Funcțiile

Managementului
Interdependențele și dinamica
funcțiilor managementului
 Notiunea de management rezida din etapele si tehnicile de coordonare a
diferitelor resurse, precum: umane, materiale, financiare, in vederea realizarii eficiente
a obiectivelor organizatiei. Asa incat, acest proces este constituit dintr-un ansamblu de
functii (previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea, control-evaluarea), iar
maniera in care sunt exercitate ii confera continutul tipic.

Proiectarea unei structuri organizatorice si exercitarea atributelor, functiilor

acesteia se realizeaza in descursul a trei faze: cea previzionala, de operationalizare,
respectiv evaluare si interpretare. Prima dintre ele se realizeaza prin preponderenta
functiei de previziune, dar si valorificarea intr-o masura mai mare sau mai mica a
celorlalte. Totodata, axata pe anticiparea de modalitati, solutii corespunzatoare evolutiei
predeterminate a intreprinderii. Cea de-a doua faza se caracterizeaza prin dominanta
functiilor de organizare, coordonare si antrenare a elementului uman. In cele din urma,
pentru a treia faza precumpanitoare este functia de control-evaluare asupra obiectivelor
si criteriilor stabilite in faza previzionala. Asadar, se incheie procesul de management,
pregatind in mod concomitant un nous proces.

Intrucat acestea nu pot fi separate, ca urmare a unitatii si complexitatii

procesului, intre cele trei faze exista o stransa interdependenta. Cu toate acestea,
dinamica abordarilor procesului de management este data de uneltele (informatia,
omul) care fundamenteaza fazele, implicit si atributele.

Analizand sistematic, in mod individual, fiecare functie precizata in paragrafele

de mai sus, dar si raportandu-ne la conditionarea reciproca, se poate observa o evolutie
istorica a principalelor modalitati de tratare a procesului de management, impreuna cu
subclasele acestora.

In Managementul Stintific din Abordarea Clasica, persoana care a avut cel mai
puternic impact a fost Frederick Winslow Taylor. Acesta a formulat principiile
managementului stintific, ulterior eliminandu-se toate metodele empirice. Cele patru
principii formulate de Taylor in cartea sa ,“ The Principles of Scientific Management”
sunt:

- Pentru fiecare sarcina de munca sa se dezvolte o alternativa „stintifica” de

realizare, care sa inlocuiasca metodele empirice.
- Angajatii trebuie selectati in mod stintific, instruiti si perfectionati, deoarece
inainte lucratorii isi alegeau singuri sarcinile de munca si se instruiau tot ei in
functie de cultura detinuta.
- Dezvoltarea unui spirit de cooperare sincera intre manageri si lucratori, pentru a
asigurarea punerea in practica a tehnicilor elaborate.
- Diviziunea muncii intre lucratori si manageri trebuie realizata in parti
proportionale cu abilitatile specifice, fiecare grup preluand responsabilitatea
sarcinilor.

2
 Tot in cadrul acestei clase ia parte si Teoria Organizationala Clasica, prezentata
de Henry Fayol in lucrarea „ Administration Industrielle et Generale”. Intentia sa a fost
sa realizeze analiza teoretica generala, perspectiva acestuia conturandu-se in clasificarea
tuturor activitatilor unei organizatii in urmatoarele grupe:

- Activitati tehnice (producere, prelucrare, ansamblare)

- Activitati comerciale (cumparare, vanzare, schimburi)
- Activitati financiare (fomarea su utilizarea optima a capitalului)
- Activitati de protectie (a proprietatilor si persoanelor)
- Activitati contabile (gestiune, bilant, costuri, raportari statistice)
- Activitati manageriale (planificare, organizare, comanda, conducere)

Un alt exemplu propice intru sustinerea ideii principale a acestei lucrari este
constituit de abordarea comportamentala. Unii autori s-au focalizat spre a demonstra
experimental influenta majora pe care o exercita mediul social asupra angajatului,
respectiv consecintele imediate asupra productivitatii muncii.

In cadul unei uzine producatoare de telefoane din Illinois, Etlon Mayo a verificat efectul
variatiei intensitatii lumnii asupra eficientei muncii, de vreme ce iluminatul electric era
raspandit cu o frecventa redusa in acea perioada. Esantionul angajatilor carora li s-a
intensificat luminca a fost izolat de celalalt, pentru care imprejurarile au ramas
neschimbate. Productivitatea a crescut in ambele grupuri. Cu toate ca, mai apoi,
experimentul a continuat cu diminuarea intensitatii luminii pana la nivelul „clarului de
luna”, randamentul s-a dovedit a fi acelasi. Explicatia finala a fost cea a sublinierii
ambitiei ce a aparut in cadrul grupului martor, de a ajunge la un nivel egal cu cel al
taberei opuse. Concluzionand, variatia intensitatii luminii nu a adus o contributie
majora in comparatie cu relatiile interumane, calitatea comunicarii, influentele
interpersonale, conditiile sociale ori satisfactia muncitorilor, imbinadu-se totul sub
forma efectului Howthorne.

De asemenea, in lucrarea „ The Human Side of Enterprise”, Douglas Mc. Gregor evoca
perspectivele managementului asupra comportamentului angajatilor cu ajutorul a doua
teorii, X si Y. Cea din urma presupune motivarea generala a salariatilor, consecventa in
ideea mecanismului relatiilor umane, pe cand X are ca premisa existenta prealabila a
unui mediu controlat, in care deciziile sunt luate de catre manageri, iar restul sunt doar
niste simpli executanti.

 Teoria X:
- Intru atingerea scopurilor organizatiei, responsabilitatile de coordonare,
directionare si stabilirea a hotararilor apartin unui manager.
- Angajatii au nevoie de o indrumare, deoarece eforturile acestora nu au la
baza o interventie proprie activa.

3
  Teoria Y:
- Nu este necesara o supervizare in detaliu a angajatilor, acestia aducandu-si
aportul pentru indeplinirea sarcinilor folosindu-se de motivatia interna.
- Indatorirea prinipala a managerilor este de a furniza conditiile
organizatorice si procedurile de operare, astfel incat restul personalului
sa-si poata duce la bun sfarsit responsabilitatile.

In consecinta, procesul de managaement implica o multitudine de fatete, printre care

functiile, cat si interdependentele dintre acestea evidentiaza specificitatea modului de
abordare. Studiind in ansamblu, o conditie esentiala este data de trasatura lor
complementara, ceea ce duce la numeroasele conexiuni dintre ele.

Neputand reduce totul la un set de reguli prestabilit, totul se intrepatrunde organic,

urmand anumite linii generale, cu puternice trasaturi individuale, reflectand calitatea,
in mod implicit, eficienta ansamblului.

Pentru a exemplifica si sustine cat mai bine perspectiva abordata in legatura cu tema
aleasa, am atasat eseului urmatoarea schema.

Previziune

Control Organizare
Evaluare

Coordonare Antrenare