Managementul organizatiei scolare ca stiinta a educatiei

Managementul
Etimologic, managementul echivaleaza cu a tine in mana si a stapani, ceea ce implica ideea controlului
actiunii si orientarea sau directionarea ei. Cuvantul management imprumutat din limba engleza sub forma
verbului to manage inseamna a administra, a conduce. S-a derivat apoi in limba engleza manger si
management ceea ce inseamna conducator sau conducere.
In ultimele decenii acest termen a fost foarte des utilizat in activitatile economice, iar astazi este folosit in
toate domeniile educatie, sanatate, sport etc. cu semnificatia de conducere eficienta, rationala, moderna.
Dincolo de terminologie, problema fundamentala ramane cea a esentei managementului.
Managementul este in acelasi timp si un ansamblu de discipline teoretice, principii, metode specifice (stiinta),
metode si tehnici care privesc conducerea, gestiunea, administrarea si organizarea institutiilor (tehnica), cat si
arta de a-i face pe oameni sa lucreze productiv si eficient, de a comunica, de a asculta fie in calitatea lor de
membri ai organizatiilor sau institutiilor, fie in calitate de clienti, beneficiari, furnizori, actionari etc. Dar
managementul astazi este conceput si practicat si ca organizare a schimbarii si inovarii, a eficientei si chiar a
calitatii si excelentei.
Caracteristici ale managementului educational
Managementul educational este stiinta si arta de a pregati resursele umane, de a forma personalitati potrivit
unor finalitati solicitate de societate si acceptate de individ. Acesta poate fi analizat in sens actional,
operational, practic, tactic, procesual, teoretic, global, general, strategic, stiintific.
Managementul educational presupune o abordare interdisciplinara, care studiaza evenimentele ce intervin
in decizia organizarii unei activitati pedagogice determinate si in gestiunea programelor educative.
Conducerea manageriala implica si accente pe idei, pe abordare sistematica, pe schimbare, pe strategie pe
inovare.
Managementul educational reprezinta o metodologie de abordare globala, optima, strategica a activitatii de
educatie, ansamblul de principii si functii, de norme si metode de conducere care asigura realizarea
obiectivelor sistemului educativ (in ansamblu sau la nivelul elementelor componente). Managementul
educational are obiective clare si ierarhizate, principii de eficienta si calitate, functii specifice, elemente
strategice, afirmarea creativitatii in solutionarea situatiilor, abordare interdisciplinara si sistematica, cercetari
fundamentale. Se diferentiaza de managementul general prin raportare specifica la finalitatile educatiei, la
continut, la resursele uman antrenat, la activitatile centrate pe informare, comunicare si participare prin
strategii educationale specifice la comportamentele actorilor implicati (bazate pe motivatie, responsabilitate,
cooperare, logica, afectivitate). Managementul educational implica stapanirea teoriei, metodologiei, a
principiilor, o anumita mentalitate, o maniera proprie, o arta de dirijare, antrenare a resurselor.
Managementul educational este o disciplina, necesara pentru a fi eficienti si productivi in relatiile
educationale, in stimularea transformarii la nivelul personalitatilor, atat a elevilor, cat si a cadrelor didactice.
Distinctia majora la nivelul acestui concept este cea intre managementul educational la nivel macrostructural
( la nivelul sistemului de invatamant, regasit in politicile educationale nationale, europene, mondiale ex.
Minister, inspectorate etc.), la nivel intermediar (la nivelul institutiei si avem in vedere managerul educational
al institutiei scolare, directorul scolii) si la nivel microstructural (la nivelul clasei de elevi si avem in vedere
managerul educational al clasei de elevi, profesorul). Distinctia celor trei abordari se realizeaza nu numai pe
baza denumirii, a autoritatii, a elementelor formale, ci are in vedere si formarea de specialitate, experienta

(evaluata nu neaparat in ani de vechime) care se concretizeaza in cunostinte, competente, atitudini, si valori ce
determina manifestarea unei conduite responsabile, eficiente, autentice in relatiile atat cu elevii, cat si cu
profesorii. Cele trei abordari ala managementului educational vor fi tratate nediferentiat din simplul motiv ca
ele nu pot fi separate, cel putin deocamdata in sistemul educational romanesc (in Canada, SUA, etc. Institutiile
scolare sunt conduse de specialisti in management, nu neaparat de cadre didactice. Aceasta conditie, ca
directorul scolii sa fie cadru didactic, este prevazuta in toate legislatiile educationale europene). Sunt aspecte
care vizeaza doar managementul clasei asa cum exista si cele specifice managementului institutiei scolare, dar
majoritatea aspectelor tratate se refera la cele trei abordari.
Managementul sistemului si al institutiilor de invatamant cuprinde: formularea clara a finalitatilor,
proiectarea retelei institutionale, elaborarea continuturilor invatarii, asigurarea cadrului legislativ-normativ,
formarea initiala si pe parcurs a personalului de conducere si instruire, stabilirea unor tehnici de evaluare care
sa permita reglarea pe parcurs a sistemului si procesului de invatamant si omptimizarea rezultatelor.
Originea conceptului de management educational nu are, la o prima analiza, legatura directa cu domeniul
pedagogic, insa notiunea de management educational provine din stiintele socio-umane inrudite cu pedagogia,
dar individualizate prin obiectul lor de studiu: economie, sociologie, psihologie, politologie.
Managementul educational cunoaste, integreaza si adapteaza date oferite de stiinte conexe socio-umane:
economie (organizarea su utilizarea eficienta a resurselor educationale in raport cu obiectivele), sociologie
(managementul organizatiilor, grupurilor, relatiilor, fenomenelor sociale generate in contex educational),
psihosociologie (dimensiunile personalitatii managerului in exercitarea rolurilor), politologie (luarea
deciziilor, organizarea, conducerea grupurilor conform unor obiective).
Activitatea unor persoane care determina si directioneaza activitatea celorlalti prin urmarirea realizarii de
activitati in cele mai bune conditii, prin constientizarea si asumarea de responsabilitati asupra realizarilor si
insucceselor.
Managementul educational este, din acest punct de vedere, arta de a lucra cu idei(obiectivele educationale,
programele analitice, strategiile didactice), relatii(structura organizatorica, legaturi intre elemente si actiuni,
sarcini, echilibrul autoritate/libertate, centralizarea/descantrelizare), oameni (formare, motivare, delegare de
autoritate, stimulare, evaluare), resurse (precizare, diversificare, preocupare, adaptare, integrare).
Intre caracteristicile managementului educational se inscriu:
- caractecrul complex al actiunilor ce asigura functionarea optima a sistemului educational (planificare,
decizie, coordonare, control, strategii si metodologii educationale), si dimensiunea interdisciplinara implicata
de problematica educationala
- caracterul participativ generat de implicarea activa a tuturor actorilor (elevi, profesori, parinti etc.)
- structurarea problematicii educationale, a procesului si a factorilor educationali dupa particularitatile
colectivitatii
- realizarea la nivel macropedagogic (managementul sistemului de invatamant), intermediar (managementul
institutiilor scolare) si la nivel micropedagogic (managementul clasei)
- precizeaza reguli, conditii si principii specifice care orienteaza in elaborarea programelor manageriale
educationale
- este dinamic atat in ceea ce priveste bazele teoretice, cat si aplicatiile in domeniu, prezinta deschidere si spre
alte domenii
- are caracter sistemic si este integrativ intrucat sintetizeaza specific date din domenii conex
- este prospectiv pentru ca anticipeaza pe baza tendintelor de evolutie a sistemului
- este indicativ-intrumental pentru ca arata cum trebuie realizate obiectivele, respecate principiile, aplicate
metodologiile
- este multifunctional prin descrierea, utilizarea si aplicarea mai multor roluri, atributii, operatii
Functiile managementului educational
Functiile managementului educational, ca si a celui general se concretizeaza in activitatile de planificare,
organizare, coordonare, antrenare, control si evaluare. Aceste functii sunt indeplinite avand in vedere
particularitatile nivelului de invatamant (prescolar, liceal etc), nivelului ierarhic (inspectorat, minister), tipului

de institutie etc. Managerul educational atat la nivelul institutiei scolare, cat si la nivelul clasei de elevi
desfasoara o activitate de clarificare, de argumentare si convingere, de motivare, formuleaza aprecieri, aproba
sau vritica, stabileste moduri de actiuni practica.
O functie ce se realizeaza specific in managementul educational este cea de planificare si organizare a
sistemului de invatamant. Aceasta functie implica valorificarea tuturor resurselor pedagogice:
-umane (cadre didactice, personal administrativ, elevi, parinti etc.)
-materiale(spatiul, timpul, baza didactico-materiala)
-financiare (buget central, local, contributiile comunitatii educative)
-informationale (planuri, programe de invatamant, indrumari metodice, materiale curriculare)
Etapele in realizarea acestei functii sunt: definirea obiectivelor generale, stabilirea strategiei de actiune
principala, implementarea actiunilor concrete, evaluarea rezultatelor, definitivarea deciziei. Planificarea
educationala se realizeaza si la nivelul unitatii de invatamant si la nivelul realizarii concrete a procesului
intructiv-educativ. Astfel realizarea acestei functii implica o rflectie asupra actiunii educationale, o schema
generala de proiectare, o metodologie generala etc. Planificarea are scop prospectiv care vizeaza planificarea
strategica, inovatoare si scop ameliorativ care vizeaza planificare planificarea tactica si operationala.
O a doua functie specifica a managementului educational este aceea de orientare metodologica a procesului
de invatamant care presupune atat actiuni de informare, de evaluare, cat si de comunicare. Aceasta orientare
metodologica a procesului de invatamant trebuie sa tina seama de caracterul planificat, analitic, activ,
permanent, global-integrator, adaptabil, simultan, deschis, in sistem de conexiune inversa.
Functia de reglare si autoreglare a sistemului de invatamant si a procesului de invatamant implica
activitati de perfectionare a cadrelor didactice:
- cu caracter periodic: cursuri de specialitate (metodica, pedagogie, sociologia educatiei, psihologia educatiei),
de management pedagogic (pentru inspectori, directori, profesori metodisti, consilieri, cercetatori), instruiri,
consfatuiri anuale curesponsabilii de comisii metodice, catedre, profesori, bibliotecari etc., consilii ale
cadrelor didactice, simpozioane, consfatuiri tematice, stacii de pregatire speciala
- cu caracter permanent: studiu individual, activitati educative deschise, interasistente, dezbateri tematice,
indrumari metodice.
Relatii interdisciplinare
a. Relatia management educational-sociologie. Conceptul de management, dezvoltat la nivelul
sociologiei, apare ca stiinta a organizatiei si conducerii vietii sociale, prin intermediul conceptelor de sistem,
structura, institutie, birocratie, schimbare, reforma, stil de conducere. Sociologia analizeaza managementul din
doua puncte de vedere semnificative pentru proiectarea corecta a activitatii pedagogice
de conducere a scolii :
- organizarea sistemului social global si a principalelor sale subsisteme partiale pe criterii preioritar
functionale
- cunoasterea metodologiei de valorificare a relatiilor existente in cadrul microgrupurilor sociale, pe criterii
prioritar functionale.
b.Relatia management educational-politologie. Managementul la nivelul politologiei este evidentiat prin
capacitatea sa de a reflecta simultan stiinta si arta conducerii. Procesul deciziei politice ofera managementului
o schema de actiune eficienta:
identificarea problemei
pregatirea solutiei optime
aplicarea solutiei la scara sociala
evaluarea rezultatelor
evaluarea operationala ce determina o noua decizie
c.Relatia management educational-psihologie. Managementul la nivelul psihologiei si psihologiei sociale
reflecta mecanismele interne ale activitatii umane, la intersectia dintre motivatiile individuale si finalitatile
sociale. Managementul comportamentelor orienteaza resursele atitudinale si aptitudinale ale personalitatii
si valorifcarea lor deplina in cadrul unor relatii interindividuale deschise, perfectibile in diferite medii sociale.

Din insasi definirea educatiei ca activitate, sistem de actiuni de formare- dezvoltare a personalitatii elevului,
de influentare constienta, orientata si reglata catre anumita finalitati, rezulta cu necesitate si existenta unei
abordari explicite a conceperii, organizarii, coordonarii, evaluarii, optimizarii continue a elementelor
procesului educational, care este chiar domeniul de studiu al managementului educational. Necesitatea
managementului este data de realizarea cresterii eficientei, a eficacitatii realizarii finalitatilor educatiei, nu
numai de asigurarea resurselor si de dirijarea efectiva a activitatilor in sine
Managementul organizaiei colare
Managementul organizaiei colare se afirm ca tiin a educaiei prin hibridarea rezultatelor
cercetrii de vrf acumulate n diferite domenii printr-un proces inovator semnificativ pentru ceea ce
reprezint noile tiine sociale (M.Dogan, R.Phare). Evolueaz ca ramur a managementului educaiei
construit epistemologic la intersecia dintre teoria sistemului de nvmnt (subteorie a teoriei generale a
educaiei) i teoria dezvoltrii organizaionale (dezvoltat n cadrul economiei i al sociologiei, al politologiei
i al psihologiei sociale).
Obiectul de studiu specific al acestei noi tiine a educaiei l constituie coala ca unitate de baz a
sistemului i a procesului de nvmnt, dezvoltat n sensul paradigmei curriculumului confirmat n
societatea informaional. Ca expresie a saltului de la modernitatea la postmodernitatea educaiei i a
pedagogiei. Scolile de management au fost clasificate dupa diferite criterii de diversi specialisti. Astfel dupa
unii exista scoala procesului de management, scoala empirica, scoala comportamentului uman, scoala
sistemului social, scoala teoriei deciziilor, scoala matematica, scoala dinamicilor; dupa altii scoala clasica,
scoala neoclasica, scoala organizarii moderne. Alte clasificari amintesc: scoala behaviorista, scoala stiintifica,
scoala cantitativa, scoala decizionala, scoala procesuala.
Metodologia de cercetare a managementului organizaiei colare valorific resursele teoriei organizaiei
sociale dezvoltat, inter i pluridisciplinar, prin contribuia mai multor tiine socioumane (economia,
sociologia, politologia, psihologia social).
Principala evoluie rezult astfel din hibridarea nregistrat la nivelul interseciei ontologice i
epistemologice dintre teoria sistemelor postmoderne de nvmnt i teoria dezvoltrii organizaiilor sociale
n contextul paradigmei curriculumului i al modelului cultural al societii informaionale, pe baz de
cunoatere.
Sistemele postmoderne de nvmnt sunt caracterizate printr-o structur de funcionare deschis spre
alte instituii specializate n educaie nonformal, spre alte organizaii sociale (economice, culturale, politice,
religioase, sportive etc.), spre comunitate. n acest context, organizaia colar poate stabili relaii de tip
contractual (de exemplu pentru realizarea de coli profesionale, artistice. sportive etc.) sau consensual (vezi de
exemplu, relaia cu familia). Evoluia marcat, ca urmare a procesului evocat, este exprimat prin formula de
coala deschis sau / i de organizaie colar care nva.
Teoria organizaiei sociale propune un model de abordare aplicabil i n contextul colii ca unitate de baz
a sistemului de nvmnt. Un model bazat pe corelaia dintre obiective (devenite prioritare) resurse (de
valorificat la nivel de proces n cadrul activitii principale a organizaiei, instruirea) rezultate (obinute la
diferite intervale de timp, la nivel de produs).
Organizaia colar evolueaz astfel ca structur deschis spre mediul extern (i intern), angajat s nvee
continuu prin mecanismele sale strategice de funcionare eficient la nivelul corelaiei: obiective pedagogice
(generale, specifice, concrete) activitate de instruire n contextul procesului de nvmnt elevi cu
cunotine i capaciti care le asigur promovarea i integrarea n noi trepte colare, profesionale i sociale.
Evoluia managementului colii este accelerat, n ultimele decenii, de reconsiderarea i repoziionarea
teoriei organizaiei sociale ca teorie a dezvoltrii organizaionale.
Dezvoltarea organizaional reprezint viziunea strategic proiectat special pentru creterea eficienei i
eficacitii activitii n domeniul de referin (economic, politic, pedagogic etc.) prin demersuri planificate
riguros, dar realizate flexibil n condiii de schimbare continu, proprii societii informaionale. Eficiena,

angajnd valorificarea la maximum a resurselor existente; eficacitatea, confirmnd justeea obiectivelor

propuse, evaluate n termeni de proces i de produs.
Cultura organizaional rezultat este marcat de globalitate i de deschidere. Globalitatea este exprimat
prin integrarea: a) normelor tehnice n principii axiologice care vizeaz sntatea organizaiei n termeni de
funcionalitate macro i microsocial; b) formelor de realizare a activitii, a celor organizate, formal i
nonformal (obiective, coninuturi, tehnologie, strategii de proiectare, implementare i evaluare) i a celor
neorganizate, de tip informal (reprezentri, valori de grup, influene spontane incidentale). Deschiderea este
marcat prin capacitile de adaptare ale organizaiei la schimbrile permanente identificate n mediul intern i
extern; capaciti exprimate n termeni de competen de (auto)nvare organizaional.
Dezvoltarea organizaiei colare valorific ntr-o modalitate proprie relaia dintre dimensiunea normativ
(principii, funcii, structuri), reflectat la nivelul diviziunii muncii i dimensiunea cultural, exprimat
axiologic i comportamental, prin valori sociale i conduite individuale sau comunitare. Importana
dimensiunii culturale fiind evideniat ca resurs a schimbrii organizaionale. (S. Cristea)
Managementul organizatiei scolare ca stiinta a educatiei
Astzi, puine profesiuni i ocupaii sunt att de provocatoare ca managementul organizaiilor sociale
moderne. Apare necesitatea unor conductori capabili s acioneze eficient i performant n condiiile
complexitii i incertitudinii, s ia decizii privind oamenii, activitatea i viata lor, att n prezent, ct i n
perspectiv.
n consecin, managementul unei organizaii nu este o sarcina uoar cci, a fi manager astzi nseamn a
fi responsabil fa de: angajaii proprii i de bunstarea lor; realizarea obiectivelor i sarcinilor organizaiei, de
eficiena i performana ei; de asigurarea produselor, bunurilor sau serviciilor oferite clienilor organizaiei; de
continua ridicare a calitii i competitivitii ofertei lansate pia; i, nu n ultimul rnd, fa de societatea n
care acioneaz, de confirmarea i promovarea valorilor i idealurilor societii respective.
Dincolo de terminologie, problema fundamental rmne cea a esenei managementului. Este el o tiin,
avnd un domeniu sau obiectiv propriu de investigaie, metode i tehnici de cercetare i modaliti specifice
de aciune? Sau este doar o practic, o tehnic, ori o art prin intermediul creia conductorii de ntreprinderi,
oganizaii, etc. i exercit responsabilitile, n condiii i n contexte specifice, locale, zonale, regionale,
naionale, etc.?, deci ntr-o mare diversitate de situaii i medii sociale? n realitate, managementul este i un
ansamblu de discipline teoretice, metode i tehnici care privesc conducerea, gestiunea, administrarea i
organizarea ntreprinderilor, ct i arta de a-i face pe oameni s lucreze productiv i eficient, fie n calitatea lor
de membri ai organizaiilor sau instituiilor, fie n calitate de clieni, beneficiari, furnizori, acionari, etc. Dar,
managementul astzi, este conceput i practicat i ca organizarea schimbrii, orientat spre crearea bogiei
prin intermediul satisfacerii ct mai depline a necesitilor omului.
n sintez, managementul are ca substan i obiectiv esenial, obinerea excelenei n orice tip de
organizaie social i uman. Ceea ce echivaleaz cu un model de aciune, spre care trebuie s tind i cruia
trebuie s i se conformeze orice aciune concret, dincolo de condiiile i particularitile locale ale muncii i
chiar, mpotriva lor.
Problematica managementului educaiei dobndete semnificaie deosebit ntr-un mediu social i politic n
schimbare rapid, n care aproape toate aspectele educaiei ncepnd cu cele privind finanarea, coninutul,
calitatea, eficiena sistemelor i activitilor educaionale sunt puse n discuie.
n consecin, problema : ce fel de cadru managerial este adecvat nvmntului la nceput de secol XXI
devine una central n eforturile de dezvoltare a nvmntului. n formularea rspunsului la aceast ntrebare
pornim de la urmtoarele premize :
- managementul general (indiferent de modul n care este conceput, definit i practicat) se regsete i n
domeniul educaiei i nvmntului, cu toate elementele, dimensiunile i funciile pe care le ndeplinete n
oricare alt sfer sau domeniu de activitate ;

- el se exercit i n nvmnt, ca i n celelalte domenii de activitate i de via social, ntr-un mediu social
i politic aflat n continu i din ce n ce mai accelerat schimbare i transformare ;
- n condiiile creterii nencetate a complexitii i incertitudinii, ca i a contradiciilor i dilemelor pe care
acestea le genereaz n permanen ;
- n condiiile impactului din ce n ce mai amplu i mai profund al progresului tehnic i a revoluiei
informatice, att asupra ntregului echilibru al societii, ct i a manierei n care noi percepem lumea ;
- n condiiile unor confuzii semnalate deja, n nelegerea i utilizarea termenilor creai pentru descrierea
diferitelor aspecte ale cadrului (contextului) managerial , cum sunt : termenul de nsui management ,
lideritate , gestiune , administrare , guvernan , etc.
Din nsi definirea educaiei ca activitate, sistem de aciuni de formare dezvoltare a personalitii umane, de
influenare contient, orientat i reglat ctre anumite finaliti, rezult cu necesitate i existena unei
abordri explicite a conceperii, organizrii, coordonrii, evalurii, optimizrii continue a elementelor
sistemului educaional care este chiar domeniul de studiu al managementului educaional. Necesitatea
managementului este dat de exigenele eficacitii, creterii eficienei realizrii finalitilor educaiei i nu
numai de asigurarea resurselor i de dirijarea efectiv a activitilor n sine.
Concluzii
Managementul educaiei reprezint teoria i practica, tiina i arta proiectrii, organizrii,
coordonrii, evalurii, reglrii elementelor activitii educative (nu numai a resurselor), ca activitate de
dezvoltare liber, integral, armonioas, a individualitii umane, n mod permanent, pentru afirmarea
autonom i creativ a personalitii sale, conform idealului stabilit la nivelul politicii educaionale.
I. Jinga considera c managementul pedagogic e definit ca tiina i arta de a pregti resursele
umane, de a forma personaliti, potrivit unor finaliti acceptate de individ i de societate.
Apoi e definit ca ,,un ansamblu de principii i funcii, de norme i metode de conducere care
asigur realizarea obiectivelor sistemului educativ, la standarde de calitate i eficien ct mai nalte, iar la
nivelul fiecrui sistem educativ se afirm note specifice.
Managementul indic o anumit mentalitate, o maniera proprie, dar i o art de dirijare, de
antrenare a resurselor (umane), a elementelor organizaiei, ceea ce corespunde cu nsi considerarea
educaiei ca tiin i art.
Dupa 1990 managementul, privit la inceput cu neincredere generata de exeperientele anterioare, incepe sa se
afirme ca un instrument de obtinere a eficientei in mari domenii, inclusiv in domeniul educational.
Totusi, facand o analiza a situatiei existente se pot desprinde urmatoarele:
modul empiric, amatorist, sbuiectiv, conservatorist ce se manifesta la diferite nivele ale sistemului
educational, in stabilirea managementului educational
proiectarea procesului educational nu este in buna concordanta cu cerintele agentilor economici si ai
posesorilor fortei de munca (elevii consiliati de familiile acestora)
tratarea cu superficialitate a celorlalte servicii secundare din cadrul procesului educational
invatamantul particular nu a adus schimbari majore in acest domeniu.

Bibliografie
Cristea S. (1996) Managementul oganizatiilor scolare, Ed Didactica si pedagogica Buc.
Cristea S (1996);Pedagogie general, Editura Didactic
Ghergut A. (2007) Managementul general si strategic in educatie, Ed Polirom
Iosifescu Silvian, Elemente de management, strategie si proiectare, Ed Corint
Joita Elena (2000) Management educational, Ed Polirom
Ioan Toca , Management educational, Ed Didactica si Pedagogic