Transferul de politici este procesul prin care cunoştinţele despre politici, structurile administrative,

instituţiile şi ideile dintr-o cadru politic (prezent sau trecut) sunt folosite pentru dezvoltarea politicilor,
structurilor administrative, instituţiilor şi ideilor dintr-un alt cadru politic.

Instrumentele politicilor sunt mijloacele sau resursele pe care guvernarea le are le dispoziţie pentru a
implementa politicile publice.

O politică publică este o reţea de decizii legate între ele privind alegerea obiectivelor, a mijloacelor şi a
resurselor alocate pentru atingerea lor în situaţii specifice.
Procesul de înfăptuire a politicilor este procesul de formulare şi de aplicare a politicilor publice.
Ciclul unei politici este şirul acestor stadii sau etape ale procesului de înfăptuire a politicii respective.
Modelele politicilor sunt reprezentări simplificatoare ale unor aspecte selectate ale problemelor şi
construite cu scopuri precise. Un astfel de model poate lua forme foarte diferite: de la o imagine a
problemei în mintea analistului, la concepte precise, diagrame, ecuaţii matematice sau simulări pe
calculator.

Agenda formală sau instituţională este lista subiectelor sau problemelor cărora oficialii
guvernamentali sau persoanele asociate strâns cu aceştia le acordă o atenţie serioasă la un anumit
moment.

Stabilirea sau construirea agendei este procesul prin care cerinţele diverselor grupuri din cadrul
populaţiei sunt traduse în probleme care se află în competiţie pentru a obţine atenţia persoanelor cu
funcţii publice.

Definirea problemei este procesul prin care o problemă, odată intrată pe agendă, devine preocuparea
instituţiilor, grupurilor şi persoanelor interesate; este explorată, bine formulată şi chiar cuantificată; şi,
uneori, i se dă o definiţie provizorie acceptabilă în care sunt specificate cauzele, consecinţele,
componentele ei.
Formularea politicilor este procesul prin care sunt definite, evaluate, acceptate sau respinse politici
alternative de soluţionare a unei probleme aflate pe agendă.

Criteriile de alegere reprezintă mecanisme de a evalua comparativ politicile publice propuse ca soluţii
pentru o problemă.