ROMÂNIA

MINISTERUL EDUCAŢIEI NATIONALE

UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” DIN BACĂU

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA

PERSONALULUI DIDACTIC

Calea Mărăşeşti, nr. 157, Bacău, cod 600115

Tel.Fax: 0234/588935; Tel.Fax: 0234/580050

E-mail: dppd@ub.ro; sdppd@ub.ro

MANAGEMENTUL ORGANIZAŢIEI ŞCOLARE

ETIMOLOGIA ȘI DEFINIREA NOŢIUNII DE MANAGEMENT

COORDONATOR ȘTIINŢIFIC

Conf.univ.dr. Liliana Mîță

Iosub( Grigoraș) Emilia

Scripcovschi (Antohe) Beatrice-Monica

Anul II

SPECIALIZAREA

CULTURĂ ȘI LITERATURĂ ROMÂNĂ

BACĂU

2018

ETIMOLOGIA ȘI DEFINIREA NOŢIUNII DE MANAGEMENT

Abstract

The purpose of this paper is to analyse how to manage a school. As science management means the
organization and coordination of the activities of business in order to achieve defined objectives. The
managers have to plan every move carefully in order to obtain the expected results. But what
happens when they have to manage a school? In this case everything is uncertain because the
objectives are general and it can be achieved in years. So it is more difficult to be a school manager
than a leader of an business organization.

Key-words: Management, Manager, Planning, Organization, Objectives

Introducere

Omul ca ființă inteligentă a urmărit întotdeauna satisfacerea necesităților proprii cu cheltuieli de

muncă cât mai reduse. Putem spune că din totdeauna oamenii au cooperat între ei, s-au constituit în
grupuri de muncă, în colectivități umane organizate, unde cei aflați în fruntea acestora îndrumau,
coordonau, dirijau şi controlau activitățile desfăşurate.

Activitatea de conducere a apărut practic ca primele forme de organizare socială şi s-a dezvoltat
concomitent cu civilizația umană. Ea se regăseşte peste tot în societate, în toate domeniile şi pe toate
palierele societății. Această acțiune practicată este cunoscută astăzi sub denumirea de management,
iar cei care sunt specialişti în derularea ei, manageri.

Etimologia noțiunii de management

Încercările de a stabili etimologia cuvântului management au fost numeroase. După unii

termenul provine de la latinescul manus agere (a lucra cu mâna) care înseamnă în expresie literară
manevrare, pilotare, adică managerul este cel care se ocupă cu pilotarea, conducerea, care participă
nemijlocit la efectuarea acțiunii.

După alții, termenul provine de la verbul tomanage care în limba engleză înseamnă a administra, a
conduce, a duce ceva la bun sfârşit . De aici au apărut cuvintele derivate manager şi management
care înseamnă conducător şi respectiv conducere. Însă, după expresia franceză manier ar însemna a
mânui, a modela, a te folosi de oameni în vederea realizării unui scop şi a obține un rezultat
corespunzător. Aşadar etimologic, management înseamnă a ține în mână, a conduce în mod eficient.

Definirea noțiunii de management

La nivel general, conceptul de management este definit în diverse moduri:

Atât ştiință (ansamblu organizat şi coerent de concepte, principii, metode, tehnici), dar şi
artă(măiestrie a managerului de a pune în practică totalitatea cunoştințelor pentru soluționarea
problemelor),(Russu, apud Lupu,2011, p.8)

Conducerea formală a unei organizații( instituții) sau a unei /unor părți din aceasta prin coordonarea
activității indivizilor şi a grupurilor umane, pentru îndeplinirea obiectivelor organizației (instituției)
sau ale subcomponentelor respective (Iosifescu, 1996, p.19)

Arta de a face ca lucrurile să se realizeze în organizații prin intermediul celorlalți ( Iosifescu,

2005, p.11)

Procesul în care managerul operează cu trei elemente fundamentale – idei, lucruri şi oameni –
realizând prin alții obiectivele propuse (Mackensie,apudŢârcî, 2011, p.7)

În literatura de specialitate managementul presupune atingerea scopurilor organizaționale printr-o

conducere eficace şi eficientă, ca urmare a planificării, organizării, coordonării şi controlului resurselor
organizației (Richard L. Daft, Management, New York, The Dryden Press, 1996).

Gheorghe Macovei arată că managementul desemnează un sistem de principii, de cerințe şi

reguli, precum şi talentul de a le aplica.

Putem afirma că managementul este procesul prin care se realizează atingerea scopurilor
organizației într-o manieră eficientă şi efectivă prin planificarea, organizarea, coordonarea şi controlul
tuturor resurselor.

Managementul are o triplă semnificație:

-activitate practică(proces)- este un tip special de muncă intelectuală, pri care cei ce o practică îi
determină pe alții să facă ceva ce trebuie făcut;

-factor de decizie (echipă sau individ)- un grup, o echipă sau o persoană investiți cu autoritatea,
competențele şi răspunderile funcției de conducere într-o oeganizație ;

-știință- are drept scop explicarea naturii şi trăsăturilor managementului ca proces, cu scopul
conturării unui ansamblu structurat de cunoştințe privind această activitate, în vederea formării
managerilor şi orientării activității lor;

De fapt, ce este managementul? O artă sau o ştiință? De-a lungul evoluției sale istorice,
managementul a început ca o artă, iar pe măsura acumulării experienței, a formulării unor principii şi
legități, dezvoltării unor metode şi proceduri specifice de investigare şi acțiune a căpătat tot mai mult
caracteristicile unei ştiințe.

Managementul îmbină ştiința cu arta, respectiv cu talentul, aplicând cunoştințele la condițiile

concrete din fiecare organizație la nivelul sistemului social.

Ca ştiință, managementul are un obiect de studiu bine conturat, metode riguroase şi

instrumente de investigare şi de lucru cu caracter general a căror utilizare să asigure folosirea optimă
a potențialului uman, material, financiar şi informațional al organizației.
 Ca artă, managementul este legat de calitățile managerului pentru că rezultatele depind şi de
experiența, aptitudinile şi capacitățile lui de atragere a oamenilor pentru îndeplinirea celor stabilite.
Arta, în management, semnifică a ști cum să faci pentru a obține un rezultat practic, arta este o
cunoaştere de comportament.

În sens larg, managementul este activitatea complexă de concepere, pregătire,organizare,

coordonare şi administrare a elementelor implicate în atingerea unor obiective.

Managementul reprezintă un proces conştient de conducere şi coordonare a acțiunilor şi activităților

individuale şi de grup, precum şi de mobilizare şi alocare a resurselor uneiorganizații (umane,
materiale, de spațiu şi de timp) în vederea îndeplinirii obiectiveloracesteia în concordanță cu
misiunea, finalitățile şi responsabilitățile sale economice şisociale.

Delimitarea conceptului de managementul educațional din perspectivă educațională

Cercetătorii Hughes (1985), Bush (1991, 1999), Glatter (1999) şi Bolam (2004) au documentat
originile şi dezvoltarea managementului educațional ca disciplină de studiu, după cum subliniază Tony
Bush, în lucrarea Leadership și management educațional. Teorii și practici actuale, punctul de
emergență fiind Statele Unite, în prima jumătate a secolului XX. Contribuții importante în domeniu au
adus Taylor (1947) şi Fayol (1916), studiile sunt în continuare dezbătute şi analizate, dar teoriile s-au
dezvoltat inițial în afara sistemului educațional, ulterior implementate la nivelul şcolilor şi al colegiilor
în contextul unor transformări.

Managementul educațional s-a impus ca disciplină de studiu spre sfârşitul anilor 1960, în
Marea Britanie. S-a dezvoltat într-un ritm alert, în 1983, Departamentul pentru Educație şi Ştiințe a
sponsorizat un program de formare pentru directori şi a înființat Centrul Național de Dezvoltare
pentru Formare în Management Şcolar din cadrul Universității Bristol.

Mult timp restrâns doar la zona economică, termenul și-a extins în ultimele decenii aplicabilitatea şi în
alte domenii, printre care şi cel al educației şi învățământului în care seregăseşte cu toate elementele,
dimensiunile şifuncțiile pe care le îndeplineşte în oricare altăsferă sau domeniu, având însă
particularitățile sale, determinate de specificul activității didactice. Prin urmare, managementul
educațional se referă la teoria şi practica managementului general, aplicate sistemului şi procesului
de învățământ, organizațiilor şcolare şi claselor de elevi.

În această viziune, educația este un fel de companie condusă de unul sau mai mulți manageri. Date
fiind însă finalitățile sistemului de învățământ, complexitatea procesului educațional, varietatea şi
amploarea resurselor implicate şi specificitatea produsului finalcare nu este unul concret şi palpabil,
managementul educațional are un specific aparte pronunțat, evidențiat, în principal, prin ceea ce
teoreticienii numesc componenta umană aprocesului şi o plasează în centrul şi la baza „companiei
educaționale”

Managementul educațional este „știința și arta de a pregăti resursele umane, de a forma

personalități, potrivit unor finalități acceptate de individ și de societate sau o anumită
colectivitate.El cuprinde un ansamblu de principii și funcții, de norme și metode deconducere care
asigură realizarea obiectivelor sistemului educativ(în ansamblu sau la nivelul elemente-lor
componente), la standarde de calitate și eficiență cât mai înalte.” (Ioan Jinga)

Managementul educațional este un concept mai larg decât managementul şcolar, având în
vedere politica educațională.El cuprinde elemente strategice, producându-se şi în sistemele
nonformal şi informal(Iucu, 2000, p.35)

Managementul educațional se manifestă la diferite niveluri:

• macro - managementul sistemului de învățământ și al procesului de învățământ, pețărişi pe niveluri:

european, național, local;

• intermediar - managementul organizațiilor școlare, care se referă la coordonarea structurilor

educaționale de către managerii de vârf din învățământ, de la ministru la director de şcoală;

• micro - managementul claselor de elevi care analizează modurile de organizare a lecțiilor şi a

claselor de către managerii operaționali din învățământ (profesorii).

Aşadar, managementul educațional vizează modul de funcționare şi conducere a organizațiilor

educaționale.

Managementul implică gestionarea resurselor date, într-un anumit context pentru atingerea cu
eficiență a obiectivelor organizaționale propuse, fie că este vorba de resurse umane, materiale,
financiare, informaționale sau temporale.Cu alte cuvinte, un act de conducere reprezintă „ansamblul
conceptelor, metodelor şi mijloacelor de soluționare a problemelor cu care se confruntă activitatea
practică de conducere, din toate domeniile de activitate; prin intermediul acestora, conducătorul
acționează asupra subiectului condus, în scopul realizării, cu eficiență, a obiectivelor propuse” (Ovidiu
Nicolescu, apud Păcurari, p. 7).

Managementul instituției/ organizației școlare

Managementul organizației şcolare derivă din managementul educațional şi se localizează cu

precădere la nivelul formal al educației (Iucu, 2000, p.34).

Managementul şcolar se referă la conducerea sistemului de învățământ, a instituțiilor cuprinse în

acest sistem (minister, inspectorate şcolare,Case ale Corpului Didactic, unități şcolare de diferite
tipuri, grade şi niveluri) (Niculescu, 2002, p.8)

Managementul instituției şcolare se referă la aplicarea principiilor managementului științific, la

conducerea unității școlare, în conformitate cu exigențele politicilor educaționale ( Ceobanu, 2012,
p.5). Fiind vorba despre o activitate de conducere a unei instituții de către o echipă managerială,
obiectul de studiu îl constituie şcoala ca unitate de bază a sistemului şi a procesului de învățământ.

Managementul grupei de copii/ clasei de elevi

Constituie un domeniu de cercetare în ştiințele educației, care studiază atât perspectivele de

abordare a clasei (didactică şi psihosocială), cât şi structurile dimensionale ale acesteia în scopul
facilitării intervențiilor cadrelor didactice în situații de criză microeducațională (indisciplină, violență,
nonimplicare) şi a evitării consecințelor negative ale acestora, prin exercițiul microdeciziilor
educaționale (Niculescu, 2002, p.7).

Managementul grupei de copii/ clasei de elevi are în vedere două aspecte esențiale:

conducerea grupei de copii/ clasei de elevi pe parcursul unui demers educațional;

conducerea grupei de copii/ clasei de elevi ca entitate socială, ca microorganizație, în calitatea sa de

colectiv aflat în diferite etape de constituire;

Managementul clasei de elevi se referă la o activitate de orchestrare sau de coordonare a unui întreg
set de secvențe de învățare, astfel încât aceasta să fie cât mai eficientă şi cât mai
productivă( Ceobanu, 2012, p.7).

Aşadar, reprezintă un ansamblu de activități şi comportamente ale profesorului care urmăresc să

întrețină atmosferă de cooperare şi implicare a elevilor în realizarea unor sarcini de învățare. Se
validează ca o componentă importantă a comportamentului de predare deoarece un bun
management al grupului de instruire se asociază cu o bună activitate de învățare a elevilor şi cu o mai
bună însuşire a cunoştințelor şi cuprinde trei elemente:

managementul conținutului ce presupune planificarea activităților care se vor desfăşura în sala de

clasă şi implementarea proiectului de management al clasei (amenajarea clasei astfel încât să
înlesnească interacțiunile profesor-elev prin urmărirea aspectului ergonomic, aspectul psihologic prin
crearea unui climat afectiv etc.);

managementul problemelor disciplinare se referă la tehnicile necesare rezolvării problemelor de

disciplină a clasei prin aprecierea simțului de răspundere şi corectarea comportamentului
iresponsabil sau neadecvat;

managementul relațiilor interpersonale.

Management și leadership

Tony Bush evidențiază diferența dintre cele două concepte, precizând faptul că terminologia utilizată
pentru descrierea organizării organismelor educaționale, activităților desfăşurate de directori şi de
personalul didactic a evoluat de la „administrație” la „management” şi, mai recent, „leadership.”

Holy şi Wallace (2005: VIII) rețin că termenul de leadership a depăşit recent „managementul” „ca
descriptor principal a ceea ce presupun conducerea şi îmbunătățirea instituțiilor din domeniul
serviciilor publice.” (Bush, 2015, p.21).

Cuban (1988) propune asocierea leadershipului cu schimbarea, iar a managementului cu menținerea.

Leadershipul presupune influențarea acțiunilor altora pentru a obține rezultate dezirabile, „liderii
fiind cei care dau contur scopurilor, motivației şi acțiunilor altora”, în timp ce managementul se referă
la menținerea eficienței activităților curente ale organizației. Funcția principală a managementului
este de a menține, nu de a schimba.(apud Bush, 2015, p.21)
Leadershipul este legat de valori şi de scop, iar managementul „este avatarul implementării sau al
aspectelor de ordin tehnic.” (ibidem)

Aşa cum afirmau Bolman şi Deal (apud, Bush, 2015, p 22), deşi există o diferențe între a conduce şi a
gestiona, ambele sunt importante, ceea ce presupune o relație biunivocă între cele două concepte:
management şi leadership, „provocarea organizațiilor moderne presupune perspectiva obiectivă a
managerului, alături de sclipirile vizionare şi dedicarea liderului înțelept.”

Termenul de leadership este utilizat frecvent în literatura de specialitate, „pentru a denumi acea parte
a activității unui manager prin care acesta influențează comportamentul indivizilor şi grupurilor în
vederea obținerii rezultatelor dorite”. (B.P.Smith).

În relație cu grupul condus, liderul îndeplineşte următoarele funcții esențiale: direcția (conduce şi
coordonează membrii grupului), motivația (motivarea grupului spre atingerea traget-ului prin
dezvoltarea competenței inter-personale în vederea câştigării încrederii celorlalți), reprezentarea
(reprezentarea grupului prin menținerea echilibrului între nevoile interne şi cele externe ale grupului,
dar şi păstrarea unității scopurilor grupului cu cele organizaționale).

P. Drucker este primul specialist care disociază cele două concepte, managementul înseamnă
să faci lucrurile cum trebuie, în timp ce leadership se referă la a face ceea ce trebuie.

Opinia este continuată de S. R. Covey (1990): „managementul este eficiență în ascensiunea pe scara
succesului, iar conducerea este cea care stabileşte dacă scara este aşezată pe peretele potrivit”.
Aşadar, managerul gestionează, organizează, iar liderul are viziune, având capacitatea de „a vedea
peste deal”, „după colț” sau, după cum Ronald A şi Heifetz, Donald L. Laurie (1998, pag. 173) numesc
„panorama de pe balcon”. Managerul generează ordine, organizare, iar liderul creează şi provoacă
schimbarea, „trasează direcții nu doar obiective, stabileşte direcții nu doar agende, caută noi resurse
nu le alocă rațional doar pe cele existente”. (Păcurari, 2009, p.10)

Abraham Zaleznik trasează o linie mai bine conturată între cei doi termeni, în articolul „Manager
sandleaders: are theydifferent?” manifestând o înclinație mărturisită către lider. Liderii şi managerii
au poziții complementare, dar se disociază prin motivație, mod de gândire şi de acțiune. (1998 cit. în
Stanciu, S, Ionescu, M.A. 2004) Managerii adoptă atitudini impersonale, chiar pasive față de țelurile
vizate,„obiectivele manageriale se nasc mai curând din necesitate decât din dorință. La polul opus,
liderii sunt dinamici, modelând şi animând diferite idei. Aceştia adoptă o atitudine activă față de
obiectivele lor.”

Liderul exercită o influență indubitabilă asupra stărilor de moment, în stabilirea unor scopuri bine
conturate, direcționând o afacere, se modifică modul în care oamenii percep ceea ce este de dorit,
necesar, sunt preocupați de dezvoltarea unor abordări insolite pentru probleme dificile şi de
deschidere.

Funcții manageriale
Henri Fayol ilustrează funcțiile managementului prin următoarea frază: ,,managementul înseamnă a
prevedea, a planifica, a organiza, a conduce, a coordona şi a controla”, ele desemnează principalele
activități ale funcției de conducere,în orice domeniu de exercitare. (Păcurari, 2009, p.12)

Planificarea este o funcție importantă a managementului prin care se stabileşte ce se va realiza, cum,
când şi cine, altfel spus, cel mai eficient mod de construire a acțiunilor viitoare pentru ca organizația
să obțină rezultatele scontate. Aşadar, planificarea este văzută ca o activitate prin excelență
managerială, „care presupune proiectarea şi organizarea într-o manieră coerentă şi sistemică a
activităților necesare îndeplinirii obiectivelor propuse”. (idem)

Organizarea presupune repartizarea de sarcini, delegarea de autoritate, atunci când este cazul,
pentru a le realiza, elaborarea de regulamente etc, structuri funcționale capabile să îndeplinească
obiectivele şi modalitățile prin care vor fi atinse.

Coordonarea este un rol fundamental al managerului,„asigurând prin autoritatea poziției deținute

convergența eforturilor individuale şi de grup ale personalului angajat către realizarea obiectivelor
propuse, contribuind la buna comunicare şi motivarea eficientă a personalului.” (idem)

Controlul, evaluarea, monitorizareareprezintă activități considerate indispensabile procesului

de dezvoltare organizațională şi personală, având semnificații asemănătoare.

Denotă reflecțiile asupra performanțelor avute, punând în balanță obiectivele stabilite inițial şi gradul
lor de atingere, dar şi nivelul de satisfacție a beneficiarilor şi a personalului implicat.

Decizia se evidențiază ca o suprafuncție deoarece este prezentă în toate funcțiile expuse anterior,
soluție optimă aleasă de manager din multiple variante, pe baza unor anumite criterii, în scopul
coordonării şi reglării activităților subordonate, dar şi al controlului şi al previzionării lor, punctul
central al activității de management.

Concluzii

Faptul că managementul a preocupat pe mulți cercetători dovedeşte importanța lui şi impactul pe

care l-a avut asupra vieții economice . Deşi activitățile manageriale existau cu mii de ani în urmă,
totuşi abia secolul al XX-lea aduce managementul la nivel de ştiință şi-l face omniprezent în practica
oricărei organizații.

BIBLIOGRAFIE
Turcu,L.,O(2008). Management .Bacău, Editura Alma Mater.

Joița , E.(2000). Management educational. Iaşi: Editura Polirom.

Mâță, L. (2015). Managementul organizației școlare: Suport pentru curs şi seminar. Bacău: Editura
Alma Mater.

Neagu, D., Udrescu M. Managementul organizației. Bucureşti: Editura Tritonic.

Bush, T (2015), Leadership și Management educațional Editura Polirom

Pacurari (2009), Management instituțional și Management de proiect,