Procesul decizional

Decizia este definită drept actul de alegere a unei linii de acțiune prin care se urmărește realizarea obiectivelor
ținându-se cont de resursele disponibile. A decide înseamnă a alege dintr-o mulțime de variante posibile de
acțiune, ținând cont de anumite criterii, pe acea care este considerată cea mai avantajoasă pentru atingerea unor
obiective. Decizia este punctul central al activității de management, întrucât ea se regăsește în toate funcțiile
acestuia.
Sistemul decizional - ansamblul elementelor interdependente care determină elaborarea și fundamentarea
deciziilor (sau ansamblul deciziilor adoptate și aplicate, structurate conform sistemului de obiective și
configurației ierarhiei manageriale).
Scopul principal al deciziei de management e optimizarea în dinamică a corelației dintre posibilitățile reale ale
organizației și cererea de produse și servicii. Pentru ca o decizie să fie efectivă, ea trebuie să corespundă
următoarelor cerințe:
1. Fundamentată științific.
2. Să fie adoptată de persoane care au dreptul legal., împuternicirea și autoritatea necesara..
3. Decizia să fie clară, concisă, logică și să nu se contrazică cu ea însăși și alte decizii luate anterior la
problema dată.
4. Să fie adoptată la momentul oportun și timpul util.
5. Să fie completă.
Elementele procesului decizional sunt:
A. Decidentul - individul sau mulțimea de indivizi care urmează să aleagă varianta cea mai avantajoasă
din mulțimea posibilă.
B. Alternativele - mulțimea variantelor decizionale.
C. Criteriile de decizie - puncte de vedere ale decide ntu lui în baza cărora se stabilesc alternativele și se
selectează varianta optimă.
D. Stări ale naturii (mediul ambiant) - sunt situații concrete care fac ca fiecărei alternative să-i corespundă
o anumită consecință.
E. Obiectivele - consecințele propuse care vor fi realizate. Mulțimea, consecințelor - ansamblul
rezultatelor potențiale ce s-ar obține potrivit fiecărui criteriu și fiecărei stări a condițiilor prin aplicarea
variantelor decizionale.

Tipologia deciziilor:
1. După importanță:
a. Decizii strategice - elaborate pentru perioade mari de timp, care stabilesc direcția de acțiune pentru ca
organizația să-și realizeze obiectivele fundamentale. Acestea se adoptă la cel mai înalt nivel ierarhic și pot
afecta întreaga organizație.
b. Decizii tactice (realizarea unei probleme reale în practică). Sunt adoptate de nivelul mediu și/sau superior
de conducere, sunt integrate în planurile pe termen mediu și scurt.
c. Operative sau curente - înlăturarea sau corectarea unor abateri și perturbații. sunt foarte numeroase și se
adoptă preponderent la nivelul inferior și mediu de conducere.
2. După natura problemei avem:
a. Decizii economice.
b. Decizii tehnice.
c. Decizii sociale.
d. Decizii organizatorice.
3. După gradul de cunoaștere a procesului studiat:
a. în condiții de certitudine. Când se manifestă o. singură stare a naturii pentru fiecare variantă alternativă a
cărei probabilitate este egală cu unu.
b. în condiții de risc. Când unei alternative ii corespund mai multe stări ale naturii cunoscându- se
probabilitatea de manifestare a lor.
c. în condiții de incertitudine - unei alternative îi corespund mai multe stări ale naturii dar nu se cunoaște
probabilitatea de manifestare a lor.
4. După numărul criteriilor:
a. Unicriteriale. Exemplu - alegerea, unui utilaj dintr- o varietate în funcție de capacitatea tehnică a
acestuia.
b. Mulțicriteriale. Selectarea unei variante investiționale în funcție de volumul investițiilor și termenul de
recuperare al în condiții de certitudine. Când se manifestă o singură stare a naturii pentru fiecare variantă
alternativă a cărei probabilitate este egală cu unu.
5. După nivelul de creativitate necesar la adoptare:
a. Decizii programate - când există deja un anumit contur de acțiune prin procedee, norme, politici
reglementate și stabilite preventiv. Când apare o problemă similară, decizia se adoptă în baza experienței
anterioare.
b. Decizii neprogramate - sunt decizii referitoare la problemele de domenii importante ce nu se încadrează
în anumite scheme. Aceste decizii nu sunt limitate de anumite politici, norme ori reguli. Există numai
principii generale de orientare. Dc obicei, sunt adoptate în cazul unor probleme neprevăzute. Se bazează
pe creativitatea, inițiativa și raționamentul decidentului.
6. După scopul urmărit:
a. Decizii de selectare a oportunităților - decizii adoptate de managerul care dorește să găsească căi de a
obține și majora profitul la firmă. Mai sunt numite și decizii de cercetare și sunt o
 manifestare a gestiunii pro-active.
b. Decizii de soluționare - decizii adoptate ca răspuns la apariția unor anumite probleme. Numărul mare al
acestor decizii indică că organizația are lacune în planificare și nu sunt prevăzute toate consecințele. Este
nevoie de perfecționat procesul de adoptare a deciziilor ce vizează activități pe perioade îndelungate.
Sunt legate strîns de deciziile de criză și vorbim despre gestiunea reactivă (reacție la..)
c. Decizii organizaționale - sunt adoptate de manager în limitele formale ale puterii și autorității formale,
au spiritual de impersonalitate. Un criteriu determinant în procesul de adoptare este maximizarea
efectului pentru organizație. De obicei acestea sînt decizii programate și adoptarea lor poate fi delegată
subalternilor.
d. Decizii personale - adoptate de manager ca persoană particular și vizează satisfacerea intereselor de
ordin personal, interesul companiei fiind lăsat în umbră.

7. După numărul persoanelor implicate în adopt — nivelul de centralizare:

a) decizii individuale,
b) decizii de grup.
c) decizii centralizate,
d) decizii descentralizate.
 Avantajele și dezavantajele deciziilor îm grup
Avantajele deciziilor în grup Dezavantajele deciziilor în grup
o viziune mai largă asupra problemei și o ocupă mult timp., în cazul în care deciziile
analiză mai amănunțită. sunt programate este o irosire de resurse.

mai multe cunoștințe, fapte și alternative. deciziile de compromis pot să nu satisfacă

integral pe nimeni.

pe parcursul discuțiilor se concretizează mentalitatea de grup, normele de grup

problema și se minimizează incertitudinea, împiedică la exprimarea părerilor și punctelor
posibilelor alternative, de vedere care diferă mult de celelalte.

participarea la adoptarea deciziilor contribuie lipsa responsabilului de decizia adoptată

la creșterea satisfacției angajaților și este o
străduință mai înaltă în realizarea

Sunt anumite metode de a îmbunătăți procesul de adoptare a deciziilor în grup și a depăși unele din
neajunsurile acestea cauzate de specificul psihologiei grupului când din diverse cauze se renunță prematur la
discuții și dezbateri.

1. în grup este o persoană (avocat al diavolului) care are dubii privitor la părerile și propunerile celorlalți.
Sarcina lui este de a trezi la membri grupului alte abordări ale problemei, refuzul unui compromis
prematur. Avocații impun managerii și lucrătorii să cerceteze și să explice riscurile legate de fiecare
alternativă.
2. Metoda apărării multiplicative. în grup sunt câțiva avocați care apără diferite variante. Opiniile minorității
sau nepopulare trebuie să fie apărate de colaboratorii cu influență maximă.
3. Metoda asaltului de idei.

De foarte multe ori spunem că „decidem“ atunci când facem ceea ce trebuie - când aplicăm un act normativ,
când realizăm o activitate prevăzută în fișa postului etc. Aici este vorba de decizie numai dacă luăm în calcul și
posibilitatea de a nu respecta legea sau de a nu întreprinde activitatea respectivă. Dacă nu luăm în calcul
această posibilitate (ceea ce este cel mai probabil) și constatăm că „nu avem de ales“, atunci nu mai este vorba
de decizie.

Este vorba de decizie atunci când:

• Alegem modul în care premiem cei mai buni elevi din clasă.
• Hotărâm o culoare pentru zugrăvitul unei săli de clasă.
• Stabilim clasele la care vor preda cadrele didactice nou venite în școală.
• Alegem, împreună cu comitetul de părinți, destinația banilor strânși de la diferiți sponsori.

Nu este vorba de decizie, în sens managerial, atunci când: ■ Premiem cei mai buni elevi din clasă, în ordinea
mediilor.

■ Zugrăvim școala cu materialul trimis fără să ne intereseze culoarea.

■ Angajăm un cadru didactic pe postul pe care a primit repartiție în școala noastră în urma concursului de
ocupare a posturilor și catedrelor vacante.
■ Plătim salariile din fondul de salarii pe care îl avem la dispoziție.

Procesul decizional nu se rezumă doar la momentul în care hotărâm ceva, singuri sau împreună cu altcineva.
Procesul decizional se realizează în mai multe faze sau etape, foarte asemănătoare cu cele prin care trecem în
procesul rezolvării de probleme:

a. înainte de luarea deciziei (adică etapa pre-decizională} trebuie să facem următorii pași:
■ PAȘI: Definirea problemei/situației care trebuie rezolvată/proiectată prin decizia respectivă. De multe ori
problema existentă a fost deja identificată. De alte ori, însă, trebuie noi să identificăm și să definim
problema/situația
De exemplu, ni se cere, ca director, să rezolvăm un conflict între un cadru didactic și un părinte, înainte de a
face ceva, trebuie să studiem care sunt circumstanțele în care a apărut acest conflict, cum se manifestă el și de
ce a trebuit ca noi să fim implicați în acest conflict.

■ PAS2: Urmează colectarea datelor relevante. De cele mai multe ori nu avem toate informațiile necesare
pentru a decide. în exemplul de mai sus, trebuie să vorbim cu ambele părți implicate în conflict, să analizăm
versiunea fiecăreia și, mai ales, să vedem care sunt cauzele reale ale problemei respective. Dacă este cazul,
vorbim cu alte persoane implicate, studiem documentele puse la dispoziție de părți sau consultăm experți (în
cazul nostru - un avocat, un contabil etc.).
■ PAS 3: Dezvoltarea soluțiilor alternative este pasul următor. De obicei - din grabă, din plictiseală, din lipsă
de timp - suntem tentați să aplicăm prima soluție a problemei respective care ne vine în minte dar care nu este
întotdeauna și cea optimă. De altfel, în acest caz nici nu mai avem un proces decisional propriu-zis pentru că
nu facem o alegere. De aceea, este bine să ne obișnuim să continuăm căutarea soluțiilor și după ce am găsit o
primă soluție posibilă. Alegerea va deveni posibilă și eficientă numai după ce în mintea noastră s-au conturat
mai multe soluții posibile. De exemplu, în cazul nostru, primul lucru care ne vine în minte este „separarea"
părților aflate în conflict - fie prin mutarea profesorului la altă clasă fie prim mutarea elevului al cărui părinte a
intrat în conflict cu respectivul cadru didactic.
■ PAS 4: După ce avem deja conturate mai multe soluții posibile trecem la aprecierea consecințelor posibile și
probabile ale fiecărei soluții și la consultarea părților interesate. Numai după ce facem această estimare vom
putea alege soluția optimă la problema noastră. Acum putem constata, de exemplu, că mutarea elevului sau
profesorului la altă clasă poate atrage multe consecințe neplăcute care fac soluția respectivă inaplicabilă.

b. A doua etapă este faza decizională propriu-zisă în care se realizează selectarea soluției optime.
Alegerea respectivă poate fi făcută individual sau în colectiv
c. Este absolut necesară și o fază sau etapă post-decizională în care să vedem care sunt urmările deciziei
noastre. Acum trebuie să:
■ PAS 5: comunicăm decizia luată - tuturor părților interesate, având în vedere că putem cere respectarea
deciziei numai după ce suntem siguri că toată lumea a fost informată;
■ PAS 6: aplicăm soluția aleasă având grijă ca fiecare din cei implicați să realizeze partea ce-i revine din
decizia respectivă; de exemplu (în cazul prezentat mai sus), dacă am decis ca părintele
și profesorul respectiv să discute problema și, cu ajutorul nostru (în rol de „arbitru"), să ajungă singuri la o
rezolvare a conflictului, trebuie să avem grijă ca întâlnirea respectivă să fie pregătită și să se desfășoare
efectiv; Dacă aplicarea deciziei necesită mai mult timp, atunci procesul de executare/aplicare a deciziei va fi
monitorizat.
■ PAS 7: evaluăm rezultatele obținute - cu alte cuvinte, dacă și în ce măsură problema a fost rezolvată,
dacă toată lumea este mulțumită de soluția respectivă și dacă sunt necesare acțiuni corective (eventual, o
reluare a procesului decizional în cazul în care soluția aleasă nu a dus la rezolvarea problemei).
Această abordare a procesului decizional ne poate fi de ajutor în majoritatea situațiilor dar este utilă numai
dacă suntem conștienți de o serie de aspecte care pot afecta eficiența procesului decizional. In orice situație
trebuie să avem în vedere faptul că nu suntem întotdeauna capabili: ■ să identificăm toate alternativele
posibile - de aceea este bine ca deciziile importante să nu le luăm singuri;
■ să estimăm corect consecințele fiecărei alternative;
■ să ne detașăm de problemă și să o analizăm „la rece";
■ să „procurăm” toate informațiile relevante;
■ să alegem soluția cea mai bună.

Incapacitatea de a determina corect toate datele problemei este, de cele mai multe ori, determinată de factori
obiectivi, întrucât suntem nevoiți să luăm decizii în condiții de incertitudine. Cheia problemei nu este atât
eliminarea incertitudinii, cât pregătirea oamenilor pentru a lucra cu situații cu un anumit grad de
incertitudine. Certitudinea există numai atunci când nu avem nici un fel de dubiu în legătură cu baza faptică
a unei decizii și putem preciza clar consecințele respectivei decizii. O decizie luată în condiții de
incertitudine presupune un grad mai mare sau mai mic de risc. Or, având în vedere că trăim într-o lume care
se schimbă rapid și impredictibil, trebuie să ne obișnuim să estimăm și să ne asumăm anumite riscuri.

Pentru a aduce riscul la un nivel acceptabil și pentru a reduce incertitudinea vă sfătuim:

■ să vă consultați colaboratorii apropiați pentru a beneficia de un punct de vedere exterior aupra problemei;
■ să examinați modul în care iau decizii colegii dumneavoastră care au succes dar și cei care nu au succes -
pentru a învăța din succese dar și din greșeli;
■ să încercați să obțineți un punct de vedere imparțial înainte de a lua decizia finală;
■ să reflectați bine înainte de a lua decizii importante;
■ să vă identificați propriile puncte slabe în luarea deciziilor și să încercați să le eliminați;
■ să evitați rutina și să căutați soluții creative;
■ să lucrați sistematic și să nu neglijați nici o etapă în luarea deciziei.