TEMA

Managementul de proiect instituţional

1. Școala ca organizaţie
Aplicatii teoretice
Școala este o organizaţie care se conformează aceloraşi exigenţe la care răspunde
orice definiţie a organizaţiei – un grup de oameni ale căror acţiuni converg către atingerea
unor scopuri şi obiective specifice.
Succesul educaţiei se bazează pe adaptarea demersului educaţional la nevoile
individuale ale fiecărui copil. Ideea centrală este aceea că fiecare copil este unic, iar unicitatea
lui reprezintă punctul de plecare în toate deciziile luate cu scopul primordial de a-l ajuta să se
dezvolte pe deplin.
Pornind de la aceste premise se stabilesc:
• Viziunea
ƒ- reprezintă viitorul optim al organizaţiei
ƒ- răspunde la întrebarea UNDE VREM SA AJUNGEM?
ƒ- stabileşte direcţia de urmat pentru membrii organizaţiei.
• Misiunea
ƒ- defineşte scopul fundamental, raţiunea de a exista a organizaţiei
ƒ- răspunde la întrebarea DE CE EXISTĂ ORGANIZAŢIA?
ƒ- se adresează atât membrilor organizaţiei, cât şi publicului acesteia
ƒ- fiecare organizaţie are o misiune proprie care o diferenţiază de celelalte organizaţii din
acelaşi domeniu de activitate.

Aplicatii practice
EXERCITIU
Pentru stabilirea viziunii şi misiunii organizației răspundeţi la următoarele întrebări:
ETAPA I – Stabilește viziunea organizației
ETAPA A II-A – Stabilește misiunea organizației, pe baza palnului de întrebări:
• Care este scopul școlii, de ce există ea?
• Care sunt valorile cheie?
• Prin ce se deosebeşte școala dumneavoastră de celelalte școli?
• Care sunt cerinţele şi aşteptările partenerilor (părinţi, educatori, copii, comunitate)?
Misiunea reprezintă „declaraţia de identitate“ a școlii ce trebuie cunoscută atât în interiorul
organizaţiei, cât şi în exterior.

EXERCITIU
Grupaţi întreg colectivul unității de învățământ în 5 echipe şi stabiliţi misiunea școlii în
funcţie de:
• procesul de educaţie;
• legătura școală – comunitate;
• resurse umane (personalul unităţii);
• managementul școlii.
• resurse fizice (din școală şi din comunitate);
ATENȚIE!!!!!
Misiunea trebuie:
• să aibă un sens real;
• să fie inteligibilă pentru toţi cei interesaţi;
• să reprezinte un ghid de lucru util;
• să fie în legătură cu calitatea educaţiei;
Misiunea trebuie să fie exprimată prin fraze simple, puţine, la obiect, de maxim 200
cuvinte.
Managerul unităţii asigură orientarea, consistenţa şi coerenţa activităţii desfăşurate
în grădiniţă în jurul unor scopuri şi valori comune. Valorile se referă la sistemul de opinii şi
concepte morale şi etice care stau la baza viziunii școlii.

Exemple de misiuni ale unor organizaţii:

Misiunea Reprezentanţei UNICEF în România: UNICEF este mandatat de Adunarea
Generală a Naţiunilor Unite să promoveze protecţia drepturilor copiilor, să contribuie la
satisfacerea nevoilor de bază ale acestora şi să mărească posibilităţile copiilor de a valorifica
la maxim potenţialul.
Misiunea Asociaţiei „Salvaţi Copiii“ România: derulează programe în beneficiul copiilor,
dar acordă o atenţie deosebită celor aflaţi în situaţii dificile: copii romi, refugiaţi, victime ale
traficului, abuzului sau neglijării, copii seropozitivi, copii obligaţi să muncească.
 2. Cultura organizaţională
Aplicatii teoretice
Definiţie: „Un complex specific de valori, credinţe conducătoare, reprezentări,
înţelesuri, căi de gândire neîmpărtăşite de membrii unei organizaţii care determină modurile
în care aceştia se vor comporta în interiorul şi în afara organizaţiei respective şi care sunt
transmise noilor membri drept corecte“. (S. Iosifescu „Management educaţional pentru
instituţiile de învăţământ“, Bucureşti, 2001).
Cultura organizaţională este mediul intern care caracterizează fiecare organizaţie, în
care acţionează şi se dezvoltă grupurile şi fiecare individ în parte şi care determină
comportamentul/ atitudinile ce conduc la eficienţa organizaţiei respective.
Cultura organizaţională este istoria organizației de-a lungul timpului, ceea ce o diferenţiază de
celelalte unităţi similare (de aici, preferinţa părinţilor pentru o școală sau alta).
De ce e necesar să cunoaştem cultura organizaţională a școlii? Pentru a putea identifica acele
elemente culturale esenţiale în vederea găsirii căilor adecvate de schimbare a ceea ce este
depăşit şi de a păstra ceea ce aduce plus valoare școlii.
Cultura organizaţională are două părţi:
• una vizibilă: norme formale, reguli, simboluri, sloganuri, ritualuri, ceremonii, mituri, eroi,
modele comportamentale, vestimentare, atitudini fizice, jargonul utilizat de membrii
organizaţiei;
• una ascunsă: norme informale, valori, credinţe, reprezentări, înţelesuri, modele de gândire,
modele profesionale.

Aplicatii practice
EXERCIȚIU
Identificaţi, pe grupe, elementele părţii vizibile ale culturii organizaţionale specifice școlii
dumneavoastră.
• Norme formale;
• Ritualuri şi ceremonii;
• Simboluri şi sloganuri;
• Mituri;
• Modele comportamentale;
Normele, valorile, reprezentările, credinţele conducătoare, înţelesurile împărtăşite de
membrii organizaţiei formează o structură de adâncime a culturii şi sunt strâns legate de
mediul în care funcţionează școala. Normele se dezvoltă la nivel formal (conform legislaţiei)
şi informal (coduri morale, profesionale necesare) şi stabilesc cum trebuie să mă port în
această școală.
Valorile definesc ceea ce este „bun şi rău“ pentru membrii organizaţiei, ele stabilesc
„cum ar fi de dorit să mă port, spre ce aspir prin conduita mea“. Credinţele conducătoare
sunt valori puternic internalizate, cu rol central în „determinarea comportamentului
individual“.

Modalităţi / instrumente de evaluare

EXERCIȚIU
Bifaţi enunţurile care răspund la întrebarea „Ce presupune o cultură organizaţională
puternică?“
‰‰Cunoaşterea obiectivelor de către toţi membrii echipei;
‰‰Exprimarea clară, împărtăşirea valorilor;
‰‰Existenţa şi manifestarea „ritualurilor“, „miturilor“, „eroilor“ la toate nivelurile;
‰‰Existenţa şi funcţionarea reţelelor informaţionale de comunicare.
Schimbarea culturii organizaţionale, ca parte integrantă a procesului de dezvoltare
instituţională, se poate realiza atunci când există comunicare, motivare, participare şi
formare.
Școala este un loc de transmitere a unei culturi şi de construcţie culturală care
promovează alternativitatea şi pluralismul, adaptabilitatea şi creativitatea, nondiscriminarea
şi acceptarea diferenţelor, parteneriatul şi co-evoluţia.
Cultura organizaţională trebuie să fie adecvată contextului în care funcţionează grădiniţa şi
de aceea se are în vedere permanenta reconstrucţie, schimbare şi adaptare a ei.
Cultura profesională reprezintă un complex specific de valori, credinţe conducătoare,
reprezentări, înţelesuri, căi de gândire împărtăşite de membrii unui grup profesional, ca
urmare a unei educaţii comune, care determină modurile în care aceştia se vor comporta în
exercitarea profesiunii respective şi care sunt transmise noilor membri drept corecte.

3. Dezvoltare organizaţională
 Aplicatii practice
1. Cum vom ști încotro o pornim?
Analiza situaţiei școlii:
Cum trebuie să analizăm situaţia școlii pentru a ne asigura că ceea ce ne propunem să
realizăm este în primul rând în beneficiul copiilor?

EXERCIȚIU
La începutul anului şcolar, în scopul cunoaşterii situaţiei reale a grădiniţei şi proiectării
direcţiilor de dezvoltare, realizaţi o analiza SWOT a grădiniţei împreună cu întregul colectiv.
S - Puncte tari;
W - Puncte slabe;
O - Oportunităţi;
T – Ameninţări
Recomandări pentru managerul școlii în scopul realizării unui proiect de dezvoltare
instituţională viabil:
• Acordaţi prioritate aspectelor care sunt necesare pentru îmbunătăţirea vieţii şi activităţii
copiilor în școală.
• Culegeţi informaţii despre barierele în calea colaborării factorilor implicaţi în actul
educaţional.
• Comunicaţi permanent cu toate compartimentele (educativ, administrativ, contabilitate),
solicitaţi găsirea unor soluţii posibile folosind metoda cauză – efect.
Propuneri de activităţi
La o întâlnire cu factorii interesaţi organizaţi o sesiune de brainstorming şi consemnaţi
pe un cartonaş sau autocolant fiecare propunere de îmbunătăţire a activităţii educative din
școală.
Analizaţi/ discutaţi fiecare propunere cu implicaţiile ei pozitive sau negative, completaţi cu
alte sugestii din grupul de discuţii.

Paşi de urmat:
a) Aşezaţi cartonaşele pe baza relaţiei cauză – efect.
Exemplu de aplicare a metodei cauză - efect.
Amenajarea unui Există părinţi şi Părinţii înţeleg
cabinet de asistenţă _______ copii care au nevoie _______ necesitatea consultării________
psihopedagogică de sprijin autorizat în cazul unor copii cu
cerinţe speciale
Părinţii devin mai
interesaţi de abordarea corectă a
relaţiei cu copilul lor Se îmbunătăţeşte comportamentul
___________ copiilor, se dezvoltă sub toate aspectele
Copiii învaţă să relaţioneze, să se
comporte în diferite situaţii

b) Verificaţi situaţiile logice stabilite pentru a vedea dacă există o relaţie cu adevărat
cauză - efect.
c) Analizaţi propunerile şi estimaţi beneficiile pentru principalele grupuri ţintă.
De exemplu, dacă amenajăm un cabinet de asistenţă psihopedagogică beneficiază un număr
suficient de copii, părinţi ca investiţia să merite efortul sau e mai bine să amenajăm un cabinet
metodic.
d) Identificaţi acele propuneri de schimbare/ dezvoltare a școlii de care consideraţi că
pot beneficia majoritatea copiilor.
„Cea mai bună cale de a prevedea viitorul este de a-l inventa“ (A. Kay)
Dezvoltarea organizaţională pune accentul strategic pe resursa umană, pe comunicare,
motivare, implicarea directă sau prin reprezentanţi, coerenţa asupra unei noi viziuni a
schimbării.

Aplicatii teoretice
2. Cum stabilim scopurile?
Stabilirea scopurilor
Scopurile sunt ţintele sau intenţiile grădiniţei faţă de funcţiile sale principale, acelea de
educaţie şi protecţie a copilului. Scopurile reflectă modul în care școala intenţionează să îşi
îndeplinească misiunea.
Scopurile sunt importante pentru că:
• ne ajută să ne concentrăm mai bine activitatea desfăşurată în unitate;
• oferă posibilitatea ca toate cadrele didactice să se implice în activităţi pentru îndeplinirea
misiunii;
• încurajează lucrul în echipă;
• duc la realizarea unor acţiuni relevante pentru îndeplinirea misiunii;
• oferă un context pentru analizarea progresului şi îmbunătăţirile aduse activităţii școlii.
Paşi de urmat:
1. Elaboraţi o listă cu cele mai importante caracteristici ale activităţilor din școală (puteţi
folosi metoda brainstorming) în cadrul unei întâlniri cu toţi angajaţii.
Exemple:
• bună comunicare;
• cooperare şi muncă în echipă;
• accent pe educaţie;
• activităţi curriculare şi extra-curriculare utile;
• integrarea în colectiv a tuturor copiilor;
• o bună utilizare a resurselor materiale de care dispune școala;
• oferirea de sprijin copiilor cu cerinţe educative speciale;
• relaţii strânse de colaborare cu părinţii;
• proiectare didactică modernă, flexibilă;
• colaborarea eficientă cu comunitatea.
2. Completaţi cu alte exemple lista de mai sus.
3. Selectaţi împreună cu echipa aspecte sau domenii cheie din lista prezentată mai sus.
4. Elaboraţi un set complet de scopuri care să acopere toate domeniile de bază ale activităţii
din școală (lucraţi pe grupuri mici pentru fiecare domeniu).
Domenii de bază ale activităţii din școală:
• Procesul didactic, de educaţie: curriculum, strategii didactice, stiluri de predare;
• Resurse umane: dezvoltarea personalului, bunăstarea copiilor, dezvoltarea profesională,
protecţia muncii şi a vieţii;
• Legătura școala – comunitate: implicarea părinţilor, relaţia grădiniţă – comunitate,
dezvoltarea participativă;
• Managementul unității de învățământ: stilul de conducere, reguli, regulamente, proceduri,
structuri.
 Aplicatii practice
EXERCIȚIU
Consemnaţi cel puţin un scop pentru fiecare din aceste domenii de bază. Scopurile trebuie să
fie exprimate în propoziţii scurte: maximum 20 de cuvinte pentru un scop.
De exemplu:
„Desfăşurarea activităţilor integrate respectând particularităţile individuale şi de vârstă ale
copiilor“.

3. Comunicare managerială
Aplicatii teoretice
Ce este comunicarea în organizaţie?
Comunicarea este o condiţie absolut necesară şi preliminară realizării tuturor celorlalte
funcţii manageriale, premisa oricăror relaţii interumane. 70% din timpul managerilor este
folosit pentru comunicare.
Comunicarea poate fi văzută ca flux ce alimentează funcţionarea școlii în interior, dar
alimentează şi interacţiunea cu mediul exterior.
Cum aflăm caracteristicile comunicării informale din grădiniţă? Aplicaţi metoda analizei
sociometrice.
De exemplu: Angajaţii sunt rugaţi să răspundă la următoarele întrebări:
 Cu cine aţi vrea să colaboraţi dintre colegi?
 De cine credeţi că aţi fost ales (nominalizat) ?
 Cu cine nu aţi vrea să colaboraţi?
 De cine credeţi că aţi fost respins?
Analizaţi răspunsurile şi aflaţi:
 liderul informal precum şi celelalte centre de influenţă;
 microgrupurile din școală;
 elementele izolate;
 trasarea şi caracterizarea reţelelor de comunicare informală.
Este important de reţinut:
• Comunicarea este cea mai importantă funcţie managerială, premisă nu numai a stabilităţii,
dar şi a dezvoltării organizaţionale.
• Comunicarea se realizează la trei niveluri: interpersonal, de grup şi intra/interorganizaţional;
• Comunicarea este de două tipuri: internă (în interiorul organizaţiei, grupului) şi externă
(între organizaţie şi exterior);
• Comunicarea internă se desfăşoară în două direcţii: pe orizontală (cadru didactic – cadru
didactic) şi pe verticală (manager – cadru didactic).
Este important de reţinut:
Managerul este cel care:
• creează, menţine şi dezvoltă sistemele de comunicare şi informaţionale, înlăturând toate
barierele din calea unei comunicări eficiente;
• se conectează la mediul organizaţional, fiind principala „interfaţă“ dintre organizaţie şi
mediul ei;
• iniţiază politicile şi strategiile de dezvoltare organizaţională;
• coagulează cultura organizaţională.

Aplicatii practice
EXERCIȚIU
Comunică eficient
Scopul: Utilizarea celor mai eficiente mijloace de comunicare adecvate conţinutului şi
auditoriului.
Comunicaţi angajaţilor noile schimbări în organizarea unităţii preşcolare.
De exemplu, puteţi alege, comunica şi discuta unul din subiectele listate mai jos:
• participarea părinţilor în derularea activităţilor;
• integrarea unui copil cu CES în grupa de vârstă adecvată nevoilor acestuia (autism,
Sindrom Down);
• reamenajarea sălii de clasă sau a spaţiului școlii în vederea integrării unui copil cu
deficienţe motorii;
• dotarea unui cabinet cu calculatoare, utilizarea de softuri educaţionale pentru iniţierea
copiilor în utilizarea calculatorului;
• integrarea în grupă a copiilor bilingvi sau a celor care nu vorbesc limba română;
• orientarea școlii către diversificarea surselor de finanţare.
• comunică părinţilor că se apropie „Ziua porţilor deschise“;
• comunică unor delegaţii din străinătate un mesaj despre specificul școlii.
Condiţii de succes ale comunicării:
• Stabiliţi raportul optim între transmitere şi recepţionare;
• Acordaţi aceeaşi importanţă transmiterii şi recepţionării;
• Dozaţi în mod corect răspunsurile şi întrebările;
• Supravegheaţi permanent comportamentul nonverbal;
• Aplicaţi regulile ascultării active de câte ori aveţi prilejul;
• Formulaţi şi adresaţi corect întrebările;
• Ţineţi seama de feed-back!

4. Proiectul instituţional
Aplicatii teoretice
În limitele impuse, cu resursele existente, într-un ritm propriu, bazaţi pe convingerea
că toate au un început, să încercăm să facem singuri ceea ce aşteptăm de la alţii.
(Şerban Iosifescu , Managementul educaţional pentru instituţiile de învăţământ, 2001).
Proiectul instituţional tratează modalităţile de implementare a schimbărilor atât la
nivel individual, cât şi de grup. Individualizarea ofertei educaţionale a școlii în funcţie de
nevoile comunităţii şi de condiţiile concrete (financiare, geografice, de mediu etc.) în care
funcţionează reprezintă cartea de vizită a acesteia şi îi asigură un anumit statut în ierarhia
unităţilor similare.
Ce este proiectul de dezvoltare a școlii?
Proiectul este un set de intenţii privind orientarea dezvoltării instituţionale conform
misiunii şi a unor scopuri generale de schimbare motivată, a unui sistem de selectare a
opţiunilor strategice de acţiune care să conducă la rezultatele concrete aşteptate.
Condiţii strategice pentru un proiect „bine făcut“:
• Adecvarea – să fie potrivit atingerii performanţelor propuse;
• Realizabilitatea (fezabilitatea) – caracter realist;
• Economicitatea – minimizarea costului resurselor alocate pentru atingerea obiectivelor
• Simplitatea şi precizia – obiective şi resurse necesare şi suficiente realizării intenţiilor;
• Sistematizare, lizibilitate, claritate – în concepere şi redactare;
• Operaţionalitate – aplicare uşoară;
• Unitate şi consistenţă – fără contradicţii conceptuale, principiale sau acţionale;
• Continuitate – fiecare acţiune o pregăteşte pe următoarea;
• Flexibilitate – adaptabilitatea la situaţii noi;
• Încadrarea optimă în timp – precizarea orizontului temporar;
• Viabilitate şi repetabilitate – proiectul să fie menţinut şi aplicat atâta timp cât condiţiile de
context permit.
Proiectul școlii reprezintă expresia politicii de dezvoltare a acestuia, o asumare, o „platformă
electorală“ a școlii.
Proiectul școlii are două componente:
• Componenta strategică, „perenă“ (misiunea, ţintele, opţiunile strategice);
• Componente operaţională (programul, activităţi, acţiuni concrete prin care se ating ţintele.)
Beneficiarul principal al ofertei educaţionale este copilul.
Proiectul instituţional cuprinde toate domeniile funcţionale: curriculumul, resursele
materiale şi financiare, resursele umane, relaţiile sistemice comunitare şi este un proiect bun
numai printr-o comunicare eficientă extra-organizaţională şi prin participare.

Aplicații practice
EXERCITIU
Stabiliţi echipa de proiect din grădiniţa dumneavoastră răspunzând la următoarele întrebări:
• Ce doreşte/ aşteaptă fiecare persoană de la proiect? Cum se poate obţine cel mai mult de la
ea?
• Ce se poate aştepta de la fiecare individ într-o anumită situaţie/ postură?
• Cum pot fi combinaţi indivizii cel mai bine în grupuri/ echipe? Care sunt comportamentele/
performanţele lor în aceste grupuri?

Rolurile specifice activităţii în echipă trebuie cunoscute şi asumate în funcţie de

înclinaţiile, abilităţile specifice.
Managerul de proiect are responsabilitatea de a promova o cultură organizaţională
care să-i încurajeze pe fiecare dintre cei implicaţi în demersul comun de atingere a
obiectivelor. O echipă de succes trebuie să dovedească „ethos“ (ataşament), „pathos“
(empatie), şi „logos“ (raţiune):
• Scopuri împărtăşite: „ştim ce avem de făcut?“;
• Responsabilitate prin succes: „vrem sa reuşim“;
• Colegialitate continuă: „suntem împreună“;
• Îmbunătăţire continuă: „e loc de mai bine“;
• Învăţare continuă: „învăţătura este pentru toţi“;
• Asimilare de riscuri: „învăţăm încercând“;
• Sprijin: „întotdeauna există cineva care să te susţină;
• Respect reciproc;“ fiecare are ceva de oferit“;
• Deschidere: „discutăm despre diferenţele noastre“;
• Sărbătorire şi umor: „ne simţim bine împreună“.

Aplicații teoretice
PROIECTUL DE DEZVOLTARE INSTITUȚIONALĂ A UNITĂȚII ȘCOLARE
 Este un document și totodată un instrument de lucru necesar fiecărei unități
școlare întrucât asigură o imagine reală și o analiză a ceea ce a fost și este școala, dar, în
același timp, proiectează pe termen lung activitatea viitoare, trasând repere clare.
Se asigură astfel progresul, evoluția și înregistrarea unor rezultate pozitive pe traiectoria:
Cine suntem? Unde ne aflăm? Ce schimbări se impun? Cum vom reuși să le realizăm? Ce
valori ne susțin? Cine sunt beneficiarii schimburilor?
 Concentrează atenția asupra finalităților educației: dobândire de abilități,
atitudini, competențe.
 Asigură concentrarea tuturor domeniilor funcționale ale managementului:
curriculum, resurse material – financiare, resurse umane, relații sistemice și comunitare.
 Asigură coerența transpunerii strategiei pe termen lung a școlii într-o listă de
obiective pe termen scurt, ce pot fi ușor înțelese și manageriate.
 Favorizează creșterea încrederii în capabilitățile, capacitățile și forțele proprii;
asigură dezvoltarea personală și profesională.
 Dezvoltă parteneriatele din interiorul și exteriorul unității școlare, implicând
în educație mai mulți factori (familie, comunitate, instituții educaționale).

STRUCTURA PROIECTULUI DE DEZVOLTARE INSTITUȚIONALĂ

I. Viziunea – imaginea ideală a ceea ce își dorește organizația să realizeze în viitor; ținta spre
care tinde.
II. Misiunea – ceea ce își propune organizația școlară în mod concret pentru realizarea acestei
viziuni:
- derivă din nevoile de educație identificate la nivelul societății și comunității;
- formulează tipul de rezultate și nivelul de performanță așteptate; este „declarația de
identitate” a școlii.
III. Diagnoza mediului intern și extern
1. Cultura organizațională cuprinde un scurt istoric, tradițiile, valorile culturale.
2. Resursele curriculare.
3. Resursele umane și material – financiare.
4. Oferta educațională.
5. Analiza SWOT:
- puncte tari;
- puncte slabe;
- oportunități;
- amenințări.
Vor reliefa realizările, dar și neîmplinirile care vor constitui puncte de plecare în stabilirea
obiectivelor și strategiei viitoare.
Oportunitățile vor susține mijloacele de realizare a obiectivelor propuse.
Amenințările vor determina identificarea unor soluții pentru îndepărtarea sau eliminarea lor.
IV. Prognoza / strategia
Pornind de la misiunea și valorile școlii, de la rezultatele analizei și evaluării se vor contura
nevoile de dezvoltare prin coordonarea planificării ce va cuprinde:
- identificarea capitolelor;
- identificarea problemelor;
- stabilirea priorităților;
- identificarea mijloacelor de evaluare;
- stabilirea grupurilor țintă;
- identificarea constrângerilor.
1. Țintele (scopurile) strategice derivă din misiune și reprezintă intențiile majore dar
realiste, clar formulate.
Exemple:
T1 - reconsiderarea managementului la nivelul școlii și al clasei în perspectiva egalizării
șanselor;
T2 - formarea continuă a cadrelor didactice în perspectiva învățământului activ –participativ;
T3 - programe educaționale specifice (CDS) nevoii de formare a elevilor;
T4 - crearea unui climat de siguranță fizică și libertate spirituală pentru elevii școlii;
T5 - finanțarea: surse noi / idei noi;
T6 - formarea continuă a adulților;
T7 - dezvoltarea parteneriatelor interne și externe;
T8 - dezvoltarea dimensiunii europene a educației.
2. Opțiunile strategice vor indica prioritățile fiecărei ținte în alocarea și utilizarea resurselor
disponibile pentru dezvoltarea domeniilor funcționale:
- management instituțional;
- dezvoltare curriculară;
- dezvoltarea resurselor umane;
- atragerea resurselor financiare și dezvoltarea bazei materiale;
- dezvoltarea relațiilor comunitare, a parteneriatelor interne și internaționale.
Ex. T2 - O1 – dobândirea abilităților de utilizare a calculatorului de către toate cadrele
didactice.
O2 – participarea tuturor cadrelor didactice la activități de formare privind noi metode
didactice.
O3 – diversificarea modalităților de evaluare a elevilor.
3. Planurile operaționale reprezintă mijloacele prin care vor fi atinse țintele, într-o perioadă
definită de timp (1 an).
Structura unui plan operațional va cuprinde elementele necesare realizării unei activități:
Activitatea Obiective Resurse umane Termene Responsabilități Indicatori de
și materiale Performanță

Implementarea unui astfel de proiect presupune:

- coordonare;
- motivare;
- monitorizare;
- evaluare, care au loc în permanență și trebuie să conducă la realizarea calității în educație
 Aplicații practice
PROIECT DE DEZVOLTARE INSTITUŢIONALĂ

- Repere de elaborare
Context legislativ

Prezentul model de proiect de dezvoltare instituţională a fost conceput, având la bază:

 Strategia Dezvoltării Învăţământului Preuniversitar în perioada ..............................
 Programul de Guvernare .........................
 Îmbunătăţirea parteneriatului dintre şcoală şi comunitate, modulul III, Proiectul pentru
Învăţământul Rural
 Management educaţional pentru instituţiile de învăţământ
 Buletine informative ale Proiectului de reformă a învăţământului preuniversitar -
Iosifescu, Ş. (2000)

Elementele de bază ale unui proiect de dezvoltare instituţională sunt:

1. PREZENTAREA UNITĂŢII DE ÎNVĂŢĂMÂNT:
 Unitatea şcolară:
 Adresa unităţii:
 Localizarea geografică şcolii
Trăsături caracteristice:
Populaţia şcolară:
 Număr de elevi, specificaţi dacă numărul acestora este în creştere sau în descreştere
 Număr de clase
 Mediul de provenienţă (rural, urban)
Personalul şcolii:
 Didactic
o Titular
o Suplinitor
 Nedidactic
 Auxiliar
Calitatea personalului didactic:
 Calificat
  Necalificat
 Cu performanţe în activitatea didactică
 Absolvenţi de cursuri de formare/perfecţionare
 Continuarea studiilor
Indicatori de evaluare a performanţei şcolare-cantitativ şi calitativ
 Rezultate şcolare: ponderea elevilor cu rezultate slabe, bune şi foarte bune;
 Procent de promovabilitate la examenele naţionale;
 Ponderea elevilor cu rezultate la concursuri şi olimpiade şcolare;
 Procentul elevilor care trec la niveluri superioare de învăţământ;
 Comportament social;
 Disciplină;
 Absenteism;
 Rata abandonului şcolar;
 Probleme comportamentale;
 Încălcări ale legii;
 Activităţi sociale şi culturale;
 Satisfacerea cerinţelor părinţilor;
 Numărul de cereri de transfer;
 Posturi ocupate sau nu;
 Rata mişcării personalului didactic etc.
Resurse materiale ale unităţii şcolare:
 Numărul sălilor de clasă;
 Numărul laboratoarelor şi cabinetelor;
 Numărul cabinetelor de informatică;
 Conectare la Internet;
 Bibliotecă şcolară-număr de volume de carte;
 Ateliere pentru instruirea practică-grad de dotare;
 Cabinet medical;
 Spaţii sanitare;
 Starea clădirilor, număr corpuri
 Clădiri reabilitate
 Nivel de dotare cu resurse educaţionale, etc.
Calitatea managementului şcolar: prioritate a strategiilor şi politicilor de dezvoltare
instituţională la nivelul sistemului şi al unităţii de învăţământ:
  Impactul activităţii lor asupra altor grupuri, comunităţi locale,
ONG-uri, firme particulare etc.;
 Lucrul în echipă la nivelul managementului;
 Colaborarea cu alţi manageri din exteriorul unităţii şcolare;
 Dezvoltarea competenţelor profesionale şi asumarea deciziilor din ce în ce mai
complexe.
Obs. Prezentarea şcolii nu va depăşi trei pagini, aceasta trebuie să reprezinte imaginea şcolii
şi a comunităţii în care aceasta funcţionează.
2. VIZIUNEA – imaginea ideală a ceea ce își dorește organizația să realizeze în viitor;
ținta spre care tinde.
3. MISIUNEA ORGANIZAŢIEI ŞCOLARE
Misiunea reprezintă o succesiune de enunţuri, afirmaţii, exprimate în maxim 200 de
cuvinte (maxim o pagină). Aceasta reprezintă raţiunea de a fi, motivul pentru care există
organizaţia şcolară.
Misiunea unităţii şcolare este cunoscută şi asumată de către toate grupurile de interes
reprezentate în şcoală: părinţi, elevi, profesori, autorităţi locale, agenţi economici, alţi
reprezentanţi ai comunităţii.
Misiunea şcolii va fi afişată la vedere, trebuie cunoscută şi asumată de şcoală şi de
comunitate.
Din misiune derivă alte elemente ale proiectului de dezvoltare instituţională: scopuri,
opţiuni strategice, paşi concreţi care trebuie parcurşi pentru atingerea scopurilor.
În modul de formulare al misiunii trebuie avut grijă ca elevii, părinţii, alţi membri ai
comunităţii să înţeleagă despre ce este vorba. Misiunea se va referi la rezultatele educaţiei
pentru elevi şi comunitate.
Misiunea derivă din nevoile de educaţie, identificate la nivelul societăţii şi al comunităţii
vizând următoarele aspecte:
o Dezvoltarea individuală a elevului;
o Crearea unui climat de muncă şi învăţare stimulativ;
o Garantarea pregătirii specializate la liceu şi şcoală profesională-unde este
cazul-şi a posibilităţilor de aprofundare a pregătirii prin şcoală postliceală-unde
este cazul;
Exemple de formulări specifice:
„Şcoala, ca şi comunitate, caută să satisfacă nevoia fiecărui elev de a se simţi competent,
legat de alţii şi autonom”,
„Şcoala asigură fiecărui elev condiţiile pentru cea mai bună, completă şi utilă dezvoltare, în
parteneriat şi cooperare cu actorii sociali, promovând toleranţa şi înţelegerea între copiii de
origine socio-culturală şi lingvistică diferită”.
„Misiunea şcolii este de a fi deschisă pentru toţi cetăţenii, spre a le oferi şanse egale de
dezvoltare personală şi profesională”.
„Şcoala satisface nevoile fiecărui elev de a se simţi competent în a deţine şi utiliza informaţia,
deschis spre schimbare şi spre a învăţarea şi respectarea valorilor unei societăţi democratice”.
Obs. Misiunea şcolii nu face referire la: asigurarea bazei materiale, calificarea cadrelor
didactice, consolidări şi reparaţii. Acestea sunt numai mijloace pentru atingerea misiunii,
nefăcând parte din ea.
4. ECHIPA DE PROIECT
Proiectul de dezvoltare instituţională,
- expresie a unei analize, unei gândiri şi decizii colective
- expresie a unui efort de echipă aflată într-un permanent proces de inovare
Componenţa echipei:
 Managerul unităţii şcolare-conducătorul echipei
 Membrii echipei-cu roluri specifice activităţii şi în funcţie de înclinaţii (pot fi cadre
didactice, personalităţi ale comunităţii care să poată sprijini realizarea şi finalizarea
proiectului, părinţi).
5. SCOPURILE/ŢINTELE STRATEGICE
Acestea reprezintă domeniile pe care comunitatea locală le consideră prioritare
Derivă din misiune şi reprezintă intenţiile majore care vor fi realizate prin proiectul
unităţii şcolare şi prin care va fi îndeplinită misiunea asumată. Ţintele/scopurile se fixează pe
o perioadă de 3-5 ani, perioadă ce reprezintă orizontul de timp pentru un astfel de proiect. Ele
vor fi transformate în programe şi activităţi concrete. Aceste elemente, ţintele, este nevoie să
fie clar formulate, realiste pentru a putea fi înţelese de grupurile de interes (elevi, cadre
didactice, părinţi, comunitate) şi să poată răspunde intereselor şi aşteptărilor acestora.
Aşadar, un prim pas la acest capitol va fi enunţarea ţintelor strategice.
Următoarea etapă este expunerea motivelor şi argumentelor pentru alegerea ţintelor
respective.
Exemple de scopuri/ţinte strategice:
„Reconsiderarea managementului la nivelul şcolii şi al clasei”;
„Formarea corpului profesoral pentru aplicarea metodelor active, de grup”;
„Inserţia profesională a absolvenţilor”;
„Crearea unui climat d siguranţă fizică şi spirituală pentru elevii şcolii”;
„Formarea continuă a adulţilor”;
„Dezvoltarea parteneriatelor”, etc.
6. MOTIVAREA STABILIRII ACESTOR ŢINTE STRATEGICE PRIN
SITUAŢIA EXISTENTĂ, DESCRISĂ, UTILIZÂND DIFERITE METODE DE
DIAGNOZĂ ŞI DE ANALIZĂ DE NEVOI
Dacă ne facem o strategie asupra valorilor pe care vrem să le promovăm şi a ceea ce
aşteptăm de la şcoală, ceea ce dorim să devină şcoala sau ceea ce trebuie să devină şcoala,
înainte de a trece la proiectarea schimbării, trebuie să ştim exact ceea ce este, adică să facem
diagnoza situaţiei existente.
Cele mai utilizate metode de diagnoză (dintre care dumneavoastră veţi alege una singură)
sunt:
o analiza informaţiilor de tip cantitativ, se referă la unitatea şcolară şi la comunitate.
În cadrul acestei metode ne sunt utile date referitoare la:
- numărul elevilor din şcoală,
- vârsta elevilor
- rata abandonului şcolar
- procentul elevilor care trec la niveluri de învăţământ superior
- nivelul de dotare
- încadrare deficitară sau nu
- rata mişcării de personal
Această analiză orientează elaborarea strategiei, proiectelor şi a planurilor de
dezvoltare pe baza problemelor identificate: număr mic de elevi, rata mare a abandonului
şcolar, dotare materială precară, încadrare defectuoasă cu personal didactic.
o Analiza informaţiilor de tip calitativ, completează pe cea anterioară, deservind
aceleaşi scopuri. Cuprinde date despre:
- ambianţa din şcoală
- relaţii dintre categoriile de personal: director - profesori, profesor-secretar, profesor-
părinţi, profesor-elev, etc.
- mediul social de provenienţă al elevilor, nivelul de educaţie a părinţilor, ocupaţiile
părinţilor, ambianţa în familie, interesul părinţilor faţă de educaţie
- calitatea personalului didactic: experienţă, calificare, grade didactice, perfecţionări
- modul de comunicare, cum circulă informaţia la nivelul şcolii
- managementul şcolii, calificarea directorilor, instrumente manageriale folosite, etc
Această analiză orientează elaborarea strategiei, proiectelor şi a planurilor de
dezvoltare pe baza problemelor identificate: atmosferă inadecvată, conflicte existente,
neimplicarea părinţilor în educaţie, venituri reduse ale părinţilor, circulaţia defectuoasă a
informaţiei, lipsa de pregătire a cadrelor didactice, management defectuos.
o Analiza complexă a comunităţii, presupune:
- identificarea componentelor comunitare şi evoluţia lor în timp: densitatea populaţiei: dacă
populaţia se află în creştere sau în descreştere, probleme sociale: şomaj, stare socială,
stare de sănătate, situaţie economică: ocupaţiile locuitorilor, viaţă economică în plină
dezvoltare sau în declin
- relaţia dintre şcoală şi comunitate: dacă şi în ce măsură şcoala deserveşte nevoile
comunităţii, ce resurse educaţionale pot fi identificate în comunitate, dacă există conflicte
între şcoală şi comunitate şi care este motivaţia
- implicarea şcolii în strategia comunitară: identificarea nevoilor comunităţii, analiza
resurselor, elaborarea politicilor educaţionale.
Această analiză orientează elaborarea strategiei, proiectelor şi a planurilor de dezvoltare
pe baza problemelor identificate: populaţie în creştere/descreştere, bogăţie/sărăcie, resurse
disponibile, existenţa sau nu a conflictelor.
o Analiza PEST(E), analiza contextului politic, economic, social, tehnologic şi în
ultimul timp s-a adăugat şi contextul ecologic, presupune:
- politicul, se referă la politicile educaţionale existente la nivel naţional, regional şi local, la
modul în care politicile şi programele de reformă pot influenţa existenţa şi dezvoltarea
unităţii şcolare. Se analizează modul în care politicile de dezvoltare la nivel naţional,
regional sau local favorizează atingerea ţintelor noastre strategice, sau care sunt
persoanele şi instituţiile cu influenţă la nivelul comunităţii şi cum pot fi atrase în
realizarea proiectului nostru
- economicul, se referă la resursele existente la nivelul analizat: naţional, regional sau
local:dacă există expansiune sau recesiune economică, ce ramuri economice sunt
prioritare şi ce pot acestea oferi educaţiei
- socialul, se referă la existenţa şi modul în care sunt abordate, la nivel naţional, regional
sau local problemele sociale: nivelul şomajului, al sărăciei, al delicvenţei
- tehnologicul, se referă la nivelul tehnologic accesibil educaţiei şi formării: existenţa sau
nu a reţelei telefonice, televiziune prin cablu, acces la telefonia mobilă, acces la internet,
câte familii au calculatoare personale.
- Ecologicul, se referă la modul în care proiectele noastre pot afecta mediul: modul în care
activitatea din şcoală afectează mediul prin gunoiul şi deşeurile produse în urma
activităţii de microproducţie.
Această analiză orientează elaborarea strategiei, proiectelor şi a planurilor de
dezvoltare pe baza problemelor identificate: probleme politice: compatibilitate între proiectul
de dezvoltare instituţională şi politica naţională de dezvoltare, probleme economice: sărăcia
comunităţii, populaţie angajată predominant într-o singură ramură, probleme sociale: nivel
ridicat al şomajului, probleme tehnologice: acces redus al populaţiei la Internet
o Analiza SWOT (puncte tari, slabe, oportunităţi şi ameninţări), este cea mai utilizată
analiză, metodă de diagnoză.
Punctele tari şi slabe se referă la mediul intern asupra căruia putem interveni:
- elevi: aceste puncte, tari şi slabe se referă la mediul de provenienţă, atitudini,
comportamente, abilităţi ale elevilor
- cadre didactice: punctele se referă la structura, nivel de calificare, aptitudini, atitudini
- şcoală, se referă la şcoala în ansamblu, adică: dotare, resurse umane, resurse comunitare.
Oportunităţile şi ameninţările se referă la mediul extern care favorizează sau deranjează
realizarea obiectivelor propuse.
- elevi: se referă la ceea ce şcoala şi comunitatea oferă acestor elevi, factori asupra cărora
elevii nu au control şi noi trebuie să-i avem în vedere-distanţa până la şcoală, nivel de
educaţie, resurse economice ale familiei, ale şcolii
- cadre didactice: se va avea în vedere dacă acestea fac naveta sau nu, posibilităţile de
pregătire existente în judeţ, participarea la proiecte internaţionale sau cu finanţare externă
- şcoală, oportunităţile şi ameninţările se referă la ceea ce comunitatea, sistemul
educaţional şi societatea oferă sau nu şcolii: resurse materiale şi umane care pot fi
obţinute, nivel de educaţie, potenţial economic al familiilor elevilor, nivel economic al
comunităţii.
Această analiză orientează elaborarea strategiei, proiectelor şi a planurilor de dezvoltare
pe baza problemelor identificate: punctele tari, trebuie folosite; punctele slabe, trebuie
înlăturate sau tratate; oportunităţile, trebuie folosite; ameninţările, trebuie evitate.
7. OPŢIUNILE STRATEGICE,
reprezintă următoarea etapă în realizarea proiectului, fiind căile privilegiate de acţiune, alese
pe baza competenţelor şi resurselor disponibile şi pornind de la istoria şi tradiţia şcolii.
Opţiunile strategice, reprezintă utilizarea a ceea ce şcoala are mai de preţ.
 Se vor defini principalele categorii de resurse necesare: financiare, materiale, umane,
de timp, de informaţie, de expertiză, de autoritate, de experienţă.
8. TERMENELE DE REALIZARE (început, etape, sfârşit), rolurile şi
responsabilităţile diferitelor persoane şi grupuri. Stabilirea termenelor este
următoarea etapă. La acest nivel trebuie definite:
- momentul în care începe strategia
- momentul finalizării acesteia, acesta fiind considerat în momentul în care sunt atinse
scopurile
- principalele etape în realizarea proiectului de dezvoltare instituţională
9. ANALIZAREA AVANTAJELOR OPŢIUNII pentru anumite ţinte strategice şi
căi de acţiune faţă de altele, este ultimă etapă în elaborarea proiectului
În această etapă trebuie argumentat de ce am ales ţintele respective şi nu altele. De ce este
preferabilă strategia noastră şi nu alta:
- ţintele stabilite sunt absolut necesare pentru existenţa şi dezvoltarea unităţii şcolare
- respectă politicile şi strategiile de dezvoltare naţionale, regionale şi locale
- este realizabilă cu resursele existente şi previzibile
- foloseşte mai eficient resursele disponibile
- conduce la creşterea calităţii educaţiei în şcoală
- lărgeşte accesul la educaţie al copilului.
Obs. Toate aceste etape trebuie realizate prin negociere cu grupurile interesate şi persoanele
cheie din comunitate implicate. Proiectul trebuie să reflecte nevoile şi interesele întregii
comunităţi. Strategia se va analiza în cadrul Consiliului de Administraţie, în toate etapele ei,
cu reprezentanţi ai cadrelor didactice, ai părinţilor, ai elevilor, ai comunităţii şi altor grupuri
importante, precum şi cu persoane cheie din comunitate. O bună strategie se poate aplica
numai după obţinerea acordului comunităţii.

10. IMPLEMENTAREA STRATEGIEI

Planurile operaţionale vor fi concepute pentru fiecare activitate cuprinsă în programele
de dezvoltare din strategie. Aceste planuri vor avea următoarea structură:

Nr. Obiective Etape de lucru Resurse Responsabilităţi Termene de Indicatori de

crt. educaţionale realizare performanţă
 Modalităţi / instrumente de evaluare

Elaborarea Proiectului de Dezvoltare Instituțională din școala d-voastră.