UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

Facultatea de automatica si calculatoare

Master “Ingineria si Managementul Afacerilor”

Decizie multicriteriala

MCDM – Multiple Criteria Decision Making

- Bucuresti -
2009

0
Cuprins:

Rezumat......................................................................................................2

Introducere.................................................................................................2

Caracteristicile sistemului decisional.........................................................3

Metode de decizie multicriteriala...............................................................4

Studiu de caz..............................................................................................8

Concluzii..................................................................................................10

Bibliografie...............................................................................................11

1
Rezumat:

Problemele de decizie multicriteriala, sau, pe scurt, deciziile multicriteriale, sunt

acelea care apar atunci cand alegerea unei alternative, sau a unui plan de actiune, se
realizaeaza in conditiile in care decidentul trebuie sa considere, in acelasi timp, mai multe
obiective. Acestea sunt, de multe ori, de nature diferite si pot fi in contradictie unul cu
altul.
Lucrarea de fata prezinta cateva particularitati ale metodelor de rezolvare a
problemelor de decizie multicriteriala si isi propune sa evidentieze importanta acestor
metode pentru management si planificare strategica pe ansamblu.

Introducere:

Decizia reprezinta rezumatul unor activitati constiente de alegere a unei directii de

actiune si a angajarii in aceasta, fapt care implica, de obicei, alocarea unor resurse.
Aceasta decizie rezulta ca urmare a unor informatii si cunoastinte si apartine unei
persoane sau unui grup de persoane, care dispun de autoritatea necesara si care raspund
pentru folosirea eficace a resurselor in anumite situatii date. Cea mai importanta
caracteristica a unei decizii este posibilitatea de alegere dintre alternative.

Majoritatea situatiilor din viata reala implica existenta unor decizii multicriteriale.
Decizia in sine se reduce la o selectie „o alegere buna” dintr-un numar de solutii
disponibile. Fiecare solutie reprezinta o alternativa. In contextul deciziilor multicriteriale,
selectia se realizeaza prin evaluarea fiecarei variante dintre cele posibile. Criteriile vor fi
in mod imperativ cunatificabile, chiar daca acest lucru se realizeaza doar printr-o scala
nominala (de tipul da/nu), iar rezultatul acestora trebuie caculat pentru fiecare alternativa,
individual. Rezultatele acestor criterii reprezinta minimum de informatii necesare pentru
compararea variantelor disponibile si in consecinta faciliteaza alegerea uneia dintre
aceastea, a celei mai potrivite.

Complexitatea problemelor ce necesită luarea unei decizii prin prisma mai multor
criterii ce se doresc a fi îndeplinite, derivă din faptul că, indiferent dacă este vorba de
starea de certitudine sau de starea de incertitudine, rezultatele unei variante decizionale
trebuie să cuprindă mai multe atribute uneori incomparabile, iar măsurarea acestora în
vederea comparării este dificilă. Practic este imposibil să se atingă nivelele maxime
dorite în mod separat, pentru fiecare criteriu în parte, în acelaşi timp.

Caracteristicile sistemului decizional:

2
  ansamblul elementelor interdependente care determină elaborarea şi
fundamentarea deciziilor

Deciziile:
o trebuie să fie rezultatul unui proces de gândire
o precedat de o informare
o şi analiză temeinică a tuturor datelor problemei, a elementelor de
influenţă
o având în vedere condiţiile concrete în care îşi desfăşoară activitatea
fiecare întreprindere în parte

Pentru alegerea celei mai bune decizii trebuie să existe următoarele elemente:
1. un obiectiv economic sau un scop bine determinat care să se
poată cuantifica;
2. un volum mare de informaţii care sa reflecte cât mai bine
fenomenele şi procesele economice, care au loc în realitate cu influenţe
asupra adoptării deciziei;
3. un aparat de investigare şi de prelucrare a datelor bine puse la
punct, pentru a permite realizarea unui proces raţional de alegere.

Elementele componente

1. decidentul este reprezentat de o persoană sau grup de persoane (ex.: un

manager sau un organism managerial) care în virtutea obiectivelor, sarcinilor,
competenţelor şi responsabilităţilor circumscrise adoptă decizia în situaţia respectivă;

2. obiectivul sau obiectivele urmărite prin adoptarea deciziei;

3. mulţimea alternativelor – este formată din toate variantele posibile de acţiune

în vederea realizării obiectivelor propuse;

4. mulţimea criteriilor decizionale – reprezintă punctele de vedere ale

decidentului cu ajutorul cărora delimitează aspectele realităţii economice în cadrul
procesului decizional;

5. mediul ambiant - constă din ansamblul elementelor eterogene şi exogene

întreprinderii, care alcătuiesc situaţia decizională caracterizată prin manifestarea unor
influenţe directe şi indirecte semnificative asupra conţinutului şi rezultatelor deciziei;

6. consecinţele variantelor sau alternativelor se întâlnesc la intersecţia criteriilor

cu variantele, care au unităţi de măsură specifice;

7. utilitatea fiecărei consecinţe a diferitor variante reprezintă folosul aşteptat de

decident în urma faptului că o anumită consecinţă se realizează

3
 Etape:

1. Identificarea şi definirea problemei: recunoaşterea situaţiei care impune luarea

deciziei şi determinarea obiectivelor urmărite prin aceasta;

2. Precizarea corespunzătoare a obiectivului, prin stabilirea corelaţiei între

obiectivele de ansamblu ale întreprinderii şi problema dată, astfel ca obiectivul stabilit
trebuie să fie real, mobilizator şi stimulator.

3. Stabilirea criteriilor - adunarea principalelor informaţii şi stabilirea criteriilor

de evaluare a fiecărei variante posibile, motiv pentru care în adaptarea deciziei se cere
folosirea modalităţilor participative de luare a deciziei.

4. Stabilirea variantelor decizionale posibile: evaluarea alternativelor identificate,

evidenţierea limitelor, avantajelor şi dezavantajelor fiecărei alternative (variante).

5. Alegerea variantei (alternativei) optime, respectiv a deciziei.

6. Aplicarea variantei (alternativei) optime: necesita luarea în prealabil a unui

ansamblu de masuri sistematizate sub forma unui „plan de acţiune”.

7. Evaluarea rezultatelor obţinute: măsura în care obiectivele fixate au fost

îndeplinite şi se stabilesc cauzele care au generat eventualele abateri.

Metode de decizie multicriteriala:

In general, rezultatele unui criteriu in cazul unui proces decizional se prezinta intr-un
tabel (numit matrice decizionala sau tabel decizional), delimitat de o serie de coloane si
randuri. Randurile unui tabel prezinta alternativele, iar coloanele criteriile. O valoare ce
se gaseste la intersectia dintre un rand si o coloana intr-un tabel reprezinta rezultatul unui
criteriu - o caracteristica calculata sau estimata a unei alternative cu privire la un criteriu.
Matricea decizionala este structura centrala pentru MCDM (Multiple criteria decision
making) deoarece contine datele necesare pentru compararea alternativelor deciziei.

Deciziile multicriteriale se pot utiliza in urmatoarele domenii:

- Educatie
- Economice
- Sanatate
- Tehnologie informationala
- Infrastructura
- Investitii
- Legislatie

4
 - Viata
- Resurse naturale
- Achizitii
- Imobiliare
- Relocare
- Pensii
- Transport
- Turism
- Automobile
- Inginerie
- Aeronautica
- Software
- Analize online

Metodele MCDM oferta suport decidentilor atunci cand acestia sunt nevoiti sa
evalueze numeroase alternative conflictuale. Scopul MCDM este de a evidentia
discrepantele dintre aceste alternative printr-un proces clar si bine definit.

MCDM (Multiple Criterial Decision Making) se mai intalneste si sub numele de:
- MODM (Multi Objectiv Decision Making)
- MDDM (Multi-Dimension Decision-Making)
- MADM (Multi Attribute Decision Making)

Asadar, MCDM este considerata cea mai buna metoda pentru clasificare sau selectare
a uneia sau a mai multor alternative dintr-un set de optiuni posibile bazate pe obiective
multiple si uneori conflictuale.

Foarte multe publicatii din literatura de specialitate prezinta numeroase clasificari

referitoare la metodele multicriteriale, dar inca este o problema alegerea celei mai
potrivite metode intr-o situatie propriu-zisa. Un numar mare de metode au fost dezvolate
pentru rezolvarea problemelor multicriteriale. Contextul MCDM variaza de la abordari
simple, care necesita foarte putine informatii, pana la abordari bazate de tehnici
matematice de programare, care necesita informatii complexe cu privire la fiecare
obiectiv si la preferintele actionarilor.

Principalele metode MCDM sunt:

. Metoda corelatiei formata din totalitatea factorilor a fost prima metoda utilizata.
Corelatia factorilor a fost prima data introdusa de catre psihologul
Spearman(1904,1906,1910) si dezvoltata mai tarziu de catre staticianul Kendall(1948) si
imbunatatita ulterior pana in 2006. Ea este aplicata in solutionarea problemelor din
domeniul constructiei.
2. Metodele bazate pe cuantificari cantitative care utilizeaza doar cateva criterii
pentru compararea alternativelor(Metoda preferintelor comparative). Acest grup de

5
metode este alcatuit din metode de comparatie preferentiale cum ar fi: ELECTRE si
PROMETHEE.
3. Metoda bazata pe evaluarea cantitativa initiala este rezultatul care ia o forma
cantitativa atunci cand se intalneste la o scara mai larga. Acest grup este format din
Metoda Procesului Ierarhic Analitic (AHP), Metode bazate pe Teoria Jocului si Criterii
Vagi. PELDSCHUS si ZAVADSKAS au propus utilizarea Modelului Criterial al
Jocurilor prin matrici vagi intr-un proces de decizie din inginerie.
4. Metodele bazate pe un punct de referinta sau scop sunt utilizate in cazul
TOPSIS si in cazul programarii cu scop (goal programming).

In general, forma matricilor decizionale multicriterile este cea prezentata mai jos:

Un număr de strategii (numită de asemenea: alternative / acţiuni) şi o serie de criterii

(de asemenea numite: aspecte / dimensiuni) prin care acestea sunt clasificate.

Criteriul 1 Criteriul Criteriul Criteriul

(F1) 2 3 n

Strategia 1
F1 (S1)
(S1)

Strategia 2

Strategia 3

Strategia n fn (SN)

În rezolvarea problemelor decizionale multicriteriale sunt utilizate o serie de metode

prin intermediul cărora se analizează variante cu caracter discret, bine determinat, dar şi
variante care fac parte dintr-o mulţime continuă de elemente, prin respectarea unor
anumite restricţii.

O clasă de probleme cu un grad mare de complexitate admite existenţa mai multor

funcţii obiectiv. Problemele în care mai multe funcţii obiectiv trebuie optimizate simultan
se numesc probleme de optimizare multicriteriala (optimizare multiobiectiv, optimizare
vectorială). De cele mai multe ori criteriile de optim sunt contradictorii, îngreunând
semnificativ stabilirea unei tehnici de rezolvare a problemelor de acest gen. O abordare
simplistă permite convertirea criteriilor într-o singură funcţie obiectiv, problema
reducăndu-se la o problemă de optimizare clasică cu un singur obiectiv. Fiecare criteriu
îşi va aduce aportul în această funcţie printr-o pondere prestabilită. Alegerea ponderilor

6
pentru definirea unei unice funcţii obiectiv cunoaşte adesea o rezolvare subiectivă care ar
afecta soluţia finală. Motivele prezentate încurajează cercetarea altor tehnici de rezolvare
a problemelor multicriteriale.

Conceptul de „optim” multicriterial are o semnificaţie diferită de “optimul”

unicriterial. Analiza după un singur criteriu reduce valoarea celorlalte criterii la
importanţă zero, neglijându-se astfel scopuri (obiective) importante sau unele restricţii
impuse, cu efecte negative asupra rezultatelor din cadrul activităţilor unităţii economice.

Un rol important în tratarea problemelor de decizie multicriterială îl are cuantificarea

criteriilor, adică ordonarea şi ponderarea lor. Scopul acestei operaţiuni constă în
posibilitatea de a se evalua importanţa comparativă a fiecărui criteriu, pentru a se putea
combina într-un singur rezultat pentru o variantă corespunzătoare.

Alegerea celei mai potrivite metode de calcul depinde de tipul de problema cu care ne
confruntam si la un anumit nivel de metoda considerata cea mai familiara de catre
decident.

Adevaratul scop in sprijinirea deciziilor integrate este acela de a furniza decidentului

posibilitatea de a privi in viitor, si de a lua cea mai buna decizie posibila bazata pe
informatii trecute si prezente si preziceri viitoare. In cazul dezvoltarii durabile acest lucru
ar insemna sa avem posibilitatea de a prezice riscul si gradul de vulnerabilitate al
populatiei si infrastructurii in cazul hazardelor, fie ca acestea sunt naturale sau provocate
de om. Acest lucru implica ca datele sa fie transformate in cunostinte,iar consecintele
informatiilor utilizate precum si deciziiile luate in privinta lor sa fie analizate cu mare
grija.
Problema utilitatii in cazul anumitor obiective si solutii alternative necesita
optimizare. Notiunea de utilitate a fost intotdeauna considerata un punct crucial pentru
cercetatori. Pentru noi, notiunea de utilitate se rezuma la patru probleme: alegerea
numarului unitatilor per obiectiv, normalizare, optimizare si importanta care este oferita
unui anumit obiectiv.
In consecinta, subiectivitatea trebuie evitata, lucru imposibil de realizat in cazul
metodelor care utilizeaza greutati sau scoruri. O alta metoda recent propusa pentru
optimizare cu alternative discrete se numeste MOORA, iar aceasta incearca sa
indeplineasca toate solicitarile preliminare.
Analizarea deciziilor se refera la paradigma in care un individ sau decident hotaraste
care este cursul actiunilor alese intr-un mediu nesigur. Teoria Analizei Deciziilor are
scopul de a ajuta un decident sa faca o alegere dintr-un set de alternative specificate
anterior. Procesul decisional ofera o serie de informatii cu privire la aceste alternative.
Calitatea informatiilor in cazul oricarei situatii de decizie se refera la tot calupul de
informatii de la specificitate pana la date de pe hard si interpretari subiective, de la
certitudini cu privire la rezultatul deciziilor pana la rezultate incerte reprezentate de
probabilitati si cifre nesigure. Aceasta diversitate cu privire la tipuri si calitati ale

7
informatii atunci cand vine vorba de o problema decizionala solicita utilizarea unei
metode si tehnici pentru asistarea procesului de informare. In cele din urma, aceste
metode si tehnici pot conduce la decizii mai bune.
La un nivel practic, utilizarea programarii matematice pentru obiectivele multiple s-a
dovedit a fi un instrument foarte puternic care sprijina procesul de obtinere a unei
alternative care sa prevada o multitudine de motive conflictuale, iar acestea reprezinta un
numar de metodologii distincte intr-o problema decizionala multicriteriala existenta.
Aceste metodologii pot fi categorisite intr-o varietate de tipuri cum ar fi forme de
modele( linear, nonlinear ) sau procesarea solutiilor ( specificatii anterioare, preferinte
sau interactivitate ). De exemplu, pentru o metodologie multicriteriala in cazul
managementului resurselor de apa avem nevoie de climat si de date referitoare la
variabilitatea climatului.

Studiu de caz:

Se consideră o reţea de transport rutier reprezentată ca în figura nr. 1

Alături de fiecare oraş este notat, în paranteze, numărul de clienţi iar deasupra liniilor
de legătură s-a pus numărul de zile de parcurs. Costurile de transport sunt proporţionale
cu acest număr.
Un transportator, pornind din A trebuie să livreze mărfuri la toţi clienţii şi să revină
apoi în acelaşi punct A. Este uşor să observăm că un cost minimal de transport este
realizat prin parcursul: A B C D E F G A (1+1+1+1/2+1/2+2/3+1 = 5,66) sau prin
parcursul A B C D F E G A (1+1+1+2/3+1/2+1/2+1 = 5,66). Presupunem că
satisfacerea clienţilor solicită o livrare sub 48 ore. Prin parcursurile anterioare nu putem
satisface decât 5 sau 2 clienţi în timpul alocat. Dacă ne interesează satisfacerea clienţilor,
este clar că trebuie să alegem circuitul A G E D F D C B A l a u n cost de 6,33
(1+1/2+1/2+2/3+2/3+1+1+1 = 6,33). în acest caz, 13 clienţi vor fi serviţi la timp dar
costul transportului va fi mai mare.

8
 Fig. nr. 1. O reţea de livrare

Cum se va face livrarea în acest caz? Sunt trei moduri de a rezolva problema: sau se
ia în considerare un singur criteriu de decizie (de exemplu, costul de transport) şi se face
optimizarea în raport de acest criteriu uitând de calitatea serviciilor, sau se face o
agregare a criteriilor prin efectuarea unei evaluări a costului unui client nemulţumit care
se adaugă la costul de transport şi se minimizează această sumă, sau se încearcă luarea în
considerare a ambelor criterii. în ultimele cazuri, intrăm deja în domeniul deciziei
multicriteriale.
Generalizând, alternativa este următoarea, sau se rămâne la o funcţie Rn__R care se
maximizează sau se minimizează, după caz, sau se iau în considerare mai multe criterii,
adică o funcţie Rn__Rp (p>2) pentru care cuvântul optimizare nu are un sens imediat
pentru că nu există o ordine prestabilită pe Rp (de exemplu, nu putem spune care din cei
doi vectori este mai bun: x = (3, 2, 1) sau y = (2, 0, 4)).

9
Concluzii:

Se constata nevoia dezvoltarii unor metode care sa combine datele cantitative

disponibile cu anumite cunostinte subiective ale expertilor. Deciziile - tehnici teoretice
aplicate de catre profesionisti - au fost utilizate cu succes pentru contrastarea concluziilor
expertilor si obtinerea unor alternative bune. Modelul deciziilor multicriteriale, prin
imbinarea teoriilor si cunostintelor, ne ofera o abordare analitica pentru interpretarea
expertilor si este adaptat la o varietate de tehnologii si domenii business cu scopul de a
obtine evaluari cat mai corecte.
Modelele de gestiune asigură repartizarea resurselor materiale şi umane în funcţie de
anumite restricţii sau obiective (modele de gestiune a producţiei, diagrame Gantt, Pert
etc.). Problema este relativ simplă când este vorba de maximizarea producţiei ţinând
seama de resursele existente, dar se complică atunci când este vorba de alegerea unei
investiţii sau când situaţia analizată devine mai complexă şi angajează viitorul. In acest
caz, trebuie să recunoaştem adesea că determinarea unei soluţii satisfăcătoare printr-un
proces progresiv, în cadrul raţionalităţii limitate, este cea mai realistă.
Există modele de gestiune care se bazează pe modelarea prezentului (tabele, grafice
etc.). Modelele de previziune sunt, de asemena, bine cunoscute (modele statistice, modele
econometrice).

Se consideră că trei activităţi interesează cu adevărat întreprinderile şi administraţiile:

cunoaşterea prezentului, prevederea viitorului şi gestiunea acestora. Fiecare din aceste
activităţi esenţiale pot face obiectul unui model.

10
Bibliografie:

1. Florin Gheorghe Filip - „Decizie asistata de calculator”, Ed.

Tehinca, Bucuresti, 2005

2. Prep. Univ. Urluiescu Diana Elena - „Modele de optimizare a

deciziilor in conditii de certitudine”

3. Cornel Resteanu - MADM Teorie si practica , Ed. ICI, Bucuresti,

2006

4. http://www.wikipedia.org – Enciclopedie electronica

5. http://mcdmsociety.org – Societatea Internationala pentru decizii

multicriteriale

11