SISTEME INFORMATICE DE

ASISTARE A DECIZIEI
CURS INTRODUCTIV

Prof. univ. dr. Alexandru Manole

 DECIZIA ŞI PROCESUL DECIZIONAL
 În cadrul unei firme, subsistemul decizional reprezintă „ansamblul deciziilor adoptate şi aplicate de manageri în
cadrul firmei”, cf. Nicolescu, O., Verboncu, I. (1998) – „Profitul şi decizia managerială”, Editura Tribuna
Economică, Bucureşti
 Subsistemul decizional este unul dintre cele mai importante subsisteme ale managementului firmei. Practic,
principala responsabilitate şi ocupaţie a unui manager o reprezintă adoptarea deciziilor.
 Procesul decizional (procesul de adoptare a deciziilor) este format din mai multe etape:
▪ Identificarea problemei decizionale. Presupune conștientizarea apariției unei situații la nivelul organizației,
pentru care este necesară adoptarea unei decizii;
▪ Analiza problemei decizionale. Toate deciziile necesită o informare despre situaţia care impune adoptarea
unei decizii. Este recomandat ca în cadrul acestei etape să fie luate în calcul toate sursele de informare
posibile. Calitatea datelor și informațiilor colectate în această etapă influențează calitatea deciziei adoptate,
precum și efectele acesteia;
▪ Identificarea alternativelor decizionale. De-a lungul desfăşurării etapei precedente, şi nu numai, decidenţii
vor descoperi existenţa uneia sau mai multor alternative, variante posibile de decizie. Etapa de identificare a
alternativelor este depinde în esenţial de cantitatea şi calitatea informaţiilor pe care decidenţii le au la
dispoziţie şi este, de asemenea, influenţată de creativitatea, imaginaţia şi intuiţia decidenţilor, precum și de
experiența și pregătirea lor profesională.
 DECIZIA ŞI PROCESUL DECIZIONAL
▪ Analiza fiecărei alternative. Pe baza informaţiilor disponibile, în urma unui proces cu caracter cognitiv,
fiecare alternativă este analizată prin prisma rezultatelor posibile pe care alternativa respectivă le-are genera.
În cadrul acestei etape se defineşte un set de criterii care vor permite evaluarea rezultatelor pentru fiecare
alternativă. Criteriile trebuie să fie compatibile, aplicabile pentru orice variantă decizională. Un element
important în aprecierea rezultatului fiecărei posibile alternative este răspunsul la întrebarea: „aplicarea
alternativei X conduce la rezolvarea problemei care a necesitat adoptarea prezentei decizii?”. Decidenţii pot
clasifica alternativele identificate în funcţie de bonitatea rezultatelor aşteptate;
▪ Alegerea alternativei ce urmează să fie aplicată. Odată ce au fost analizate toate alternativele, decidentul sau
decidenţii aleg alternativa cea mai potrivită scopului urmărit, cea care satisface cel mai bine criteriile de
performanţă stabilite. Este posibil ca decidenţii să revină asupra etapelor anterioare, pentru a clarifica
anumite aspecte legate de o alternativă. Se pot defini criterii de optim precum: decizia care presupune cele
mai mici costuri financiare, decizia care se poate implementa în cel mai scurt timp, decizia care implică o
alocare minimă de resurse umane, decizia cea mai profitabilă, decizia care comportă cele mai mici pierderi
etc.;
▪ Implementarea deciziei (alternativei alese la etapa anterioară). Această etapă impune efectuarea în prealabil
a unor operaţiuni necesare implementării deciziei. Dintre acestea, cele mai importante sunt: informarea
tuturor celor implicaţi în punerea în practică a deciziei asupra necesităţii şi modului de aplicare, stabilirea
clară a responsabilităţilor fiecărui angajat implicat în acţiunea de aplicare şi a resurselor pe care aceştia le au
la dispoziţie şi nu în ultimul rând explicitarea consecinţelor deciziei;
▪ Analiza consecinţelor produse de decizia adoptată. În cadrul acestei etape sunt comparate rezultatele
aşteptate ale deciziei cu rezultatele efective, stabilindu-se cauzele sau factorii care au determinat abateri
(dacă este cazul).
SISTEME INFORMATICE DE ASISTARE A DECIZIEI
Un sistem informatic pentru asistarea deciziei este „o aplicaţie a oricărei tehnologii, fie ca un instrument
independent sau în combinaţie cu alte tehnologii informaţionale, al cărui obiectiv îl constituie asistarea
procesului managerial şi, în particular, asistarea procesului de adoptare a deciziilor” .
Cf. Zaharie, D. şi colectiv (2001) – “Sisteme informatice pentru asistarea deciziei”, Editura DUAL TECH,
Bucureşti

Principalele caracteristici ale unui SIAD sunt:

▪ este interactiv: beneficiarii au un rol important în proiectarea, dezvoltarea şi exploatarea sistemului;
▪ asistă beneficiarii în adoptarea deciziei (deciziile le adoptă beneficiarii, nu sistemul);
▪ utilizează date, modele, cunoştinţe în elaborarea soluţiilor;
▪ sunt destinate utilizării în situaţii în care alte metode sau aplicaţii sunt depăşite.

Clasificarea SIAD:
• SIAD orientate pe modele: componenta tehnologică de bază a arhitecturii acestor sisteme o formează
modelele matematice. Acestea includ o bibliotecă de modele (grupate pe categorii), o interfață simplă pentru
preluarea datelor de intrare și afișarea rezultatelor, documentație pentru aplicarea modelelor etc.
• SIAD orientate pe sinteza și analiza datelor: asigură prelucrarea unor volume mari de date în scopul
sintetizării (determinarea unor rezultate agregate, ex. totaluri, subtotaluri, medii etc.) și analizei, prin diferite
metode specifice statisticii, econometriei, analizei economico-financiare etc.). Structura de memorare a
datelor (baze de date sau, mai nou, depozite de date) constituie baza arhitecturii acestor sisteme informatice.
Cele mai des utilizate tehnologii în domeniul SIAD orientate pe date sunt: depozitele de date, tehnologia de
analiză a datelor OLAP şi tehnologia data mining.
SISTEME INFORMATICE DE ASISTARE A DECIZIEI
Posibilităţi de utilizare a SIAD în cadrul procesului decizional:
• În cadrul etapei de identificare a deciziei ce trebuie luată şi în cadrul etapei de informare, SIAD pot furniza
date despre problema ce urmează să facă obiectul deciziei. De asemenea, SIAD pot prezenta momentul
apariţiei problemei respective, cauzele acesteia. SIAD orientate pe modele pot analiza datele problemei
decizionale apărute şi pot furniza informaţii utile pentru desfăşurarea etapelor următoare ale procesului
decizional. Acelaşi rol îl pot îndeplini SIAD orientate pe date, care posedă un set de modele de analiză a
datelor. Sistemele de asistare a deciziei orientate pe cunoştinţe pot oferi date şi informaţii despre natura
problemelor decizionale, pot încadra problemele într-o clasă.
• În etapa de identificare a alternativelor, SIAD sunt o sursă extrem de valoroasă de informaţii pentru
decidenţi, mai ales în situaţiile în care problemele apărute se înscriu în aria de cuprindere a unui set de
modele de analiză a datelor.
• În etapa de analiză a alternativelor (şi, în consecinţă, în etapa de alegere) SIAD oferă posibilitatea efectuării
de simulări, astfel încât decidenţii pot obţine o imagine a efectelor prezumptive ale fiecărei alternative
decizionale pe care o au la dispoziţie. Dacă problema decizională permite aplicarea unui model de
optimizare, SIAD oferă direct soluţia constând în alternativa cea mai bună, însoţită de explicaţii şi justificări.
• În etapa de implementare, informaţiile oferite de SIAD de-a lungul etapelor anterioare ale procesului
decizional pot fi utilizate în scopul prezentării către toţi angajaţii implicaţi a necesităţii şi modului de
aplicare a deciziei, precum şi prezentării consecinţelor deciziei.
• În etapa de analiză a consecinţelor deciziei, SIAD pot fi folosite în vederea diseminării efectelor pe care le-a
produs o anumită decizie.
 ARHITECTURA SIAD
Arhitectura unui SIAD include:
• Structura de date: asigură gestionarea datelor pe baza cărora SIAD funcționează. În corelație cu tipul SIAD,
se poate vorbi de fișiere de date sau depozite de date;
• Biblioteca de modele: conține colecția de modele utilizate în analiza datelor. Modelele pot fi grupate pe
categorii, după diverse criterii (tip: statistico-econometric, de analiză economico-financiară etc.; după scop:
analiza cifrei de afaceri, analiza utilizării resursei umane etc.);
• Structura de cunoștințe: în cazul în care sistemul include o componentă de inteligență artificială, aceasta
impune existența unei baze de cunoștințe, întrucât reprezentarea acestora diferă semnificativ de
reprezentarea datelor;
• Componentă de gestionare a cunoștințelor: asigură procesarea cunoștințelor din baza de cunoștințe, prin
metode specifice. Acestea diferă de metodele de procesare a datelor, vorbim în acest caz de raționamente
artificiale.
• Interfața cu alte sisteme informatice, de exemplu, cu aplicațiile pentru gestionarea activităților curente ale
organizației;
• Interfața pentru interacțiunea cu utilizatorul. Aici vorbim de instrumente pentru introducerea datelor, dar mai
ales de instrumente interactive de interogare și raportare.

SIAD nu este o aplicație autonomă. Arhitectura software subordonată SIAD include un sistem suport de asistare
a deciziei: SSAD. Acesta funcționează ca o platformă (software) pe care SIAD rulează.
Astfel, SIAD poate fi instalat ca o aplicație „la cheie” (autonomă, SSAD există, dar utilizatorii nu au acces
direct la el) sau modulară (utilizatorii au acces direct la SSAD, pe lângă SIAD propriu-zis).
 ARHITECTURA SIAD
Arhitectura unui SIAD include:
• Structura de date: asigură gestionarea datelor pe baza cărora SIAD funcționează. În corelație cu tipul SIAD,
se poate vorbi de fișiere de date sau depozite de date;
• Biblioteca de modele: conține colecția de modele utilizate în analiza datelor. Modelele pot fi grupate pe
categorii, după diverse criterii (tip: statistico-econometric, de analiză economico-financiară etc.; după scop:
analiza cifrei de afaceri, analiza utilizării resursei umane etc.);
• Structura de cunoștințe: în cazul în care sistemul include o componentă de inteligență artificială, aceasta
impune existența unei baze de cunoștințe, întrucât reprezentarea acestora diferă semnificativ de
reprezentarea datelor;
• Componentă de gestionare a cunoștințelor: asigură procesarea cunoștințelor din baza de cunoștințe, prin
metode specifice. Acestea diferă de metodele de procesare a datelor, vorbim în acest caz de raționamente
artificiale.
• Interfața cu alte sisteme informatice, de exemplu, cu aplicațiile pentru gestionarea activităților curente ale
organizației;
• Interfața pentru interacțiunea cu utilizatorul. Aici vorbim de instrumente pentru introducerea datelor, dar mai
ales de instrumente interactive de interogare și raportare.

SIAD nu este o aplicație autonomă. Arhitectura software subordonată SIAD include un sistem suport de asistare
a deciziei: SSAD. Acesta funcționează ca o platformă (software) pe care SIAD rulează.
Astfel, SIAD poate fi instalat ca o aplicație „la cheie” (autonomă, SSAD există, dar utilizatorii nu au acces
direct la el) sau modulară (utilizatorii au acces direct la SSAD, pe lângă SIAD propriu-zis).