Sunteți pe pagina 1din 17

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE

ADMINISTRATIVE
SPECIALIZAREA: ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

ELABORAREA DECIZIILOR
PUBLICE - REFERAT
DISCIPLINA: TEHNICI ȘI METODE ALE ADOPTĂRII
DECIZIEI PUBLICE
PROFESOR COORDONATOR: lect. dr. PETRONELA SCUTARIU
Realizat de: Sandu Daniela- Petronela, FDSA/ AP, ZI, an II, GR. 2B
DECIZIA ADMINISTRATIVĂ

 Decizia administrativă constituie forma sintetică a


actului de conducere
 Reprezintă procesul rațional de alegere a unei variante
decizionale, din mai multe posibile, în vederea realizării unui
obiectiv al administrației publice.
 Decizia administrativă mai poate fi definită și ca o
manifestare de voință a unui organ al administrației
publice.
Este rezultatul colaborării
între diferite persoane din Volum mare Presupune derularea unui
compartimentele structurii de muncă proces în mai multe etape
administrative

DECIZIA
ADMINISTRATIVĂ

Este avizată de una sau Implică responsabilitatea uneia și/


Este rezultatul activității sau mai multor persoane titulare
mai multe persoane
mai multor persoane ale unor posturi/ funcții publice în
administrație
PROCESUL DECIZIONAL ADMINISTRATIV

Procesul decizional administrativ, privit în sens restrâns, reprezintă întregul


complex de operații care conduce la alegerea soluției optime destinată rezolvării
problemei ce formează obiectul deciziei. În sens larg, acest concept cuprinde în plus
transmiterea deciziei și controlul implementării ei.
În procesul elaborării deciziilor, abordarea logică, pe etape, constituie singura
modalitate științifică. Astfel, în literatura de specialitate sunt menționate diverse
etape cu privire la realizarea procesului decizional.
ETAPELE PROCESULUI ADMINISTRATIV
A. Subsistemul elaborării deciziei care include:
a. Analiza diagnostic;
b. Inițierea proiectului de decizie;
c. informarea, documentarea, selectarea și analiza informațiilor
d. Elaborarea variantelor de soluții;
e. Evaluarea variantelor de soluții și deliberarea.
a. Analiza diagnostic – constituie procesul de cunoaștere, înțelegere și explicare a unor fapte, fenomene sau procese
ale unui anumit sistem, în scopul identificării și studierii factorilor perturbatori sau a cauzelor unor disfuncționalități și
descoperirii soluțiilor de perfecționare
Analiza diagnostic înseamnă, în primul rând, cunoașterea și analiza detaliată a situației existente, relevarea factorilor
care o determină și/ sau o influențează, precizarea acelora dintre ei care au un impact negativ asupra sistemului
Aceasta urmărește:
1. cunoașterea și înregistrarea cerințelor, a problemelor nerezolvate ale comunității care pot fi e natură economică,
socială, culturală, ecologică;
2. analiza cererilor și a problemelor înregistrate;
3. confruntarea cererilor preselecționate cu restricțiile și resursele microsistemului.
b. Inițierea proiectului de decizie – vizează crearea unui mediu prielnic care să permită elaborarea deciziei,
cuprinzând totalitatea inițiativelor decizionale, ce pot avea două categorii de surse:
- INTERNE: organele emitente;
- EXTERNE:
– organe ale administrației superioare/ inferioare celui emitent;
– organizații și asociații nestatale;
– cetățenii
Organul emitent este obligat să adopte decizia în cazul în care inițiativa derivă de la organele aflate în raport
de subordonare. Alteori, inițiativa adoptării deciziei intervine în cazul existenței unei nevoi sociale solicitată
de către cetățeni.
c. Informarea, selectarea și analiza informațiilor – reprezintă un proces complex de culegere și înregistrare a
unui volum mare de informații asupra situației reale în domeniul în care trebuie luată decizia.
Urmează selectarea informațiilor care sunt strict corelate cu obiectivul decizional, apoi o analiză a acestora.
Vor fi reținute numai informațiile care contribuie la luarea unei decizii eficiente.
• d. Elaborarea variantelor de soluții – constă în organizarea informațiilor selecționate, în
modelarea acestora în scopul formulării mai multor variante de soluții posibile, fiecare dintre
ele având un grad diferit de probabilitate.
• La elaborarea variantelor de soluții participă alături de decidenți și consultanți, specialiști în
domeniul în care se încadrează decizia administrativă. De asemenea, se au în vedere
avantajele, respectiv dezavantajele adoptării deciziei respective.
• e. Evaluarea variantelor de soluții și deliberarea
În procesul de evaluare se alege una din variantele de soluții elaborate
în faza anterioară.
În procesul de deliberare se au în vedere următoarele:
- delimitarea întinderii analizei și identificarea normelor științifice ce
urmează a fi respectate și aplicate în materia care face obiectul proiectului
de decizie;
- –stabilirea procedurii legale de deliberare sau precizarea acesteia, dacă nu
este prevăzută în actele normative;
- determinarea metodelor folosite pentru culegerea informațiilor
științific necesare, precum și a datelor concrete în situații similare;
- utilizarea unei tehnologii adecvate deliberării.
În urma dezbaterii se alege varianta optimă care oferă soluții fundamentate
conform cu realitățile sociale. Varianta selectată și avizată dobândește caracter
obligatoriu pentru a fi implementată.
Deliberarea se finalizează cu adoptarea deciziei și reclamă mult discernământ
din partea decidenților.
B. Subsistemul adoptării deciziei
 •Faza principală a procesului decizional o constituie adoptarea deciziei, care
presupune direcționarea acțiunii viitoare ca urmare a selectării acelei variante care
oferă maximum de satisfacție din punct de vedere al obiectivului sau obiectivelor
urmărite. Problemele generate de adoptarea deciziilor vizează în special competența
decizională și distribuirea acesteia pe diferite trepte ierarhice prin delegare și
descentralizare decizională.
 •Deciziile administrative se materializează sub forma actelor juridice. În același
timp, legislația delimitează componentele instituțiilor publice și stabilește cadrul în
care acesta funcționează.
 •Adoptarea deciziei reprezintă un drept al conducerii, dar în același timp și
o obligație.
C. Subsistemul realizării deciziei include:
– Implementarea deciziei
– Controlul deciziei
– Evaluarea rezultatelor și a procedurilor urmate

În faza de implementare organul de decizie trebuie să stabilească timpul de acțiune pe care îl cere o
anumită decizie, să traseze sarcinile cele mai potrivite și să desemneze responsabilii cei mai
competenți. Implementarea sau execuția constituie faza politicii publice în care se duc la îndeplinire
obiectivele determinate anterior.
În literatura de specialitate identificăm șase condiții care ar trebui luate în considerare în vederea
asigurării implementării efective a politicilor publice:
1. obiectivele politicilor să fie clare și concise;
2. legislația să includă o teorie cauzală adecvată care să identifice principalii factori
care au impact asupra realizării obiectivelor;
3. legislația să structureze un proces de implementare, astfel încât să se maximizeze
probabilitatea ca responsabilii cu execuția și grupurile să acționeze conform așteptărilor;
4. responsabilul cu implementarea să posede suficientă susținere politică și capacitate
de gestiune pentru a-și îndeplini misiunea;
5. programul trebuie să primească sprijinul grupurilor organizate și al legislației;
6. apariția politicilor publice în condiții de dificultăți socio-economice să nu afecteze
obiectivele prioritare ale acestora.
• Activitatea de control al deciziei-urmărește îndeplinirea obiectivelor deciziei,
comparându-se rezultatele obținute cu obiectivele fixate.
• Controlul trebuie să aibă un caracter preventiv și unul colectiv. Un control
riguros și permanent poate preveni, în executarea deciziei, anumite abateri,
întârzieri, erori.
• Ideală ar fi îmbinarea celor două caractere.
• Asigurarea unei eficiențe ridicate a activității de control presupune:
o Precizarea sau detalierea obiectivelor controlului;
o Eliminarea paralelismelor în activitatea de control;
o Definirea cât mai completă a informațiilor necesare controlului pe diferite niveluri ierarhice;
o Stabilirea judicioasă a duratei și a frecvenței controlului;
o Asigurarea unui caracter participativ la control al celor ce urmează a fi controlați.
FACTORI CARE CONDIȚIONEAZĂ FAZA DE
CONTROL
•În managementul administrativ apar o serie de factori care contribuie la un bun
control printre care amintim:
 Dificultatea de a măsura eficacitatea, eficiența și efectivitatea prestațiilor publice în opoziție
cu firmele care dispun de indicatori clari de costuri, profit, rentabilitate;
 Absența unui sistem de control adecvat, fapt care determină ca nu rareori serviciile
administrației să nu dispună de nici un feed-back asupra prestațiilor, exceptând reclamațiile sau
recursurile pe cale juridică;
 Absența unei contabilități analitice- face aleatoare orice evaluare a costurilor prestațiilor
publice;
 Vizibilitatea acțiunilor administrației publice- este cerută, pe de o parte de exigențele legale
și, pe de altă parte, de interesul manifestat de opinia publică și presă face dificilă gestiunea și
corecția operațiunilor.
Urmărirea deciziei se face de către persoane specializate sau de reprezentanții instituțiilor publice,
care dețin funcția de control atât la nivel central, cât și local.
Etapa evaluării rezultatelor și a procedurilor urmate este necesară întrucât în
urma controlului se poate constata că decizia adoptată nu rezolvă eficient și
corespunzător problemele, rezultatele aflându-se în neconcordanță cu obiectivul
propus. În acest caz, decidentul poate modifica sau chiar anula decizia printr-o altă
decizie corespunzătoare noilor condiții.
Etapa de evaluare a rezultatelor și procedurilor urmate trebuie privită ca o
modalitate de autocorecție. Acest proces ne permite să constatăm dacă decizia a
fost eficientă și ce efecte a generat.
1. INIȚIEREA DECIZIEI

2. DEFINIREA OBIECTIVULUI DECIZIONAL ȘI


A MIJLOACELOR DE REALIZARE

3. DOCUMENTAREA

Etapele 4. SELECTAREA ȘI ANALIZA


procesului INFORMAȚIILOR
decizional 5. CONTURAREA ȘI ANALIZA
ALTERNATIVELOR DECIZIONALE
6. ADOPTAREA DECIZIEI
7. URMĂRIREA APLICĂRII ȘI
RESPECTĂRII DECIZIEI
8. FORMULAREA
CONCLUZIILOR REZULTATE
DUPĂ APLICAREA DECIZIEI
CONCLUZII

• În concluzie, luarea unei decizii se bazează pe parcurgerea unor diverse etape,


pe un proces complex din punct de vedere decizional, în vederea unei cât mai
bune funcționări a aparatului administrativ, atât la nivel local, cât și central.
• Eficientizarea administrației publice constă în adoptarea deciziilor publice
corelate cu satisfacerea interesului general, prin promovarea unor servicii
publice calitative.
BIBLIOGRAFIE

• Androniceanu Armenia, Management public, Editura Economică, București


• Androniceanu Armenia, Noutăți în managementul public, Editura
Universitară, București, 2005
• Munteanu V. A., Management public local, Editura Tipo Moldova, Iași, 2009