Modelarea Procesului

Decizional

Coordonator Student
Prof. Dr. Ing. Mihai Caramihai Adina Licșor

2018

1
Cuprins:

1. Cuprins…………………………………………………………………………………. 2
2. Obiectivele Lucrarii……………………………………………………………………. 3
3. Date de Literatura …………..………………………………………………………....3
4. Decizia. Procesul de decizie…………………………………………………………..5
5. Modelarea procesului de decizie. Definirea si structurarea problemelor si erorilor
asociate. Modalitati de abordare. …………………………………………………….6
6. Modele in luarea deciziilor……………………………………………………………..9
7. Integrarea modelelor decizionale in Sisteme Suport Decizie……………………..10
8. Modalitati uzuale de luare a deciziilor ……………………………………………....11
9. Analiza de senzitivitate ……………………………………………………………….12
10. Studiu de caz ………………………………………………………………………….13
11. Bibliografie……………………………………………………………………………...16

2
 1. Obiectivele Lucrarii

● Definirea problemelor si erori asociate; structurarea problemelor si

modalitati de abordare
● Modalitati uzuale de luare a deciziilor
● Modele in luarea deciziilor
● Analiza de senzitivitate

2. Date de literatura

Sistemul Suport Decizie (SSD) este definit ca o aplicatie sau ca un program ce

analizeaza datele si le prezinta astfel incat utilizatorii care intra in contact direct cu
SSD-ul sa poata lua o decizie mult mai usor. SSD-ul este o aplicatie de tip informativ,
distingandu-se astfel de o aplicatie operatioala ce colecteaza datele in cursul unei
operatiuni normale a afacerii).

Un SSD trebuie să fie:

● Flexibil
● Adaptiv
● Interactiv
● Bazat pe interfață grafică
● Iterativ
● bazat pe model

Printre avantajele unui sistem suport decizional se numara abilitatea de a prezenta

informatiile intr-un mod grafic si poate include fara nici o problema sisteme expert sau
sisteme de actionare pe baza principiilor de inteligenta artificiala.

Luand in considerare complexitatea si incertitudinea din ce in ce mai mare si mai

intalnita in majoritatea situatiilor decizionale, este foarte important ca sa existe anumite
resurse care sa actioneze ca un adjuvant pentru manageri. Acest “ajutor” se bazeaza
pe modele cantitative ce sprijina luarea deciziilor si planificarea acestora intr-un mod
optim si cat mai eficient. [1]

Printre tipurile de date cu care un astfel de sistem (SSD) poate lucra se numara :

● Cifrele de vanzari colectate in perioade de timp diferite (saptamani la rand,

aceeasi luna pe parcursul mai multor ani, etc)

3
 ● Numarul estimat de venituri, estimare realizata pe baza ipotezelor de vanzari noi
de produse
● Consecintele diferitelor altertive de decizie, consecinte extrase pe baza
experientelor anterioare intr-un context descris

Fiecare decizie are ascunsa in ea o idee despre viitor. Cand se reuseste rezolvarea
unei probleme sau cand se atinge un obiectiv, automat se ange intr-o situatie in care se
estimeaza posibilitatile si se ajunge eventual la anticiparea urmatoarelor etape. Astfel
se fac presupuneri, mai mult sau mai putin bazate pe cunostiinte sau experienta, despre
ce rezultat va avea urmatoarea decizie sau urmatorul set de decizii. Aceasta estimare
are numeroase ipoteze referitoare la situatia sau mediul in care se lucreaza si este
construita perfect dupa principiul ilustrat in urmatorul citat : “The hard reality is that the
world in which we must act is beyond our understanding” (Axelrod).[2]

Pe masura ce aceasta lume in care “se iau deciziile” se face din ce in ce mai complexa,
devine din ce in ce mai dificil sa anticipam rezultatele deciziilor noastre, astfel procesele
pe care se bazeaza aceste decizii trebuie sa fie cat mai eficiente. Eficienta inseamna
imbunatatirea principiilor actuale si automat se ajunge in situatia in care schimbarea
este vitala.

Complexitatea este conditia unui sitem, situatie sau organizatie integrata cu un anumit
grad de ordine, dar care contine o serie de elemente ce nu pot fi caterizateintr-un
sablon sau care nu pot urma moduri analitice simple si logice. In cele din urma, peisajul
unei situatii complexe este unul format din conexiuni si legaturi multiple, dinamice si
cateodata independente intre evenimente si procese. In timp ce in evolutia “situatiilor”
se pot identifica anumite tendinte si modele, acestea nu se pot incadra in categorii
singulare si bine definite, deoarece mai mult ca sigur realitatea se distanteaza de
modelul ideal printr-o serie de evenimente neprevazute cum ar fi : intarzieri in timp,
nonlinearitate si o multitudine de bucle de feedback. In societatea actuala, problema
care necesita o decizie va fi cel mai probabil unica si fara precedent, dificil de definit si
de asemanat cu o alta situatie intalnita si cu un deficit de alternative clare si concrete.

4
 3. Decizia. Procesul de decizie.

Decizia este in sine concluzia procesului prin care se realizeaza o alegere constienta, o
optiune intre doua sau mai multe cursuri de actiune, alternative disponibile cu scopul
atingerii a unui obiectiv sau a mai multora. Favorizarea unei variante in detrimentul
alteia este modul prin care o decizie este asumata. Oportunitatea luarii unei decizii
exista de fiecare data atunci cand echilibrul intre rezultatele actiunilor noastre si
criteriile, pe care le utilizam sau dorim sa le utilizam, este rupt. Tot acest mecanism de
reglare este reprezentat in schema urmatoare:

Elementele unui proces decizional sunt :

● decidentii - care evalueaza riscurile pe baza analizarii proceselor;
● multimea variantelor - care cuprinde posibilitatea de actiune în functie de
parametri fizici ai structurilor cercetate;
● multimea criteriilor - care reflecta parametri care trebuie sa-i atinga obiectivul
proiectat;
● multimea starilor naturii

Definirea sistematica a modelului decizional se poate realiza prin urmatoarele afirmatii:

● Reprezentare mematica a evolutiei unui sistem prin intermediul unor variabile

● Solutia potrivita pentru rezlolvarea unei probleme dificile din punct de vedere
decizional
● Conversia propiu zisa a incertitudinii deciziei intr-un model

5
 ● Posibilitatea existentei simultane a mai multor solutii pentru un singur model
● Utilizarea tehnicilor matematice / tehnice pentru a rezolva modelul construit

De asemenea, criteriile după care oamenii iau decizii:

● tipul de personalitate
● preferinte personale
● valori personale
● informatii detinute

4. Modelarea procesului de decizie. Definirea si structurarea problemelor si erorilor

asociate. Modalitati de abordare.

Modelarea procesului de decizie va transforma modul in care factorii neprevazuti

influenteaza evolutia generala a unui proces. Eliminand posibilul factor de risc, sansele
de a estima cea mai buna varianta cresc considerabil, dar cu toate acestea nu
garanteaza un succes inevitabil. [3]

Modelul reprezinta transformarea lumii reale intr-un prototip cu structura adecvata, care
sa respecte principiile de functionare de baza. Incercarea de a suprinde realitatea sub
forma unui model este pentru a putea observa modul in care schimbarile, deciziile si
actiunile pot afecta evolutia sistemului initial. Este normal faptul ca se urmareste o
evolutie spre bine, pozitiva, acesta fiind scopul final al utilizarii unui model in procesul
de decizie. Orice abordare a procesului de luare a deciziilor este o posibilitate de a
echilibra balanta intre “cuantificarea” realitatii relevante si evitarea detaliilor irelevante
pentru evolutia in sine.

Luarea deciziei se bazează pe informatie. Aceasta vine din realitate si indică

neconcordanta modului în care se desfasoara lucrurile. Informaţia este necesară atât
pentru explorarea si alegerea între solutii si variante alternative cat ai pentru revederea
efectelor variantei implementate. Se ajunge astfel la diferentierea a patru etape ce
formeaza procesul decizional: conceptia, proiectarea, alegerea si implementarea.

A) Faza de conceptie

Se realizeaza efectiv prin definirea problemei. In examinarea detaliata si in formularea

unei probleme se pot observa eventualele neconcordante ale modului in care o anumita
actiune se desfasoara. Astfel se pot evidentia diferentele intre modul ideal si modul real
de evolutie. In aceasta etapa se stabileste daca exista cu adevarat o problema si ce
simptome se gasesc si magnitudinea acestora.

6
In cadrul acestei faze un punct important este clasificarea problemei. Aceasta activitate
reprezinta conceptualizarea problemei spre clasificarea ei într-o categorie definita. În
sfarsit, este important ca în faza de conceptie sa se stabileasca cine este proprietarul
problemei. O problemă exista într-o organizatie economică dacă aceasta are 137
opţiuni spre rezolvarea ei. Asadar se tinde ca faza de conceptie să se sfarseasca,
practic, cu o problema structurata.

B) Faza de proiectare

Faza de proiectare implica crearea, dezvoltarea si analiza posibilelor piste de actiune si

include la randul sau :

● Intelegerea problemei
● Generarea de solutii
● Testarea fezabilitatii solutiei

Problema funadamentala este reprezentata de modelarea propiu zisa. Aceasta

determina conceptualizarea problemei si aducerea acesteia la o forma cat mai
apropiata de un model numeric sau simbolic ce poate fi cuantificat si reprezentat prin
variabile. Este absolut necesar ca pentru mentinerea unui nivel crescut de acuratete, sa
se gaseasca un echilibru intre nivelul de simplificare a modelului si reprezentarea sa in
realitate. Aceasta balanta este vitala deoarece cu toate ca un model simplist este usor
de manipulat, acesta nu se poate apropia deloc de complexitatea si incertitudinea
problemei reale. [1]

C) Faza de alegere

Aceasta faza presupune, in primul rand, gasirea unei solutii. Rezolvarea unui model nu
este acelasi lucru cu rezolvarea problemei pe care o reprezinta modelul. Solutia
acestuia conduce automat la recomandarea solutiei problemei. Daca solutia
recomandata este implementata cu success, atunci problema poate fi considerata ca si
rezolvata.
Faza de alegere implica o cautare continua de alternative de actiune, cautare ce va
rezulta in rezolvarea problemei reale. Procesul de cautare este in permanenta legatua
cu evaluarea care se face in functie de scopul si obiectivele definite in problema. Acesta
reprezinta pasul final care conduce la recomandarea solutiei.

7
În sfrarsit analiza senzitiva - tinde sa ajute managerii atunci cand nu sunt siguri asupra
acuratetii sau importantei relative a informatiei. Analiza senzitivă permite o mai bună
întelegere a modelului si verifica robustetea deciziei. Adaugarea de detalii asupra
variabilelor permite o bună structurare a problemelor. Analiza poate sa spuna
decidentului, de exemplu, probabilitatea pentru care o variabila de intrare devine sigura
si cat poate varia fără un impact semnificativ asupra solutiei propuse. [4]

D) Implementarea

Implementarea este un proces iterativ si poate fi complicata, fiind un proces de lunga

durata si largă implicare ale carei ramuri sunt uneori vag definite. Implementarea reusita
duce la rezolvarea problemei originale, greseala sau insuccesul conduce la
reintoarcerea procesului iterativ. Este important de inteles ca, desi există o scurgere
generala între conceptie, proiectare, alegere si implementare, oricând există
probabilitatea de reîntoarcere la o faza anterioara.[4] De exemplu, daca decidentul aflat
în faza de alegere gaseste ca nici una dintre 138 alternative nu sunt compatibile cu cele
curent valabile, se va intoarce la faza de proiectare pentru a dezvolta noi alternative.

Analiza statistica se bazeaza pe un cadru instantaneu a unei situatii. Toata analiza este
realizata pe un interval concret, ce poatefi de scurta sau lunga durata. Decizia unei
companii sau a unei persoane referitoare la alegerea de a cumpara un produs sau nu,
poate fi considerata ca una statica. Declaratia de venit sau profit pe o perioada bine
definita de timp este una statica. Se presupune faptul ca in timpul unei analize statice
este garantata o stabilitate in siuatia decizionala. [1]

Analiza dinamica este utilizata pentru situatii ce sunt variabile si sunt influentate in mod
direct de catre trecerea timpului. Un exemplu simplu de situatie in care este potrivita
analiza dinamica este o proiectie de venit pe o perioada viitoare, urmatorii cinci ani.
Datele de intrare (variabilele definitorii) cum ar fi costurile, preturile de achizitie, de
vanzare si cantitatile, se schimba aproape sigur de la an la an, poate chiar mai des. De
asemenea, modelele dinamice sunt dependente de timp.

Modelele dinamice sunt foarte importante deoarece acestea tind sa se asemene cat
mai mult cu situatiile reale intalnite in viata de zi cu zi si arata evolutia tendintelor si
modelelor in timp. Prin dinamicitatea lor, aceste modele sunt cele potrivite pentru a
calcula mediile pentru anumite perioade si la pregatirea analizelor comparative. O astfel
de analiza ar putea examina profitul inregistrat in aceeasi perioada de timp din doi ani
consecutivi. Analiza dinamica poate fi vazuta ca un adjuvant in intelegerea schimbarilor
care apar in cadul unei intreprinderi, in identificarea posibilelor situatii la provocarile

8
specifice mediului afacerilor si pot facilita elaborarea planului de afaceri, a strategiilor si
a tacticilor.

Factorii care pot influenta alegerea modelelor decizionale:

● Certitudinea

Modelele bazate pe aceasta ipoteza sunt usor de folosit si implementat si pot oferii
solutii optime. Exista o multime de modele financiare construite pe baza certitudinii
asumate.

● Incertitudinea

In acest caz, informatiile sunt vagi, nesigure si imprevizibile. Analistii ar trebui sa evite
cat mai mult asumarea incertitudinii deoarece este foarte dificil sa se modeleze o astfel
de situatie. In schimb, acestia ar trebui sa colaboreze cu managerii pentru a obtine cat
mai multe informatii, astfel incat problema sa poata fi modelata cu asumarea unui
anumit grad de risc.

● Riscul

Daca exista anumite informatii cheie care lipsesc sau anumite situatii care se bazeaza
pe previziuni atunci modelul asumat este bazat pe risc. Cele mai importante decizii de
afaceri sunt luate cu ipoteze depre risc.

Exita mai multe modele de a implementa modelul decizional construit in jurul riscului.
Analiza “Ce s-ar intampla daca?” este principalul mod de analiza risc deoarece aceasta
subliniaza capacitatea de a intreba si de a “manipula” Sistemul Suport Decizie astfel
incat sa se determine ce efect va declansa schimbarea unor date de intrare sau
variabile independente.

5. Modele in luarea deciziilor

Modelele sunt cele care transforma intrarile si datele utilizatorilor in informatii utile. Un
model reprezinta o situatie reala abstractizata pana la un anumit nivel astfel incat sa
poata fi reprezentata sub forma tehnica: in expresii matematice, in declaratii de limbaj
uman sau ca un program pe calculator. Managerii pot manipula intrarea sub forma unui
model pentru a modifica iesirile si pentru a observa astfel posibila evolutie a sistemului.

9
Modelele actualizeaza fisiere, furnizeaza raspunsuri pentru utilizatori si efectueaza
sarcini analitice recurente.

Termenii explicativ, contemplativ si algebric explica unele diferente ajore in scopul

modelelor de decizie.

Un model explicativ descrie ce a aparut pentru a crea rezultatele curente si ofera o

explicatie sau analiza a situatiei. De exemplu modelul
Sales = f(Publicitate, Numar de vanzatori) se poate baza pe o corelatie intre publicitate
si numarul de vanzatori si cifrele inregistrate de acestia pe parcursul unei perioade bine
definite de timp.Acest model explicativ poate fi utilizat de asemenea pentru a prognoza
vanzarile viitoare.

Un model contemplativ indica ce rezultate ar putea fi determinate de introducerea unui

set de parametrii sau modificari ale unui model. Acest tip de analiza este mult mai
dinamic si necesita un nivel mai mare de interactiune intre manager si analist.

Un model algebric indica ce valori specifice ar trebui introduse intr-un sistem de mai
multe ecuatii adevarat valabile simultan, pentru a crea un rezultat specific. Un manager
poate astfel specifica un punct de pornire si un rezultat dorit, apoi prin intermediul rularii
acestui model se poate o obtine o imagine de ansamblu asupra acelor factori, variabile
ce trebuie manipulate pentru a se ajunge output-ul cautat.

6. Integrarea modelelor decizionale in Sisteme Suport Decizie

Sistemul Suport Decizie poate contine de asemenea mai multe tipuri de modele,
integrate simultan. De exemplu, un SSD determinat de model poate include :

● Un model de regresie explicativa care indentifica relatiile intre variabile

● Un model financiar contemplativ al unei declaratii de venit
● Un model algebirc de optimizare, cum ar fi programarea liniara

Unele modele sunt componente standard in pachetele de dezvoltare SSD pe cand

altele trebuie sa fie alterate/moficate pentru a putea fi aplicate cazului curent’. Un
constructor SSD alege modelele adecvate. Odata ce modelele au fost alese, atunci
trebuie luara o decizie : ori sa se construiasca modele personalizate ceea ce implica
modificarea celor existente ori sa se utilize modele deja existenta in starea lor cea mai
”naturala”.

10
Analistul care pregateste un Sistem Suport Decizie cu ajutorul unui model decizional
trebuie sa hotarasca, pe baza informatiilor existente, daca sa utilizeze modele statice
sau dinamice si daca sa modeleze situatia presupunand certitudine, incertitudine sau
risc.

7. Modalitati uzuale de luare a deciziilor

Exista doua „probleme ale deciziei”, fiind prezente practic în toate organizatiile şi in
toate situatiile supuse solutionarii. Este vorba despre problema cunostintelor necesare
si despre problema consensului. In imul rand, dificultatea fundamentală provine din
nesiguranta. Nici un lider nu poate afirma că detine toate informaţiile necesare luarii
unei hotarari. Cunostintele sunt incomplete si nesigure.[4]

În această situatie, cel care hotaraste trebuie sa afle simultan răspunsul la doua
întrebari:

● prin ce metode se poate decide în conditii de nesiguranta?

● cum să se facă fata consecintelor negative ale nesigurantei?

11
 8. Analiza de senzitivitate

Analiza de senzitivitate reprezinta punctul de plecare al analizei riscurilor proiectului si

riscurilor majore care trebuie luate in considerare de toate partile implicate, fie
beneficiari, finantatori sau chiar grupuri tinta. Analiza de senzitivitate studiaza modul in
care variatia rezultatului numeric al unui proiect poate fi atribuita cantitativ unor surse
diferite de variatie a parametrilor de intrare (input) de baza. Astfel, aceasta asigura
verificarea robustetii rezultatelor numerice ale unui proiect si, mai exact, subliniaza
riscurile majore ce pot afecta întregul ciclu al proiectului, incepând cu implementarea
acestuia. [2]

In stiintele economice, precum si în alte stiinte bazate pe modele, un modelator trebuie

să efectueze o analiza de senzitivitate pentru a indica validitatea rezultatelor simularilor
sale numerice. O analiza de senzitivitate constituie studiul privind modul în care variatia
rezultatului unui proiect (numeric sau altfel) poate fi atribuita, calitativ sau cantitativ,
unor diverse variatii ale parametrilor de intrare. Astfel, aceasta permite evaluarea
rezultatelor, pe masura ce translateaza gama (intervalele de încredere) parametrilor
fundamentali (input) ai modelului in game (intervale de incredre) de variabile (rezultate)
economice.

Analiza de senzitivitate constă în alegerea (de către manager) a tuturor elementelor ce

determină valoarea proiectului și estimarea variației sub două aspecte: optimist și
pesimist. În viziunea optimistă se estimează fiecare parametru luat individual (ceilalți
parametri fiind considerați constanți) la valoarea sa maxim de atins, în timp ce viziunea
pesimistă presupune estimarea parametrilor la valori minim admisibile dictate de
influența unor factori negativi. [2]

Calculul senzitivitatii nu se efectuează doar pentru masurarea indirecta a riscului

provenit din modificarea rezultatelor ca urmare a unor estimari eronate. Analiza de
senzitivitate este utila si pentru examinarea implicita a riscului existent într-un proiect,
comparativ cu un altul. In cadrul analizei de senzitivitate se pot efectua sistematic
variatii admisibile privind valorile fiecărui factor, in vederea determinarii efectului acestor
modificari asupra rezultatului.

Cu toate acestea, analiza de sensitivitate nu este cea mai corectă metodă de analiză: în
realitate, variabilele sunt interdependente, modificarea uneia determina pe baza legilor
economice modificarea alteia (de exemplu, un cost de producție mai mare va antrena
cresterea pretului; daca pretul creste, scade cererea, ceea ce va duce la scaderea
volumului vanzarii și a cifrei de afaceri). Analiza poate oferi uneori rezultate ambigue de

12
exemplu, departamentele unei societati (financiar, marketing, productie) pot interpreta
diferit stabilirea limitelor optimiste/pesimiste. Se mai poate intampla ca previziunile
pesimiste ale departamentului de marketing sa fie de 2-3 ori mai mari ca valoare decat
cele ale departamentului de productie (primul privește piata ca suma de consumatori,
prin prisma unor influențe subiective si obiective, iar cel de-al doilea este influentat mai
mult de factori obiectivi).

9. Studiu de caz

Pentru a evidentia cat mai bine diferentele intre modelele decizionale existente, o sa se
ilustreze in aceasta sectiune o situatie, un set de decizii foarte cunoscute din mediul
afacerilor, care au revolutionat ideile considerate “normale” din punct de vedere al
dezvoltarii unei companii. Aceasta abordare a fost aleasa deoarece realizarea unui
studiu de caz pe o companie fictiva, in care procesul decizional nu ar fi influentat decat
poate de un risc ipotetic, mai mult sau mai putin probabil, nu ar fi reprezentat o metoda
de informare competenta ci doar o modalitate de exprimare a unor idei sub forma
tehnica. [2]

Cu toate ca procesele decizionale trebuie aduse la o reprezentare cat mai abstracta si

cat mai usor de cuantificat, ideile si principiile ce au stat la baza unor decizii atat de
riscante si de socante, sunt de asemenea foarte importante. Modelul matematic poate fi
construit, cu ajutorul anumitor unelte, pe baza caracteristicilor ce definesc sistemul ce
trebuie analizat. Fara a dispune de un cadru bine definit in care sa se poata observa
evolutiile posibile ale unui sistem, companie, etc. nu se poate utiliza un SSD bazat pe
un model decizional. Formulele, definirile, graficele si schemele sunt foarte importante,
acest lucru nu trebuie negat, dar trebuie sa se ia in considerare un lucru foarte
important: atunci cand vine vorba de luarea unei decizii, persoana sau grupul de
persoane, care isi asuma responsabilitatea, atat pentru un succes cat si pentru un esec,
se bazeaza foarte mult si pe intuitie, experienta personala, cunostiinte si pricepere, iar
acesti factori nu pot fi cuantificati asa usor si precis in cifre.

Prin urmare, abordarea practica urmareste asumarea unor riscuri bazate pe o

incertitudine destul de clara, ce au schimbat viziunea asupra modului in care o
companie ar trebui sa actioneze.

Compania FORD

In anul 1914, compania Ford inregistra un record pentru vremea respectiva : avea prea
mult succes si automat profit. Cu toate ca productia se dublase in cursul unui an si ca
13
liniile de fabricatie se modernizasera si se imbunatatisera in aceeasi perioada de timp,
compania se confrunta cu o problema majora : fluxul si dinamicitatea fortei de munca.
Datorita modului de lucru, a cerintelor crescute si a altor factori, muncitorii renuntau la
locul de munca intr-un mod alarmant. Barbatii reactionau la slujbele limitate, repetitive si
exigente din punct de vedere fizic, prin a renunta pur si simplu. Aceasta dinamicitate
negativa insemna o lipsa permanenta a fortei de munca.[3]

Actionand pe baza unor observatii bine puse la punct, Henry Ford a decis sa ia masuri
radicale. Compania reducea ziua de lucru de la 9 ore la 8 ore, se introducea un schimb
de lucru aditional pe parcursul a 24 de ore, ajungandu-se astfel la trei schimburi,i
crescand automat si numarul de locuri de munca introduse pe piata. Cea mai socanta
masura a fost in schimb dublarea ratei de baza a salariului la 5$ pe zi, bineinteles sub
rezerva anumitor conditii. Compania care ajunsese la o vechime de 11 ani, a fost spusa
sa cheltuiasca anual 10 milioane de dolari pentru a imbunatatii productivitatea, dar si
viata lucratorilor sai.

Masurile acestea au fost catalogate ca un act magnific de generozitate. Ceea ce a

reprezetat o manervra foarte riscanta la inceput s-a dovedit a fi un imens succes.
Incertitudine si riscul au fost reprezentate de urmatoarea situatie : daca problema o
reprezenta forta de munca, atunci cum de solutia sa fie cresterea numarului de
angajati? Este adevarat ca prin cresterea salariului, oamenii sunt mult mai multumiti,
dar o masura atat de simpla precum scaderea cu o singura ora pe zi a programului de
lucru, a declansat un val de satisfactie imens in randul angajatiilor. Este important de
mentionat faptul ca : nu s-a produs nici o imbunatatire a conditiilor de lucru dar cu toate
acestea angajatii, mult mai multi ca numar, erau multumiti si nu mai doreau sa renunte.

Intre anii 1910 si 1919, Henry Ford a redus pretul modelului T (modelul care ii adusese
cel mai mare success) de la aproximativ 800 de dolari până la 350 de dolari, astfel
consolidandu-se pozitia de cel mai mare producator de automobile din lume si
transformandu-se intre timp in miliardar. Principiul dupa care s-a actionat in aceasta
situatie nu a urmat modele matematice. Cu siguranta au fost efectuate calcule si
evaluari, evidente si modele de evolutie, dar factorul declansator a fost faptul ca : “We
believe in making 20,000 men prosperous and contented rather than follow the plan of
making a few slave drivers in our establishment millionaires.” S-au asumat anumite
riscuri ce in final au adus un succes imens in evolutia companiei. Compania s-a bazat
pe urmatorul fapt: cresterea satisfactiei angajatilor implica o crestere substantiala a
productivitatii.

14
Bibliografie:

1.Strategic Decision Making: Process, Models, and Theories - ​Romanus  Odhiambo 

Otieno, Henry M. Bwisa, Anwar Ahmed 
2.Study  and  Analysis  of  Various  Decision  Making  Models  in  an  Organization  -Deepika 
Verma 
3.​https://www.forbes.com/sites/kevinkruse/2013/05/22/business-decisions/
#1dc489e22503 ​ ​Kevin Kruse 
4.http://www.bel.utcluj.ro/dce/didactic/sisd/SISD_curs_2_Proces_decizion
al_Sisteme_de_suport_decizional.pdf 
 
 
 

15