Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice

Contabilitate și Informatică Economică

Lucru individual

,, Conținutul și domeniul de aplicare al IAS 21 ,,Impozite pe profi,, ’’

A efectuat:Popa Diana, Gr. CON1602

Conducător științific: Liudmila Grabarovschi
Dr.conf.univ.

Chişinău, 2018
 Cuprins:

1.Introducere...................................................................................................................3

2. Obiectivul standardului de contabilitate și aria de aplicabilitate al IAS 12

”Impozitul pe profit”......................................................................................................6
3. Stabilirea bazei de calcul a impozitului pe profit.......................................................8
4. Plata impozitului pe profit..........................................................................................9
5. Bibliogafie................................................................................................................11

2
 1.Introducere
Impozitul reprezintă cea mai veche şi cea mai importantă resursă financiară aflată la dispoziţia
statului . Impozitul are caracter universal ca o consecinţă a suveranităţii statului asupra contribuabilului,
el fiind o instituţie de drept publică fără de care nu se poate concepe existenţa statului, făcând parte
organică din el.
Impozitul pe profitul societăţii este discutat aprins de mulţi experţi. Există păreri potrivit cărora
acest impozit nu are nici o justificare economică, deoarece toate impozitele pe profitul societăţii vor
deveni profituri ale indivizilor şi obiect al impozitului pe venitul personal. Cu toate acestea, impozitul
există în toate ţările dezvoltate.
Impozitul pe profitul societăţii a fost şi este foarte controversat, întreprinzătorii subliniind
impactul său negativ asupra preţurilor, deoarece determină creşterea costului de producţie, iar unii
politicieni şi economişti au sugerat chiar anularea lui.
Argumentele economice împotriva impozitului sunt foarte puternice, dar acesta are, totuşi,
numeroase „calităţi” subliniate de susţinătorii săi.
Cu alte cuvinte, cel mai important rol al impozitelor se manifestă în sens financiar, ele
constituind principalul mijloc de procurare a resurselor financiare publice necesare pentru acoperirea
cheltuielilor publice .
Referindu-se la rolul impozitelor, economistul francez , Pierre Lalumiere, declara faptul că
impozitele pot fi folosite pentru “ a încuraja ( sub forma exonerării ) sau pentru a descuraja ( sub
forma suprataxării ) o anumită activitate economică . Fără să înceteze de a fi un mijloc de acoperire a
cheltuielilor publice , impozitul a devenit un mijloc de intervenţie în domeniul economic şi social “.
Impozitul pe profit este una din cele mai importante surse de venituri ale bugetului statului şi
poate reprezenta un instrument financiar deosebit de important prin intermediul căruia statul poate
interveni în economie şi poate influenţa activitatea agenţilor economici . Putem cert menţiona că,
impozitul pe profit deţine un rol extrem de important atât în economia unei ţări, precum şi în activitatea
agenţilor economici iar contabilitatea şi analiza acestuia, precum şi a rezultatelor financiare, reprezintă
un studiu complex, în baza căruia pot fi elaborate decizii necesare în domeniul economic-financiar
pentru ameliorarea situaţiei nefavorabile şi crearea unor activităţi noi cu facilităţi adăugate pentru
activitatea de producţie
Standardele Internaţionale de Contabilitate constituie limbajul mondial de raportare financiară ,
dar pentru România, una dintre cele mai sensibile probleme legate de aplicarea Standardelor

3
Internaţionale de Contabilitate o reprezintă relaţia şi legătura dintre contabilitate şi fiscalitate, în
condiţiile deconectării principiilor contabile de regulile fiscale. Dar şi în această situaţie exista o
legatură între cele două, şi anume impozitele amânate.
În lucrare se va particulariza prin alegerea unui Standard de reală importanţă pentru raportarea
financiară prin implicaţiie acestuia atât în raportările unei firme cât şi prin prisma implicaţiilor fiscaleşi
anume Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 12 “Impozitul pe profit”.
IAS 12 “Impozitul pe profit” este standardul care analizează contabilitatea impozitului pe profit.
Obiectivul standardului este de a prescrie tratamentul contabil pentru impozitele pe profit. Acest
standard mai operează şi cu recunoaşterea creanţelor privind impozitul amânat rezultate din pierderile
fiscale sau creditele fiscale nefolosite şi cu prezentarea informaţiilor referitoare la impozitul pe profit.
În acest Standard sunt folosiţi următorii termeni cu înţelesuri specifice:
Profitul este surplusul obţinut de o societate comercială atunci când venitul total pe care acesta îl
obţine din toate activităţile sale depăşeşte cheltuielile necesare realizării acestor activităţi.
Rezultatul contabil este profitul net sau pierderea netă aferent unei perioade, înaintea
deducerii cheltuielilor cu impozitul.
Rezultatul impozabil este profitul (pierderea fiscală) pe perioada exerciţiului, determinat în
concordanţă cu regulile stabilite de autoritatea fiscală, pe baza cărora impozitul pe profit este plătibil
(recuperabil).
Cheltuiala cu impozitul pe profit (venitul din impozitul pe profit) reprezintă valoarea globală
inclusă în determinarea profitului net sau a pierderii nete pe perioada exerciţiului în ceea ce priveşte
impozitul curent şi pe cel amânat.
Impozitul curent este valoarea impozitului pe profit plătibil (recuperabil) în raport cu profitul
impozabil (pierderea fiscală) pentru o perioadă.
Impozitul pe profit amanat este acel impozit platibil/recuperabil in perioadele viitoare in
legatura cu diferentele temporare impozabile/deductibile dintre valoarea contabila a unui activ sau a
unei datorii si valoarea fiscala a acestora. Impozitele amanate se contabilizeaza pe seama unei
cheltuieli sau a unui venit cu urmatoarele exceptii:
- Impozitul generat de un (o) eveniment (tranzactie) contabilizata direct in capitalurile proprii
(fie in alte elemente de rezultat global, fie in alte elemente de capitaluri proprii)
- In contextual unei combinari de intreprinderi, impozitul afecteaza valoarea fondului
comercial
Datorii privind impozitul amânat sunt reprezentate de valorile impozitului pe profit,

4
plătibile în perioadele contabile viitoare, în ceea ce priveşte diferenţele temporare impozabile
Creante privind impozitul amânat sunt reprezentate de valorile impozitului pe profit,
recuperabile în perioadele contabile viitoare, în ceea ce priveşte:
 diferenţele temporare deductibile
 reportarea pierderilor fiscale nefolosite
 reportarea creditelor fiscale nefolosite
Diferenţa temporară este diferenţa între valoarea economică (contabilă) a unei creanţe sau
datorii din bilanţ şi baza lui fiscală. Diferenţele temporare pot fi:
diferenţe temporare impozabile, sunt acele diferenţe temporare ce vor avea rezultat valori
impozabile în determinarea profitului impozabil al perioadelor viitoare, atunci când valoarea
contabilă a activului sau a datoriei este recuperată sau decontată
diferentele temporare deductibile, sunt acele diferenţe temporare ce vor avea ca rezultat valori
ce sunt deductibile pentru determinarea profitului impozabil al perioadelor viitoare, atunci când
valoarea contabilă a activului sau a datoriei este recuperată sau decontată.
Valoarea contabilă a unui activ este valoarea la care activul este înregistrat în bilanţ şi se
determină ca diferenţă între valoarea de intrare sau valoarea reevaluată, pe de o parte, şi amortizările şi
ajustările pentru depreciere, pe de altă parte.
Valoarea contabilă a unei datorii este valoarea la care datoria este înscrisă în bilanţ şi
reprezintă suma ce trebuie platită de întreprindere pentru achitarea datoriei.
Baza de impozitare a unui activ este suma ce va putea fi scăzuta din beneficiile economice
impozabile atunci când se recuperează valoarea contabilă a unui activ. În condiţiile în care beneficiile
economice nu vor fi impozabile, baza de impozitare a unui activ va fi egală cu valoarea sa contabilă şi
nu apar impozite amânate.
Baza de impozitare a unei datorii este valoarea sa contabilă, mai puţin orice sumă care va fi
depusă în scopuri fiscale în perioadele contabile viitoare în ceea ce priveşte respectiva datorie.
Baza fiscală a unui activ sau a unei datorii este valoarea atribuită acelui activ sau acelei datorii
în scopuri fiscale

5
 2. Obiectivul standardului de contabilitate și aria de aplicabilitate al IAS 12
”Impozitul pe profit”
Obiectivul normei contabile este de a prescrie tratamentul contabil pentru impozitele pe profit.
Principala problemă apărută în procesul de contabilizare al impozitelor pe profit o constituie felul în
care se contabilizează consecințele fiscale curente și viitoare ale:
- Recuperării/decontării viitoare a valorii contabile a activelor/pasivelor ce sunt recunoscute în
bilanțul contabil al unei întreprinderi și
- Tranzacțiilor și ale altor evenimente ale perioadei curente ce sunt recunoscute în situațiile
financiare ale unei întreprinderi.
În mod inerent , la recunoașterea unui activ sau a unei datorii , întreprinderea raportoare se așteaptă să
recupereze sau să doneze valoarea contabilă a activului sau datoriei. Dacă este probabil ca recuperarea
sau decontarea acestei valori contabile să ducă la efectuarea unor plăți viitoare mai mari(sau mai
mici), privind impozitele, decît ar fi valoarea acestora dacă o asemenea recuperare sau decontare nu ar
avea consecinţe fiscale, acest Standard impune unei întreprinderi să recunoască o datorie privind
impozitul amânat (sau o creanţă privind impozitul amânat), cu anumite excepţii limitate .
În contextul acestui Standard,impozitul pe profit include totalitatea impozitelor autohtone şi
străine care se stabilesc asupra profiturilor impozabile. Impozitul pe profit mai include, de asemenea,
contribuţii, cum ar fi impozitele reţinute, care sunt plătite de către o filială, întreprindere asociată sau
asociere în participaţie(“joint ventures”) odata cu repartizările către întreprinderea raportoare
IAS 12 tratează problema recunoaşterii,evaluării şi prezentării impozitelor pe profit curente şi
amânate,precum şi a altor impozite reţinute de către o filială sau societate asociata la repartizarea
profiturilor către societatea raportatoare.
Acest Standard impune unei întreprinderi să contabilizeze consecinţele fiscale ale tranzacţiilor şi
altor evenimente în acelaşi fel în care înscrie în contabilitate tranzacţiile şi celelalte evenimente în
sine.Astfel, pentru tranzacţiile şi celelalte evenimente recunoscute în contul de profit şi pierdere, orice
efecte fiscale aferente se vor recunoaşte şi ele în contul de profit şi pierdere. Pentru tranzacţiile şi alte
evenimente recunoscute direct în capitalul propriu, orice efecte fiscale aferente vor fi, de asemenea,
recunoscute direct în capitalul propriu. În mod similar, recunoaşterea creanţelor şi a datoriilor privind
impozitul amânat într-o combinare de întreprinderi afectează valoarea fondului comercial şi a fondului
comercial negativ apărute în acea combinare

6
 Acest Standard mai operează şi cu recunoaşterea creanţelor privind impozitul amânat
rezultate din pierderile fiscale sau creditele fiscale nefolosite, cu prezentarea impozitelor pe profit în
situaţiile financiare şi cu prezentarea informaţiilor legate de impozitele pe profit.

7
 3. Stabilirea bazei de calcul a impozitului pe profit.
Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi
cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile
neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în
calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare
Cea mai mare importanţă a actului fiscal fiind reprezentată de cheltuielile recunoscute. Unele
cheltuieli sunt recunoscute pe deplin, iar altele, numai până la o anumită limită prevăzută de lege,
sumele ce depăşesc acestă limită fiind plătite din profitul rămas după impozitare.
După cum am menţionat , baza de impozitare este influenţată de un număr de reduceri fiscale,
cum ar fi reducerile pentru investiţii, credite de impozit.Una din cele mai frecvente reduceri este
posibilitatea de includere a pierderii suferite în anii anteriori.
Elementele patrimoniale din bilanţul de la sfârşitul anului, care se actualizează la inflaţie, se
dimensionează în funcţie de soldul acestora la începutul anului şi de modificările, intrările respectiv
ieşirile,care au loc în cursul anului fiscal
Profitul impozabil = Venituri totale – Cheltuieli totale – Venituri neimpozabile + Cheltuieli
nedeductibile
Veniturile sunt compuse din:
1. Venituri din exploatare (venituri din vânzarea produselor, a lucrărilor executate şi a serviciilor
prestate) din producţia stocată, de imobilizări, subvenţii de exploatare;
2. Venituri financiare, venituri din participaţii, din imobilizări financiare, din creanţe
imobilizate, din titluri de plasament, din diferenţe de curs valutar, sconturi;
3. Venituri excepţionale, venituri din operaţiuni de capital, despăgubiri, penalităţi încasate din
cedarea activelor.
Cheltuielile reprezintă sume plătite, aferente veniturilor:
1. Cheltuieli cu materii prime, materiale, mărfuri, lucrări, servicii executabile, cheltuieli cu
personalul, cheltuieli cu impozitele şi taxele, cheltuieli cu amortizarea, cu primele de asigurare pentru
activele corporale sau prime de asigurare pentru personal;
2. Cheltuielile financiare sunt cheltuielile privind titluri de plasament cedate, dobânzi plătite,
pierderi din creanţe legate de participaţii;
3. Cheltuieli excepţionale, operaţii de capital şi operaţii de gestiune.

8
 4. Plata impozitului pe profit
Vărsarea la buget a impozitului pe profit se face până în data de 25 ale lunii următoare încheierii
trimestrului. Achitarea cu întârziere a impozitelor atrage plata unor penalităţi de întârziere, calculate în
funcţie de suma datorată, nunărul de zile de întârziere şi cota de penalizare reglementată prin lege.
Contribuabili vor plati pentru ultimul trimestru o sumă egală cu impozitul calculat pentru
Trimestrul III al aceluiaş an fiscal, urmând ca plata finală a impozitului pe profit să se facă până la data
stabilită ca termen limită pentru depunerea Situaţiilor financiare ale contribuabilului.
Organizaţiile nonprofit au obligaţia de a plăti impozitul pe profit anual, până la data de 15
februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.
Contribuabilii care obţin venituri majoritare din cultura cerealelor şi plantelor tehnice,
pomicultură şi viticultură au obligaţia de a plăti impozitul pe profit anual, până la data de 15 februarie
inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.
Contribuabilii care efectuează plaţi trimestriale şi, respectiv, lunare plătesc pentru ultimul
trimestru sau pentru luna decembrie, în cazul BNR, societăţilor comerciale bancare, persoane juridice
române, şi în cazul sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine, o sumă egală cu
impozitul calculat şi evidenţiat pentru trimestrul III al aceluiaşi an fiscal, respectiv o sumă egală cu
impozitul calculat şi evidenţiat pentru luna noiembrie a aceluiaşi an fiscal, urmând ca plata finală a
impozitului pe profit pentru anul fiscal să se facă până la data stabilită ca termen limită pentru
depunerea situaţiilor financiare ale contribuabilului.
Contribuabilii care au definitivat până la data de 15 februarie închiderea exerciţiului financiar
anterior depun declaraţia anuală de impozit pe profit şi plătesc impozitul pe profit aferent anului fiscal
încheiat până la data de 15 februarie inclusiv a anului următor.
Persoanele juridice care încetează să existe au obligaţia să depună declaraţia de impunere şi să
plăteasca impozitul pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrării încetării existenţei persoanei juridice
la registrul comerţului.
Dacă o persoană juridică romană obtine venituri impozabile atât în România, cât şi într-un stat
străin, atunci impozitul plătit catre statul străin se deduce din impozitul datorat în România. Deducerea
nu poate depăşi impozitul pe profit calculat prin aplicarea cotei de impozit pe profit calculată în
România la profitul obţinut în statul străin.
Contribuabili care efectuează sponsorzări si/sau mecenat, potrivit prevederilor legii privind
sponsorizarea şi legii bibliotecilor, scad din impozitul pe profit datorat sumele eferente, dacă sunt
îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

9
a) Sunt în limită de 3‰ din cifra de afaceri;
b) Nu depaşesc mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat

5. Bibliografie

1. Ghid pentru inţelegerea şi aplicarea IAS 12 : Impozitul pe profit , A.Morariu, I. Jianu,

Ed. CECCAR 2004

10
2. http://www.lex.md/fisc/codfiscaltxtro.htm

3. http://contabilitate-primara.blogspot.com/2011/02/ias-12-impozitul-pe-
profit.html

4. https://www.ifrs.org/issued-standards/list-of-standards/ias-12-income-taxes/

11