MANAGEMENTUL INSTITUȚIEI DE ÎNVĂȚĂMÂNT

prof. înv. primar: HULEA FELICIA, Școala Gimnazială nr.10, Giurgiu

Managementul educațional

Analiza școlii în perspectiva socio-organizațională ar putea fi considerată, la o primă vedere, un

demers mai putin obișnuit, având în vedere specificul instituției școlare, dimensiunea ei umană
fundamentală. Dar nu exista activitate umană, individuală si mai ales desfășurată în timp, care să nu
presupună actul conducerii, al managementului.

Învățământul este unul din instrumentele prin care societatea stimulează, dirijează si controlează
procesele dezvoltării. Pentru învățător, cunoașterea si stăpânirea artei manageriale este esențială,
deoarece cunoașterea managementului ca pe un proces complex nu înseamnă ,,dirijism", iar managerii
nu asigura imediat succesul unei acțiuni.

Activitatea de management (conducere) este definită în literatura de specialitate ca ,,un

ansamblu de acțiuni de planificare, organizare, îndrumare, control, decizie cu privire la un sistem
(organizație, instituție, grup de oameni, proces, tehnologie), acțiuni susceptibile de a asigura atingerea
scopului fixat, în condițiile respectării legităților obiective generale și speciale, ale satisfacerii nevoilor
sociale concrete și ale promovării dezvoltării sociale”.

Din punct de vedere al educației, managementul este un sistem de concepte, metode,

instrumente de orientare și conducere, coordonare, utilizat în realizarea obiectivelor educației, la
nivelul performanțelor așteptate. Managementul în școală are la bază "știința conducerii" în general și a
școlii în special, știintă care pune la dispoziție suportul teoretic necesar practicii de conducere; practica
acestei conduceri științifice furnizează la rândul său elemente noi necesare chiar dezvoltării științei
conducerii.
 Managerul educațional

Managerul este reprezentat de persoana care exercită funcțiile managementului în virtutea

obiectivelor, sarcinilor, competențelor și responsabilităților specifice funcției pe care o ocupă.
Managerul are un statut social bine definit, ce prevede o serie de drepturi și obligații, prin care
managerii se deosebesc de celelalte categorii de profesioniști.

Managerul școlar este un cadru didactic care pune în funcțiune programul managerial, conduce
personalul didactic, preșcolarii și școlarii cooptați în sistemul de învățământ, precum și personalul
administrativ, în scopul creșterii eficienței procesului instructiv-educativ.

Managementul școlar se poate structura și la un nivel inferior. Se distinge astfel un management

al clasei de elevi, care poate fi considerat și un semiagent sau un management parțial, fiindca în acest
plan predomină activitățile de predare-învățare-evaluare. Activitatea învățătorului la clasă cuprinde nu
numai operații de predare și de evaluare, ci presupune și culegerea de informații despre elevi, despre
modul cum aceștia înteleg lecțiile, cum se pregătesc, despre relațiile dintre elevi etc., de unde rezultă
posibilitatea profesorului de a identifica mai multe posibilități de intervenție și de luare a deciziilor.

Învățătorul- managerul instituției de învățământ primar

Învățătorul este cel care reunește toate resursele materiale și umane, resurse logistice de ordin
pedagogic si psihologic, pe care le configurează intr-o manieră proprie la nivelul clasei pe care o
conduce.

Dintre calitățile, cunoștințele și aptitudinile pe care trebuie sa le dețină un manager, amintim:

inteligența, memoria, spiritul de observație, capacitatea de concentrare, sanătatea, caracterul, etc. Un
bun manager al clasei trebuie să fie capabil să realizeze schimbări profunde în cultura, climatul și
instrucția tuturor copiilor, indiferent de naționalitate, în direcția fundamentării tuturor demersurilor
didactice pe principii democratice, să introducă noi strategii instrucționale care să încurajeze
colaborarea, toleranța, sporirea încrederii în forțele proprii și îmbunătățirea performanțelor școlare ale
elevilor, să realizeze și să utilizeze în procesul didactic proiecte ale clasei.

În sistemul social de educație și învățământ, învățătorul trebuie să se raporteze la cei pe care îi

educă, să stabilească relații de cooperare cu parinții acestora și cu alți factori interesați ai societății. El
nu educă numai la catedră sau în clasă, ci prin fiecare contact relațional cu copiii și parinții, desfășoară
o muncă de creștere și dezvoltare, de conducere și direcționare. Activitatea învățătorului se desfasoară
în fața unor individualitați psihice umane în formare. Deci, învățătorul are responsabilități maxime în
ce privește comportamentele și intervențiile lui.

În procesul instructiv-educativ, învățătorul constituie figura centrală pentru elevi, profesorul

capătă și alte roluri de influențare educativă. Astfel, el își adaugă noi comportamente în activitatea cu
clasa:

-planifică   activitățile; 

-determină   sarcinile   pe   variate   niveluri;

-își   structurează conținuturile;

-își programează acțiunile;

-organizează activitățile clasei;

-determină climatul specific de muncă;

-comunică informații variate;

-conduce activitatea desfașurata în clasă, dupa normativitatea specifică;

-coordonează activitățile;

-sincronizează realizarea obiectivelor;

-armonizează stilurile și ritmurile;

-încheaga colectivul, previne influențele negative;

-îndrumă elevii în cunoaștere și în activitate;

-motivează elevii prin echilibrul stimulare/sancționare;

-consiliază elevii pe problemele specifice vârstei și individuale;

 -controlează evoluția elevilor în raport cu obiectivele;

-apreciază, evaluează atingerea performanțelor, standardelor date, formulează judecăți de

valoare.

    Prin aceste comportamente, învățătorul influențează managerial activitatea instructiv-educativă,

dar nu confundă cele doua planuri de actiune.

Funcții sau roluri manageriale ale învățătorului

Principalele funcții sau roluri manageriale ale învățătorului pot fi grupate în urmatoarele
componente:

-planificarea;

-organizarea;

-controlul și îndrumarea;

-evaluarea;

-consilierea;

-decizia educațională.

Planificarea nu se refera cu rigurozitate la alcătuirea documentelor scrise, ci cuprinde un sistem

de decizii privind obiectivele și viitoarele mijloace, acțiuni, resurse și etape pentru realizarea acestora.

Organizarea presupune cunoașterea mijloacelor operative, a locului și rolului fiecarui membru

al clasei de elevi, a capacităților sale de îndeplinire a sarcinilor educative.

Pentru elevi este foarte important să fie consemnate de managerul clasei:

- atribuțiile generale;

- activitățile cu caracter permanent sau periodic;

- activitați individuale și colective;

 - activități îndeplinite zilnic și săptămânal;

- colegii sau persoanele cu care colaborează.

O soluție foarte buna în organizarea școlii este Regulamentul Intern. Pentru cadrul didactic,
manager al clasei, este foarte important aspectul privind pregătirea materialelor ca suport al activității
educative și didactice, organizarea spațiului ergonomic al clasei.

Cadrul didactic trebuie sa manifeste interes față de organizare, să pună accent pe obiectivele
prioritare în limitele unei unități de cerințe, cu specificarea clară a temelor și responsabilităților pe
termene controlabile.

Controlul și îndrumarea. Prin intermediul controlului, managerul clasei urmărește modul de

aplicare a prevederilor regulamentului, fapt ce poate să ajute la depistarea oportună a perturbărilor,
deficiențelor sau blocajelor care intervin în calea realizării obiectivelor.

Controlul presupune conlucrarea, îndrumarea activă, ritmică și temeinică, stimularea

inițiativelor, schimbul de idei și opinii în interesul optimizării procesului educațional.

Funcțiile controlului sunt:

-de supraveghere;

-de conexiune inversa;

-de prevenire a eventualelor situații de criză educațională;

-de creație și perfecționare.

Evaluarea la nivelul managerului clasei nu trebuie să o confundăm cu evaluarea de tip

docimologic. În contextul studiat, evaluarea reprezintă verificarea măsurii în care scopurile și
obiectivele dintr-o etapă managerială au fost atinse.

Consilierea este o relație specială, dezvoltată între cadrul didactic (managerul clasei) și elevul
în nevoie, cu scopul de a-l aproba și este normal ca cel mai bine poate face acest lucru învățătorul care-l
cunoaște cel mai bine.
 Decizia educațională - din punct de vedere managerial este un proces de selectare a unei linii
de acțiune dintr-un număr de alternative pentru a ajunge la un anumit rezultat, obiectiv.

La nivelul învățământului, decizia are un caracter mai complex decât în alte domenii, pentru ca
decizia educațională are semnificații deosebite, consecințele deciziilor având influența directă asupra
personalității viitorului adult.

Pentru ca o decizie educativă să fie corectă, ea trebuie să parcurgă mai multe etape:

-pregătirea deciziei;

-adoptarea deciziei și a măsurilor de aplicare;

-aplicarea deciziei și urmărirea îndeplinirii ei.

Toate rolurile manageriale funcționează într-o permanentă interdependență.

Stiluri manageriale

Sunt mai multe stiluri manageriale, dintre care învățătorii, în calitate de manageri al clasei au
ales. Pedagogia a rămas la cele trei stiluri (identificate acum circa o jumatate de secol de Lewin, Lippit
și White): ”autoritar”, ”democratic” și ”laissez-faire”.

La extrema stanga se afla stilul ”dictatorial”, nu e stilul cel mai recomandat, în care libertatea
subordonaților, în cazul nostru, a elevilor, este practic inexistentă. Acest stil, chiar dacă nu ne place sa o
recunoaștem, caracterizează în mare parte, școala românească actuală. La cealaltă extremă, managerul-
profesor nu există din punct de vedere funcțional, educabilii asumându-și, practic, responsabilitatea
structurării și monitorizării propriei formări, care se transformă, astfel, în autoformare. Această situație
devine quasi-reală, de regulă, numai după parăsirea sistemului școlar și trebuie să fie, în același timp,
un obiectiv fundamental al educației instituționalizate. Între cele două extreme, stilul managerial al
învățătorului trebuie adaptat atât competențelor anterior dobândite ale educabililor, cât și motivației
acestora.

Nerespectarea acestei cerințe duce tocmai la contradicții de genul celor pomenite mai sus. Din
această perspectivă, având în vedere sensul profund al educației, faptul că ea are ca scop, obiectiv și
subiectiv, omul, orice act educațional trebuie să aibă cel puțin două dimensiuni: sarcina de învățare și
relația umană (cu indivizi si/sau grupuri), ambele așa cum pot fi concret și real stabilite. Apare astfel,
un nou continuum, în funcție de centrarea pe sarcină sau pe relația umană, pe care pot fi identificate
patru stiluri fundamentale, adaptate realitatilor educationale:

-”directiv”: pentru educabilii care nu pot și nu vor să realizeze activitățile cerute. Educatorul
manager ”spune” ce trebuie să facă elevul și controlează, pe cât posibil, fiecare acțiune;

-”tutorial”: pentru educabilii care nu pot, dar vor să realizeze sarcina respectivă. Educatorul își
”vinde” sugestiile, deciziile, încercând să convingă;

-”mentorial”: pentru educabilii care pot și vor, dar nu în suficientă masură, deci ale căror
capacitati și motivație mai trebuie dezvoltate. Educatorul ”participa” cu sugestii, sfaturi, ajutor, de
fiecare dată când acestea îi sunt cerute;

-”delegător”: pentru educabilii care pot și vor în suficientă măsură, învățătorul ”deleaga”
educabililor autoritatea de luare a deciziilor.

Este recomandată nu numai adecvarea stilurilor la situația concretă (în cazul de mai sus, nivelul
atins al competențelor-țintă și motivația elevilor), ci și aplicarea succesivă a acestor stiluri, de la cel
”directiv” la cel ”delegător”: când grupul de educabili și/sau sarcina de învățare sunt noi, învățătorul
trebuie să spuna educabililor ce și cum să facă. Ulterior, pe masura construirii competențelor și
motivației necesare, învățătorul va trece, pe rând, la celelalte stiluri. Din nou, se poate constata aceeași
inadecvare pe care o analizam mai sus, însă la un nivel mult mai general. 

Concluzie

Pornind de la convingerea că metodologia managerială poate asigura consistența unui

curriculum, de la proiectare pana la evaluare, prin chiar esența umană a educației, susțin necesitatea
formării manageriale pentru toți agenții educaționali, indiferent de locul lor în ierarhia organizației
școlare, la nivelul formării inițiale și continue, gândite unitar și coerent ca faze ale dezvoltării
individuale și organizaționale deoarece responsabilitatea cadrelor didactice implică însumarea mai
multor roluri: de profesor, de părinte, de consilier. Efortul este considerabil și de multe ori este nevoie
de multă organizare, dăruire, răbdare și sacrificii.
 Numai satisfacția ce apare la sfârșitul ciclului de învățământ, este singura sursa de energie
necesară managerului clasei pentru continuarea acestei nobile activități.

Bibliografie:

Iucu, Romiță, Managementul și gestiunea clasei de elevi, Editura Polirom, Iași, 2000;

Joița, Elena, Management școlar, Editura Gh. C. Alexandru, Craiova, 1995;

Niculescu, R.Mariana, A învăța să fii un bun manager, Editura Inedit, Tulcea, 1994;

Stan, Emil, Managementul clasei, Editura Aramis, București, 2003.