SISTEMUL DECIZIONAL AL

ÎNTREPRINDERII

Profesor: Natalia Băncilă, Realizat de: Curbanaliev Reghina,

dr. hab., prof. univ., ASEM CON-202
 CUPRINS:

ÎNTRODUCERE
1. Definirea de sistem decizional și elementele sale componente
2. Decizia și cerințele de raționalitate a acesteia
3. Clasificarea sau tipologia deciziilor
4. Etapele procesului decizional
CONCLUZII
BIBLIOGAFIE
 ÎNTRODUCERE
O caracteristică a firmei sau întreprinderii, ca sistem socio-economic, o reprezintă finalitatea, respectiv
tendința de a evolua în scopul realizării anumitor obiective. Însă realizarea obiectivelor prestabilite este
influențată de anumiți factori perturbatori care pot fi endogeni sau exogeni, iar unitatea economică trebuie să
se adapteze influenței acestor factori, adică să își regleze funcționarea prin intermediul activității
manageriale, utilizând deciziile.
A decide inseamnă a alege dintr-o mulțime de variante de acțiune, varianta care este cea mai avantajoasă
pentru atingerea unor obiective, precum:
 reducerea costurilor de producție;
 îmbunătățirea utilizării capacităților de producție;
 sporirea masei profitului.
 1. Definirea de sistem decizional și elementele sale componente

Sistemul decizional este reprezentat de ansamblul elementelor care determină elaborarea și

fundamentarea deciziilor.
Elementele sistemului decizional sunt urmatoarele:
 decidentul;
 mulțimea variantelor decizionale;
 mulțimea criteriilor de decizie;
 mediul ambiant;
 mulțimea consecințelor;
 obiectivele.

Decidentul este reprezentat de catre o persoană sau un grup de persoane care urmează sa aleagă varianta
cea mai avantajoasă din mai multe variante posibile. Calitatea deciziei depinde de cunostințele,
aptitudinile și calitățile decidentului.

Mulțimea variantelor decizionale arată numărul posibilităților pe care le are decidentul și din care trebuie
sa o aleagă pe cea optimă.

Mulțimea criteriilor decizionale este reprezentată de punctele de vedere ale decidentului și care, în cadrul
unei întreprinderi, pot fi: profitul, gradul de utilizare a capacității de producție, prețul, calitatea
produselor, durata ciclului de producție.

Mediul ambiant reprezintă ansamblul condițiilor interne și externe care influențează decizia și care vor fi
influențate prin acțiunile declanșate în urma aplicării deciziilor.

Mulțimea consecințelor cuprinde ansamblul rezultatelor potențiale ce s-ar obține prin aplicarea
variantelor decizionale. Stabilirea consecințelor este o activitate de previziune, care nu se poate realiza
intotdeauna cu multă exactitate, pentru ca nu se cunosc cu certitudine cauzele care ar putea determina
producerea lor.

Obiectivele decizinale sunt nivelurile criteriilor propuse de către decident pentru a fi atinse în urma
implementării variantei decizionale.

2. Decizia și cerințele de raționalitate a acesteia

Decizia reprezintă un proces dinamic, raţional, în care, pe baza unor informaţii corespunzătoare, se alege o
linie de acţiune, dintre un număr oarecare de posibilităţi (alternative) în scopul influenţării activităţii
executanţilor şi de a se obţine un anumit rezultat.

Din definiţia deciziei se pot reţine următoarele elemente :

 este privită ca un proces de alegere raţională ;
 reprezintă actul final în stabilirea direcţiei de acţiune a realizării unui obiectiv ;
 acţiunea poartă denumirea de decizie numai în măsura în care corespunde unei situaţii de alegere ;
 dirijează activitatea subordonaţilor etc. în condiţiile în care acţiunea unui conducător este impusă de
evenimente fără a avea posibilitatea de a opta o altă alternativă, nu este vorba de o decizie.
Daca ar lipsi una din aceste trasaturi, atunci procesul respectiv nu ar avea caracter decizional. Daca nu ar
exista mai multe variante decizionale nu ar fi o alegere sau optiune. Daca nu ar exista o finalitate (unul sau
mai multe obiecte de realizat) respectivul proces nu ar fi un proces decizional. Ca decizia sa fie de
management este necesar ca aplicarea acestuia sa influenteze activitatea sau comportamentul a cel putin unei
alte persoane, in afara decidentului, deoarece procesul de management este o activitate intelectuala prin care
un manager determina pe subordonati sa desfasoare activitati care sa vizeze realizarea obiectivelor stabilite.

Cerintele sau trasăturile de raționalitate ale deciziei sunt:

a). sa fie fundamentata stiintific, adica sa fie adoptata in conformitate cu realizatea din cadrul firmei, pe
baza instrumentelor stiintifice care sa inlature practicismul, improvizatia, rutina sau voluntarismul.

b). sa fie imputernicita. Decizia trebuie adoptata de managerul in ale carui sarcini este inscrisa in mod
expres, iar decidentul sa dispuna de cunostintele, aptitudinile necesare fundamentarii deciziei.
Respectarea acestei cerinte reprezinta tendinta de apropiere, pana la suprapunere daca este posibil, a
autoritatii formale, asociata sarcinilor care apartin managerului, de autoritatea informala, asociata
aptitudinilor sau cunostintelor de care dispune decidentul.

c). sa fie clara, concisa si necontradictorie, adica sa fie formulata astfel incat sa nu permita posibilitatea
de interpretare a continutului situatiei decizionale, iar persoanele participante la decizie s-o inteleaga
in mod unitar.

d). sa fie oportuna, adica sa se incadreze in perioada optima de elaborare si operationalizare. Aceasta
cerinta se bazeaza pe ideea ca este preferata o decizie buna, adoptata la momentul potrivit, unei
decizii foarte bune care a fost adoptata cu intarziere. Respectarea acestei cerinte se impune datorita
accelerarii ritmului schimbarii si cresterii complexitatii activitatii decizionale din cadrul firmei.

e). sa fie eficienta, pentru a urmari obtinerea unui efect cu un anumit efort. Eficienta reprezinta criteriul
de apreciere a ativitatii de management, iar decizia reprezinta esenta acesteia. Este firesc ca orice
decizie sa fie apreciata prin gama efectelor care se obtin dupa implementarea ei.

f). sa fie completa, adica sa contina toate elementele necesare intelegerii si aplicarii corecte. La
formularea deciziei trebuie sa se precizeze obiectivul urmarit, responsabilul cu aplicarea deciziei,
termenul de aplicare, executantul, subdiviziunile structurale implicate in aplicarea deciziei si
precizarea unor elemente de natura economica (fonduri necesare, sursele de finantare).

Trebuie menționat că toate aceste trăsături ale deciziei trebuie respectate, dar trebuie să admitem că nu
întotdeauna ele se respectă in cadrul firmei. Dacă sunt respectate, atunci calitatea deciziei este bună sau
foarte bună.

3. Clasificarea sau tipologia deciziilor

Managementul este un proces ciclic decizional, iar activitatea de management se rezumă la o înlanțuire de
decizii. Caracterul limitat al resurselor materiale, financiare și umane necesită o responsabilizare pentru
realizarea obiectivelor în condițiile celei mai avantajoase căi de alocare a resurselor de care dispun unitățile
economice. Stabilirea nivelului ierarhic managerial la care se adoptă deciziile și problemele specifice
fiecarui tip de decizie determină cunoașterea tipurilor de decizie:
a). dupa gradul de cunoastere a mediului ambiant, respectiv a factorilor care influenteaza decizia si a
starii acestor factori, se intalnesc decizii adoptate in conditii de:
1. deciziile in conditii de certitudine care se realizeaza prin informarea completa asupra
factorilor care influenteaza decizia si a starii acestor factori. In acest tip de decizie, factorii
imlicati in adoptarea deciziei prezinta o singura stare, iar consecintele diferitelor variante se
pot aprecia cu precizie, astfel incat decizia nu implica nici un risc, deoarece probabilitatea de
realizare a scopului deciziei este maxima. De exemplu, decizia referitoare la asimilarea unui
 produs nou, atunci cand unitatea producatoare are certitudinea ca piata solicita acest produs
sau decizia pe care ar trebui sa o adopte Consiliul de Administratie cand se gaseste lipsa un
anumit material, dar se gaseste altul mai bun. Aceste decizii se iau la managementul inferior.
2. deciziile in conditii de risc sunt acele decizii unde factorii implicati in adoptarea deciziei se
cunosc, dar nu este cunoscuta starea exacta a acestor factori, dar se stie probabilitatea de
aparitie a diferitelor stari. Intrucat factorii care influenteaza decizia prezinta mai multe stari
posibile, consecintele diferitelor variante nu pot fi anticipate cu precizie, iar adoptarea
deciziei implica asumarea unui risc din partea managerului.
3. decizii in conditii de incertitudine e realizeaza prin cunoasterea factorilor implicati in
adoptarea deciziei, dar nu se cunoaste starea acestor factori si nici probabilitatea de aparitie a
diferitelor stari, existand si cativa factori care influenteaza decizia, dar care nu sunt cunoacuti.
Aceste trasaturi ale deciziilor in conditii de incertitudine impiedica adoptarea unei decizii si
implica un risc foarte mare.
b). dupa orizontul de timp pentru care se adopta si implicatiile aplicarii lor asupra subsistemelor
conduse, se intalnesc decizii:
1. deciziile strategice vizeaza orizonturi mari de timp (peste un an). Au in vedere unitatea in
ansamblu si a principalelor diviziuni structurale. Prezinta un grad mare de risc si
incertitudine, si se aplica la nivelul managementului superior. Prin aceste decizii se stabileste
strategia firmei sau intreprinderii, se fixeaza obiectivele generale si cele derivate, se aleg
modalitatile de atingere a obiectivelor, se aloca resursele financiare, materiale si umane
necesare realizarii obiectivelor. Se mai numesc si decizii neprogramate, intrucat situatia la
care se refera nu s-au mai intalnit in trecut sau prezinta diferente sensibile comparativ cu
perioada precedenta.
2. deciziile tactice sunt adoptate pentru o perioada de aproximativ un an. Vizeaza numai o
activitate si se adopta la nivelul managementului superior sau mediu, riscul fiind mai redus.
Prin deciziile tactice se realizeaza deciziile strategice; astfel, decizia referitoare la asimilarea
unui produs in fabricatie este o decizie strategica, dar alegerea lui este decizie tactica.
3. deciziile curente se refera la perioade scurte de timp, vizand atingerea unor obiective
individuale. Se adopta la nivelul managementului mediu si inferior, in conditii de certitudine.
Sunt decizii programate, deoarece se refera la situatii care au aparut si in perioada precedenta.
c). dupa frecventa deosebim:
1. decizii periodice care se elaboreaza la anumite intervale de timp determinate;
2. decizii aleatoare care se adopta in situatia aparitiei unor abateri de la programe, norme,
normative si care sunt impuse de factori necontrolabili;
3. decizii unice care se adopta fie o singura data sau de un numar redus de ori, la un interval
mare de timp.
d). dupa numarul persoanelor care fundamenteaza decizia se intalnesc:
1. decizii unipersonale elaborate si fundamentate de o singura persoana; se refera la problemele
curente ale unitatii.
2. decizii unipersonale la elaborarea carora participa mai multe persoane, respectiv decidentul
de grup. Numarul acestor decizii este destul de mare, mai ales in unitatile economice de mari
dimensiuni.
e). dupa sfera de cuprindere a criteriilor de alegere a variantelor optime:
1. deciziile unidimensionale (unicriteriale) sunt decizii in care varianta optima se alege dupa un
singur criteriu (ex.: nivelul profitului, al costului sau capacitatea de productie si utilizarea
acesteia);
2. deciziile multidimensionale (multicriteriale) se fundamenteaza pe baza a doua sau mai multe
criterii.

In perioada actuala o pondere mare este detinuta, in cadrul procesului decizional, de catre deciziile
multidimensionale de grup, adoptate in conditii de risc si incertitudine.
 4. Etapele procesului decizional
Elaborarea deciziilor, mai ales cele cu caracter strategic, este un proces specific complex, format din mai
multe etape care grupeaza activitati specifice. Continutul, numarul si ordinea etapelor de realizare a
deciziilor depinde de natura abordarii decizionale. In teoria manageriala abordarea poate fi grupata, dupa
utilitatea lor, in doua categorii:
1. descriptive;
2. normative.
In viziunea unei abordari descriptive procesul decizional se prezinta asa cum se realizeaza el in activitatea
practica a intreprinderii. Abordarile de tip normativ prezinta procesul decizional asa cum ar trebui sa se
desfasoare in practica activitatea de management, pentru ca deciziile abordate sa fie eficiente.
Conform metodologiei normative de fundamentare si elaborare a deciziilor strategice si tactice, procesul
decizional este format din urmatoarele etape:
 identificarea si definirea problemei
 stabilirea criteriilor si obiectivelor decizionale
 stabilirea variantelor decizionale posibile
 alegerea variantei optime
 aplicarea variantei optime
 evaluarea rezultatelor

I. Rolul decidentului individual sau de grup consta in a identifica o problema decizionala si a o

diferentia de celelalte. Dupa identificarea problemei decizionale, decidentul va prezenta intr-un scurt
rezumat principalele sale caracteristici. Definirea problemei decizionale este necesara, mai ales in
cazul deciziilor de grup, intrucat o justa stabilire a situatiei respective permite o mai buna
comunicare a ideilor intre membrii grupului decident. Necunoasterea temeinica a problemei
decizionale poate sa genereze efecte negative, indiferent cat de corect ar fi parcurse etapele
procesului decizional. Pe baza unei identificari si definiri corecte a probelemei decizionale se va
stabili in continuare cine va lua decizia si cine o va implementa.
II. Criteriile de decizie reprezinta punctele de vedere ale decidentului, cu ajutorul carora se delimiteaza
aspecte ale realitatii economice. La elaborarea deciziei pot fi luate drept criterii: profitul, gradul de
incarcare a capacitatii de productie, nivelul costului pentru produsele respective, termenul de
recuperare a investitiilor. Daca criteriul de decizie este profitul, atunci drept obiectiv pentru acest
criteriu va fi maximizarea profitului, sau daca alegem drept criteriu costul produselor, obiectivul va fi
micsorarea acestuia.
III. Prin identificarea probelemei decizionale in cadrul primei etape decidentul constata existenta mai
multor variante, care sunt analizate prin inventarierea alternativelor posibile de realizare a
obiectivelor decizionale. Aceasta inventariere se poate realiza prin stabilirea gradului de participare a
decidentului:
-inventarierea pasiva, cand decidentului i se prezinta variantele fara ca el sa depuna vreun efort;
-inventarierea activa, cand decidentul stabileste variantele posibile.
-variantele unei probele decizionale pot fi considerate ca mijloace de realizare a unei actiuni.
IV. Este cunoscuta si sub denumirea de decizie propriu-zisa. In cadrul acestei etape se realizeaza o
alegere sau optiune, din mai multe posibile, a celei care corespunde cel mai bine criteriilor utilizate.
Fiecarei variante a unei probeleme decizionale ii corespund anumite consecinte, iar multimea
consecintelor este reprezentata de ansamblul rezultatelor potentiale care s-ar obtine, pentru fiecare
criteriu de decizie, prin aplicarea variantei decizionale. Numarul consecintelor unei variante de
decizie este dat de numarul de criterii de decizie luate in considerare. Determinarea consecintelor
este o activitate de prevedere si influenteaza in mare masura alegerea variantei optime.
V. Dupa ce a fost aleasa calea de actiune si s-a adoptat decizia, urmeaza redactarea, trimiterea si
aplicarea ei. Un rol deosebit revine decidentului, cu privire la motivarea si transmiterea deciziei
adoptate. Daca decidentul reuseste sa motiveze decizia luata, atunci executarea ei se va realiza in
bune conditii; daca executantul nu este convins de eficienta deciziei, el nu se va implica la realizarea
acestei decizii.
VI. Procesul decizional sau fiecare ciclu de management se incheie cu etapa de evaluare a rezultatelor,
care presupune compararea efectelor obtinute cu obiectivele propuse, in scopul depistarii abaterilor.
Aceasta etapa are un rol important, deoarece se desprind concluzii care vor fi folosite intr-un nou
ciclu de productie.
 CONCLUZIE
În concluzie, putem menționa că desfăşurarea unui proces de conducere eficient este condiţionat, în mare
măsură, de modul în care conducătorii urmăresc evoluţia aplicării deciziilor în practică de către executanţi.
Pentru a obţine rezultatele scontate prin aplicarea deciziilor este necesar să se exercite o analiză şi un control
sistematic al modului cum se aduc la îndeplinire măsurile stabilite. Controlul are ca scop cunoaşterea şi
analiza rezultatelor obţinute în perioada de referinţă, identificarea factorilor cu acţiune negativă sau a unor
erori săvîrsite în procesul decizional şi neutralizarea acestora. Prin efectuarea unui control complex, la
momentul oportun, se asigură reglarea sistemului sau subsistemului la parametrii stabiliţi iniţial.
 BIBLIOGRAFIE

RESURSE ELECTRONICE
1. http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820062/55.pdf
2. https://www.referatele.com/referate/economie/online13/Management---SISTEMUL-DECIZIONAL-
AL-FIRMEI--Conceptul-de-decizie-manageriala-referatele-com.php