MANAGEMENTUL

INSTITUŢIILOR ŞCOLARE
 teoria managementului a apărut la începutul secolului
al XX – lea

 nu este decât o abordare conceptuală, teoretică şi

raţională a artei şi ştiinţei de a conduce

 abordat mai întâi sub raport economic, fenomenul

managerial s-a împărţit în abordări sectoriale în
funcţie de domeniile realităţii şi existenţei sociale

 managementul educaţional este un segment din

teoria generală a managementului având însă în plus
unele aspecte particulare
 managementul tradiţional se raporta mai mult la
aspecte sociale şi birocratice, în schimb noul
management aspiră variabile psiho – afective într-un
context moral tot mai sever

 managerul este mai mult decât un conducător

- trebuie să ştie organiza, pune în funcţiune,
optimiza şi interveni în activitatea unei instituţii cu
impact social major
 1. Conceptul de management educaţional

 până la începutul secolului XX termenul consacrat a fost

acela de conducere
 Terminologie:
- o serie de autori consideră că vine pe filieră latină
de la manus – mână => capacitatea de a manevra sau
pilota
- mannegio – activitate de prelucrare cu mâna
- fr. manàge – rom. manej
- engl. vb. to manage – a administra, a conduce
=> management, manager
 Frederik Taylor – Principiile managementului ştiinţific
(1911)

 Henri Fayol – Administraţia industrială şi generală.

Prevederea, organizarea, comanda, coordonarea,
controlul (1916)
 Orice teorie a managementului distinge două aspecte
ale aceluiaşi fenomen: arta şi ştiinţa conducerii

 Conducerea ştiinţifică – renunţarea la a lăsa lucurile să

se desfăşoare în voia sorţii => “într-un fel sau altul,
timpul le va rezolva pe toate”
 Definiţii:
1. Managementul este ştiinţa şi arta de a pregăti
resursele umane, de a modela personalităţi în funcţie de
scopurile individuale şi dezideratele sociale, în interiorul
unei instituţii numită şcoală, alcătuită fundamental din
triada dascăl – elev – părinte

2. S. Iosifescu: “conducerea formală a unei

organizaţii / instituţii sau a unor părţi din aceasta prin
coordonarea activităţilor indivizilor / grupurilor pentru
îndeplinirea obiectivelor organizaţiei sau ale
subcomponentei respective”
 3. Rodica Mariana Niculescu – “un proces complex
de conducere a actului educaţional la nivelul sistemului
de învăţământ, considerat în ansamblul său şi la nivlurile
structurale ale acestuia”
4. M. Cerchez, E. Mateescu – “principiile şi metodele
de conducere care vizează activitatea unui număr
important de cadre didactice din fiecare unitate de
învăţământ
5. Elena Joiţa – “teoria şi practica, ştiinţa şi arta
proiectării, organizării, coordonării, evaluării, reglării
elementelor activităţii educative,ca activitate de
dezvoltare liberă, integrală, armonioasă a individualităţii
umane, în mod permanent, pentru afirmarea autonomă
şi creativă a personalităţii sale, conform idealului stabilit
la nivelul politicii educaţionale
 Principalele componente ale managementului instituţiilor
şcolare după Micul dicţionar de management şcolar:
- curriculumul: aplicare, dezvoltare, evaluări;
- personalul: recrutare, utilizare, stimulare, formare,
apreciere, disponibilizare şi stabilirea unui climat
organizaţional optim;
- resursele: materiale, financiare, informaţionale, de
timp, prin faptul că managerul controlează existenţa şi
corectitudinea folosirii acestora;
- performanţele organizaţiei pe care o conduce ca
întreg şi dezvoltare organizaţională
 Importanţa managementului educaţional – două aspecte:
1. primul vizează resursele cu care operează
managerul: copiii şi tineretul şcolar
2. al doilea ţine de calculul eşecului

 Managementul educaţional este un concept deschis care

se împrospătează mereu în funcţie de dinamica
educaţiei şi didacticii
 2. Principiile, funcţiile şi conţinutul
managementului educaţional
 Frederik Taylor identifică 4 principii:
- o ştiinţă a conducerii pentru fiecare loc de muncă
- selecţia cu grijă a lucrătorilor
- pregătirea şi stimularea lucrătorilor
- planificarea sarcinilor
 Henri Fayol identifică 16 principii:
- principiul autonomiei, responsabilităţii şi autorităţii
- principiul disciplinei în muncă
- principiul unităţii de acţiune
- salarizarea personalului
- ierarhia în conducere
- instruirea permanentă
- inovaţie în conducere
 Principii pedagogice:
1. principiul comunicării pedagogice – acţionează pe
diverse planuri de comunicare, cel mai important fiind
dialogul profesor – elev, pe care trebuie să-l
monitorizeze într-un cadru instituţional managerul
Aspecte: a) de a raporta activitatea managerului la
finalităţile actului pedagogic;
b) de a construi proiectul pedagogic în cadrul acţiunii
didactico-manageriale;
c) de a elabora un mesaj educaţional coerent, adecvat şi
continuu;
d) de a direcţiona mesajul său spre subiecţii educaţionali
e) de a perfecţiona continuu mesajul comunicat
 2. Principiul cunoaşterii pedagogice
a) susţinerea mesajului educaţional prin conţinuturi de
învăţare
b) corelarea obiectivelor de conţinut cu cele formative
c) a distinge între cunoştinţe ştiinţifice pure şi cunoştinţe
prelucrate didactic
3. Principiul creativităţii pedagogice
a) adaptarea acţiunii manageriale la condiţiile concrete
din instituţia şcolară
b) evitarea rutinei în activitatea eficientă de conducere
c) urmărirea calităţii procesului de învăţământ
 Principii didactice:
- principiul participării elevilor / studenţilor în
activitatea didactică;
- pr. interdependenţei dintre cunoaşterea senzorială
şi cunoaşterea raţională;
- pr. accesibilităţii activităţii didactice
- pr. interacţiunii dintre teorie şi practică;
- pr. esenţializării rezultatelor activităţii didactice;
- pr. sistematizării activităţii didactice;
- pr. autoreglării activităţii didactice.
 Funcţiile managementului:
- diagnoza; prevederea; decizia; planificarea;
organizarea; coordonarea; controlul; îndrumarea;
reglarea; evaluarea.
 Managerul trebuie să deţină cunoştinţe de:
- teorie generală a managementului
- cunoştinţe specializate de pedagogie, psihologie
cultură generală vastă
 I. Jinga: “conducătorul din învăţământ trebuie să
armonizeze interesele individuale şi colective cu cele ale
instituţiei şcolare, să atenueze neînţelegerile şi
conflictele, să stimuleze spiritul de iniţiatică, ambiţia de a
situa unitatea la cote valorice cât mai ridicate”
 Notele esenţiale ale unui management educaţional raţional,
eficient şi pragmatic:
- capacitatea de a asigura funcţionarea optimală a instituţiei
şcolare
- realizarea unei eficienţe şcolare prin stimularea iniţiativelor,
organizarea coerentă a activităţilor şi satisfacerea motivată a
opţiunilor;
- utilizarea tuturor mijloacelor în mod concertat pentru
obţinerea finalităţilor programate;
- asigurarea unui mediu participativ în organizarea,
desfăşurarea şi evaluarea procesului didactic;
- elaborarea de strategii în vederea atingerii unei performanţe
şcolare optime;
- adaptarea conţinutului procesului didactic factorilor noi care
intervin, precum şi dinamicii sociale;
- reamintirea permanentă a faptului că elevul este un subiect
activ al educaţiei;
- ia decizii în timp util şi le aplică cu fermitate şi
responsabilitate.
 Caracteristici ale artei manageriale:
- pune în valoare şi fructifică experienţa pedagogică
şi însuşirile psihologice ale managerului;
- pune în evidenţă motivaţiile care pot conduce la un
rezultat eficient;
Pune accentul pe faptul că fiecare pedagog îşi slujeşte
profesiunea prin vocaţie;
Are capacitatea de a aplica norme şi reguli în condiţii
diferite, în funcţie de o comunitate şcolară sau alta;
- obligă la flexibilitatea comportamentului managerial
şi la luarea unor decizii, de la caz la caz;
- managerul şcolar nu va fi doar un conducător, ci un
bun model, bun profesionist, coleg al cadrelor didactice
şi îndrumător credibil pentru elevi / studenţi
 3. Niveluri ale conducerii
învăţământului – sistem şi instituţie

 Sistemul de învăţământ românesc este condus

pe trei niveluri distincte:
- managementul strategic exercitat la nivel
naţional;
- managementul tactic la nivel teritorial şi al
universităţilor;
- managementul operativ specific instituţiilor
de învăţământ, de la grădiniţă la facultăţi
A. Managementul strategic se realizează la nivel naţional,
graţie activităţii unor instituţii cum sunt: Parlamentul,
Guvernul şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării

B. Managementul tactic se realizează la nivel teritorial prin

inspectoratele şcolare judeţene şi prin universităţi
- atribuţiile sunt stipulate în Legea Învăţământului;
Statutul personalului didactic; Regulamentul de
organizare şi funcţionare
 Atribuţiile inspectoratelor şcolare judeţene:
- proiectează reţeaua şcolară în teritoriu, având la bază
recensământul populaţiei de vârstă şcolară şi prin
consultare cu prefecturile, primăriile şi agenţii economici;
- se preocupă pentru asigurarea condiţiilor optime pentru
ca preşcolarii şi elevii să poată urma cursurile în mod
normal;
- înfiinţează în limitele impuse de lege unităţi şcolare;
- creează acele condiţii care fac posibilă completarea
studiilor de către persoanele adulte;
- asigură aplicarea unitară a planurilor de învăţământ, a
programelor şcolare şi a normelor metodologice ale
Ministerului Educaţiei şi Cercetării;
- asigură perfecţionarea continuă a procesului de
învăţământ;
 - asigură cu personal didactic de predare şi de
conducere unităţile de învăţământ;
- au evidenţa clară a personalului didactic,
organizează potrivit regulamentelor transferarea
personalului didactic titular, concursuri pentru ocuparea
posturilor şi catedrelor vacante şi numirea suplinitorilor;
- asigură în mod continuu cadrul de perfecţionare şi
pregătire a personalului didactic, precum şi
participarea acestuia la activităţii de cercetare ştiinţifică,
psihopedagogică, educativă şi social-culturală;
- organizează concursuri de admitere în liceu, la
şcoala profesională, postliceală şi de maiştri, precum şi
examene de absolvire şi de bacalaureat;
- elaborează bugetele anuale de venituri şi cheltuieli;
- ţin legătura între unităţile şcolare şi minister şi
veghează la respectarea legalităţii.
 Toate unităţile şcolare sunt îndrumate şi controlate de
inspectorii şcolari => la diferite discipline de învăţământ
extind experienţele pozitive, valorifică cercetările
ştiinţifice, psihopedagogice, iau măsuri şi intervin pentru
eliminarea deficienţelor şi optimizarea procesului didactic

 Inspecţia şcolară – “un complex de forme coerente şi

eficiente de îndrumare şi consiliere / motivare a cadrelor
didactice, a cadrelor didactice ajutătoare şi a cadrelor
didactice auxiliare din învăţământul preuniversitar,
îndrumare posibilă în urma realizării unui act evaluativ
complex corelat unor acţiuni de control diversificat,
diferenţiat şi coerent organizat”
 Inspecţia urmăreşte trei aspecte fundamentale:
1. aprecierea calităţii educaţiei furnizate de şcoală
2. evaluarea şcolii în ansamblu
3. consilierea pe care o vor furniza inspectorii

 Scopurile inspecţiei:
- sprijinirea unităţilor şcolare şi a personalului didactic în
îmbunătăţirea activităţilor;
- sprijinirea evaluării calităţii ofertei educaţionale şi a
nivelului de performanţă atins de elevi, la nivel naţional,
judeţean şi local, prin furnizarea către cei în drept a
rapoartelor de inspecţie
 Inspectorii vor urmări:
- nivelul atingerii standardelor educaţionale de către
elevi;
- modul în care şcoala sprijină şi încurajează dezvoltarea
personală a elevilor;
- calitatea activităţii personalului didactic;
- calitatea managementului şcolar şi eficienţa cu care
sunt folosite resursele;
- calitatea curriculum-ului, calitatea activităţilor
extracurriculare şi modul în care curriculum-ul naţional şi
cel local sunt puse în practică;
- relaţiile şcolii cu părinţii;
- relaţiile şcolii cu comunitatea locală;
- respectarea legislaţiei în vigoare şi a regulamentelor;
- atitudinea elevilor faţă de educaţia pe care le-o
furnizează şcoala.
 Managementul operativ – se desfăşoară în fiecare unitate
de învăţământ în parte prin activitatea pe care o
desfăşoară directorul, directorii adjuncţi, precum şi organul
colectiv de conducere (Consiliul de administraţie şi
Consiliul pedagogic cu rol consultativ)
- este realizat la nivelul clasei de învăţător, diriginte
sau profesor
- toţi profesorii şi educatorii desfăşoară o activitate
managerială în paralel cu deciziile privind modul de
prezentare a cunoştinţelor, fiind puşi în situaţia de a lua
decizii de factură interpersonală şi psihoemoţională
 Descentralizarea sistemului educaţional şi deconcentrarea
funcţiilor
 Pentru asigurarea unui nivel de eficienţă maximă pe
diferite niveluri manageriale este obligatorie:
- conturarea clară şi fără echivoc a atribuţiilor pe fiecare
nivel în parte;
- stabilirea cu exactitate şi realism a atribuţiilor
managerului din unitatea şcolară
- selecţia riguroasă şi obiectivă a candidaţilor pentru
funcţii
 4. Directorul de şcoală ca manager,
personalitate, stiluri, eficienţă
 Directorul de şcoală nu este doar un manager
administrativ, ci este şi coordonatorul întregii activităţi din
unitatea şcolară (administrativ, financiar-contabil,
instructiv-educativ)
 Status – defineşte relaţiile de subordonare, colaborare şi
supraordonare ale managerului şcolar
 Rolul: - de reprezentant al statului, obligat să aplice legi,
regulamente şi să-şi asume responsabilităţile respective;
- de reprezentant al comunităţii educative, pe care-l are de
îndeplinit în relaţiile pe care unitatea şcolară le are cu
autorităţile locale, precum şi alte instituţii li cu familiile
elevilor;
- managerul şcolar este preşedinte al Consiliului
profesoral şi al Consiliului de administraţie din unitatea
de învăţământ;
- de a stabili, în conformitate cu Planul unic managerial
scopul şi obiectivele didactice;
- în plan financiar este ordonator de credite;
- de decident;
- de organizator în spaţiul şcolar pe care îl administrează;
- mediator, fiind obligat să negocieze în rezolvarea unor
situaţii care pot fi şi conflictuale;
- evaluator al activităţii pe care o desfăşoară cadrele
didactice şi elevii;
- membru al comunităţii locale şi chiar părinte;
- rol fundamental şi primar este acela de cetăţean.
 Competenţe şi capacităţi:
- competenţa juridică
- competenţa psihopedagogică şi sociologică
- competenţa economico-financiară şi administrativ-
gospodărească
- competenţa managerială
- competenţa culturală
- competenţa social-morală
 Principalele atribuţii:
1. Organizarea
2. Controlul:
- prezentarea cadrelor didactice la toate activităţile la timp;
- prezentarea cadrelor didactice în condiţii de pregătire
corespunzătoare pentru lecţii şi alte activităţi educative;
- prezenţa continuă a cadrelor didactice la activităţile pe catedre şi
discipline şcolare, în cadrul comisiilor metodice, în activităţile cu
părinţii sau cele cultural-educative şi sportive;
- verifică ţinuta şi comportamentul cadrelor didactice în şcoală şi în
afara şcolii;
- verifică ţinuta şi comportamentul elevilor în incinta şcolii şi în afara
ei;
- controlează activitatea de instruire practică, precum şi, acolo unde
este cazul, activitatea din internate şi cantine.
 3. Planificarea:
- Planul de şcolarizare
- Planul de muncă anual, semestrial
- Bugetul de venituri şi cheltuieli
- Planul cadrelor şi al comisiilor metodice
- Planificări calendaristice ale cadrelor didactice

 Deciziile: a) strategice, tactice şi operative;

b) Individuale şi colective;
c) Creatoare de rutină
 Evaluarea urmăreşte:
- gradul de realizare a obiectivelor şi strategiilor didactice
- Obţinerea informaţiilor despre activitatea evaluată;
- Prelucrarea cantitativă şi calitativă a informaţiilor despre
activitatea evaluată;
- Formularea unei aprecieri;
- Adoptarea unor decizii având drept scop corectarea unor
activităţi.

 Capacitatea de a lucra în echipă în cadrul consiliului de

administraţie
 Stilul de conducere trebuie să fie în acord cu
personalitatea managerului, să fie diferenţiat în funcţie
de situaţia pe care o rezolvă, precum şi de posibilităţile
subalternilor