Universitatea "Alexandru Ioan Cuza"

Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor

Specializarea: Administratie Publica
Anul I Grupa 2

Factori de influenta ai procesului decizional

in administratia publica si efectele lor

2013

Cuprins

1.Procesul decizional

Procesul decizional administrativ

Procesul decizional administrativ, privit in sens restrans, reprezinta intregul complex de
operatii care conduce la alegerea solutiei optime destinate rezolvarii problemei ce formeaza
obiectul deciziei. In sens larg, acest concept cuprinde, in plus, transmiterea deciziei si controlul
implementarii ei.
Fundamentul pe care se desfasoara procesul decizional il constituie informarea prin care se
defineste obiectul in mare a deciziei - insotita de o analiza a factorilor determinanti si de o
evaluare a consecintelor si a implicatiilor pe care le poate avea aplicarea deciziei respective.
Deciziile optime sunt posibile numai daca se bazeaza pe doua conditii esentiale: informatii
cuprinzatoare si rationament stiintific.1
Luarea si executarea deciziilor reprezinta unul dintre scopurile fundamentale, poate chiar
singurul, al oricarei organizatii, al oricarui tip de manager.
La nivelul organizatiei, fiecare individ ia decizii la nivelul sau, decizii care antreneaza si
influenteaza functionarea organizatiei.2
Procesul decizional este procesul prin care un sistem inteligent stabileste oportunitatea si
pertinenta unei anumite modificari a comportamentului sau si elaboreaza alternative posibile in
acest sens, selectionand pe un dintre acestea ca actiune indreptata constient catre atingerea
scopului propus.3
Preocesul administrativ se desfasoara pe urmatoarele etape:

1.1. Elaborarea deciziilor cuprinde:

a. Analiza diagnostic
Analiza diagnostic inseamna , in primul rand, cunoasterea si analiza detaliata a situatiei
existente, relevarea factorilorcare o determina si/sau o influenteaza, precizarea acelora dintre ei
care au impact negativ asupra sistemului elaborarii deciziei.
1 Vasile Munteanu, Managementul public local, Iasi, 2008, pag. 330
2 Lucica Matei, Management public, pag.207
3 Lucica Matei, Management pubic, pag.208-209
3

b. Initierea proiectului de decizie

Initierea proiectului de decizie vizeaza crearea unui mediu prielnic care sa permita
elaborarea deciziei.
Pentru ca initiativa decizionala sa genereze decizie, ea trebuie sa atinga un anumit nivel al
structurii administrative.
c. Informarea, selectarea si analiza informatiilor
Documentarea sau informarea urmareste obtinerea de informatii asupra situatiei reale, in
domeniul in care urmeaza a fi adoptata decizia.
Dupa culegerea si inregistrarea informatiilor se impune, mai intai, o selectare a lor, fiind
retinute numai acelea strict corelate cu obiectivul decizional, iar apoi, o analiza a acestora. Vor fi
retinute doar informatiile care contribuie la luarea unei decizii eficiente.
d. Elaborarea variantelor de solutii
Aceasta faza consta in organizarea informatiilor selectionate, in modelarea acestora, in
scopul formularii mai multor variante de solutii posibile, fiecare dintre ele avand un grad diferit
de probabilitate. Cu cat este mai mare numarul de variante, cu atat va fi mai dificila alegerea
variantei optime, insa cu atat mai bune vor fi rezultatele ce se vor obtine in urma aplicarii
acesteia.
e. Evaluarea variantelor de solutii si deliberarea
In procesul de evaluare, se alege una din variantele de solutii elaborate in faza anterioara.
Sistemul de selectie, se prezinta ca o deliberare, precedata de dezbateri, in care se apreciaza
punctele tari si slabe ale proiectului de decizie.
In urma dezbaterilor, a confruntarilor diferitelor opinii ale membrilor organului de decizie,
se identifica varianta optima, care ofera solutii fundamentate, conform cu realitatile sociale.
Deliberarea de finalizeaza cu adoptarea deciziei si reclama mult discernamant din partea
decidentilor.
1.2. Adoptarea deciziilor
Faza principala a procesului decizional o constituie adoptarea deciziei, care presupune
directionarea actiunii viitoare, ca urmare a selectarii acelei variante care ofera maximum de
satisfactie din punct de vedere al obiectivului sau obiectivelor urmarite.
Din momentul adoptarii, decizia este influentata de factorul juridic si de factorul temporal.

Majoritatea deciziilor administrative iau forma actelor juridice. In acelasi timp, legislatia
delimiteaza competentele institutiilor publice si stabileste cadrul in care acestea functioneaza.
Factorul temporal are impact asupra calitatii executiei deciziei si releva dinamica acestuia.

1.3. Realizarea deciziei

a. Implementarea deciziei
In faza de implementare, organul de decizie trebuie sa stabileasca timpul de actiune pe
care-l cere o anumita decizie, sa traseze sarcinile cele mai potrivite si sa desemneze responsabilii
cei mai competenti.
Important este ca implementarea sa se realizeze la momentul oportum si sa se tina seama
de competenta fiecarui executant. O decizie executata prea tarziu devine inutila, dar nici
implementarea prea devreme nu este recomandata, cand nu sunt indeplinite toate conditiile
pentru cea mai buna executare.
b. Controlul deciziei
Activitatea de control urmareste indeplinirea obiectivelor deciziei, comparandu-se
rezultatele obtinute cu obiectivele fixate.
Contrlul trebuie sa aiba un caracter preventiv si unul corectiv. Un control riguros si
permanent poate preveni, in executarea deciziei, anumite abateri, intarzieri, erori. Identificarea
deficientelor/nerealizarilor trebuie urmata de masuri corective, oportune si concrete care sa
redreseze situatia. Ideal ar fi sa se imbine caracterul preventiv cu cel corectiv.
c. Evaluarea rezultatelor si a procedurilor urmate
Aceasta etapa este necesara intrucat in urma controlului, se poate constata ca decizi
adoptata nu rezolva eficient si corespunzator problemele, iar rezultatele obtinute sunt diferite de
cele dorite. In acest caz, decidentul poate modifica sau chiar anula decizia printr-o alta decizie
corespunzatoare noilor conditii.4
In tarile europene, sectorul public cuprinde numeroase organizatii care ocupa un spectru
larg de activitati, de la furnizarea energiei electrice sau telecomunicatii, pana la serviciile
medicale. Dat fiind ca asemenea companii se afla deseori in concurenta cu cele din sectorul
privat, numeroase instrumente strategice si tactice specifice deciziilor, se aplica in aceeasi
masura, atat organizatiilor publice, cat si celor private.

4 Vasile Munteanu, Management public local, Iasi, 2008, pag.331-337

5

La nivel mondial, numeroase ramuri economice de interes strategic continua sa se afle in

proprietatea statului, desi domina tendinta de privatizare, in special a companiilor prestatoare de
servicii de gospodarie comunala si de telecomunicatii.
La nivelul organizatiilor publice, procesul decizional este influentat de urmatorii factori:
1. orientarile ideologice si influentele politice.
Administraia public este subordonat puterii politice dat totodat ntre cele dou exist o
serie de interdependene. Subordonarea administraiei publice organelor politice se explic prin
raiunea ce rezult din esena administraiei, ea neavnd o ideologie proprie va trebui s
primeasc ntotdeauna din exterior i va consta din interesul general, cel care este definit de
organele politice.
Unele tari europene si asiatice, pornesc de la ideea ca scopul intreprinderilor publice este
de a oferi servicii publice; ca urmare, procesul decizional este subordonat realizarii acestui
obiectiv, iar orientarile politice generale ale guvernului vor fi luate in considerare.
2. furnizorii monopolisti.
Autoritatile publice reprezinta adesea, furnizori monopolisti ai unui tip de decizii. Chiar
daca activitatea lor este supusa criteriilor de eficienta ele trebuie sa respecte anumite constrangeri
impuse de autoritati (ex: interdictia de a-si utiliza profitul dupa nevoi proprii). In absenta unor
rezultate financiare pozitive, intreprinderile publice pot conta pe "ajutorul" acelorasi autoritati
care sunt dispuse sa le acopere pierderile. In plus, ele pot fi afectate de schimbarile directiei
politicii generale guvernamentale si, ca urmare, vor fi mai putin consecvente decat organizatiile
private.
3. birocratia si lipsa de flexibilitate
Apartenenta la sectorul public poate afecta stilul de gestiune, precum si valorile
managerilor si ale angajatilor, conducand in special la exces de birocratie si la diminuarea
flexibilitatii fata de presiunile externe.
4. confruntarea pentru resursele guvernului
Cea mai mare parte din deciziile reale ale organizatiilor publice constau intr-o lupta
permanenta pentru resursele guvernului si obtinerea de bani publici. Un impact deosebit asupra
investitiilor efectuate si calitatii serviciilor prestate este realizat de majorarea volumului
alocatiilor bugetare anuale sau reducerea de fonduri.5

5 Mihaela Onofrei, Administratie publica.Fundamente stiintifice si bune practici,

pag.88-89
6

2. Gradele de influenta
Influenta este exercitata complet atunci cand o decizie promulgata de catre o persoana
conduce fiece aspect al comportamentului alteia.
O analiza realista a influentei in general si a autoritatii in particular trebuie sa admita ca
influenta poate fi exercitata in toate gradele de specialitate. Pentru a determina scopul influentei
sau autoritatii este necesar a divide deciziile subalternului in partile lor componente si apoi a
stabili care din aceste parti sunt determinate de catre superior si care raman la discretia
subalternului.
Comportamentul unei persoane poate si controlat daca premisele valorice si faptice pe care
el isi bazeaza deciziile ii sunt specificate. Acest control poate fi complet sau partial - se pot
specifica toate premisele sau unele pot fi lasate la discretia sa. Influenta exercitandu-se astfel prin
controlul asupra premiselor de decizie. Este necesar ca deciziile subalternului sa fie in
concordanta cu premisele selectate pentru dansul de superiorul sau.
Libertatea de actiune asupra premiselor valorice are un alt statut logic decat libertatea de
actiune asupra premiselor faptice. Acestea din urma pot fi intotdeauna evaluate ca fiind "corecte"
sau "gresite" intr-un sens obiectiv sau empiric.6

2.1. Autoritatea.
Se spune ca un subaltern accepta autoritatea ori de cate ori aceasta permite ca purtarea sa
sa fie condusa de decizia unui superior, fara a examina independent meritele acestei decizii. Un
superior exercitand autoritate nu va cauta sa-si convinga subalternul, ci doar sa-i aduca la
cunostinta faptul respectiv. In practica autoritatea este, de obicei, combinata arbitrar cu sugestia
si convingerea.7
Se pot distinge doua aspecte ale influentei: stimulii cu care organizatia doreste sa
influenteze individul si "montarea" psihologica a individului, care determina reactia sa la
stimuli.Acestea pot fi numite, respectiv, aspecte externe si interne ale influentei.
Cele doua aspecte interne si externe nu trebuie sa se separe intrucat fiecare joaca un rol mai
mare sau mai mic in toate modurile principale de influenta: autoritate, comunicare, pregatire
profesionala, eficienta si identificare (loialitate organizationala).
6 Herbert A. Simon, Comportamentul administrativ. Studiu asupra proceselor de
luare a deciziilor in structurile administrative, 2004, pag.238-239
7 Chester I. Barnard, Functiile executivului, Bucuresti 2003, pag. 163
7

Decizia reprezinta o concluzie trasa dintr-un ansamblu de premise - premise valorice si

faptice.Influenta organizationala a individului poate fi interpretata ca determinarea pentru dansul
a unora dintre premisele pe care se bazeaza deciziile sale.
Dintre toate modurile de influenta, autoritatea este unicul factor care distinge
comportamentul indivizilor ca participanti ai organizatiilor de comportamentul lor in afara unor
asemenea organizatii.
Relatia de autoritate poate fi definita in termeni pur obiectivi si comportamentali. Ea
presupune comportamenteatat din partea superiorului, cat si a subalternului. Atunci cand aceste
comportamente au loc, o relatie de autoritate exista intre cele doua persoane implicate. Cand
comportamentele nu au loc, nu exista autoritate, oricare ar fi teoria organizatiei "pe hartie".

2.2. Loialitatile organizationale

Faptul ca membrii unui grup organizat tind sa se identifice cu grupul respectiv este o
caracteristica predominanta a comportamentului uman. La luarea deciziilor, loialitatea
organizationala ii ajuta pe decidenti sa evalueze directii alternative de actiune in sensul
consecintelor pe care le va avea activitatea lor asupra grupului.
Loialitatea organizationala indeplineste o functie importanta in administratie. Daca un
administrato, ori de cate ori sta in fata unei decizii, ar trebui sa evalueze decizia in termenii
intregului set de valori umane, atunci rationalitatea in administrare ar fi imposibila. Daca este
suficient sa estimeze decizia doar in lumina unor scopuri organizationale limitate, misiunea sa
devine intr-o anumita masura mai apropiata de posibilitatile umane. Astfel pompierul se poate
concentra asupra problemei incendiilor, lucratorul medical asupra maladiilor fara ca in aceste
proces sa intervina consideratii irelevante.
Loialitatile organizationale conduc si la anumite dificultati care nu ar trebui subestimate.
Principalul efect nedorit este ca aceasta il impiedica pe membrul unei institutii sa ia decizii
corecte, in cazurile cand sfera restransa a valorilor cu care el se identifica trebuie comparata cu
alte valori din afara sferei. Aceasta fiind cauza principala a competitiei si litigiilor dintre birouri.
Membrii organizatiei considera bunastarea biroului lor mai importanta decat bunastarea generala
a organizatiei, atunci cand cele doua intra in conflict.
Loialitatile organizationale, de asemenea, reusesc sa-l faca aproape pe orice conducator de
departament incapabil sa compare necesitatile financiare ale departamentului sau cu necesitatile
financiare ale altor departamente, astfel apare necesitatea unei agentii bugetare libera de aceste
prejudecati psihologice.

2.3. Criteriul eficientei

Faptele care stau la baza deciziilor individului sunt determinate de principiul inclus in tot
comportamentul uman : criteriul eficientei.
In cel mai larg sens, a fi eficient inseamna pur si simplu a alege cea mai scurta cale, cele
mai ieftine mijloace pentru realizarea scopurilor dorite. Porunca "Fii eficient!" are o influenta
organizationala majora asupra decizilor membrilor oricarei agentii administrative.
Criteriul eficientei este cel mai usor de inteles in aplicarea sa in organizatiile comerciale
care sunt, in mare parte, ghidate de obiectivul profitului. In aceste organizatii, criteriul eficientei
ajuta la selectarea, dintre toate alternativele disponibile individului, a acelei alternative care va
produce cel mai mare sold intors in organizatie. Aceasta eficienta presupune maximizarea
venitului si minimalizarea costului.
Simplitatea criteriului de eficienta in organizatiile comerciale se datoreaza faptului ca banii
reprezinta un numitor comun pentru masurarea produsului si venitului si le permite sa fie direct
comparate. Conceptul trebuie largit, daca urmeaza sa fie aplicabil la procesul de decizie unde se
aplica factori care nu sunt direct masurabili in termeni monetari. Asemenea factori vor fi prezenti
atat in rganizatiile necomerciale, unde masurarea monetara a produsului este lipsta de sens sau
imposibile cat si in organizatiile comerciale in sensul ca cei care controleaza organizatia nu sunt
orientati exclusiv pe obtinerea unui profit. De asemenea pot fi implicati si factrii ne-monetari in
cadrul organizatiilor comerciale. De exemplu deciziile intr-o sectie de personal nu pot fi
intotdeauna evaluate in termeni monetari, pentru ca efectul monetar asupra unei anumite politici
de personal nu poate fi direct determinata.

2.4. Consultarea si informarea

Multe dintre influentele exercitate de organizatie asupra membrilor ei sunt de natura mai
putin formala decat cei prezentati mai sus. Aceste influente sunt concepute ca o forma a relatiilor
publice interne, intrucat nimic nu garanteaza ca sugestia produsa intr-un anumit punct al
organizatiei va avea vreun efect in alt punct al organizatiei.
Multe fapte relevante pentru formularea deciziilor sunt de natura schimbatoare si au un
caracter precis doar la momentul luarii deciziei, in timp ce angajatii operativi le precizeaza in
permanenta.
2.5. Pregatirea
Pregatirea influenteaza luarea deciziilor "dinauntru in afara". Pregatirea ajuta la pregatirea
membrilor organizatiei de a ajunge singur la decizii satisfacatoare, fara sa fie necesara

exercitarea permanenta a autoritatii sau consilierea ca mijloace de control asupra deciziilor

subalternului.
Pregatirea poate fi de natura pre-angajare sau post-angajare. Cand unele persoane cu
anumite calificari sunt recrutate pentru anumite posturi, organizatia conteaza pe aceasta preinstruire ca pe mijlocul principal pentru a asigura decizii corecte in munca lor.De asemenea, la
schitarea calificarilor cerute de la cndidati pentru anumite posturi, trebuie luata in considerare
posibiclitatea de a reduce cheltuielile de salarizare a personalului prin recrutarea unor angajati
semi-abili, urmand ca acestia sa fie pregatiti pentru ocupatii concrete.
Instruirea este aplicabila la procesul de decizie, ori de cate ori elemente similare sunt
incluse intr-un numar mare de decizii. Instruirea il poate inarma pe instruit cu faptele necesare
pentru manuirea deciziilor; pune la dispozitia acestuia un cadru de referinta pentru gandire; ii
poate inspira valorile in sensul carora deciziile urmeaza a fi transpuse in fapt.8

3. Moduri de influenta decizionala

Deciziile luate la treptele superioare ale ierarhiei organizationale nu vor afecta activitatea
angajatilor operativi daca nu au fost aduse la cunostinta acestora. Aceste influente pot fi impartite
in doua categorii :
a. care instituie in mentalitatea angajatului operativ anumite atitudini, deprinderi si
dispozitii ce il vor determina sa ia decizii avantajoase pentru organizatie;
b. care ii impune angajatului operativ deciziile luate in alte structuri ale organizatiei.
Primul tip de influenta actioneaza astfel incat ii inspira angajatului loialitate
organizationala si preocupare pentru eficienta, iar la modul general, il instruieste.
Al doilea tip de influenta depinde, in primul rand, de autoritate si de serviciile de
consultare si informare.9
Prin decizie se stabilesc nu numai scopul si obiectivele unei actiuni, ci si directiile si
modalitatile de realizare a acesteia, toate in functie de o anumita necesitate, pe baza unui proces
de reflectie si evaluare a mijloacelor necesare si a desfasurarii actiunii respective. Menirea

8 Herbert A. Simon, Comportamentul administrativ. Studiu asupra proceselor de

luare a deciziilor in structurile administrative, 2004, pag.8-10.
9 Herbert A. Simon, Comportamentul administrativ. Studiu asupra proceselor de
luare a deciziilor in structurile administrative, 2004, pag. 7.
10

deciziei consta in directionarea constienta spre rezultate finalizante, reglarea controlului si

previzionarea actiunilor, transformarea in actiuni a cunostintelor, gandurilor si apiratiilor.
In toate situatiile complexe actioneaza o serie de factori care ii influenteaza pe decidenti,
acestia fiind impartiti in factori interni si externi. Factorii interni (economici, sociali, tehnici)
sunt: motivarea, actiunea de a dezvalui si a satisface a factorilor de stimul pentru participarea la
procesul managerial si la actiunea de materializare a lui in actiuni, responsabilitatea ca atitudine
fata de continutul si consecintele deciziei, volumul informatiilor aflat la dispozitia decidentilor,
mediul intern reprezentat de nivelul si complexitatea elementelor de dotare materiala a unitatilor,
nivelul de pregatire a personalului, stadiul la care au ajuns mijloacele de informare.
Factorii externi (economici, sociali, tehnici) sunt: sensul si ritmul de dezvoltare a ramurii
sau domeniului de activitate, informatii referitoare la valorificarea cercetarilor tehnice,
economice sociale, restrictiile cu carcter functional, de structura si dimensiune, cadrul de relatii
reprezentat de ansamblul controlat al relatiilor cu alte organisme.

4. Efectele deciziei administrative

Decizia administrativa creeaza consecinte deosebite in mediul social.
In primul rand, emiterea unei decizii administrative activeaza, intr-un nou context, un
numar mare de oameni ce lucreaza in cadrul administratiei publice si care trebuie sa puna in
executare decizia luata. Atingerea scopului urmarit prin emiterea unei decizii administrative este
conditionata, atat de felul in care decizia a fost conceputa cat si de felul in care este pusa,
aceasta, in executare. In context, capata relevanta deosebita calitatea oamenilor care pun in
executare decizia administrativa, pregatirea profesionala, calitatile si experienta lor personala.
Efecte importante ale deciziei administrative vizeaza mediul social, cetatenii aflati in afara
sistemului administratiei publice carora se adreseaza, cerandu-le sa faca, sa dea sau sa nu faca
ceva. Daca decizia este bine elaborata si fundamentata, cu respectarea conditiilor de participare
la care am facut referire, aplicarea ei va fi cu siguranta un succes al administratiei.
Aplicarea deciziei, insasi decizia administrativa, produce efecte asupra componentelor
politice ale societatii. Fiecare partid promoveaza propria viziune, propria cale catre binele
societatii si numai viata sociala verifica corectitudinea unei optiuni. Oamenii nu au nevoie,
neaparat, de valori admirabile, universal acceptate. Oamenii au mai multa nevoie de un bine pe
care sa-l perceapa, sa-l simta in mod direct iar acest bine il aduce administratia publica, acest
bine probeaza valoarea administratiei publice, este afectat de disfunctionalitatile din sistem
putand fi, chiar, desfiintat de o actiune a administratiei ineficienta.
Nu trebuie omis ca efectele deciziilor administrative sunt influentate si de folosirea fortei
coercitive a statului pentru punerea lor in executare. Aici, probabil, cel mai important este
11

echilibrul prea multa forta face din cea mai buna si oportuna decizie administrativa ceva
nepopular, prilej de abuzuri, centrul de greutate si preocuparea cetatenilor s-ar putea deplasa de
la problema sociala care a generat decizia la modul cum actioneaza forta coercitiva, orice putand
fi susceptibil de a fi interpretat ca un abuz; prea putina forta ar putea crea impresia ca nimeni nu
este interesat de aplicarea deciziei si de rezolvarea problemei sociale, ca de fapt nu se vrea o
rezolvare, ca cineva profita de pe urma situatiei, ca ceva nu este in regula in administratie, in
politica, in raporturile dintre politica si administratie, etc.

Studiu de caz
Deciziile fac parte din viata de zi cu zi a unui manager. A lua o decizie presupune un proces
complet prin care se asuma angajarea fata de un anumit curs de actiune referitor la o problema
anume ce poate exista intr-o organizatie. In plus orice hotarare finala trebuie justificata in functie
de anumite criterii de tipul: eficieta, eficacitate, constrangeri legale, imagine publica, etc. In timp
ce managementul situat la inaltime se concentreaza pe utilizarea in scop strategic a acestor
informatii, nivelele intermediare de conducere se concentreaza pe utilizarea lor operationala.
Deciziile in sectorul public se iau strict pe criterii juridice. Deciziile reprezinta o
componenta de baza a activitatii zilnice, a managerilor din zilele noastre atat n domeniul public
cat i n cel privat. O mare parte a activitatii managerilor din administratia publica consta in
elaborareea si luarea deciziilor astfel ca adoptarea acestora consta in a alege intre diferite
alternative si mijloace de indeplinire ale acestora care se considera ca ar trebui urmate de o
organizatie.
O conditie esentiala pentru modelul managerial de luare a deciziei este data de competenta
tehnica a factorilor de decizie, de a lua decizii rationale.
Se considera ca urmatoarele etape sunt caracteristice pentru modelul rational
comprehensiv:
- stabilirea obiectivelor de rezolvare a unei anumite probleme;
- prevederea tuturor consecintelor semnificative ale fiecarei strategii alternative i
estimarea probabilitatilor acestor consecinte;
- explorarea si listarea tuturor strategiilor alternative de rezolvare a problemei;
- alegerea strategiei care rezolva problema cu costul cel mai redus sau rezolva problema
aproape n totalitate.
12

Totusi exista prezumtia ca acest model sa nu fie intotdeauna respectat n practica, prin
faptul c eficienta, eficacitatea si economia nu sunt neaparat valori predominante in sectorul
public. Asadar exista si valori precum protejarea interesului public. Dat fiind faptul ca
obiectivele politicilor guvernamentale nu sunt ntotdeuna clare se poate observa faptul ca se
impun si o serie de piedici prin insusi functionarea institutiilor publice.
Dificultatea evaluarii costurilor totale poate fi o alta piedica, dat fiind faptul ca intotdeauna
vor exista costuri indirecte care sa fie apoi transferate asupra altor domenii sau programe si care
uneori ar apasa greu la calcularea costurilor finale sau pur si simplu ar fi foarte greu de estimat.
Ca urmare a acestor chestiuni modelul rational de luare a decizilor, bazandu-se intr-o
masura foarte mare pe teorie si expertiza abstracta poate duce la decizii care nu pot fi aplicate in
practica sau chiar daca se aplica pot duce la posibile aberatii.
Un alt model de luare a deciziilor si anume cel incremental se bazeaza pe un set de strategii
care se sustin reciproc urmarind simplificarea si concentrarea problemelor si care poate fi
organizat conform urmatoarelor etape:
- limitarea analizei la cateva alternative oarecum similare;
- o impletire a analizei obiectivelor urmarite si a altor valori cu aspecte empirice ale
problemei;
- o preocupare analitica orientata spre revederea problemelor existente care urmareste
cautarea indeplinirii obiectivelor pozitive;
- o analiza care exploreaza doar cateva dintre consecintele importante si posibile ale unei
alternative luata in considerare;
- fragmentarea muncii de analiza intre multi participanti in procesul de elaborare a
politicilor publice.
Se poate observa deci ca avantajele majore ale modelului incremental consta in
reprezentativitatea pe care o asigura diferitelor interese si in raspunsul prompt pe care il poate
asigura nevoilor cetateanului. Institutiile publice trebuie sa reactioneze in felul acesta datorita
nevoii de suport public. Totusi exista si aici o serie de dezavantaje cel putin la fel de mari care
rezulta la aplicarea acestui model.
n cadrul acesteia obiectivul urmarit este minimizarea pierderii suportului politic prin
evitarea cat mai posibila a schimbarilor radicale din diferite programe pentru a nu aduce
nemultumiri diferitelor grupuri electorale. Acestea din urma urmarindu-si propriile interese vor
incerca sa-si obtina propriul purtator de cuvant. Ceea ce rezulta de aici este faptul ca se creaza tot
mai multe agentii interministeriale, astfel ca nevoia de coordonare intre acestea creste direct
proportional cu misiunile care trebuie indeplinite. Evitarea si rezolvarea conflictelor vor fi
13

puternic accentuate iar batalia cea mare se va da pe definirea domeniilor jurisdictionale. Rezulta
de aici faptul ca decizia se poate concentra in mana catorva din persoanele cu functii inalte,
pierzandu-se tocmai o caracteristica importanta a acestui model, si anume asigurarea
reprezentativitatii partilor interesate.
Din cauza urmaririi de obiective pe termen scurt se pierd din vedere obiectivele finale, si
astfel, greseli trecute pot fi repetate fara a se observa, pierzandu-se astfel perspectiva de
ansamblu asupra problemelor.
Insa problema majora este ca modelul incremental nu se poate aplica pentru deciziile de
schimbare majora pe plan social, fiind mai potrivit deci modelul rational de luare a deciziei
atunci cand schimbarilor care trebuie coordonate pe plan social sunt majore.
Stiind c activitatea instituiilor publice se desfoar sub influena mediului exterior,
managerii nu doar c nu pot avea control absolut asupra factorilor de mediu, dar nici respectarea
unui reper anume, luarea deciziilor nu poate garanta succesul n atingerea obiectivului urmrit.
Problemele cu care se confrunt instituiile publice sunt foarte diverse, putnd fi statice
sau dinamice, structurate sau nestructurate, manifeste sau latente. Ca i prim condiie pentru
rezolvarea lor se impune existena unui set de informaii suficiente, pentru ca apoi s fie necesar
pregtirea managementului pentru utilizarea eficient i eficace a acestor informaii.
Procesul strategic de luare a deciziei se structureaz pe direcia unui ciclu continuu
format din urmtoarele etape: Diagnoz Propunere Implementare. Etapa diagnozei const n
identificarea strii de fapt n vederea nelegerii necesitii schimbrii. Etapa propunerii const n
crearea unei recomandri, a unei soluii, pentru a rspunde necesitii de schimbare identificat
n etapa precedent. n final etapa implementrii se ocup de aplicarea msurilor necesare pentru
a face posibil schimbarea. Acest proces strategic de luare a deciziei se desfoar n mod
continuu i are loc la toate nivelele organizaiei.
Nu exist o relaie univoc ntre decizia luat i consecinele ei; o decizie luat la un
moment dat v-a suferi ntotdeauna transformri la aplicarea ei n practic. n consecin,
evaluarea unui proces de decizie n funcie de consecinele sale este o abordare greit, tocmai
datorit faptului c se neglijeaz impactul factorilor de mediu asupra ntregului proces.
Trebuie insa luata in considerare si influena factorului uman asupra diferitelor procese.
Att informaia ct i computerele sunt de fapt factorii exogeni; deciziile sunt luate de ctre
manageri acetia fiind supui influenelor subiective, diverselor valori pe care le acord lucrurilor
din jurul lor sau preferinelor pentru soluiile propuse. De aceea putem vorbi de o necesitate n
care s se acorde o atenie sporit felului n care gndim atunci cnd lum deciziile, precum i
asupra felului n care cei din jur gndesc atunci cnd iau deciziile.

14

Modul n care adoptm deciziile poate fi analizat, discutat, testat i neles reprezentnd o
etap crucial pentru mbuntirea lurii deciziilor, mai ales n contextul instituiilor publice
romneti, sector care intereseaz n mod deosebit acum.
nsa o problem destul de mare aparent n cazul costului incremental se refer la faptul
ca nu se poate aplica pentru deciziile de schimbare major pe plan social. n ciuda limitrilor
sale, modelul raional comprehensiv de luare a deciziei este mai potrivit atunci cand schimbrile
care trebuie coordonate pe plan social sunt majore. Incrementalismul presupune un nivel ridicat
de subtilitate a societii, de cultur a negocierii i de maturitate a nivelului clasei politice i a
cetenilor.

15

Concluzii
Decizia este frecvent influentata de factorii umani, dinamica variabilelor de stare si
restrictiile impuse acestora, de factorii de incertitudine si de cei de risc. In executia deciziei
intervin intercorelat toti factorii, interni si externi, obiectivi si subiectivi, cuantificabili si
necuantificabili, mai importante fiind resursele disponibile- umane, informationale,
organizationale, informatiile ca valoare si calitate, valorile sociale care actioneaza atat ca stimuli,
cat si ca restrictii pentru decident, calitatile decidentului (pregatire profesionala, responsabilitate,
creativitate etc.).
n final, ntre procesul de luare a deciziilor i factorii politici ar trebui s stea la baz de
cele mai multe ori factorul uman, adic societatea n sine deoarece orice decizie luat la nivel
politico-administrativ afecteaz prima dat n mod direct sau indirect cetenii, i abia apoi
nivelul superior i anume cel politico-administrativ.

16

Bibliografie:

Vasile Munteanu - "Management public local", Editia a II-a, Editura

Sedcom Libris, Iasi 2008.

Lucica Matei - "Managementul public", Editia a II-a, Editura Economica,

Bucuresti 2006.

Mihaela Onofrei - "Administratie publica. Fundamente stiintifice si bune

practici", Editura Universitatii "Alexandru Ioan Cuza", Iasi 2007.

Herbert A. Simon - "Comportamentul administrativ. Studiu asupra

proceselor de luare a deciziilor in structurile administrative", Editura Stiinta, 2004.

Chester I. Barnard - "Functiile executivului", Editura Cartier, Bucuresti

2003.

17