Tema 5 Sistemul decizional și elementele lui

1. Deciziile și rolul lor în management;

2. Metode și tehnici de luare a deciziilor.

1. Deciziile și rolul lor în management

Managerul este un lucrător care permanent, în fiecare zi ia zeci şi sute de decizii
(hotărâri).
Decizia este o rezolvare, o alegere a alternativelor (din câteva - una optimă).
Deciziile sunt foarte diferite - de a convoca o convorbire, de a face un schimb de
informaţie, de a-l reduce pe un lucrător, de a modifica tehnologia. De competenţa
conducătorului, de calităţile sale depinde şi eficienţa deciziilor adoptate, cea ce îl
evidenţiază pe un manager bun de unul slab pregătit.
Deciziile adoptate de manager pot fi clasificate după anumite criterii:
1. După funcţii:
Planificarea:
1. a) aprecierea strategiei şi tacticii firmei, alegerea scopului, ţelului;
2. b) ce schimbări au loc pe piaţă şi cum ele pot influenţa asupra activităţii
firmei;
3. c) ce metode, forme noi pot fi aplicate la firmă.
Organizarea:
1. a) ce structură organizatorică e raţional să se folosească la firmă;
2. b) cum de organizat specializarea şi cooperarea subdiviziunilor, secţiilor,
filialelor;
3. c) ce drepturi trebuie acordate specialiştilor liniari şi funcţionali;
4. d) raţionalizarea structurii organizatorice.
Motivarea:
1. a) aprecierea cerinţelor subalternilor - ce vor ei?
2. b) în ce măsură sunt îndestulate cerinţele subalternilor;
3. c) prin ce mijloace pot fi satisfăcute cerinţele subalternilor;
4. d) ridicarea nivelului de satisfacţie a subalternilor în urma muncii prestate
de ei.
Controlul. Criteriile principale ale aprecierii lucrului subalternilor:
- ce metode de control pot fi folosite;
- metode de stimulare şi de pedeapsă;
- delegarea drepturilor la subalterni şi darea de seamă.
Totalitatea acestor tipuri de decizii constituie deciziile organizatorice, care pot fi
divizate în programate şi ne programate:
Programate - se adoptă după o anumită schemă, algoritm, program, un şablon
cunoscut. Deciziile:
- câţi oameni să lucreze în secţia de planificare (m 2, volumul de lucru, necesităţi);
- situaţiile care se repetă foarte des, fără schimbări, însă în unele cazuri deciziile
programate nu mai pot fi folosite.
 Ne programate - în aşa cazuri când conducătorul nu cunoaşte, nu poate prevedea
ceva (care sunt metodele de optimizare a structurii organizatorice, ce concurenţi vor
apărea), adică există, sunt foarte multe variante din care trebuie de ales una eficientă. în
practică e foarte greu de divizat aceste 2 tipuri de decizii, ele sunt undeva 50% la 50%;
eficienţa lor depinde de bunul simţ, experienţa personală a managerului.
Adoptarea deciziilor - este un proces contradictoriu, sunt cunoscute 2 aspecte de
tratare a procesului decizoriu:
1) pentru a lua o decizie nu e nevoie de mari eforturi, e relativ uşor de a o adopta;
2) e greu, anevoios de a lua o decizie eficientă, în procesul decizoriu conducătorul
îşi foloseşte atât logica, intelectul, cât şi emoţiile, simţul, intuiţia.
Decizii bazate pe intuiţie - conducătorul alege anume această variantă, bazându-se
pe senzaţiile sale, bunul simţ, pe calitatea sa pur anume intuitiv, după unele date - 80%.
Din aceasta cauza mulţi susţin că conducătorul este numai un practicist, empirist, nu un
bun teoretician.
Decizii bazate pe raţiune, pe cunoştinţe, pe logică - în acest caz conducătorul
foloseşte cunoştinţele sale, sau cele sistematizate de teorie, acea hotărâre, care e luată şi
de alţii în situaţii similare.
De exemplu:
Hotărârea de a-i da unele drepturi subalternului, criteriile de angajare la lucru,
testele.
Dezavantajele: în unele cazuri conducătorul poate să nu adopte decizia optimă -
una nouă, inconştient se opune formelor noi de lucru.

2. Metode și tehnici de luare a deciziilor.

Tehnicile de luare a deciziilor ajută managerii să ia cele mai bune decizii posibile
cu ajutorul informațiilor care le sunt la dispoziţie. Cu ajutorul acestor tehnici, se pot
observa posibilele consecințe ale deciziilor, importanța unor factori, și pe baza acestora
se poate determina cel mai bun mod de a acționa.
Cele mai frecvent utilizate cinci tehnici de luare a deciziilor în mod optim sunt:
Tehnicile de luare a deciziilor
1. Analiza SWOT reprezintă o metodă care permite luarea deciziilor în funcție de
factorii care au cel mai mare efect asupra afacerii. Conexiunea punctelor forte
(strenghts), a celor slabe (weakness), a oportunităților (opportunities) și pericolelor -
amenințărilor (threats) într-un tot unitar duce la luarea de decizii în mod optim pentru
organizaţie.
2. Analiza Pareto se bazează pe aşa-numitul principiu Pareto, conform căruia 20%
din muncă creează 80% din priorităţi. Analiza Pareto reprezintă o tehnică formală
pentru identificarea modificărilor care aduc cel mai mare profit. Este deosebit de utilă în
situațiile când există un număr mare de direcţii alternative de acţiune.

3. Analiza prin compararea cuplurilor ajută la determinarea importanței relative

a diferitelor opțiuni. Această analiză ajută la stabilirea priorităților în cazul când există
un conflict în ceea ce privește cerințele privind resursele. Totodată, reprezintă un mijloc
eficient de comparare a două opțiuni complet diferite, cum ar fi, de exemplu, problema
dacă trebuie să se investească în dezvoltarea marketingului, tehnologiei informației sau
în mașini noi.
4. Arborele decizional reprezintă o tehnică de luare a deciziilor între opțiuni, prin
proiectarea unor rezultate probabile. Această metodă deține o structură foarte eficientă
prin care se pot compara opțiunile și examina posibilele rezultate ale acestor opțiuni.
Arborele decizional se utilizează pentru identificarea strategiei datorită căreia este
cel mai probabil să se atingă obiectivul. Reprezintă o metodă eficientă de luare a
deciziilor deoarece:
 prezintă clar problema, astfel încât pot fi luate în considerare toate opțiunile,
 permite să se analizeze pe deplin consecințele posibile ale deciziilor,
 oferă un cadru pentru cuantificarea valorii rezultatului și a probabilității de
realizare a acestuia,
 ajută la luarea celor mai bune decizii pe baza informațiilor și presupunerilor
existente.
5. Analiza costuri-beneficii reprezintă o tehnică care este alcătuită dintr-o simplă
adunare a beneficiilor care apar în urma unei decizii și scăderea costurilor asociate
acesteia. Costurile pot fi unice sau continue. De cele mai multe ori beneficiile se
realizează în timp. Din acest motiv este necesar să se calculeze efectul timpului prin
determinarea perioadei de plată, adică perioada necesară pentru a obține un beneficiu
suficient pentru compensarea costurilor.
Luarea deciziilor este un proces prin care managerii răspund la șanse și amenințări,
analizând opțiunile și luând decizii cu privire la obiectivele și direcțiile de acțiune.
Printre numeroasele strategii de luare a deciziilor subliniem următoarele patru:
1. Strategia de optimizare
Aceasta este strategia de selectare a celei mai bune soluții posibile pentru
problemă, descoperind cât mai multe alternative și selectându-le pe cele mai bune dintre
ele.
Cât de precis se poate face optimizarea depinde de importanța problemei, timpul
necesar pentru rezolvarea acesteia, costul soluțiilor alternative, disponibilitatea
resurselor și cunoștințelor, psihologia și valorile personale.
2. Strategia de satisfacție
Aceasta este strategia de a alege prima alternativă satisfăcătoare în loc să se caute
cea mai bună. Această strategie, în general, funcționează bine când e vorba de decizii
mai puțin importante.
3. Strategia maxi-maxi
Strategia „maxi-maxi" înseamnă „maximizarea maximului". Această strategie se
concentrează pe evaluarea și selectarea alternativelor pe baza rentabilității maxime
posibile.
Această strategie este uneori descrisă ca și strategia optimiștilor, deoarece sunt
luate în considerare doar rezultatele favorabile și potențialul ridicat. Aceasta este o
strategie bună în cazul în care asumarea riscului este cea mai acceptabilă.
4. Strategia maxi-mini
 Strategia maxi-mini înseamnă „maximizarea minimului". În această strategie
pesimistă se ia în considerare cel mai rău rezultat posibil al fiecărei decizii și se alege
decizia cu riscul minim.
Această orientare este adecvată pentru cazurile în care consecințele deciziei greșite
sunt deosebit de dăunătoare și nedorite. Această strategie este în conformitate cu
proverbul „Nu da vrabia din mână pentru cioara de pe gard”.