei) şi aeroportul Aurel Vlaicu din
Bucureşti.
Alte 15 oraşe au aeroporturi: Constanţa – Mihail Kogălniceanu, Timişoara, Arad,
Sibiu, Suceava, Bacău, Baia Mare, Caransebeş, Cluj - Napoca, Craiova, Iaşi, Oradea, Satu
Mare, Târgu Mureş, Tulcea.
Impactul acestor tipuri de transport asupra mediului se manifestă la nivelul tuturor
factorilor de mediu prin:
- aglomerări de trafic şi accidente – în cazul transporturilor rutiere;
- poluarea aerului, ca efect al emisiilor generate;
- poluarea fonică şi vibraţiile – în marile intersecţii, de-a lungul şoselelor, în apropierea
- nodurilor feroviare şi a aeroporturilor;
- poluarea solului şi a apei, prin deversarea produselor petroliere;
- ocuparea unor suprafeţe de teren din intravilan pentru parcări;
- schimbarea peisajul eco-urban;
- generarea de deşeuri solide (anvelope uzate, acumulatoare, altele)

BIBLIOGRAFIE

 http://www.anpm.ro/anpm_resources/migrated_content/uploads/16089_13%20TRANSP
ORTURI.pdf
 http://www.scrigroup.com/afaceri/transporturi/Factorii-care-influenteaza-sis51191.php
 http://www.scrigroup.com/afaceri/transporturi/SISTEMUL-NATIONAL-DE-
TRANSPORT91412.php
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Transport