Mecanisme de luare a deciziei Cursul 1

DECIZIA
 trebuie să fie luată de către persoana care are dreptul legal să ia decizia,
 trebuie să fie conformă cu legislaţia în vigoare,
 trebuie să fie fundamentată, neechivocă și coordonată, cu decizii anterioare sau ulterioare, referitoare
la aceeaşi problemă sau obiectiv,
 trebuie să fie bine motivată sau justificată,
 trebuie să fie luată la momentul oportun pentru rezolvarea optima a problemei,
 trebuie să fie necontradictorie, clar formulate,
 trebuie să conducă la creşterea eficienţei,

Condiții:
1. existența unor informații ample și sigure pt a atenua riscul și starea de incertitudine a decidentului,
2. mulțimea variantelor decizionale din care se operează alegerea să fie formată din cel puțin 2
elemente,
3. existența unei finalități definite (unul sau mai multe obiective de realizat),
4. aplicarea variantei decizionale alese să influențeze acțiunile și/sau comportamentul a cel puțin unei
alte persoane decât decidentul.

În practică, decizia apare ca o soluție aleasă de manager, din mai multe variante posibile, pe baza unor
informații semnificative, în scopul planificării, organizării, coordonării, motivării și controlării
activităților conduse.

Elementele constitutive ale deciziei:

1. decidentul – un manager sau grup de persoane care urmează să aleagă varianta decizională, calea de
acțiune cea mai avantajoasă din mai multe variante posibile.
2. variantele decizionale – există o mulțime de variante decizionale, alegerea variantei optime se face în
funcție de așteptările decidentului cu privire la rezultatele potențiale ce s-ar obține (achiziționarea de
noi echipamente, aparatură de specialitate, folosirea unor noi canale de distribuție, îmbunătățirea
selecției și promovării personalului, îmbunătățirea condițiilor de muncă etc.).
3. criterii decizionale - punctele de vedere ale decidentului cu privire la aspecte ale realității economice,
care conduc la situația dată (prețul, calitatea, costurile de producție, termenul de recuperare a
investițiilor, profitul, rentabilitatea etc.).
4. mediul ambiant – ansamblul factorilor interni și externi care influențează decizia (factori interni –
deficiențele de informare, capacitatea managerială a conducătorilor, motivația personalului, condițiile
de muncă, dificultatea sarcinilor de îndeplinit; factori externi – nivelul, sensul și ritmul de modificare
al domeniului, modificări legislative, veniturile populației, prețurile, starea concurenței, cerințele
pieței).
5. consecințele deciziei – ansamblul rezultatelor potențiale ce s-ar obține, fiind o activitate de previziune
care nu se poate realiza întotdeauna cu exactitate. esența deciziei este incertitudinea,
6. obiectivele decizionale – sunt niveluri ale criteriilor decizionale propuse de către decident pentru a fi
atrase în urma implementării variantelor decizionale alese,
Algoritmul de luarea a deciziei:
1. diagnoza problemei,
2. formularea limitelor și a criteriilor,
3. relevarea alternativelor,
4. aprecierea alternativelor,
5. alegerea alternativei optime,
6. realizarea și legătura inversă,
Procesul de luare a unei decizii parcurge 7 etape logice și simple, dar esențiale:
1. identificarea și definirea problemei decizionale - este etapa fundamentală, fiind nevoie de o amplă
informare și analiză a unui volum suficient de informații pt identificarea adevăratei probleme.
 recunoașterea adevăratei probleme trebuie să cuprindă:
a) sesizarea problemei,
b) identificarea, localizarea și descrierea abaterilor dintre situația dorită și cea existent,
Mecanisme de luare a deciziei Cursul 1
c) stabilizarea cauzelor problemei;
2. stabilirea criteriilor și obiectivelor decizionale – criteriile decizionale utilizate de decident pot fi:
profilul, cifra de afaceri, termenul de recuperare a investițiilor etc.
 fiecare criteriu decizional poate avea mai multe niveluri, care reprezintă tot atâtea obiective
posibile.
3. identificarea factorilor critici - managerul trebuie să facă o analiză a constrângerilor decizionale,
adică a factorilor critici, reprezentând limitele impuse decidentului.
 constrângerile pot fi determinate de:
a) insuficiența resurselor disponibile (materii prime, resurse financiare, timp),
b) condițiile tehnologice,
c) probleme comerciale,
d) capacitatea managerială a conducătorilor și a personalului.
4. Elaborarea variantelor decizionale posibile – trebuie căutate, elaborate și listate toate variantele
decizionale posibile (soluții ale problemei).
 pentru aceasta se poate proceda în 2 modalități:
a) o modalitate pasivă - se prezintă variantele de către colaboratori fără ca decidentul să se
implice direct în elaborarea acestora,
b) o modalitate activă- decidentul participă direct la stabilirea variantelor,
5. analiza variantelor și selecția celei mai bune alternative - are loc alegerea din mai multe căi de
acțiune a aceleia care corespunde cel mai bine criteriului stabilit.
 pentru a lua decizia managerii pot recurge la: testarea, cercetarea și analiza variantelor.
6. implementarea soluției decizionale alese - se redactează decizia într-o formă clară, explicită,
pentru a se înțelege limpede acțiunea ce urmează a se realiza: ce trebuie făcut, de ce, cum și când se
va acționa și cine este responsabilul fiecărei acțiuni,
 pentru decizii complexe se recomandă folosirea unui grafic de implementare a deciziilor.
7. controlul aplicării deciziei și evaluarea rezultatelor – procesul decizional se încheie cu aceasta
etapă care este necesară pentru ca managerul să aibă, prin feedback, informațiile ce vor arăta dacă
rezultatele sunt pozitive sau negative,
Eficiența deciziei – condiții:
1. decizia trebuie să fie în concordanță cu alte decizii la nivel de organizație – decizia de a deschide o
nouă secție la un furnizor de servicii de sănătate trebuie sa fie corelată cu decizia managementului de
a demara o acțiune de recrutare de noi angajați.
2. decizia trebuie să fie formulată clar ‒ deciziile bune pot fi aplicate greșit dacă executantul nu
înțelege ce are de facut. Comunicarea deciziei este la fel de importată ca și alegerea soluției optime.