Activitatea de conducere, care a aparut odată cu
primele forme de organizare socială și s-a
dezvoltat concomitent cu procesul material și spiritual al omenirii, constituie o componentă a oricarei activități colective. Ea are rolul de a asigura conexiunea și unitatea tuturor activitatilor umane desfașurate în colectiv, de a le coordona și dirija în conformitate cu cerințele funcționării întregului sistem social. Cuvântul management deriva din latinescul “manus”(mâna) si reprezinta ca expresie literara manevrare sau pilotare. Din latinescul “manus” s-a format în italiana “managio” si în franceza “manege”. Din aceste limbi a fost împrumutat în limba engleza sub forma verbului “to manage”, care înseamna a administra, a conduce. De aici au aparut cuvintele derivate “manager” si “management”, care înseamna conducator si conducere. Proces cu semnificația ” a ține în mână”, ”a conduce eficient”. arata ca “managementul înseamnă organizare, arta de a conduce, de a administra”. Managementul este dupa cum afirma numeroși specialiști “cea mai noua dintre stiințe si cea mai veche între arte”. În zilele noastre managementul
este știință și artă, concomitent.
astazi nu pot fi exercitate procese de management, nu poate fi proiectată si întreținută funcționarea sistemelor de management și ale componentelor acestora în afara unor principii, legități și instrumente manageriale științifice. operationalizarea elementelor științifice nu este posibilă fără punerea în miscare a unor calități și aptitudini manageriale specifice: flerul, intuiția, talentul, capacitatea de a lucra în colectiv, abilitatea de a dirija oamenii, caracter, inteligență. În ceea priveşte managementul educaţional, acesta poate fi definit ca fiind „ştiinţa şi arta de a pregăti resursele umane, de a forma personalităţi, potrivit unor finalităţi acceptate de individ şi de societate sau o anumită colectivitate. El cuprinde un ansamblu de principii şi funcţii, de norme şi metode de conducere care asigură realizarea obiectivelor sistemului educativ (în ansamblu sau la nivelul elementelor componente), la standarde de calitate şi eficienţă cât mai înalte”. Într-o altfel de perspectivă, managementul educaţional este definit ca fiind „activitatea angajată la nivelul sistemului şi al procesului de învăţământ în vederea realizării funcţiilor manageriale (planificare–organizare; coordonare – îndrumare metodologică; motivare; reglare– autoreglare) ale instituţiilor specializate în formarea–dezvoltarea permanentă a personalităţii elevului, studentului etc, prin intermediul unor structuri manageriale corespunzătoare angajate în plan central. Cu alte cuvinte, actele de conducere subsumate sistemului de învăţământ adaptează într-o manieră creativă şi funcţională totalitatea principiilor şi metodologiilor proprii managementului general la un anumit context particular. Notele de specificitate care filtrează adaptativ cadrele generale ale teoriei manageriale sunt date de o multitudine de aspecte care ţin atât de finalităţile sistemului educaţional, dar şi de tipologia aparte a proceselor formative implicate sau a resurselor gestionate. Managementul educaţional se referă la conducerea conceperii, realizării şi evaluării întregii activităţi de educaţie. 1. MANAGEMENTUL CURRICULAR - reprezintă stabilirea “părţii locale” a curriculum-ului (Curriculum la Decizia Şcolii) activitate în care managerul şi consiliul de administraţie al şcolii trebuie să ţină cont de resursele umane şi materiale disponibile, de propunerile cadrelor didactice, de opiniile părinţilor elevilor şi chiar ale elevilor din clasele mari. 2. MANAGEMENTUL RESURSELOR - se abordează în funcţie de tipul resurselor angrenate în procesul de învăţământ cu componentele sale: a. managementul resurselor umane - utilizarea la maximum a competenţelor cadrelor didactice, stimularea creativităţii şi a liberei iniţiative, autonomia deciziilor b. managementul resurselor materiale - coordonarea procesului de ameliorare a infrastructurii şi a dotării materiale c. managementul resurselor financiare - elaborarea de proiecte performante prin care să se atragă resurse complementare şi extrabugetare d. managementul resurselor informaţionale - asigură utilizarea eficientă a planurilor de învăţământ, a programelor analitice, a manualelor, a materialelor didactice, ameliorarea colectării informaţiilor. 3. MANAGEMENTUL RELAŢIILOR COMUNITARE - presupune mobilizarea comunităţilor locale, antrenarea agenţilor economici locali şi a părinţilor. 4. EVALUAREA / CONTROLUL - vizează
întregul proces de învăţământ din şcoală,
propunându-şi ameliorarea activităţii aflate în desfăşurarea şi planificarea celei viitoare . resurse umane: elevi, studenţi, cadre didactice, personal didactic auxiliar, personal administrativ, reprezentanţi ai comunităţii educative; resurse materiale: baza didactico– materială, spaţiul educaţional; resurse financiare: bugetul, contribuţiile comunităţii locale, agenţi economici.etc; resurse informaţionale: documente şi materiale curriculare, baza de date existentă în şcoală – în bibliotecă, laboratoare, suporturi informatice etc. – bibliotecă, videotecă, laborator de instruire asistată pe calculator etc; de asemenea, resursele informaţionale sunt preluate din legi, hotărâri,ordine, dispoziţii, regulamente, norme, instrucţiuni, previziuni, statistici; resurse de timp: timpul şcolar, extraşcolar