DECIZII MULTICRITERIALE ÎN DOMENIUL

ECONOMIC. CLASIFICARE TEHNICI

MULTICRITERIALE

Student : Zamfir Razvan-Madalin

Grupa : 11114
 INTRODUCERE……………………………………………………pagina 2
Capitolul 1 : Principalele aspecte legate de domeniul
deciziei multicriteriale………………………………….………….pagina 3
CAPITOLUL 2 : NECESITATEA………………….………….pagina 5
CAPITOLUL 3 : Elementele de bază ale unei decizii
multicriteriale…………………………………………………….…… pagina 7
CAPITOLUL 4 : Decizii multicriteriale in conditii de
certitudine - Metoda utilităţii globale maxime….………pagina8

1|Page
 INTRODUCERE

Devoltarea durabilă este definită ca dezvoltarea care îmbină cerinţele prezentului fără a
compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi. Fără îndoială că
dezvoltarea durabilă a fost şi este subiectul unor largi dezbateri şi discuţii la nivel guvernamental,
ne-guvernamental şi academic, la nivel naţional şi internaţional. Este în general acceptat că
dezvoltarea durabilă poate fi definită în termenii a trei componente principale: ecologic durabil,
economic durabil şi social/cultural durabil. În cadrul problemelor de dezvoltare durabilă intervin
obiective conflictuale, dintre care obiectivele de natură economică, de protecţia mediului şi cele
sociale sunt cele mai importante. O soluţie de dezvoltare economică ar trebui să ia în considerare
şi impactul său asupra mediului. Decizia multicriterială furnizează o metodologie sistematică care
combină aceste obiective conflictuale şi poate furniza o soluţie de compromis raţională
problemelor de decizie complexe. Metodele de decizie multicriterială reprezintă un instrument
valoros în procesul de decizie în probleme de dezvoltare durabilă.
O clasificare foarte cunoscută în domeniu împarte metodele de decizie multicriterială în
metode de decizie multiatribut (Multiple Attribute Decision Making - MADM) şi metode de
decizie multiobiectiv (Multiple Objective Decision Making - MODM). Principala deosebire dintre
cele două tipuri de metode este bazată pe numărul de obiective (variante) luate în considerare
într-o problemă de decizie. Metodele de decizie multiatribut sunt proiectate pentru un număr
finit de variante discrete în timp ce metodele de decizie multiobiectiv sunt mult mai adecvate
pentru un număr infinit de variante continue definite cu ajutorul unui set de restricţii. Metodele
de decizie multiobiectiv sunt cunoscute şi ca programare multiobiectiv.

2|Page
 Capitolul 1 : Principalele aspecte legate de domeniul deciziei
multicriteriale

Decizia multicriterială presupune aducerea la acelaşi numitor a mai multor obiective

aflate adesea în contradicţie. Se prezintă exemple de obiective conflictuale în domeniul
dezvoltării durabile.
Atât alegerea unei structurări adecvate a unei probleme de decizie cât şi alegerea unei
metode de decizie adecvate sunt importante în obţinerea unei decizii bune. Folosirea unor
metode diferite de decizie multicriterială poate duce la soluţii diferite. Nu exista o metodă
universal valabilă care să fie adecvată pentru toate problemele de decizie. În acest scop se trec
în revistă diverse clasificări ale metodelor de decizie multicriteriale existente.
Problemele de decizie multicriterială pot fi împărţite în trei grupe principale în care: (a) se
caută cea mai bună variantă preferată nedominată (probleme de alegere), (b) este stabilită o
ordonare a variantelor nedominate începând cu cele mai bune către cele mai rele (probleme de
ordonare) şi (c) mulţimea variantelor este împărţită în grupe separate (probleme de sortare).
Sunt prezentate câteva concepte de bază în analiza multicriterială şi se stabilesc etapele
principale în cadrul procesul de decizie multicriterială.
Există multe aplicaţii de tip sistem suport de decizie bazate pe modele multicriteriale. Se
prezintă o selecţie a acestor aplicaţii reprezentând diferite tipuri de sisteme suport de decizie şi
diferite metode multicriteriale. Aplicaţii importante sunt în probleme de dezvoltare durabilă.
Problemele de dezvoltare durabilǎ au un caracter multicriterial iar măsurarea
sustenabilităţii este o problemă cu grad mare de dificultate. În astfel de probleme trebuie căutate
soluţii de compromis oferite de teoria deciziei multicriteriale.
O analiză specială este realizată pentru decizia multicriterială în domeniul mediului. Se
trece în revistă literatura de specialitate recentă şi se identifică tendinţele actuale ale aplicaţiilor
de decizie multicriterială pentru managementul de mediu. Se consideră trei abordări principale:
MAUT, devansare (PROMETHEE şi ELECTRE) şi AHP. Acest studiu are relevanţă atât pentru
cercetători şi practicieni din domeniu cât şi pentru utilizatorii aplicaţiilor de decizie
multicriterială. Scopul studiului a fost de a efectua o trecere în revistă a deciziei multicriteriale în
domeniul mediului, identificarea tendinţelor şi a instrumentelor, pentru a ajuta factorii de decizie
în aplicaţiile lor de viitor.

3|Page
 Elementele constitutive ale unui proces de decizie, fie individual sau colectiv sunt:
- mulţimea variantelor decizionale;
- mulţimea criteriilor decizionale - principiile pe bază cărora se face clasificarea,
aprecierea. Insăşi existenţa mai multor variante presupune o posibilitate de a le
deosebi între ele, ceea ce echivalează cu existenţă unui sau mai multor criterii de
diferenţiere.
- mulţimea stărilor naturii;
- mulţimea consecinţelor decizionale.
Mulţimea obiectivelor sau a criteriilor de evaluare utilizate într-o problemă decizională
trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe care permit creşterea gradului de corectitudine a
deciziei:
- completitudinea - setul de criterii utilizat să acopere toate aspectele ce pot înclina
balanţa spre o variantă decizională sau alta şi să permită asocierea unei unităţi de
măsură pentru fiecare atribut;
- decompozabilitatea – posibilitatea ca unele criterii cu caracter general să poată fi
exprimate prin criterii mai simple, independente;
- neredundanţa - un anumit aspect este evaluat printr-un singur criteriu de evaluare;
- operabilitatea - exprimarea criteriilor într-o manieră comună de către decidenţi;
- număr minim suficient de criterii: numărul de criterii folosit într-o problemă
decizională să fie “acceptabil” (fără a simplifica însă excesiv problema) pentru a
permite fundamentarea în timp real a deciziei.
Ideal, ar fi ca setul de criterii să fie ortogonal – criteriile să fie independente sau decuplate
- totuşi, de cele mai multe ori, acestea presupun interdependenţe sau suprapuneri.
Pentru început se defineşte şi se formalizează o problemă de decizie multiatribut.
Elementele principale ale unei probleme de decizie multiatribut sunt variantele, criteriile,
ponderile de importanţă asociate criteriilor şi matricea evaluărilor (matricea de decizie). În cazul
unei probleme de decizie multiatribut mulţimea variantelor şi a criteriilor este finită. Procesul de
decizie multiatribut este prezentat într-un algoritm în care intervin metode de normalizare,
metode de ponderare şi metode de decizie multiatribut.
Prin metode de ponderare se determină ponderile de importanţă asociate criteriilor.
Aceste ponderi reflectă preferinţele decidentului. Metodele de ponderare pot fi clasificate în:
metode subiective de ponderare, metode obiective de ponderare şi metode de combinare a
ponderilor subiective cu ponderi obiective. Ponderile criteriilor determinate de metodele
subiective de ponderare depind numai de preferinţele decidenţilor nu şi de datele prezente în
matricea de evaluare. Dimpotrivă, ponderile obiective sunt obţinute cu ajutorul unor metode
matematice bazate pe analiza datelor din matricea de evaluare. O metodă care integrează cele
două abordări ar putea fi mai potrivită pentru determinarea ponderilor criteriilor.

4|Page
 CLASIFICARE METODE MULTIATRIBUT
Metodele de decizie multiatribut sunt clasificate în:
1) metode elementare
2) metode de sintetizare unică criteriu ;
3) metode de devansare.
Deciziile pot fi clasificate în funcţie de trei categorii principale: planificarea strategică,
mangementul de control şi controlul operaţional. O altă clasificare a deciziilor se referă la decizii
structurate, semi-structurate şi nestructurate. Se realizează o comparaţie între deciziile
structurate şi cele nestructurate. Sunt prezentate apoi instrumentele informatice implicate în
procesul de luare a deciziei după tipul de decizie şi tipul de control.

CAPITOLUL 2 : NECESITATEA

Fundamentarea complexă a deciziilor impune folosirea mai multor criterii decizionale, în

special în sectorul public, unde unul sau mai mulţi decidenţi iau decizii ce vizează simultan mai
multe obiective, adesea contradictorii. Situaţiile decizionale multicriteriale se regăsesc, în
prezent, în fiecare aspect al vieţii cotidiene.
Procesul decizional presupune evaluarea mai multor variante decizionale în vederea
alegerii uneia dintre ele. De cele mai multe ori, evaluarea variantelor decizionale se face pe baza
mai multor indicatori economici consideraţi criterii de evaluare.
Problemele în care se caută varianta decizională optimă în raport cu mai multe criterii se
numesc probleme de optimizare multicriterială.
În cazul optimizării multicriteriale se tratează distinct: optimizarea multiatribut şi cea
multiobiectiv. Vorbind despre deciziile multicriteriale, acestea, de asemenea, se clasifică în:
- decizia de tip multiobiectiv are la bază un model cuprinzând restricţii şi funcţii
obiectiv. Aplicarea unui algoritm adecvat conduce la o soluţie (de regulă, suboptimală)
în raport cu fiecare funcţie-obiectiv luată individual) având caracterul unui compromis
între funcţiile obiectiv;
- decizia de tip multiatribut urmăreşte alegerea unei variante de decizie dintr-o
mulţime finită dată, ţinând seama în mod simultan de mai multe criterii pe care fiecare
variantă le satisface în mod diferit.

5|Page
 Mai jos sunt prezentate asemanarile / deosebirile intre cele doua tipuri de decizie.
1) Optimizarea multiobiectiv:
- mulţimea soluţiilor posibile este infinită;
- criteriile de optim se prezintă sub forma unor funcţii obiectiv care trebuie maximizate
sau minimizate (metoda de programare scop - goal programming);
- soluţia conduce la abateri cât mai mici faţă de scopurile propuse prin funcţiile obiectiv;
2) optimizarea multiatribut:
- mulţimea alternativelor/ variantelor de acţiune este finită;
- fiecare alternativă este caracterizată de mai multe atribute (exprimate cantitativ sau
calitativ);
- alternativa optimă aleasă este aceea care satisface cel mai bine toate atributele;

Din multitudinea de propuneri de metode utile pentru rezolvarea problemei multicriteriu

se pot menţiona două tipuri reprezentative:
- procedee bazate pe conceptul de utilitate – în care se recomandă alegerea variantei
cu utilitate maximă. Dacă criteriile de evaluare sunt exprimate în unităţi de măsură
diferite, pentru uşurinţa exprimării în termeni cantitativ se foloseşte utilitatea. Aceste
metode presupun o aprofundare a problemei de estimare a utilităţii şi studiul
condiţiilor în care utilităţilor diferitelor consecinţe sunt aditive.
- procedee compozite – în care fundamentarea deciziei presupune efectuarea unor
clasamente. De exemplu, în viziunea şcolii franceze (reprezentate de B. Roy), metoda
ELECTRE propune folosirea unor indicatori de concordanţă şi discordanţă pentru
efectuarea clasamentelor.

6|Page
 CAPITOLUL 3 : Elementele de bază ale unei decizii
multicriteriale

1) Obiectivele: variate şi chiar contradictorii.

Ex: decizia de politică economică a unui guvern  minimizarea ratei şomajului, minimizarea
inflaţiei şi a deficitului bugetar, maximizarea producţiei.
2) Scopurile: un tip special de obiective care urmăresc atingerea unui anumit nivel
prestabilit pentru criteriile specificate.
3) Criteriile (sau atributele) în strânsă legătură cu scopurile şi obiectivele, pot diferi de la un
decident la altul pentru aceeaşi problemă decizională.
- diversitatea şi incompatibilitatea unităţilor de măsură;
- unele criterii luate în considerare urmăresc maximizarea unor indicatori economici,
iar alte criterii urmăresc minimizarea unor indicatori;
4) Ponderea criteriilor / Coeficienţii de importanţă acordaţi criteriilor: însumaţi trebuie să
dea 1 sau 100%. Ponderile pot fi evaluate, calculate sau repartizate direct de decident.
5) Alternativele / Cursurile de acţiune / Strategiile de acţiune pe care decidenţii le au la
dispoziţie şi care pot fi de natură tehnică, economică, financiară, socială etc.
În cazul în care problema decizională multicriterială este tratată în condiţii de risc şi/sau
incertitudine :
- se specifica stările naturii şi probabilităţile de manifestare a acestora.

7|Page
 CAPITOLUL 4 : Decizii multicriteriale in conditii de
certitudine - Metoda utilităţii globale maxime

Pentru departajarea unor variante Vi decizionale (fie n variante) şi pentru selectarea celei
mai bune oferte prin considerarea simultană a mai multor criterii de apreciere (CDj , j=1,…,n) se
foloseşte metoda utilităţii globale maxime.
Găsirea celei mai bune combinaţii de atribute (caracteristici ale unei variante) formează
obiectul problemei multiatribut.
Aceasta presupune transformarea tuturor valorilor numerice aij (exprimate în unităţile de
măsură asociate) şi a caracteristicilor calitative în utilităţi uij, adică valori numerice
(adimensionale) situate în intervalul [0, 1].

Transformarea atributelor reale (exprimate în unităţile specifice de

măsură)
- se face diferenţiat în funcţie de direcţia dorită de optimizare a valorilor numerice[1]:
- pentru criterii de minimizare :

- pentru criterii de maximizare:

Unde:
- ajmax este valoarea maximă pentru criteriul j;
- ajmin este valoarea minimă,
- aij este o valoare oarecare considerată după criteriul j,
- uij este utilitatea variantei i în funcţie de criteriul j.

8|Page
 Pentru criteriile nenumerice (exprimate numai prin cuvinte), setul de utilităţi
corespunzătoare unor asemenea criterii se determină de obicei, în mod subiectiv – prin
acordarea de valori particulare în intervalul [0,1].
Pentru fiecare ofertă (sau variantă Vi , i=1,…,m) se calculează o utilitate globală / de
sinteză (usi , i=1,…,m) ca sumă a utilităţilor individuale pentru criteriile considerate, eventual,
ponderate cu coeficienţi de importanţă (kj , j=1,..,n, de obicei, satisfăcând condiţia:

Ipoteza de bază în funcţionarea corectă a metodei sumei ponderate este independenţa

criteriilor. Cea mai mare dintre utilităţile sinteză indică varianta cea mai bună.

Decizii multiatribut în condiţii de incertitudine şi risc

Pe baza utilităţilor sinteză se întocmeşte o nouă matrice ce conţine pe linie variantele de
decizie, iar pe coloane stările naturii.
Se aplica criteriile de decizie în condiţii de incertitudine (Laplace, Hurwicz, Wald, Savage,
superoptimist), metoda speranţei matematice (în cazul în care se cunosc probabilităţile de
manifestare ale stărilor naturii):

Metodă de determinare a coeficienţilor de importanţă

În cazul deciziilor după mai multe criterii, se impune adesea ierarhizarea fiecărui criteriu
după importanţa lui într-o anumită etapă de dezvoltare a organizaţiei. Criteriile se pot ierarhiza
prin acordarea de către decident a unor coeficienţi de importanţă (Kj ) care iau valori între 0 şi
1. Suma coeficienţilor de importanţă acordanţi pentru toate criteriile este egală cu 1.
Elementul Iij se defineşte astfel :
- Iij ia valoarea 0 dacă criteriul i este mai puţin important decât criteriul j,
- Iij ia valoarea 0,5 dacă este la fel de important ;
- Iij ia valoarea 1 dacă este mai important decât criteriul j.

9|Page
 Nivelul de importanţă se stabileşte cu formula:

Valoarea cea mai mare a nivelului de importanţă reprezintă locul 1 în ierarhie, iar valoarea
cea mai mică ultimul loc; coeficientul de importanţă:

10 | P a g e
 1. Decizie Multicriterială, metode şi aplicaţii în dezvoltare
durabilă , Constanta Zoe Radulescu ,Editura Printech
2. C. Ratiu-Suciu , F. Luban Modelare economica , Editura ASE
2009
3. D. Borisov , N. Ciocoiu , Modelare economica , 2021
4. Cosmin Baiu , Analiza financiara pe intelesul tuturor, Editura
EVRIKA

11 | P a g e