Sistemul decizional în sectorul

public
Cuprins
 Introducere
 Capitolul I
◦ Sistemul Decizional- definirea conceptului
◦ Elementele procesului decizional
◦ Etapele procesului decizional
 Capitolul II - Sectorul public și sistemul
decizional
 Concluzii
 Bibliografie

 1.1 Sistemul decizional

 Sistemul decizional – ansamblul

elementelor interdependente care
determină elaborarea şi fundamentarea
deciziilor (sau ansamblul deciziilor
adoptate şi aplicate, structurate conform
sistemului de obiective şi configuraţiei
ierarhiei manageriale).
 Scopul principal al deciziei de management e
optimizarea în dinamică a corelaţiei dintre posibilităţile
reale ale organizaţiei şi cererea de produse şi servicii.

 Pentru ca o decizie să fie calitativă (efectivă) ea trebuie

să corespundă următoarelor cerinţe:
- Fundamentată ştiinţific.
- Să fie adoptată de persoane care au dreptul legal,
împuternicirea şi autoritatea necesară.
- Decizia să fie clară, concisă, logică şi să nu se
contrazică cu ea însăşi şi alte decizii luate anterior la
problema dată.
- Să fie adoptată la momentul oportun şi timpul util.
- Să fie completă
 1.2 Elementele procesului decizional

 Multimea alternativelor, reprezinta variantele

posibile de adoptat in vederea particularitatile tehnice
si economice ale economiei isi pun amprenta asupra
procesului decizional si amplifica elementele
necesare de luat in considerare
 Multimea criteriilor posibile de luat in
considerare necesare in aprecierea variantelor de
decizie.
- Criteriile pot fi de natura economica, tehnica
sociala etc., fiecarui criteriu ii corespunde unul sau
mai multi indicatori
 Multimea consecintelor alternativelor.
- Fiecarei alternative ii corespund anumite
consecinte, concretizate la nivelul
indicatorilor luati in considerare la
aprecierea acestora.
- Alegerea variantei optime inseamna
alegerea alternativei careia ii corespund
consecintele cele mai avantajoase in
raport cu scopul urmarit.
 1.3 Etapele procesului decizional
1. Identificarea problemei
2. Generarea de soluţii alternative
3. Selectarea alternativelor (Soluţia
optimă/Decizia)
4. Implementarea soluţiei alese
6. Urmărirea şi evaluarea rezultatelor
 Capitolul II - Sectorul public și sistemul
decizional

Particularităţi ale deciziei administrative :

 Rezultă din colaborarea a diferitelor persoane
din compartimente diferite;
 Există un volum mare de muncă;
 Avizarea o fac(e) una sau două persoane;
 Responsabilitatea aparţine mai multor
persoane – titulare ale unor funcţii publice;
 Presupune derularea unui proces în mai multe
etape
Cerinţe ale deciziei
administrative
 Orice decizie administrativă trebuie să
răspundă următoarelor cerinţe:
 să fie fundamentată ştiinţific;
 să aibă un caracter realist;
 să intervină în timp util;
 să fie integrată în ansamblul
deciziilor administrative adoptate
anterior;
 să fie oportună
Fundamentarea deciziei
administrative
 Orice decizie administrativă este
dependentă de sistemul legislativ în
vigoare.
 Calitatea deciziei depinde de respectarea
legilor şi de cunoaşterea corectă a
acestora de către funcţionarii publici.
Abordarea managerială a procesului
decizional
Fundamentarea deciziilor raţionale înseamnă:
 permanenta raţionalizare;
 eficienţă şi eficacitate – ca reguli;
 sistem coerent de corelaţii;
 alternative decizionale reduse;
 considerarea ierarhiei;
 atragerea unor persoane cu anumite calităţi şi
aptitudini;
 stimulare, formare cultură, organizaţie
publică; etc.
Modelul raţional – comprehensiv
 Pornind de la necesitatea realizării unor decizii eficiente
şi a unei raţionalităţi maxime într-o instituţie publică, a
fost conceput modelul raţional- comprehensiv
caracterizat prin:
 Derulare proces decizional în etape:
◦ Determinarea obiectivelor
◦ Formularea alternative decizionale
◦ Alegerea alternativei maxime
 Maximizare eficienţă / eficacitate;
 Criterii de bază : eficienţă – eficacitate – raţionalitate;
 Specializare accentuată a funcţionarilor implicaţi;
 Costul total; etc.
 ÎMBUNĂTĂŢIREA PROCESULUI
DECIZIONAL
 Necesitatea îmbunătăţirii procesului decizional este
determinată de o serie de probleme, cum ar fi:

• slaba coordonare a deciziilor

• viteza de reacţie scăzută, datorată lipsei informaţiilor
structurate şi a sistemelor de alarmă predefinite
• evaluarea implicaţiilor sub aspect de cost sau venit/efect, în
loc să fie pe criterii de pierdere sau câştig
• lipsa instrumentelor moderne de lucru
• incapacitatea elementelor suport (soluţiilor software) de a se
integra şi de a pune la dispoziţie informaţii valoroase în locul
datelor neprelucrate
• singurul decident real este şi şeful instituţiei – Primar sau
Director –, determinat de cele mai multe ori să ia decizii
nefundamentate, din lipsa de informaţii coerente
• lipsa delegării.
 Concluzii
 Procesul de luare a deciziilor este caracterizat de o
raționalitate limitată datorită constrângerilor care acționează
asupra mediului în care funcționează instituțiile publice, și
anume constrângerilor bugetare, legislative și procedurale.
 Procesul decizional din cadrul instituțiilor publice de la
nivel local și județean din România rezultă a fi unul
dominat cu preponderență de respectarea cadrului legislativ
în vigoare, de la nivel național și european.
 Limitele de competenţă ale funcţionarilor publici sunt
dependente de poziţia în ierarhie.
 Abordarea legală privind fundamentarea deciziilor
administrative impune luarea în considerare a interesului
public pe termen (crearea unui pachet de legi care să
permită cunoaşterea şi satisfacerea interesului public).
Bibliografie
 Matei Lucica – Management public, Editura
Economică, ediţia a doua
 Mihaela Onofrei, Gheorghe Filip – Elemente de
ştiinţa administraţiei, Editura Junimea, Iaşi 2004
 https://licentasidizertatie.wordpress.com/2011/02/2
0/rolul-procesului-decizional-in-administratia-
publica/
 http://www.apubb.ro/wp-
content/uploads/2011/02/TRSA-229-2011-RADU-
HARUTA.pdf