3.1.

Autonomia finantelor publice locale

Pentru ca finantele publice si bugetul sa aiba o localizare geografica, este necesara
existenta unei anumite independente financiare la nivelul entitatilor regionale,
orasanesti si comunale. O astfel de independenta constituita sub forma autonomiei
locale presupune o zona care formeaza o comunitate separata, legal constituita,
subordonata statului (guvernului) si invvestita cu autoritatea de a decide total sau
partial asupra problemelor proprii de gestiune, prin intermediul organelor de
administrare . t8b18bj
Principiile care stau la baza autonomiei locale sunt:
- existenta unor organe proprii de administrare reprezentind interesele cetatenilor ,
colectivitatii respective.
- statul poate percepe impozite de la comunitatea respectiva, numai in virtutea
legii.
- comunitatea poate intreprinde sau antrena pe teritoriul sau, orice activitate
considerata necesara si dorita de comunitate care nu este interzisa de lege.
Realizarea principiilor enuntate este posibila numai daca exista o capacitate de
finanse adecvata la nivel local, metodele de finantare locala fiind sub influienta
decisiva a statului. Ca urmare, statul deleaga prin legislatia fiscals dreptul de a
stabili impozite entitatilor locale, astfel incit sa se asigure un echilibru
corespunzator intre activitatile pe care acestea le pot desfasura si sursele fiscale d
care dispun.
Necesitatea autonomiei locale este impusa de urmatoarele circumstante:
1. Ea este conforma cu un principiu propriu economiei de piata, conform caruia
fiecare initiativa trebuie sustinuta in vederea cresterii eficientei.
2. La un nivel situat catre baza societatii se cunosc mai bine si mai operativ nevoile
sociale ale colectivitatii respective.
3. Exista o diferentiere regionala (spatiala) a nevoilor si preferintelor indivizilor si
colectivitatilor, ceea ce impune adecvarea finantelor publice locale pentru a
satisface cit mai bine aceste nevoi.
4. Administrarea unui numar de proiecte se poate realiza mai eficient daca se
respecta autonomia locala (adica pe baza autoritatilor administrarii
descentralizate).
Totusi exista anumite limite referitoare la punctul pina la care descentralizarea
autoritatii poate fi realizata, chiar daca aceste limite nu pot fi stabilite cu precizie.
Desi regimurile de organizare locala sunt foarte variate din punctul de vedere al
dreptului administrativ, exista trei sisteme:
- Sistemul autonomiei complete, care are in vedere libertatea deplina a
comunitatilor locale de a-si administra activitatile fara ingerinte (amestec ilegal,
fortat in viata unui stat), din partea autoritatilor centrale.
- Sistemul autonomiei limitate, potrivit caruia autoritatile locale solutioneaza
problemele principale, autoritatea centrala rezumandu-se numai la controlul asupra
unor aspecte prevazute in lege.
- Sistemul tutelei, in care autoritatea centrala dispune de competenta generala in
rezolvarea problemelor de interes local.
Autonomia financiara a comunitatilor locale este absolut necesara, deoarece
autonomia administrativa nu ar fi posibila fara autonomia financiara, care-I asigura
suportul material al functionarii.
In statele democratice, administratia locala se bazeaza pe principiile
descentralizarii si autonomiei locale.
Problema generala a autonomiei locale pentru statele europene face obiectul Cartei
Europene a Autonomiei Locale. Carta obliga semnatarii sa aplice regulile de baza
ce garanteaza independenta politica, administrativa si financiara a autonomiei
locale.
Autonomia locala si descentralizarea serviciilor publice reprezinta garantia
stabilitatii unei democratii functionale.
Gradul de autonomie rezulta din urmatoarele:
- independenta deplina sau partiala in formarea veniturilor;
- competenta atribuita pentru contractarea si gestionarea imprumuturilor;
- asigurarea echilibrului bugetar si gestionarea excedentului sau a deficitului
annual.
- dupa cum organele administratiei publice locale au competenta de a introduce
impozite si taxe locale.
In legea privind finantele publice locale, bugetele locale si raporturile dintre
diferitele categorii de bugete locale sunt definite astfel:
“Prin bugetele locale se intelege bugetele de venituri si cheltuieli ale unitatillor
administrativ-teritoriale”. Fiecare comuna, oras, municipiu, sector al municipiului
Bucuresti, judet, respectiv municipiul Bucuresti, intocmeste bugetul local, in
conditii de autonomie potrivit legii. Intre aceste bugete nu exista relatii de
subordonare.
3.2. Organizarea finantelor publice
Finantele publice locale isi au originea in autonomizarea autoritatilor teritoriale in
administrarea comunitatilor respective.
Organizarea distincta a finantelor locale, pe baza autonomiei financiare a
administratiilor locale permite degrevarea finantelor centrale de o seama de
cheltuieli, reducerea numarului si amploarei fluxurilor banesti intre cele doua
niveluri structurale ale finantelor publice.
Separarea finantelor locale de cele centrale, ca si in alte domenii, este determinata
de ratiuni de eficienta. In fiecare tara, raportul dintre finantele publice centrale si
cele locale este diferit.
Obiectivele si actiunile majore, de interes national, strategic, cele care afecteaza pe
toti cetatenii cum sunt apararea, ordinea publica statala, relatiile externe, protectia
mediului si a cetateanului, precum si politicile macrosociale deregularizare,
stabilizare si bunastare, sunt finantate din fonduri centrale.
Descentralizarea financiara incepe sa functioneze dincolo de limita de la care aria
utilizarii bunurilor si serviciilor publice incepe sa se restringa, iar costul
comparativ al luarii deciziilor la nivel central dvine prea ridicat.
Este vorba de anumite unitati cum ar fi : construirea de drumuri, politia, iluminatul
public, gospodaria comunala, transporturile locale, scolile etc. Exista deosebiri in
ceea ce priveste cererea de utilitati publice si posibilitatile de oferire a lor, de la o
unitate administrativ-teritoriala la alta. Toate acestea implica autofinantarea locala.
La descentralizarea financiara trebuie avute in vedere anumite principii astfel: a)
Principiul diversitatii: a solicitarii de bunuri si servicii publice; b) Principiul
echivalentei in finantarea serviciillor publice, explicat pe seama beneficiilor
geografice pe care acestea le aduc cetatenilor; c) Principiul acceptarii costului
descentralizarii, determinat de diferentele fiscale regionale; d) Principiul
redistribuirii si stabilizarii centralizate: comunitatile locale nu dispun de
instrmentele macroeconomice necesare pentru infaptuirea unor obiective de
importanta nationala; e) Principilul compensarii fluxurilor financiare dintre
colectivitati,cauzate detransferurile involuntare de venituri; f) Principiul asigurarii
serviiciilor sociale vitale: Guvernul trebuie sa ofere minimum de servicii publice
esentiale g) Principiul accesului echitabil la resursele financiare publice: deficitul
dintre nevoi si capacitatea fiscala; h) Principiul echilibrului financiar: functionarea
finantelor locale pe baza descentralizarii financiare, beneficiaza de tehnici comune
finantelor publice.
Efectele obtinute in functiunarea finantelor, colectivitatilor locale se refera la
preluarea unor atributii ale finantelor autoritatilor publice centrale, la cresterea
necesarului de resurse financiare pentru finantarea cheltuielilor locale, ceea ce a
dus in ultima vreme la obtinerea dreptului de se imprumuta pe piata capitalului de
imprumut.