INFLUENTA AUTONOMIEI LOCALE ASUPRA DECIZIILOR DIN ADMINISTRATIA PUBLICA DIN STATELE UNIUNII EUROPENE

PROFESOR COORDONATOR, ELENA CIGU

STUDENT, CIOBANU RAMONA ANDREEA GRUPA 5,AN II

IASI,2012

Decizia administrativa

Decizia administrativa reprezinta elementul central al activitatii desfasurate de structurile administratiei publice pentru realizarea sarcinilor de conducere si organizare. Deciziile reprezinta o componenta de baza a activitatii zilnice a managerilor din zilele noastre, atat in domeniul public cat si in cel privat. Desi au inceput sa apara lucrari care abordeaza modele de luare a deciziilor utile sectorului privat, nu exista acelasi interes pentru studiile similare aplicabile sectorului public nu trebuie sa ne fie indiferent felul in care se adopta bugetul local, cum se fundamenteaza deciziile de semaforizare a unui oras sau de prevenire a accidentelor rutiere, cat costa anumite bunuri achizitionate de catre autoritati ale administratiei,pentru ca sursa de finantare o reprezinta banul public. Indiferent de modul cum este definita decizia administrativa ,ea ne apare ca un proces rational de alegere a unei directii de actiune dintr-un numar de posibilitati in vederea atingerii unui scop determinat. Orice decizie presupune: - o baza de informatii ample si certe - un proces rational -obiective -manifestarea vointei Decizia administrativa are un continut adecvat politicii promovate de stat,intrucat scopul urmarit este stabilit de puterea politica ,insa mijloacele de executare in mare masura sunt lasate la latitudinea administratiei publice Incercand o particularizare a deciziei administrative se poate spune ca , pe langa caracterul sau politic ,in domeniul administratiei publice ,ea este un act social ,care nu exprima numai vointa unei persoane sau a unui grup ,si interesele si cerintele cu caracter social. Participantii la luarea deciziei administrative ,cu atributii ,mijloace si instrumente diverse,sunt grupuri de oameni situati la niveluri diferite ,care se compun ,in principal,din: -oameni politici(parlamentari,ministri ) -conducatori ai unor institutii publice sau societati cu economie mixta -corpul de functionari publici din administratia publica centrala si locala

-cetateni la care se face apel cu ocazia elaborarii deciziei La toate nivelurile, activitatea administratiei se realizeaza in temeiul unor decizii. Decizia administrativa reprezinta o manifestare de vointa a persoanei administrative, premergatoare actiunii, prin care aceasta opteaza pentru o solutie, in vederea realizarii unor finalitati. Profesorul M.T. Oroveanu identifica urmatoarele conditii pe care trebuie sa le indeplineasca geneza unei decizii: O alegere intre mai multe variante de actiuni posibile. Aministratia are o relative autonomie pentru a-si realiza eficient misiunile si in cadrul normelor legale, efectueaza o alegere intre mai multe solutii de actiune; Alegerea trebuie sa fie constienta, precedata de o deliberare. Din punct de vedere al obiectului lor, se pot distinge doua categorii de decizii care au in vedere indeplinirea sarcinilor pe care administratia le are de indeplinit: Decizii referitoare la activitatea interna a administratiei, care privesc in special organizarea interna a administratiei publice; Decizii privind activitatea exterioara a administratiei.

Deciziile pot fi clasificate si dupa alte criterii: Dupa gradul de generalitate: decizii cu caracter general si decizii individuale; Dupa gradul libertatii de apreciere de care dispune autorul lor in cadrul prevederilor legale; Dupa cunoasterea probabiltatii efectelor: decizii in conditii de certitudine, decizii in conditii de risc si decizii in conditii de incertitudine. Dupa ce administratia a luat initiativa elaborarii unui proiect de decizie, incepe faza preliminara a pregatirii acestuia. Stiinta administratiei recunoaste ca principale faze ale acestui proces documentarea, informarea, analizarea materialului documentar si elaborarea variantelor proiectului de decizie. Dupa elaborarea variantelor de proiect de decizie, acestea sunt supuse procesului de evaluare pe baza criteriilor si obiectivelor avute in vedere in momentul luarii initiativei de elaborare.

Etapa finala a procesului decisional este adoptarea deciziei. Adoptarea deciziei constituie un drept, dar si o obligatie a conducerii structurilor administrative, o atributie esentiala a acestora. Adoptarea deciziei nu trebuie sa se limiteze la alegerea variantei optime, ci sa prevada masurile menite sa o duca la indeplinire. Fara infaptuirea acestei finalitati, intreaga activitate de pregatire si de luare a deciziei este lipsita de valoare. Este necesar sa se stabileasca precis modalitatile de executare a deciziei: de catre cine, in ce ordine, in ce perioada de timp, cu ce mijloace materiale, prin ce procedee, etc. Fara prevederea tuturor conditiilor de indeplinire, decizia adoptata ramane ineficienta. Ceea ce distinge decizia administrativa de alte decizii umane, in privinta efectelor sale, este posibilitatea folosirii fortei coercitive a statului pentru punerea ei in executare. Cercetarea stiintifica a deciziei administrative face obiectul stiintei administratiei si mai putin a dreptului administrativ.

Particularitatile deciziei administrative

Decizia constituie forma sintetica a actului de conducere. Orice decizie presupune o selectie constienta din mai multe variante de actiune si in acelasi timp o orientare catre unul sau mai multe scopuri. In general, in literature de specialitate, decizia este definita ca un act esential al conducerii pentru rezolvarea unei probleme date, care se infaptuieste prin alegerea constienta, din mai multe variante de actiune posibile, a aceleia ce permite utilizarea rationala a resurselor umane, materiale, financiare si informationale in vederea realizarii scopului propus, cu cea mai ridicata eficienta economico-sociala. Pentru ca decizia administrativa sa asigure realizarea cu maximum de eficienta a scopului propus, este necesar sa raspunda unor cerinte, dintre care cele mai importante pot si considerate: 1.Sa fie fundamentata stiintific, juridic si social. Fundamentarea stiintifica a deciziei asigura inlaturarea practicismului, rutinei, intamplarii, improvizatiei, subiectivismului si
5

constituie momentul esential al acesteia. Procesul complex de fundamentare a deciziilor consta in prelucrarea informatiilor in scopul furnizarii decidentului a elementelor necesare hotararii. Se impune ca orice hotarare sa fie luata in conformitate cu cerintele generale ale catatenilor, ale legislatiei in vigoare si sa fie create toate conditiile in vederea transpunerii in practica. 2. Sa fie rezultatul echipei manageriale si sa stimuleze initiativa cetatenilor. Managementul modern determina lucrul in echipa, in care liderul are rol catalizator. In cadrul administratiei, echipa trebuie sa atraga si cetatenii in fundamentarea si elaborarea deciziilor. Deciziile de grup sunt mai bine intelese de oameni, iar acceptarea acestora este mai mare cand participa la luarea deciziei. 3. Sa fie pragmatica si simpla. Orice decizie administrativa trebuie sa aiba o utilitate practica. Pentru aceasta este necesara o evaluare complexa si completa a situatiei economicosociale din unitatea administrativ-teritoriala, care sa tina seama de problemele specifice locale, corelate cu cele nationale. Simplitatea deciziei prezinta importanta intrucat creste operativitatea si procesul executiei, iar decidentii actioneaza in timp util. De asemenea simplitatea impune ca decizia sa aiba o succesiune logica. 4. Sa fie oportuna. Decizia administrativa trebuie sa fie luata de organul porivit in momentul potrivit. In luarea deciziilor organele locale tin seama de actele normative elaborate de administratia centrala, care la randul ei se consulta direct cu reprezentatii de la nivel local. 5. Sa aiba caracter sistematic. Decizia administrativa va fi integrata in sistemul deciziilor administrative adoptate anterior. In felul acesta dispar suprapunerile si contradictiile dintre diferite decizii. Caracterul sistematic asigura coerenta deciziilor administrative. Fiind intemeiata pe deciziile anterioare si pe cerintele sociale actuale, decizia administrativa constituie legatura dintre trecut, prezent si viitor a politicii administrative.

Particularitatile deciziei administrative sunt determinate nu numai de continutul ei ci si de participantii la procesul decizional. Decizia administrativa reprezinta outputul activitatii

functionarilor publici, a specialistilor, a cetatenilor si a colaborarii intre compartimentele structurii administrative. Prezentarea continutului deciziei administrative si a participantlor la fundamentarea si adoptarea ei, ne permite sa evidentiem anumite particularitati: a. decizia administrativa este un proces complex, de durata care necesita un volum mare de munca cercetarii directe si o ampla documentare; esenta sa constand in satisfacerea cerintelor cetatenilor. b. decizia administrativa are un carcter social-politic deoarece obiectivele urmarite sunt stabilite de puterea politica. Administratia publica respecta programele puterii politice, exprima si realizeaza vointa acesteia. c. decizia administrativa constitue rezultatul activitatii mai multor persoane si a colaborarii intre diferitii angajati din compartimentele structurii administrative. d. decizia administrativa este avizata de una sau mai multe persoane care raspund de legalitatea si realismul deciziei. e. decizia administrativa se caracterizeaza prin diversitate dar mai ales printr-un grad sporit de dificultate, intrucat utilizeaza informatii din surse interne si externe care, uneori sunt greu de cuantificat. f. in cadrul procesului decizional decidentii au o autonomie relativa, datorita cadrului normativ in care isi desfasoara activitatile publice. g. in procesul elaborarii deciziei administrative, abordarea logica pe etape, este singura modalitate stiintifica, deoarece da posibilitatea formarii unui punct de vedere fundamental care sa tina seama de toate datele problemei, sa evite superficialitatea si subiectivismul.

AUTONOMIA LOCALA
Colectivitatile locale nu pot fi concepute fara autonomie locala iar autenticitatea acesteia din urma este legata nemijlocit de aspectele privind dimensiunile colectivitatilor teritoriale locale ceea ce in fapt reprezinta o problema de organizare administrativ teritoriala. Totodata aceasta autonomie depinde si de numarul tipurilor de colectivitati locale. O adevarata autonomie presupune: - competente largi ale colectivitatilor locale ,prin autoritati administrative proprii ,pentru satisfacerea intereselor publice -o forta economica adecvata -mijloace umane ,materiale si financiare corespunzatoare GARANTAREA AUTONOMIEI LOCALE Este cunoscut faptul ca autonomia locala trebuie considerata o problema exclusiva a competentei nationale ,deci a politicii interne a fiecarui stat in parte,un apanaj al suveranitatii statale. Referindu-ne la spectrul intern despre care am facut referire trebuie sa mentionam ca autonomia locala tine de domeniul legii :la nivel constitutional este inscris in linii generale acest principiu cu trimitere la lege in ceea ce priveste reglementarile concrete privind formele ,conditiile si limitele. Cat priveste garantarea constitutionala a autonomiei locale iata cum se reflecta acest aspect in constitutiile unora dintre statele vest-europene BELGIA: se imbina federalismul si autonomia locala intr-un mod cmplex,cu un partaj constitutional corespunzator de competente intre patru regiuni lingvistice si trei comunitati ,trei regiuni,provincii si comune FRANTA:garanteaza si dezvolta autonomia locala ,face referire la libera lor administrare ;termenul utilizat estelibera administrare care are in vedere si raporturile intre colectivitatile locale intre ele ,nu numai cele ale statului cu acestea GERMANIA:fiind stat federal ,reglementarile constitutionale vizeaza in special raporturile dintre federatie si landuri ,autonomia locala avand in vedere pe acestea din urma. Desi autonomia locala functioneaza in sfera administrativa ,deci in interiorul statului unitar ,nu trebuie sa concluzionam ca aceasta ar avea numai un caracter de administratie cu excluderea elementelor care au legatura cu aspectele legate de notiunile de politica si democratie . Autonomia locala nu poate fi tratata separat de descentralizare care in mod incontestabil are o

fundamentare politica in sensul ca este o instituttie specific liberala care vizeaza promovarea si garantarea exercitiului libertatilor locale. In sfera administratiei publice activitatea se realizeaza in baza unei multitudini de decizii ,procesul decizional fiind intalnit incepand de la cele mai minore activitati si sarcini ale functionarului public pana la documentele oficiale emise de seful statului ,ministri sau conducatori ai diferitelor autoritati publice .

In fiecare din tarile europene cu regim democratic libertatea de decizie a autoritatilor administrative apare cu anumite particularitati si este chiar limitata de anumite restrictii legale. Franta In dreptul administrativ francez,conceptul libertatii de actiune este un termen general care exprima libertatea de decizie si actiune de care se bucura in cadrul legii executivul. Un element important al acestei libertati este acela ca administratia singura are autoritatea de a determina oportunitatea unei decizii de actiune. Totusi libertatea de decizie este numai una din caile prin care puterea legii poate fi moderata de catre administratie ,exista si teoria circumstantelor exceptionale precum si teoria actului de guvernare . Se apreciaza ,totusi,ca aceste ultime doua moduri de atenuare a restrictiilor legale nu reprezinta decat cazuri exceptionale ,fapt pentru acre vom avea in vedere trasaturile principale ale procesului controlului judecatoresc ,asa cum este exercitat de consiliul de stat. In Franta nu exista o teorie monopolitica a puterii discretionare cu toate acestea desi deciziile sunt luate in functie de fiecare caz se pot contata si linii directoare pentru procesul de control al actului administrativ ,incepand cu procedura care este cea mai importanta practica.

Belgia Dreptul administrativ belgian face o distinctie intre deciziile administrative care sunt subiectul unor restrictii si acelea care pot fi lasate la discretia autoritatii publice . Astfel legea recunoaste ca administratia este libera sa foloseasca libertatea de actiune ,responsabilitatea revenindu-i atunci cand trebuie sa decida ce solutie este mai potrivita pentru realizarea scopului stabilit. Legiuitorul belgian cauta sa imbine avantajele cetateanului de pe urma constrangerilor statuare cu cerinta de utilitate ,care garanteaza administratiei ,in anumite situatii o masura discretionara. Autonomia locala are drept fundament economic sfera patrimoniala proprie pe acre autoritatile locale o gestioneaza ca un autentic proprietar .Astfel autoritatile administratiei publice locale au dreptul la resurse proprii ,pe care trebuie sa le gestioneze potrivit atributiilor ce le revin. In
9

conformitate cu acest principiu ,ele administreaza sau dispun de resursele financiare ,precum de bunurile de proprietate publica sau privata a comunelor ,oraselor si judetelor. In scopul asigurarii autonomiei locale ele au dreptul sa instituie si sa perceapa impozite si taxe locale ,sa eleboreze si sa aprobe bugetele de venituri si cheltuieli.

Studiu de caz Franta

Implicarea Comunitilor de Aglomerare din Regiunea le de France n contractele urbane de coeziune social (CUCS) Contractul Urban de Coeziune Social (CUCS) este un instrument specific guvernanei n zonele urbane, aprut pentru perioada 2007-2009 pentru a nlocui fostul contract al oraului din perioada 2000-2006. CUCS reprezint cadrul de implementare a unui proiect de dezvoltare social i urban n favoarea locuitorilor din cartierele defavorizate (n dificultate), elaborat la iniiativa primarului, a unui preedinte sau a prefectului de departament. CUCS se compune din urmtoarele elemente: 1) Un proiect urban de coeziune social al crui obiectiv este ameliorarea vieii cotidiene i promovarea egalitii de anse pentru locuitorii cartierelor defavorizate i mai buna integrare a acestora n ora sau n comunitatea de aglomerare 2) Programe de aciune multi-anuale rezultate din proiectul urban de coeziune social, defalcate pe domenii, cartiere prioritare, cu obiective precise, clare i msurabile i cu precizarea aportului specific fiecrui partener; 3) Modaliti de implementare, monitorizare, evaluare i revizuire a proiectului urban de coeziune social i a programelor de aciune. Acest contract ine cont de politicile structurale dezvoltate la nivelul comunei destinate cartierelor defavorizate, ct i aciunile desfurate n interiorul acestor cartiere pentru amelioarea situaiei individuale a unor locuitori. Un astfel de contract are n mod obligatoriu 5 domenii: locuri de munc dezvoltare economic incluziune social locuire i calitatea vieii; prevenie i educaie ceteneasc. CUCS integreaz i asigur coerena diverselor instrumente de planificare i management la nivelul comunitii urbane la care se refer: convenii de renovare urban, programe locale de locuire zone urbane cu faciliti fiscale , plan local de integrare prin economie , echipe de reuit educativ , contract educativ local , programe de tipul coala deschis, contract local de susinere a colarizrii , contracte de educaie artistic, programe mpotriva analfabetismului, atelier de sntate a oraului , contracte locale de securitate , carta coeziunii sociale. La 1 ianuarie 2006, 11% din populaia regiunii le de France, n total 1,3 milioane de locuitori, traia n zone urbane sensibile , n timp ce media la nivelul Franei era de numai 7% (4 milioane
10

de locuitori). Principalele instrumente utilizate de ctre comunitile locale pentru a stimula ocuparea i inseria profesional a persoanelor din cartierele defavorizate sunt descrise mai jos: case ale locurilor de munc (maisons de l`emploi ) = un cadru de cooperare ct mai aproape de ceteni, care reunete autoriti locale i agenia teritorial pentru omaj, n vederea implementrii unui proiect local de creare de locuri de munc. 8 comuniti de aglomerare sunt implicate n proiecte de tip case ale locurilor de munc planuri locale de inserie prin activiti economice = instrumente de sprijin pentru persoanele n dificultate (femei, tineri, persoane fr calificarea necesar gsirii unui loc de munc) precum i pentru dezvoltarea lor profesional. Beneficiarii sunt: persoane aflate n omaj de foarte mult timp; persoane ce prezint un cumul de dificulti profesionale, familie destrmat, fr locuin, boal; persoane n situaie de marginalizare social. Coordonat de aleii locali, PLIE coordoneaz aciunea mai multor actori instituionali: instituii descentralizate (comune, asocieri inter-comunale, consilii departamentale i regionale), instituii deconcentrate (agentiile teritoriale de ocupare a forei de munc), operatori locali care implementeaz aciunile definite de ctre PLIE. n regiunea le de France 12 comuniti de aglomerare aveau astfel de instrumente; misiuni locale = instrument adresat tinerilor fiecare beneficiar primete consultan pentru un parcurs profesional personalizat potrivit nevoilor sale. Asistena primit nu se reduce numai la chestiuni de formare profesional i angajare, ci i la locuire sau sntate. Beneficiarii trebuie s aib vrsta ntre 16 i 25 i vor primi asisten personalizat pentru ai defini un obiectiv profesional, etapele realizrii acestuia, pentru a-i stabili un proiect de formare profesional i a-l ndeplini, pentru a se angaja i a-i pstra slujba. n regiunea le de France se implementeaz 82 de astfel de proiecte care rareori corespund limitelor teritoriale ale unei asocieri inter-comunale; ateliere i antiere de inserie = form de susinere a ocuprii forei de munc prin care angajatorul primete un ajutor specific pentru a angaja persoane aflate n dificultate. Acestea beneficiaz un contract de munc i un contract sprijin n formarea profesional.

11

BIBLIOGRAFIE 1. Petre Prisecaru, Guvernarea Uniunii Europene; Ed.Economica, Buc, 2005 2. Emil Balan, Institutii administrative; Ed.C.H.Beck, Buc.2008 3. V.A.Munteanu, Management Public Local, Ed.TipoMoldova, Iasi,2003

12