Universitatea din Oradea

Facultatea de Științe Socio-umane

Specializarea psihopedagogie special
An III

Managementul educațional

Studente: Pop Lavinia,

Reștea Cosmina,
Tiriteu Alina
 Introducere

O primă definiţie poate fi aceea că managementul educaţional se constituie ca teorie şi

metodă a dirijării activităţii tuturor instituţiilor, organismelor, compartimentelor şi factorilor din
ierarhia învăţământului – începând cu acţiunile specifice ale corpului didactic în cadrul relaţiei
fundamentale educator – educat, până la organul central de politică şcolară – în raport cu
sarcinile de optimizare a procesului instructiv – educativ, prin intermediul valorilor cultural -
ştiinţifice, tehnice şi morale ale societăţii noastre (Florescu, 2015, p. 2).
Etimologic, managementul echivalează cu a ține în mână și a stăpâni, a conduce cu mâna
forțe, ceea ce implică ideea controlului acțiunii și orientarea sau direcționarea ei. Cuvântul
management împrumutat din limba engleză sub forma verbului to manage înseamnă a
administra, a conduce. S-a derivat apoi în limba engleză manager și management ceea ce
înseamnă conducător sau conducere. În limba engleză verbul to manage, cu substantivul derivat
management a avut inițial sensul de a mânui, de a” struni căii”. Cu timpul, verbul to manage a
trecut din sfera sportivă a strunirii căilor în domeniul artei operative și al științei militare. În
ultimele decenii acest termen a fost foarte des utilizat în activitățile economice, iar astăzi este
folosit în toate domeniile – educație, sănătate, sport etc. – cu semnificația de conducere eficientă,
rațională, modernă (Stan , 2010, p. 2).
Managementul educaţional reuneşte toate caracteristicile de bază ale managementului
organizatoric, dar deşi învăţământul este integrat organic în activitatea economico - socială a ţării
în componenţa lui vom identifica acele caracteristici care-l particularizează şi-l diferenţiază,
constituindu-l ca un domeniu distinct al societăţii, ca un subsistem al sistemului social global,
având obiective şi funcţii specifice, organizare proprie, metode de muncă, de control şi evaluare
distinct ( Florescu, 2002).
Managementul educaţional este arta şi ştiinţa de a pregăti resurse umane, de a forma
personalităţi potrivit unor finalităţi acceptate de individ şi de societate.Studiază procesele şi
relaţiile ce se manifestă în cadrul instituţiilor de învăţământ și are caracter interdisciplinar
(Cristea, 1996, p. 3).
Aceste particularităţi provin, din specificul şcolii ca organizaţie dar şi din caracteristicile
managementului psihologic, din care managementul educaţional face parte (Florescu, 2002).
 Principala particularitate a managementului educaţional se referă la faptul că, spre
deosebire de ramura industrială, unde între conducător şi executant se regăsesc adesea utilajele
tehnice, maşinile, în educaţie conducerea se efectuează asupra oamenilor (profesori, elevi şi alte
categorii de personal), deci se centrează pe dimensiunea umană şi utilizează strategii de tip
comunicativ. Managementul educaţional este un management participativ datorită naturii inerent
umane a activităţii educative, ca finalizare, organizare, desfăşurare, evaluare (Ibidem).
Ştiinţa conducerii în învăţământ şi-a conturat câteva probleme şi principii, acestea fiind
caracterizate prin: elaborarea celor mai avansate teorii, principii şi metode de conducere şi
desfăşurare a activităţii instructiv educative; stabilirea regulilor de funcţionare şi informare în
cadrul structurii, a raporturilor de supraordonare şi subordonare, dintre îndrumare şi control,
dintre conducere şi execuţie; instituirea formelor, metodelor şi a problematicii pedagogice a
formării şi perfecţionării cadrelor de conducere corespunzătoare acestei structuri; optimizarea,
sub raport gnoseologic şi practic – operaţional, a tuturor acţiunilor de conducere, începând cu
manifestările educaţionale în cadrul relaţiei educator – educat, până la cele mai importante
probleme de politică şcolară; dezvoltarea unor discipline ca teoria conducerii actului
educaţional,teoria conducerii şcolii, planificarea învăţământului, organizarea ştiinţifică a
învăţământului, teoria deciziei în învăţământ (Florescu, 2015).
Potrivit lui G. De Landsheere (1992 apud Cristea, 1996, p. 4) managementul educaţiei
apare ca disciplină pedagogică interdisciplinară, ce studiază „evenimentele ce intervin în decizia
organizării unei activităţi pedagogice determinate şi în gestiunea programelor educative”.
În acest sens, literatura de specialitate prezintă următoarea ordine a tipurilor de
manageri educaționali (Joița, 2000, p. 36) :
1. educatoare, învățător, profesor: conduce activitatea didactică la nivelul unui colectiv -
clasă sau grup ;
2. profesorul-diriginte: conduce activitatea educativă la nivelul unei clase sau grupe de
elevi;
3. profesorul-logoped: conduce procesul de formare a limbajului și de asistență
psihopedagogică specific elevilor și părinților la nivel teritorial și județean prin centrele
logopedice și la nivel interșcolar prin cabinete logopedice;
 4. profesorul-consilier: conduce activitatea psihopedagogică a elevilor, cadrelor didactice
și părinților la nivel teritorial-județean prin centrele de asistență psihopedagogică și la nivel
interșcolar, prin cabinetele de asistență psihopedagogică ;
5. profesorul-metodist: conduce activitatea metodică la nivel teritorial și județean prin
Casele corpului didactic și la nivel interșcolar prin comisiile și catedrele metodice;
Managementul educaţional studiază conducerea atât la nivel macropedagogic cât şi la
nivel de acţiuni în cadrul clasei, apelează la abordarea sistemică, ce determină ordonarea
elementelor, a relaţiilor, evidenţiază problemele cheie, poate aborda general şi pe subsisteme
activităţi cu deschidere şi spre alte sisteme (Florescu, 2002, p. 3).
Caracteristi generale managementului
Managementul desemnează știința, arta și tehnica de a planifica, a conduce, a organiza, a
controla elementele unui sistem, ale unui domeniu de activitate specific. Termenul a fost utilizat
la început în economie, iar apoi s-a extins în toate domeniile de activitate și s-a dovedit a fi
eficient prin dezvoltarea caracteristicilor specifice. Dar acestea își au la rândul lor manifestări
particulare în fiecare domeniu (militar, medical, educational etc. (Stan, 2010, p. 4).
Managementul educațional este știința și arta de a pregăti resursele umane, de a forma
personalități potrivit unor finalități solicitate de societate si acceptate de individ. Acesta poate fi
analizat în sens acțional, operațional, practic, tactic, procesual, teoretic, global, general, strategic,
științific.Acesta presupune o abordare interdisciplinară, care studiază evenimentele ce intervin în
decizia organizării unei activități pedagogice determinate și în gestiunea programelor educative.
Coducerea managerială implică și accente pe idei, pe abordare sistematică, pe schimbare, pe
strategie pe inovare (Ibidem).
Managementul educațional reprezintă o metodologie de abordare globală, optimă,
strategică a activității de educatie, ansamblul de principii și funcții, de norme și metode de
conducere care asigură realizarea obiectivelor sistemului educativ (în ansamblu său la nivelul
elementelor componente) (Stan, 2010, p. 4)
Managementul educațional este o disciplină, necesară pentru a fi eficienți și productivi în
relațiile educaționale, în stimularea transformării la nivelul personalităților, atât a elevilor, cât și
a cadrelor didactice. Distincția majoră la nivelul acestui concept este cea între managementul
educațional la nivel macrostructural ,la nivel intermediar și la nivel microstructural (la nivelul
clasei de elevi și avem în vedere managerul educațional al clasei de elevi, profesorul) (Ibidem).
 În cele ce urmează vom enumera câteva caracteristici specifice și anume (Joița, 2010,p.
23) :
 caracterul complex al acțiunilor ce asigură funcționarea optimă a sistemului
educațional (planificare, decizie, coordonare, control, strategii și metodologii
educaționale), și dimensiunea interdisciplinară implicată de problematica
educațională
 caracterul participativ generat de implicarea activă a tuturor actorilor (elevi,
profesori, parinți etc.)
 structurarea problematicii educaționale, a procesului și a factorilor educaționali
după particularitățile colectivității
 realizarea la nivel macropedagogic(managementul sistemului de învățământ),
intermediar (managementul instituțiilor școlare) și la nivel micropedagogic
(managementul clasei)
 precizează reguli, condiții și principii specifice care orientează în elaborarea
programelor manageriale educaționale
 este dinamic atât în ceea ce priveste bazele teoretice, cât și aplicațiile în domeniu,
prezintă deschidere și spre alte domenii
 are caracter sistemic și este integrativ întrucât sintetizează specific date din
domenii conex
 este prospectiv pentru că anticipează pe baza tendințelor de evoluție a sistemului
 este indicativ-intrumental pentru că arată cum trebuie realizate obiectivele,
respecate principiile, aplicate metodologiile
 este multifunctional prin descrierea, utilizarea și aplicarea mai multor roluri,
atribuții, operații
Principii ale managementului educațional
In opinia lui Bontas (1994 apud Florescu, 2015, pp. 3-4) există câteva principii
fundamentale ale managementul:
 conducerea democratică şi interactivă
 îmbinarea conducerii şi răspunderii unice (unipersonale) cu conducerea şi răspunderea
colectivă;
 promovarea cadrelor de conducere pe bază de competenţă;
 operativitate: ce presupune receptivitate la nou, preocupări şi eforturi susţinute, dialog,
documentare, analiză atentă etc.
 deontologia conducerii impune dovedirea de către managerii procesului de învăţământ a
competenţei, conştiinţei şi probităţii profesionale, etice şi manageriale, dragoste faţă de
oameni, de colegii de profesie, faţă de membrii colectivităţii pe care o conduce, spirit de
dreptate, echitate şi corectitudine
Conform teoriilor lui M. Stoica (apud Florescu, 2015), avem:
1. principiul eficienţei activităţii manageriale, ce are la bază aplicarea metodelor de
informare şi elaborare a deciziilor, de angajare a personalului în elaborarea deciziilor, de
activizare a personalului în subordine, de stimulare a iniţiativei de conducere, de
îndrumare şi control;
2 principiul conducerii participative şi al unităţii de acţiune a tuturor factorilor care
cooperează la realizarea obiectivelor manageriale, pe baza cunoaşterii temeinice a unităţii
şcolare;
3 principiul organizării şi programării raţionale a tuturor activităţilor manageriale, în raport
de obiective;
4 principiul conducerii dinamice, pe baza unui stil eficient;
5 principiul inovării permanente a metodelor şi tehnicilor manageriale, a metodelor de
predare – învăţare – evaluare, de cercetare ştiinţifico-metodică şi de inovare a
învăţământului
În concluzie putem afirma că scopul managementului educațional este acela de a realiza o
funcţionare corespunzătoare a sistemului, atât luat în ansamblul său cât şi a fiecărui element
în parte, adaptându-l continuu la cerinţele dezvoltării economice, ştiinţifice şi culturale ale
societăţii, dezvăluind şi înlăturând la timp neajunsurile, obstacolele care apar în procesul
realizării obiectivelor propuse (Stan, 2010).
 Bibliografie:
Cristea, S., (1996a), ”Managementul organizării școlare”, București : Editura Didactică
și pedagogic
Cristea, S., (1996b), ”Managementul educațional”, București: Editura Pedagogică
Florescu, M., C., (2002), "Managementul Educatiei" , Oradea: Editura Eurogrup
Florescu M., C., (2015), " Managementul institutiilor de inv. primar si prescolar ",
Oradea Editura. Universitatii Oradea
Joita , E., (2000) "Managementul educational", Iași: Ed Polirom
Stan, N., (2010), ”Introducere în managementul educațional”,
Bontas, I., (1994) „Pedagogie”, București : Editura All