UNIVERSITATEA SPIRU HARET BUCURESTI

Facultatea: STIINTE ECONOMICE

Programul de Studii: LICENTA - MANAGEMENT – ID

Disciplina: MANAGEMENTUL ORGANIZATIILOR PUBLICE

PARTICULARITATI ALE PROCESUL

Tema de Control 1

Anul II – Grupa 203

Profesor: Conf. Univ. Dr. Mariana Iatagan

Stefania-Diana Giurgica
Octombrie 2023
 1

CUPRINS

1. INTRODUCERE....................................................................................................................................2
2. PARTICULARITATI ALE PROCESULUI DECIZIONAL IN INSTITUTII PUBLICE...............3
3. CONCLUZII...........................................................................................................................................7
4. BIBLIOGRAFIE...................................................................................................................................8
 2

1. INTRODUCERE

Toate activitățile umane necesită hotărâri și decizii. Oamenii caută să atingă scopuri și
obiective, iar executarea lor necesită, de obicei, o acţiune sau inacţiune. În ambele situații, deciziile
sunt esențiale.

Având în vedere aceste circumstanțe, este incontestabil că „management” înseamnă întotdeauna

„procesul” de luare a deciziilor. Prin „proces” înțelegem atât analiza activităților anterioare, cât și
luarea în considerare a oportunităților specifice de îmbunătățire. Orice activitate incepe prin
elaborarea unei decizii. Numeroşi teoreticieni şi specialişti în problemele managementului
consideră ca primă funcţie a conducerii anume funcţia de elaborare şi luare a deciziei de conducere.
Astfel, decizia este înţeleasă ca fiind încheierea normală a deliberării într-un act voluntar; o linie de
acţiune conştientă aleasă dintr-un număr oarecare de posibilităţi, în scopul de a ajunge la un anumit
rezultat.

Valoarea deciziei administrative, ca instrument de conducere a procesului de exercitare a puterii

executive, rezidă în faptul că prin ea se pun în mişcare colective de oameni cu indicaţia să
procedeze într-un anumit fel, într-un sector concret de acţiune colectivă.

Administrația publică reprezintă un sistem care funcționează după o serie de principii proprii
(„după ordinea proprie”), dar este influențată și de dezvoltarea particulară a societății în care este
integrată. Proprietatea specială a acestui sistem este că deciziile sunt luate conform detaliilor
stabilite de autorități și nu de forțele impersonale ale pieței.

În același timp, aceste priorități pot fi susținute de monopolul statului asupra utilizării legitime a
forței și constrângerii. Luarea deciziilor este o parte fundamentală a muncii zilnice a unui manager,
atât în sectorul public, cât și în cel privat. Deși în prezent există cercetări care investighează modele
de luare a deciziilor care sunt utile pentru sectorul privat, cercetări similare care pot fi aplicate în
sectorul public nu au primit un interes similar.

Principalele caracteristici ale dreptului administrativ sunt că deciziile pot include caracteristici
politice, administrative, drept, economie, societate, tehnologie, armată etc. Ne referim direct la
domeniul administrației publice și subliniem că activitatea administrativă, ca activitate umană,
presupune, fără îndoială, existența anumitor decizii. Astfel de decizii ale organelor administrative
sunt numite „decizii administrative”.

În general, o decizie de administrație publică (decizii administrative) este o decizie a unei

autorități sau instituții care este dusă la îndeplinire de autorități sau cetățeni din subordine. Or,
decizia reprezintă o decizie luată, o soluție acceptată (pot exista mai multe posibilități), realizat ca
 3

act normativ obligatoriu în care organele de conducere decid direcția măsurilor și modul în care
acestea sunt implementate.

2. PARTICULARITATI ALE PROCESULUI DECIZIONAL IN INSTITUTII

PUBLICE

Prin esenţa sa, activitatea de conducere realizată de administraţie se compune din acţiuni
decizionale (deliberative), de coordonare, de indrumare şi de control.

In management, decizia are un rol extrem de important: permite desfasurarea eficienta a

activitatii organizatiei in concordanta cu mediul in care aceasta functioneaza, stabilirea si realizarea
obiectivelor prevazute.

Managerii iau decizii care privesc grupuri de persoane sau chiar organizatia in ansamblul sau si
antreneaza resurse insemnate. Efectul acestor decizii poate fi resimtit in prezent sau pe termen mai
lung si uneori se rasfrange chiar si asupra carierei celui care le adopta.

Decizia manageriala trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte de rationalitate: sa

fie fundamentata stiintific, adica sa se bazeze pe folosirea unui instrumentar stiintific adecvat; sa
fie imputernicita, adica sa fie adoptata de persoana care are sarcini in acest sens, care are
cunostintele, calitatile si aptitunile necesare fundamentarii respectivei decizii; sa fie clara, concisa
si necontradictorie, adica sa permita o intelegere corecta a deciziei; sa fie oportuna, adica sa se
incadreze in perioada optima de elaborare si operationalizare; sa fie eficienta, adica sa coreleze
raportul dintre efectul obtinut si efortul facut; sa fie completa, adica sa cuprinda toate elementele
necesare intelegerii corecte si, mai ales, implementarii deciziei.

O decizie manageriala presupune mai multe etape:

 definirea problemei, a domeniului de activitate în care ea a apărut;

 identificarea elementelor necesare pentru soluţionare;
 idei privind posibilele soluţii (care să vină inclusiv din partea angajaţilor);
 adoptarea celei mai bune soluţii (pentru aceasta, este de recomandat organizarea de
grupuri de discuţie)

Cerintele de rationalitate nu se respecta intotdeauna in totalitate, ceea ce afecteaza calitatea

deciziei.

Pentru organele administraţiei publice, decizia este rezultatul unui proces raţional care porneşte
de la sesizarea necesităţii emiterii unui asemenea act şi continuă prin culegerea informatiilor
necesare, prelucrarea acestora, alegerea variantei optime, adoptarea actului şi aplicarea acestuia.
 4

Putem, aşadar, defini decizia administrativă ca un proces complex de alegere a unei variante
decizionale din mai multe posibile, în vederea realizării unui obiectiv al administraţiei publice şi
care influenţează activitatea a cel puţin unei alte persoane din sistem, a sistemului administrativ în
ansamblul lui sau a societăţii, în general.

Decizia administrativă este rezultatul unei strânse colaborări între diferitele compartimente din
cadrul unui organ al administraţiei de stat, între organe diferite ale administraţiei de stat sau, între
organe ale administraţiei de stat, pe de o parte, alte organe de stat, organizaţii nestatale, cetăţeni, pe
de altă parte.

În situaţii urgente este posibil ca adoptarea unei decizii să se facă de o singură persoană.

Decizia administrativă este şi o determinantă pentru acţiunea funcţionarilor administraţiei,

deoarece activitatea acestora este urmarea deciziei administrative, în cadrul sistemului
administraţiei publice. Decizia administrativă se realizează în cadrul unui proces decizional
complex, uneori de durată.

Scopul urmărit în decizia administrativă este realizarea politicii statului prin organizarea
executării ei şi prin executarea legii. Voinţa pe care o exprimă decizia administrativă se întemeiază
pe lege şi este dedusă din lege. Legile exprimă interesele generale ale oamenilor, iar deciziile
administrative nu sunt altceva decât realizarea intereselor generale prevăzute de legi. Prin urmare,
obiectivele urmărite prin deciziile administrative nu sunt chestiuni administrative. Acestea sunt
valori politice exprimate prin lege, iar sarcina administraţiilor este să găsească cele mai bune
mijloace de organizare și aplicare a legii.

Particularitatile deciziei administrative sunt:

 Rezultă din colaborarea a diferitelor persoane din compartimente diferite;

 Există un volum mai mare de muncă;
 Avizarea o fac(e) una sau două persoane (undeori mai multe, depinde de complexitatea
deciziei);
 Responsabilitatea aparţine mai multor persoane – titulare ale unor funcţii publice;
 Presupune derularea unui proces în mai multe etape.

Ca o decizie administrativă să fie luata, trebuie să îndeplinească anumite cerinţe de tipul celor
tehnologice/știinţifice, sa fie realizată în timp util (sa nu fie o decizie tardivă), să aibe un caracter
realist, să fie oportună și, nu în ultimul rând, sa fie încadrată în contextul decizional anterior (să fie
integrată în ansamblul deciziilor administrative adoptate anterior).
 5

Pentru orice decizie administrativă, trebuie sa se aibe în vedere un proces de fundamentare prin
care se explică necesitatea și oportunitatea luării unei decizii pe o anumită temă. Procesul de
fundamentare a deciziei administrative este complex şi presupune derularea a opt etape succesive în
care sunt implicate mai multe persoane:

 iniţiere decizie;
 definire obiectiv decizional;
 documentarea;
 selectare / analiza informaţiei;
 conturarea şi analiza alternativelor decizionale;
 adoptare decizie;
 urmărire aplicare decizie;
 formulare concluzii

Comitetele și agențiile la nivel local cunosc cel mai bine nevoile comunităților lor și, prin
urmare, ar trebui să ia decizii legate de rezolvarea problemelor locale. Angajații guvernului central
și ai organizațiilor locale au nevoie de un nivel înalt de capacitate de a înțelege în mod sistematic
realitatea sistemului administrativ și de a analiza și sintetiza informațiile de la autoritățile locale și
de la public.

Rezolvarea situațiilor regionale prin deciziile agențiilor administrative centrale, ierarhic

superioare, este imposibilă, deoarece aceste agenții nu au neapărat cunoștințe suficiente despre
problemele care afectează comunitățile locale iar soluțiile neadecvate pot implica riscuri. Într-o
ierarhie a sistemelor administrative, deciziile luate de instituțiile de nivel superior trebuie
implementate de instituțiile de nivel inferior. Este important ca autoritățile locale să ia inițiativa în
rezolvarea problemelor care preocupă comunitățile locale.

În acest fel, putem defini o clasificare a deciziilor administrative, în funcție de situațiile la care
se referă, nivel ierarhic, frecvența adoptării și așa mai departe. Mai jos este prezentată o asemenea
clasificare.

 După situaţia concretă la care se referă:

o Decizii normative, care se fundamentează în situaţiile cu caracter de generalitate
şi se regăsesc în conţinutul diferitelor acte normative integrate în cadrul general
al managementului public;
o Decizii individuale, care se fundamentează în situaţii concrete, particulare de
către funcţionari publici care au competenţe decizionale în acest sens.
 6

 După nivelul ierarhic pe care se află decidentul:

o Decizii de nivel superior, fundamentate de către preşedinte, parlament, guvern;
o Decizii de nivel mediu, fundamentate de regulă de instituţiile administrative
situate pe nivelul mediu al managementului;
o Decizii de nivel inferior, fundamentate în instituţiile publice de funcţionari
publici ai instituţiilor şi autorităţilor administraţiei locale situate pe nivelurile
inferioare ale structurilor organizatorice din administraţia centrală şi locală.
 După orizontul de timp la care se referă:
o Decizii administrative pe termen nelimitat (deciziile fundamentate la nivel de
parlament şi guvern care îmbracă forma decretelor, legilor, ordonanţelor de
urgenţă etc.)
o Decizii administrative pe termen lung (fundamentate la nivelul administraţiei
centrale şi locale).
o Decizii administrative pe termen mediu (fundamentate la nivel de guvern, dar
şi la nivelul administraţiei locale).
o Decizii curente (fundamentate la toate nivelurile sistemului administrativ şi care
vizează orizonturi scurte de timp).
 După frecvenţa adoptării:
o Decizii periodice, adoptate la anumite intervale de timp, regulate, de către
organele administraţiei de stat. Decizii aleatorii, care se adoptă la intervale
neregulate de timp,
o Decizii unice, care au un caracter excepţional, nerepetându-se într-un viitor
previzibil.
 După amploarea sferei decizionale a decidentului:
o Decizii integrale, care se adoptă din iniţiativa decidentului, un posibil
reprezentant al administraţiei locale, fără a fi necesar avizul unor funcţionari
publici de pe nivelul ierarhic superior, respectiv administraţia centrală.
o Decizii avizate, a căror aprobare şi aplicare sunt condiţionate de avizarea de
către funcţionarii publici de pe nivelul ierarhic superior. Se adoptă în mod expres
la nivelul administraţiei locale, şi la nivelurile medii ale structurii sistemului
administrativ.
 După numărul persoanelor participante la procesul de fundamentare:
 7

o Decizii de grup, care se fundamentează atât la nivelul central, cât şi local al

administraţiei, la elaborarea acestora participă mai multe persoane reunite în
birouri, comisii sau consilii, ministere, guvern, parlament.
o Decizii individuale sunt fundamentate cu precădere la nivelul administraţiei
locale.
 Din punct de vedere al conţinutului şi al modificărilor pe care le aduc în ordinea juridică
se disting:
o Decizii generale, ce cuprind reglementări, care contribuie la stabilirea unui
cadru juridic corespunzător desfăşurării proceselor de management şi de
execuţie din instituţiile publice.
o Decizii specifice, care statuează o persoană, un funcţionar public nominal
desemnat pentru a se implica în procesul de realizare a obiectivelor
compartimentului şi/sau instituţiei publice în ansamblu.
o Decizii determinate de cererea de servicii publice. Acestea creează, în
beneficiul particularilor, drepturi şi facilităţi, de exemplu decizia de eliberare a
autorizaţiilor administrative.
o Decizii determinate de schimbările în structura unei instituţii publice şi care
conferă funcţionarilor publici un statut în care coexistă drepturi şi obligaţii. De
exemplu, numirea funcţionarilor publici.
 Din punct de vedere al competenţei decidentului:
o Decizii executorii, care au caracter practic şi sunt fundamentate numai de
autorităţile administrative (exemplu deciziile judiciare, hotărâri judecatoresti).
o Decizii de administrare, care au caracter teoretic pentru că urmăresc procesul
de management, prin desfăşurarea unor activităţi de planificare, organizare,
coordonare, gestionare, control şi prin modul de aplicare a conţinutului deciziilor
în procesul de realizare a obiectivelor managementului public (decizii de
atribuire obligatii de serviciu, decizii de acordare de bugete, decizii de auditare a
diferitelor compartimente/institutii).

3. CONCLUZII

Dacă adresăm persoanelor care lucrează cu sistemul public întrebarea „Cum se iau deciziile în
administrațiile publice?”, răspunsul este că îndeplinesc criteriile de interes juridic sau politic sau
public. Important e că, uneori, din diferite cauze mai mult sau mai puţin obiective, aceste decizii
vin ori tardiv, ori în contradicţie cu cerinţele pentru care a fost elaborată decizia sau chiar contrar
interesului public.
 8

Deși insuficiența resurselor financiare a fost întotdeauna subliniată, s-a constatat o administrare
necorespunzătoare a fondurilor caracterizată prin risipă de bani și consum public nerezonabil. Mai
mult, oficialii europeni subliniază constant necesitatea îmbunătățirii capacității administrative a
României de a absorbi fondurile comunitare și înăsprirea constrângerilor bugetare. Aceste cerințe
sunt exprimate prin nevoia de a introducerea de către sectorul public a unor metode și tehnici
specifice, inclusiv domeniul decizional, pentru gestionarea resurselor din sectorul privat, fără a
pierde din vedere detaliile administrative.

4. BIBLIOGRAFIE

 https://www.mdlpa.ro/pages/prezentaregenerala141
 https://www.mdlpa.ro/pages/psi
 Guvernul Romaniei – MAI – „Proces decizional la nivel M.A.I. – Eficienta si Coerenta” Cod SMIS
2281 - Proiect cofinantat din Fondul Social European - GHID DE POLITICI PUBLICE LA NIVELUL M.A.I.
 PÎNZARU Tudor - Particularităţile Şi Condiţiile De Eficienţă Ale
Deciziei Administrative Şi Ale Procesului Decizional – Materiale ale Conferinţei internaţionale
ştiinţiico-practice
 Legea 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica – republicata 2013 -
Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 749 din 3 decembrie 2013