Cuprins:

INTRODUCERE .............................................................................................................................2
CAPITOLUL I. GENERALITĂŢI PRIVIND PRIVATIZAREA ÎN REPUBLICA MOLDOVA 4
1.1. Noţiunea, obiectul şi modalităţile de privatizare ....................................................................... 4
1.2. Organele participante la privatizare ........................................................................................10
1.3. Reglementarea juridică a privatizării ......................................................................................14
CAPITOLUL II. PRIVATIZAREA TERENURILOR .................................................................17
2.1. Terenurile proprietate publică supuse privatizării gratuite ...........................................................17
2.2. Terenurile proprietate publică supuse privatizării contra plată prin vânzare-cumpărare .............20
2.3. Terenurile proprietate publică ce nu sunt supuse privatizării .......................................................22
CAPITOLUL III. PRIVATIZAREA FONDULUI LOCATIV .....................................................24
3.1. Modul de privatizare a locuinţelor ..........................................................................................24
3.2. Întreţinerea şi reparaţia locuinţelor privatizate ........................................................................30
3.3. Înstrăinarea locuinţelor privatizate ..........................................................................................32
CAPITOLUL IV. ASPECTE PRACTICE ....................................................................................34
Speţă şi rezolvare ...........................................................................................................................34
Concluzie .......................................................................................................................................38
BIBLIOGRAFIE ...........................................................................................................................39

1
 INTRODUCERE
Demnitatea persoanei umane, cere ca fiecare om să aibă un domeniu de dispoziţie asupra
unor bunuri. Această dispoziţie garantată de societate este dreptul de proprietate.
Sistemul economic care se bazează pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie s-a
dovedit a fi cel mai eficient. Proprietatea privată, fiind fundamentul bunăstării sociale oferă
oricărei persoane posibilitatea de acces la resursele necesare existenţei sale.
Proprietatea are o dimensiune individuală şi una socială, fiind o premisă a libertăţii
persoanei şi un obstacol în calea concentrării şi a centralizării puterii economice şi politice.
Dezvoltarea economică şi socială a Republicii Moldova necesită un volum mare de investiţii,
fapt ce contribuie spre perfecţionarea instrumentelor de calcul şi a metodelor de planificare, în
aşa fel, încît fondurile cheltuite să se materializeze în obiectivele cele mai utile pentru societate.
Investiţiile contribuie direct la promovarea progresului tehnic, în primul rind, prin
caracterul lor novator. Chiar şi atunci cînd se înlocuiesc mijloacele fixe uzate cu altele de acelaşi
profil şi de aceea capacitate se realizează mijloace fixe mai perfecţionare, care se vor caracteriza
prin randamente superioare, vor funcţiona la parametri mai înalţi, în comparaţie cu mijloacele
fixe utilizate. Unul din mecanismele de atragere a investiţiilor este privatizarea patrimoniului
public.
Republica Moldova, din 2005, fiind impusă la un program amplu de acţiuni pentru a intra
în Uniunea Europeană, a implimentat programul de privatizare pe teritoriul ei, în special axîndu-
se asupra privatizării la scară extraordinar de largă şi a celei a sectorului energetic. Faptul
respectiv a impus-o să continuie îmbunătăţirea interferenţei între sectorul privat şi sectorul public
în conformitate cu recomandările Băncii Mondiale şi să accelereze şi majoreze transparenţa
programului de privatizare, axînduse în special asupra privatizării la scară largă în sectoarele
cheie, inclusiv sectoarele agricole, industriale şi fondul locativ.
Am ales pentru lucrarea mea anume această temă şi anume ”Privatizarea bunurilor
imobile” pentru ca este o temă din punctul meu de vedere foarte actuală pentru Republica
Moldova începînd cu anul 1991 pînă în prezent. Procesul privatizării în RM a început o data cu
destramarea Uniunii Sovietice care a dat un imbold pentru privatizarea masivă a bunurilor
imobile. Privatizarea în Republica Moldova este reglementată de ”Legea cu privire la privatizare
nr.627-XII din 04.07.1991”. Consider că prevederile acestei legi nu descoperă cu amănunte
termenul de privatizare şi anume din acest motiv doresc sa elaborez o lucrare ca va da un
comentariu prevederilor legii nr.627-XII. Pe lîngă aceasta mi-am propus să dau defeniţii asupra
formelor de privatizare şi specificul lor precum şi de a întelege procedura de privatizare şi
organele implicate în acest proces.

2
 Lucrarea mea este alcătuită din trei capitole fiecare fiind împărţit în subcapitole. Capitolul
I a lucrărei mele este consfinţit ”Generalităţilor cu privire la privatizare”, acest capitol cuprinde
trei subcapitole: a). Noţiuni, obiectul şi modalităţile privatizării.
b). Organele participante la privatizare.
c). Reglementările juridice a privatizării.
Capitolul II conţine prevederi referitoare la ”Privatizarea terenurilor în RM”. În acest
capitol eu descriu privatizarea terenurilor în general, despre terenurile proprietate publică cu
destinaţie agricolă şi destinate construcţiilor,despre terenurile proprietate publică ce nu se supun
privatizării, tipurile de terenuri proprietate publică a statului şi altele.
Capitolul III voi vorbi despre ”Privatizarea fondului locativ” modul de privatizare a
locuinţelor care are o însemnătate majoră în Republica Moldova. Privatizarea fondului de locuinţe
este expresstipulată în Legea cu privire la privatizarea fondului de locuinţe nr. 1324- XII din 10.
03. 1993 în care este bine lămurit modul de privatizare a locuinţelor, întreţinerea şi reparaţia
locuinţelor privatizate şi altele.
În capitolul IV a prezentei lucări voi demonstra unele aspecte practice cu privire la
privatizare.

3
 CAPITOLUL I. GENERALITĂŢI PRIVIND PRIVATIZAREA ÎN
REPUBLICA MOLDOVA

1.1. Noţiunea, obiectul şi modalităţile de privatizare

Potrivit Legii cu privire la privatizare art. 1 alin. (1) privatizarea este un proces, efectuat de
către organele puterii de stat şi ale administraţiei de stat, de înstrăinare a bunurilor statului
în proprietatea cetăţenilor şi asociaţiilor lor (societăţi pe acţiuni şi economice, întreprinderi
colective,cooperatiste, particulare şi alte tipuri de întreprinderi bazate pe proprietatea private a
cetăţenilor Republicii Moldova). Sunt supuse privatizării bunurile organizaţiilor obşteşti, asupra
cărora statulşi-a confirmat dreptul său de proprietate.1
Termenul “privatizare” este de provenienţă latină,“ privatus”, ce se traduceca: proprietar,
individual. Teoreticienii şi practicienii nu au susţinut definiţii exacte a privatizării. Unii susţin
că:Privatizarea este un proces de transmitere a bunurilor ce constituie domeniul privat al statului
sau al unităţilor administrativ- teritoriale, denumite bunurile statului sau ale unităţilor
administrativ-teritoriale, în proprietate privată, prin modalităţile prevăzute de lege. În Legea
Republicii Moldova nr. 627-XII din 04. 07. 1991 cu privire la privatizare şi noua lege nr. 121-
XVI din 04. 05. 2007 cu privire la administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice,
se dă următoarea definiţie pentru termenul privatizare-“se înţelege, în special, deetatizarea
economiei, care reprezintă o separare asferei statului de cea a întreprinderilor şi introducerea
unor mecanisme de reglementare descentralizate şi a unor strstructuri stimulare a rezultatelor
întreprinderilor, ce asigură un controleficient al managerilor, salariaţilor şi proprietarilor.
Privatizarea este o etapă a tranziţiei la economia de piaţă, ce constitue un act prin care
patrimoniul de stat se transmite sau se vinde, parţial sauintegral, persoanelor particulare
societăţilor nestatale”.
Obiectivele privatizării sunt: întreprinderile, instituţiile şi complexele patrimoniale unice,
valorile mobiliare din societăţile comerciale incluse în programele de privatizare, aprobate prin
legede către Parlament. Privatizarea reprezintă nu doar schimbarea formei juridice a
întreprinderilor publice în private, dar scopul ei este iniţierea unei restructurări a întreprinderilor
şi o raţionalizare a economiei. Înviziunea economică, procesul de privatizare trebuie să-şi
propună ca scop îmbunătăţirea alocării bunurilor existente, protejîndu-le, totodată,valoarea.
Este importantă garantarea drepturi proprietate concomitent cu deplina recunoaştere a tuturor
formelor de proprietate pentru sporire eficienţei alocării resurselor în general.

1
Legea cu privire la privatizare nr. 627-XII din 04.07.1991 art.1
4
 Principiile de bază a privatizării sunt următoarele: asigurarea protecţiei sociale a populaţiei,
egalitatea drepturilor cetăţenilor la primirea unei cote din bunurile statului, ce urmează a fi
privatizate, înstrăinarea bunurilor statului atît cu plată cît şi în modgratuit, asigurarea publicităţii
largi şi a unui înalt grad de informare a populaţiei asupra procesului de privatizare; accesul liber
şi egalitatea în drepturi pentru toţi participanţii la procesul de privatizare;
acumularea veniturilor la buget; acordarea anumitor facilităţi, după caz, salariaţilor întreprinderil
or supuse privatizării, inclusiv fondarea de întreprinderi populare; respectarea legislaţiei în
vigoare în procesul de privatizare; utilizarea metodelor de marketing bazate pe concurenţă,
informarea amplă a potenţialilor investitori, a populaţiei despre obiectivele şi
rezultatele privatizării.
Privatizarea se admite în toate sferele culturii, economiei şi ale sferei sociale a Republicii
Moldova şi se extinde asupra obiectelor patrimoniului statului şi asupra resurselor naturale de
peteritoriul ei.
Obiecte al privatizării sunt întreprinderile (asociaţiile), instituţiile, organizaţiile unităţile
structurale ale asociaţiilor, atelierele, alte subdiviziuni ale întreprinderilor, organizaţiilor ce
constituie complexe patrimoniale unice; partea proprietăţii întreprinderilor, aflate în proprietatea
statului, investită în acţiuni şi transmisă în posesie cetăţenilor; obiecte nefinalizate, inclusiv
clădirile de locuit. Se admite privatizarea parţial a întreprinderilor de către lucrătorii lor, contra
bunuri patrimoniale ce le aparţin, în limita a 20 procente din valoarea întreprinderii. Lista
întreprinderilor care urmează să fie privatizate parţial este aprobată de către Parlament.
Programele de privatizare stabilesc scopurile, sarcinile şi particularităţile privatizării
bunurilor statului sau ale unităţilor administrativ teritoriale în anumite ramuri ale economiei şi
pentru anumite perioade de timp. La programul de privatizare se anexează, cu parte integrantă,
lista obiectivelor supuse privatizării. Sunt pasibile de privatizare şi valorile mobiliare ( cotele de
participanţi) ale diferitor societăţi comerciale şi alte bunuri transmise de către persoanele fizice şi
juridice în proprietatea statului; acţiunile rămase nesolicitate contra bunuri patrimoniale;
întreprinderile agricole; terenurile; obiectivele restituite în proprietatea statului sau a unităţilor
administrativ teritoriale în urma rezilierii contractelor de vînzare- cumpărare. Nu pot fi pasibile
de privatizare obiectivele ce asigură capacitatea de apărare şi securitate a statului, precum şi
ordinea publică; obiectivele ce fac parte din patrimoniul cultural naţional, incluse în Registru
monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat; valorile materiale incluse în rezervele de stat
şi în rezervele de mobilizare; obiectivele a căror activitate constituie monopolul statului;
bogăţiile de orice natură ale subsolului, spaţiul aerian, apele şi pădurile folosite în interes public,
resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental; căile de comunicaţii precum
şi pasajele subterane pentru pietoni; terenurile din fondurile apelor, fondul forestier, fîşiile
5
forestiere de protecţie a apelor şi cele din zonele sanitare; alte obiective care potrivit legislaţiei în
vigoare, fac obiectul exclusive al proprietăţii statului.
Privatizarea fondului locativ este un proces de înstrăinare, efectuat de organele puterii de
stat, a fondurilor de locuinţe aparţinînd statului, organizaţiilor obşteşti, asupra cărora statul şi- a
declarat dreptul de proprietate, altor asociaţii şi întreprinderi cooperatiste de stat, construite din
contul mijloacelor alocate din bugetul de stat, în proprietate privată cetăţenilor Republicii
Moldova şi asociaţiilor acestora (societăţi pe acţiuni şi societăţi economice, alte societăţi) pentru
satisfacerea necesităţilor în locuinţe şi formarea unor stăpîni reali prin dreptul de a dispune liber
de proprietatea imobiliară. Prin fondul de locuinţe se subînţelege imobilele şi spaţiile locative din
construcţiile care aparţin statului, indiferent de apartenenţa depertamentală, locuinţele
sovhozurilor şi ale altor întreprinderi agricole de stat, inclusiv cele reorganizate după punerea în
aplicare a Legii cu privire la privatizare precum şi locuinţe construite din contul mijloacelor de
stat de către întreprinderile agricole de stat cu alte scopuri de proprietate.
Potrivit art. 46 din Constituţia Republicii Moldova “dreptul de proprietate, precum şi
creanţele asupra statului, sunt garantate” fiecărui cetăţean, în limitele şi conţinutul stabilit de
lege. Art. 127 alin (3) prevede: “Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor
adminidtrativ- teritoriale”.
Proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale este una dintre formele proprietăţii
publice, care se constituie din patrimoniul ce aparţine unităţilor administrativ-teritoriale
respective: satului, comunei, oraşului, municipiului, raionului, unităţii teritoriale autonome
Găgăuzia. Bunurile domeniului public constituie totalitatea bunurilor mobile şi imobile, destinate
satisfacerii intereselor generale ale colectivităţii din unitatea administrativ-teritorială. Se declară
proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale toate bunurile mobile şi imobile, aflate pe
teritoriul lor pînă la intrarea în vigoare a Legii privind organizarea administrativ-teritorială a
Republicii Moldova, cu excepţia bunurilor ce se aflau în proprietatea statului şi în proprietate
privată. Aceste bunuri pot fi transmise unităţilor administrativ-teritoriale în proprietate publică
în condiţiile prezentei legi.
Patrimoniul ce aparţine de drept unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi cel ce
urmează a fi transmis acestora în proprietate publică în conformitate cu prezenta lege, inclus în
Programul de privatizare, se privatizează conform legii.
Privatizarea în Republica Moldova a început după o perioadă de pregătiri îndelungate.
Documentul de temelie a programului de reformare a proprietăţii a devenit Legea cu privire la
privatizare, adoptată în liulie 1991, în conformitate cu experienţa Cehiei şi a Rusiei, a fost
determinat modelul de bunuri patrimoniale. Valoare bunului patrimonial nominal, care nu era
considerat ca obiect de vînzare- cumpărare şi pe care putea să- l primească fiecare cetăţean al
6
republicii, era stabilită proporţional în funcţie de durata vechimii în muncă. Bunul oferea
posibilitatea de a primi gratis o parte din proprietatea de stat şi de a privatiza apartamentele de
stat. În martie 1993, a fost aprobat Programul de privatizare în masă, iar peste 50 de acte
normative şi legislative au consituit baza lui juridică. Organizarea privatizării a decurs cu
asistenţa organismelor internaţionale, în primul rînd a Agenţiei SUA pentru dezvoltare
internaţională (USAID), reprezentată în Republica Moldova de către compania “ Price-
Waterhouse”, PBN, precum şi a programului TACIS în republica noastră. În total pregătirile au
durat 3 ani, aşa încît privatizarea în masă a început abia în iulie 1994. Cu toate acestea, ea a
decurs în ritm accelerat şi s- a încheiat spre finele anului 1995, încadrîndu- se într- o perioadă de
14- 15 luni. Rezultatele privatizării în masă sunt următoarele: la ea au participat peste 3, 2
milioane de cetăţeni ai ţării noastre, contra bunuri patrimoniale au fost privatizate peste 2235 de
întreprinderi mari, mici şi mijlocii, adică în realitate complexul industrial al republicii, pe deplin
comerţul şi sfera deservir sociale, complexul agrar.
Au fost privatizate circa 90 la sută din apartamentele de stat. Majoritatea obiectelor (circa
70 procente) au fost privatizate prin intermediul fondurilor de investiţii şi companiilor de trast.
Însă, s- a dovedit a fi reuşită formula creării asociaţiilor de cetăţeni, 52, 6 din obiectele
privatizate prin licitaţii şi cu strigare şi cu concurs au fost privatizate de asociaţiile de cetăţeni.
Privatizarea colhozurilor şi sovhozurilor a fost repartizată nemijlocit locuitorilor din sate. Au
devenit deţinători ai cotelor circa 1 milion de persoane, pămîntul a devenit proprietate a
cetăţenilor.
Conform datelor preliminare, în ansamblu pe republică, cota patrimoniului privatizat a
unui cetăţean este de la 900 pînă la 1000 de lei. La baza privatizării au fost puse următoarele
principii, forme şi metode: transmiterea către colective a pînă la 20 procente din proprietate
contra bunuri patrimoniale, privatizarea contra mijloace băneşti, cu participarea investitorilor
stăini.
În 1994, a fost semnat decretul Preşedintelui Republicii Moldova cu privire la unele
măsuri de reglementare a procesului de privatizare. A urmat cunoscuta hotărîre guvernamentală
nr. 287 cu privire la reglamentarea şi accelerarea procesului de privatizare a patrimoniului de
stat. Aceste şi alte documente au determinat soluţionarea multor probleme, pe care legislatorii nu
au putut prevedea. Experienţa de transformare a întreprinderilor în societăţi pe acţiuni, fără de
care era imposibilă includerea acestor unităţi în lista pentru privatizare, a scos la iveală
numeroase probleme privind transformarea întreprinderilor de stat şi pe principii de arendă în
societăţi pe acţiuni. Într- o perioadă scurtă a fost elaborat un pachet de documente de cea mai
mare importanţă, care au decis regulile jocului şi au permis continuarea privatizării.

7
 O activitate organizatorică mare a desfăşurat Ministerul Privatizării şi Administrării
Proprietăţii de Stat, dar nivelul de pregătire a multor obiective pentru privatizare era scăzut.
Practic, au fost înlăturate de la privatizare ministerele şi departamentele de ramură şi organele
publice locale. Privatizarea spaţiului locativ a fost efectuată fără organizarea anticipată a
asociaţiilor locatarilor, ceea ce practic astăzi a devenit o frînă în promovarea reformei în
domeniul spaţiului locativ şi serviciilor comunale.
Privatizarea se efectuează prin următoarele modalităţi:

 Înstrăinarea obiectivelor supuse privatizării prin concursuri comerciale sau

investiţionale, prin negocieri directe şi prin licitaţii publice;
 Vînzarea valorilor mobiliare prin intermediul Bursei de Valori;
 Transmiterea în proprietate privată, cu titlu gratuit, a obiectivelor supuse
privatizării;
 Vînzarea obiectivelor supuse privatizării la un preţ simbolic;
 Fondarea de întreprinderi noi cu capital mixt sau majorarea, pe contul
investitorilor, a capitalului social al celor existente;
 Compensarea, pe contul bunurilor întreprinderilor supuse privatizării, a datoriilor
certe ale statului faţă de subiecţii privatizării;
 Prin modalităţi combinate, inclusiv în baza unor ptoiecte individuale aprobate de
Parlament.

În cazul privatizării prin concurs, cumpărătorul este obligat să îndeplinească condiţiile

stabilite de vînzător. La încheierea contractului de vînzare- cumpărare, condiţiile concursului nu
pot fi renegociate sau modificate de nici una dintre părţi. Guvernul poate stabili pentru
participanţii la procesc anumite condiţii, în funcţie de specificul activităţii obiectivelor supuse
privatizării cum ar fi: depunerea unei garanţii bancare în suma deplină a obligaţiilor asumate
privind achitarea preţului obiectivului şi realizării integrală sau parţială a programului de
investiţii, asumarea obligaţiilor privind achitarea datoriilor, păstrarea profitului întreprinderii şi
dezvoltarea producţiei. În cadrul privatizării prin concurs investiţional, ofertantul va prezenta un
program investiţional detaliat cu indicarea valorii investiţiilor, a modului şi a termenilor de
realizare a acestora, precum şi a destinaţiei lor. Modul de pregătire a obligaţiilor pentru
privatizare prin concurs, negocieri directe sau licitaţii, modul de desfăşurare a acestora, condiţiile
de participare la ele a ofertanţilor, modul de încheiere a contractelor de vînzare- cumpărare şi de
achitare a obiectivelor privatizate, prevederile generale privind monitorizarea îndeplinirii
obligaţiilor stipulate în contracte de vînzare- cumpărare sunt stabilite de Guvern. Licitaţiile de

8
vînzare a obiectivelor supuse privatizării se organizează prin decizia organului abilitat adică a
Departamentului Privatizării. Pot fi organizate licitaţii atît cu majorarea preţului iniţial cît şi cu
reducerea preţului iniţial.
Conform Hotărîrii Guvernului privind „organizarea şi desfăşurarea concursurilor
comerciale şi investiţionale de privatizare a proprietăţii publice”, acest regulament este elaborate
în conformitate cu prevederile art. 41 al Legii nr. 121-XVI din 4 mai 2007 privind administrarea
şi deetatizarea proprietăţii publice, şi alte acte legislative şi normative în vigoare. Prevederile
prezentului Regulament se aplică în procesul privatizării prin concurs comercial sau
investiţional a proprietăţii publice incluse în lista bunurilor supuse privatizării sub formă de
pachete de acţiuni sau părţi sociale, care constituie mai mult de 50% din capitalul social al
societăţii comerciale, întreprinderi de stat/municipale ca complexe patrimoniale unice. La
concurs pot participa: persoane fizice şi juridice din Republica Moldova; persoane fizice şi
juridice străine cu capital integral privat, apatrizi, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
asociaţii ale persoanelor specificate. Vînzător al proprietăţii publice a statului este Agenţia
Proprietăţii Publice de pe lîngă Ministerul Economiei şi Comerţului, iar al proprietăţii unităţilor
administrativ-teritoriale, inclusiv al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia - autorităţile
administraţiei publice ale unităţilor administrativ teritoriale de nivelul întîi şi de nivelul al doilea,
inclusiv ale unităţii teritoriale autonome Găgăuzia. Pentru desfăşurarea concursului de
privatizare a bunurilor proprietate publică a statului, Guvernul, la propunerea Ministerului
Economiei şi Comerţului, instituie Comisia de concurs, în componenţa căreia se includ doi
reprezentanţi ai Agenţiei Proprietăţii Publice şi cîte un reprezentant al Ministerului Economiei şi
Comerţului, Ministerului Finanţelor, Ministerului Justiţiei şi altor autorităţi centrale de
specialitate.2
Privatizarea se efectuează prin următoarele modalităţi: vînzare la Bursa de Valori; vînzare
la licitaţie cu strigare; vînzare prin concurs comercial sau investiţional, inclusiv în baza de
proiecte individuale. În cazurile prevăzute de prezenţa lege, privatizarea se efectuează şi prin:
vînzare la licitaţie cu reducere; vînzare la licitaţie fără anunţarea preţului iniţial; transmitere de
acţiuni cu titlu gratuit; transmitere de acţiuni întru onorarea datoriilor certe ale statului.

2
Hotărîrea Guvernului nr. 919 din 30. 07. 2008 cu privire la organizarea şi desfăşurarea concursurilor comerciale şi
investiţionale de privatizare a proprietăţii publice.
9
 1.2. Organele participante la privatizare

Privatizarea se efectuază cu acordul şi ajutorul departamentul privatizării, care la rindul său

este organul abilitat cu efectuarea privatizării, realizează politica statului în d omeniul privatizării
şi exercită, în perioada de privatizare, în numele Guvernului, funcţiile de proprietar al
patrimoniului ce aparţine statului, în modul stabilit şi în limitele competenţelor atribuite.
Departamentul Privatizării este organul administraţiei publice centrale, instituit pe lîngă
Guvernul Republicii Moldova, care promovează politica statului în domeniul
privatizării patrimoniului public şi activităţii postprivatizaţionale şi exercită, în perioada de
privatizare, în numele Guvernului, funcţiile de proprietar al patrimoniului ce aparţine statului, în
modul stabilit şi în limitele competenţelor atribuite.
În activitatea sa Departamentul se călăuzeşte de Constituţia şi legile Republicii Moldova,
hotărîrile Parlamentului, decretele Preşedintelui, hotărîrile, dispoziţiile şi ordonanţele
Guvernului, de acordurile internaţionale, la care Republica Moldova este parte, precum şi
Regulamentului enunţat mai sus. Departamentul este persoană juridică, dispune de ştampilă cu
Stemă de Stat a Republicii Moldova şi cu denumirea sa în limba de stat, are conturi trezoreriale,
pe lîngă aceasta legiuitorul prevede că în domeniile sale de activitate Departamentul conlucrează
cu ministere şi departamente, cu organele administraţiei publice locale.
Departamentul privatizării are atribuţii principale:

- asigură respectarea drepturilor şi intereselor patrimoniale legale ale statului în

procesul privatizării;
- stabileşte programe de lucru şi de cercetare, elaborează strategii în domeniile sale de
activitate şi exercită controlul asupra executării acestora;
- elaborează proiecte de legi şi acte normative, avizează proiecte de acte normative
referitoare la sfera sa de activitate, elaborate de organele administraţiei publice centrale şi
locale;
- reprezintă Republica Moldova în relaţiile cu organismele interne şi internaţionale în
domeniul privatizării şi postprivatizării;
- acordă asistenţa metodologică şi practică agenţilor economici în probleme ce vizează
conducerea corporativă;
- informează Parlamentul, Preşedintele Republicii Moldova, Guvernul Republicii Moldova
şi opinia publică despre activitatea Departamentului;
- fondează şi lichidează întreprinderi de stat în domeniul său de activitate, conform
legislaţiei în vigoare;

10
- exercită controlul asupra respectării legislaţiei de către toate organele ce activează în
domeniul privatizării şi postprivatizării, ia măsuri pentru prevenirea şi înlăturarea oricăror
încălcări;
- înaintează acţiuni în instanţele de judecată în interesele statului privind
rezilierea contractelor şi contestarea altor acţiuni nelegitime în domeniul privatizării şi
postprivatizării;
- exercită controlul asupra obiectelor privatizate, asupra executării de către cumpărător a
obligaţiunilor stipulate în contractele de vînzare-cumpărare a patrimoniului de stat,
inclusiv asupra programelor investiţionale;
- gestionează mijloacele băneşti prevăzute pentru pregătirea de privatizare (reorganizarea,
restructurarea şi asanarea întreprinderilor), privatizarea patrimoniului public conform
legislaţiei şi activităţile postprivatizare;
- desfăşoară, în limitele competenţei sale, activităţi de realizare a principalelor sarcini în
domeniul protecţiei civile.

Pe lîngă atribuţii departamentul privatizării are şi drepturi, şi anume:

- adoptă hotărîri, aprobă instrucţiuni şi indicaţii metodice în chestiunile ce ţin de

competenţa sa, precum şi acte normative departamentale, înregistrate în modul stabilit şi
publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova;
- solicită de la organele centrale de specialitate ale administraţiei publice, de la
întreprinderile şi instituţiile de stat informaţii despre modul de utilizare a bunurilor
statului şi despre circulaţia lor;
- solicită informaţii despre activitatea economico-financiară a întreprinderilor privatizate de
la organele ce dispun de astfel de informaţii;
- deleagă altor organe ale administraţiei publice unele împuterniciri ale sale în modul
stabilit de legislaţie;
- prezintă Guvernului demersuri privind necesitatea sistării acţiunii unor acte normative sau
decizii ale organelor administraţiei publice, care contravin legislaţiei Republicii Moldova;
- participă la negocierile interguvernamentale privind chestiunile ce ţin de competenţa sa;
- antrenează, în modul stabilit, experţi şi alţi specialişti din tară şi din străinătate în vederea
realizării sarcinilor şi funcţiilor ce decurg din legislaţia în vigoare şi din prezentul
Regulament;

11
 - încheie, în conformitate cu legislaţia, contracte cu persoane juridice, pentru pregătirea de
privatizare a întreprinderilor şi organizarea licitaţiilor şi concursurilor, precum şi pentru
alte lucrări de ordin tehnic;
- iniţiază procedura de reziliere a contractelor de vînzare-cumpărare a bunurilor
proprietate de stat, în cazul în care se depistează neîndeplinirea sau încălcarea condiţiilor
de privatizare;
- prestează, contra plată, agenţilor economici şi persoanelor fizice serviciile prevăzute de
actele normative în vigoare.
În activitatea sa, acest organ este condus de director general, numit şi eliberat din funcţie de
către Guvernul Republicii Moldova. Directorul general reprezintă Departamentul în relaţiile cu
Parlamentul, Preşedintele Republicii Moldova, Guvernul, ministerele, departamentele,
autorităţile şi organizaţiile din ţară şi din străinătate în domeniile ce ţin de competenţa
Departamentului. Directorul general are în subordonarea sa un vicedirector, care este numit în şi
eliberat din funcţie de către Guvern, la propunerea directorului general. Atribuţiile directorului:

- aprobă structura agenţiilor teritoriale, numeşte în şi destituie din funcţie directorii

agenţiilor;
- delimitează funcţiile vicedirectorului şi ale conducătorilor subdiviziunilor
Departamentului;
- organizează activitatea Departamentului şi conduce şedinţele colegiului;
- încheie contracte de muncă, angajează şi concediază funcţionarii aparatului central al
Departamentului şi conducătorii structurilor subordonate;
- modifică, în cadrul efectivului-limită şi structurii organizatorice, aprobate de Guvern,
structura organizatorică a subdiviziunilor interne ale aparatului central al
Departamentului;
- aprobă regulamentele subdiviziunilor Departamentului;
- emite ordine şi dispoziţii executorii pentru funcţionarii aparatului central al
Departamentului şi pentru subdiviziunile lui, controlează executarea lor;
- aprobă lista şi cuantumul serviciilor cu plată, prestate de către Departament şi
subdiviziunile lui;
- reprezintă, în numele Guvernului, interesele statului în relaţiile cu persoane juridice şi
fizice din republică şi din alte ţări, încheie şi reziliază contracte, semnează documentele
conform competenţelor atribuite;
- este responsabil pentru utilizarea alocaţiilor bugetare, gestionarea mijloacelor financiare şi
a valorilor materiale.

12
 Pe lîngă departamentul pentru privatizare, leguitorul în legea prinvind privatizarea fondului de
locuinţe stipulează alte organe abilitate cu dreptul de a efectua privatizarea fondului de locuinţe,
denumite în continuare organe abilitate, sînt:
a) consiliile municipale Chişinău şi Bălţi;
b) organul abilitat al Comitetului executiv al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia - pe
teritoriul Găgăuziei;
c) consiliile raionale - în celelalte localităţi ale republicii.
Organele abilitate, de comun acord cu autorităţile administraţiei publice locale,
desemnează comisiile pentru privatizarea fondului de locuinţe. Aceste comisii includ
reprezentanţi ai organelor abilitate, ai autorităţilor administraţiei publice locale, financiare şi de
exploatare a locuinţelor, ai direcţiei de arhitectură, ai organului de supraveghere antiincendiară,
staţiei sanitaro-epidemiologice, biroului teritorial de inventariere tehnică, iar în cazul vînzării sau
transmiterii cu titlu gratuit a locuinţelor din fondul departamental sau public include şi
reprezentanţi ai întreprinderilor,asociaţiilor, instituţiilor,organizaţiilor respective şi ai comitetelor
lor sindicale.
Comisia, în funcţie de volumul şi de complexitatea muncii, se formează din 7-11
persoane, inclusiv reprezentanţi ai:
- organului abilitat;
- autorităţilor administraţiei publice locale;
- direcţiei (secţiei) financiare sau inspectoratului fiscal;
- organizaţiei de exploatare a locuinţelor;
- biroului teritorial de inventariere tehnică;
- direcţiei (secţiei) de arhitectură;
- staţiei sanitar-epidemiologice;
- organului de supraveghere antiincendiară de stat;
- administraţiei şi comitetului sindicatului din unitatea respectivă (în cazul privatizării fondului
de locuinţe departamental sau public).
Comisia are dreptul să instituie grupuri de lucru şi este obligată să execute toate
obligaţiile organului abilitat. Comisia are dreptul:

- să ceară administraţiei unităţii care are la balanţă fond de locuinţe să prezinte

informaţiile şi documentele necesare privatizării lor;
- să atragă în lucru experţi, inclusiv lucrători din organizaţiile de proiectări, alţi specialişti;

13
 - să ceară cetăţenilor actele necesare adoptării de decizii în baza cererii lor de privatizare a
locuinţei;
- să ceară cetăţenilor care doresc să cumpere sau să primească cu titlu gratuit locuinţă în
proprietate privată actul bancar ce ar dovedi achitarea cheltuielilor de examinare şi determinare a
costului locuinţei de omologare a contractului cumpărare-vînzare, transmitere-primire şi de
eliberare a titlului de proprietate.
Comisia este obligată:
- să examineze - la cererea organului abilitat, a autorităţii administraţiei publice locale a
unităţii administrativ-teritoriale respective, a autorităţii administraţiei publice locale şi a
administraţiei unităţii care are la balanţăfond de locuinţe - locuinţa care urmează să fie
privatizată, stabilindu-se procentul de uzură fizică în ansamblu şi a elementelor de construcţie,
să încheie actul de examinare;
- să determine costul locuinţei care urmează să fie privatizată, întocmindu-se borderoul de
evaluare pe baza datelor biroului teritorial de inventariere tehnică, ale organizaţiei de exploatare
a locuinţelor şi ale unităţilor care au la balanţă fond de locuinţe, în conformitate cu Metodica de
evaluare a locuinţei care urmează să fie privatizată;
- să aducă la cunoştinţă cetăţenilor care au depus cereri de privatizare a locuinţei decizia
luată;
- să ţină cont în lucru de toate modificările şi completările la Legea privatizării fondului de
locuinţe, precum şi de decretele Preşedintelui Republicii şi de hotărîrile Parlamentului privind
privatizarea fondului de locuinţe, emise sau adoptate după intrarea în vigoare a legii sus-numite;
- să prezinte, la cererea organului abilitat, alte materiale legate de privatizarea fondului de
locuinţe.

1.3. Reglementarea juridică a privatizării

Pentru o înţelegere mai bună definiţia de privatizare după părerea mea este necesar de a
cunoaşte istoricul şi evoluţia acestui fenomen.
Privatizarea a devenit o etapă de cotitură pentru existenţa majorităţii ţărilor exsocialiste şi
un grandios eveniment pentru destinele a sute de milioane de oameni. Adusă pe valurile
transformărilor democratice, destrămarea propriu- zisă a vechii orînduiri social- economice a
fost percepută de oameni ca o necesitate obiectivă de a schimba radical modul de viaţă. La rîndul
ei, privatizarea a devenit momentul- cheie pentru plasarea economiei fagaşul economiei de piaţă.

14
În acest context putem sublinia că procesele privatizării nu sunt specifice doar pentru ţările ex-
socialiste. Actualmente asemenea procese se produc în peste 50 de ţări, printre care se numără şi
unele state înalt dezvoltate, cum sunt Anglia, Germania, Franţa, Japonia. Chiar şi pentru aceste
ţări a devenit problematică situaţia economică a întreprinderilor de stat. De exemplu, odată cu
instraurarea la putere a premierului Margaret Thatcher în Anglia a început privatizarea în masă a
locuinţelor. În Franţa, în 1986 a fost adoptată o lege care permitea deetatizarea a 65 de companii
de stat şi grupuri de bănci. Pînă nu demult în majoritatea ţărilor europene activau companii de
telecomunicaţii de stat, dar în ultimii ani au început privatizarea lor în masă. În diferite perioade
de timp procesele privatizării în masă evaluau rapid în ţările Europei Centrale şi de Est, în C. S.
L.,care nu sunt considerate ţări cu economie în tranzacţii. Pe marginea problemelor
deznaţionalizării, deetatizării şi privatizării s- a discutat şi se mai discută aprins, se declanşează
adevărate bătălii politice, la care participă guvernele, partidele politice, adepţii forţelor
conservatoare şi progresiste. În acest sens Republica Moldova nu este o excepţie. Nu uităm
faptul că în urma unor lupte acerbe a fost respinsă formula guvernamentală de privatizare şi a
fost acceptată varianta partidului social- democrat, care interpreta cît se poate de populist
principiile echităţii sociale. Desigur, orice procese economice noi de proportţii nu pot decurge
fără greşeli, ceea ce na lipsit nici la noi. În ultimii ani, subsemnatul, împreună cu colegii de la
Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat, a consacrat o bună parte din timpul de
serviciu organizării şi promovării privatizării.
Privită în ansamblu, privatizarea este o acţiune social- economică de mare importanţă.
Esenţa ei principală constă în deetatizarea în masă a proprietăţii, deschizînd astfel calea
proprietăţii private şi antreprenoriatului, creînd premise şi condiţii pentru o activitate mai
eficientă a întreprinderilor în noile condiţii ale relaţiilor de piaţă. Sensul principal al privatizării
rezidă în schimbarea fundamentală a relaţiilor de proprietate, în sporirea pe baza ei a eficienţelor
utilizării resurselor şi a potenţialelor de producţie.
Luînd în consideraţie volumul vast de acte normative ce reglementează privatizarea ţin să
menţionez principalele izvoare de reglementare a procesului privatizării.
Începutul procesului de privatizare a avut loc o dată cu proclamarea independenţei a statului
Republica Moldova. Primul act legislativ care a reglementat privatizarea a fost ” Legea nr.627
din 04.07.1991 privind privatizarea” publicată in Monitorul Oficial nr.135-136 art. Nr.674,
această stabileşte norme cu privire la domeniul şi scopurile privatizării, participanţii şi
modalităţile de efectuare a privatizării. Unele prevederi cu referire la privatizare apar şi in Codul
Funciar din 25.12.1991.
O importanţă majoră o are legea nr.1324 din 10.03.1993 privind privatizarea fondului de
locuinţe, publicat în MO 27.06.2006 Nr.000., care a adus reglemetare specifică pentru fondul
15
locativ şi anume reglementări ce ţin de modul de privatizare a locuinţei, întreţinerea şi reparaţia
locuinţei, precum şi organele abilitate de a executa procesul de privatizare, în vederea mai bunei
reglementări la prezenta lege au fost anexate anexe cum ar fi : Regulamentul comisiei de
privatizare a locuinţelor, Metodica de evaluare a locuinţei care urmează să fie privatizată,
Metodica de calculare a plăţii pentru întreţinerea şi reparaţia locuinţei privatizate a încăperilor
auxiliare, şi sistemelor inginereşti interioare şi aterenurilor aferente blocurilor de locuinţe, Lista
bolilor care dau persoanelor ce suferă de ele dreptul de a privatiza cu titlu gratuity spaţiul locativ
suplimentar.
Pe lîngă aceste acte care constituie o bază de norme ce reglementează procesul de privatizare
sunt o mulţime de legi, hotăriri, regulamente care stipulează modul producerii licitaţiei şi
structura şi funcţionarea organelor participante la procesul de privatizare, din aceste fac parte:

- Legea cu privire la Programul de privatizare pentru anii 1997-1998, nr. 1217 din 25 iunie
1997;
- Legea privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului nr. 1308 din
25 iulie 1997;
- Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25 februarie 1998;
- Hotărârea Guvernului nr.320 din 20 martie 1998 ”Cu privire la urgentarea procesului de
privatizare a terenurilor aferente obiectelor privatizate şi terenurilor aferente
întreprinderilor private”;
- Regulamentul privind licitaţiile cu strigare şi negocierile directe aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 1056 din 12 noiembrie 1997;
- Cadastrul—Buletin informativ al Agenţiei de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru :- nr.7(13)
iulie 2001 “În discuţie –piaţa funciară în Moldova” ;
- nr.5(11) mai 2001 “Am intrat în perioada postprivatizaţională”;
- nr.2(8) august 2000 “Finalizarea privatizării ar fi fost problematică”;
- nr.2(8) august 2000 “În stânga Nistrului a avut loc o consfătuire în problema
privatizării”;
- şi altele.

16
 CAPITOLUL II. PRIVATIZAREA TERENURILOR
2.1. Terenurile proprietate publică supuse privatizării gratuite

Privatizarea este un proces, efectuat de către organele puterii de stat şi ale administraţiei de
stat, de înstrăinare a bunurilor statului în proprietatea cetăţenilor şi asociaţiilor lor. Terenurile
proprietate publică care pot fi privatizate în mod gratuit de către cetăţeni pot fi de două tipuri, şi
anume: a) terenuri agricole supuse privatizării gratuite şi, b) terenuri cu destinaţie construcţii
supuse privatizării gratuite.
Privatizarea terenurilor proprietate publică cu destinaţie agricolă pot fi transmise în
proprietate cetăţeanului de către autoritatea administraţiei publice locale în mod gratuit prin
următoarele, şi anume: a). Atribuirea în proprietate privată a cotelor de teren echivalent;
b). Transmiterea în proprietate privată a loturilor de pe lângă casă atribuite în
extravilanul satului cu statut de grădini.
c). Atribuirea în proprietate privată a terenurilor cu destinaţie agricolă rezervate pentru
necesităţile dezvoltării sociale a localităţilor rurale.

a). Diferenţa dintre suprafaţa totală a unităţii administrativ-teritoriale şi suprafaţa terenurilor

repartizate în proprietate publică constituie fondul de privatizare, comisiile funciare constituite în
conformitate cu legislaţia RM, comisiile funciare stabilesc cota de teren echivalent care se
atribuie în proprietate privată:

- membrilor de colhozuri, salariaţilor din sovhozuri şi din secţiile de producere ale

colegiilor agricole (zootehnice) sau din alte întreprinderi agricole, inclusiv pensionarilor
din aceste unităţi economice;
- salariaţilor din organizaţii şi întreprinderi care locuiesc în localităţi rurale şi execută
nemijlocit lucrări de construcţie şi exploatare a sistemelor de ameliorare, restabilire şi
îmbunătăţire a terenurilor şi sporire a fertilităţii solurilor în localitatea respectivă, inclusiv
pensionarilor din aceste unităţi economice;
- persoanelor care locuiesc în localităţi rurale care au fost transferate din întreprinderi
agricole în organizaţii de construcţie şi transport colhoznice şi intergospodăreşti, inclusiv
pensionarilor din aceste unităţi economice;
- salariaţilor din întreprinderile zootehnice intergospodăreşti, inclusiv pensionarilor din
aceste unităţi economice. Salariaţilor şi pensionarilor din întreprinderile zootehnice
intergospodăreşti, care nu dispun de terenuri agricole supuse privatizării, cota de teren
echivalent li se atribuie la locul de trai;

17
 - persoanelor care deţin funcţii elective sau îşi satisfac serviciul militar în termen şi care
pînă la aceasta au lucrat la întreprinderi agricole;
- persoanelor care au lucrat anterior la întreprinderile agricole din localitatea respectivă:
bărbaţii - 25 de ani, femeile - 20 de ani;
- veteranilor celui de-al doilea război mondial, foştilor ostaşi-internaţionalişti, familiilor
persoanelor care şi-au pierdut viaţa ca urmare a participării la acţiunile de luptă pentru
apărarea integrităţii teritoriale şi a independenţei Republicii Moldova, care locuiesc în
localităţi rurale - la locul de trai;
- persoanelor supuse represiunilor politice şi reabilitate ulterior, care locuiesc în localităţi
rurale - la locul de trai;
- persoanelor care au adus pămînt în gospodăriile colective, dar nu lucrează în ele.
Autentificarea dreptului de proprietate asupra cotei de teren echivalent se face în baza hotărîrii
autorităţilor administraţiei publice locale prin eliberarea unui titlu ce confirmă acest drept.

b). Depsre această categorie de privatizare a terenurilor destinaţie agricolă proprietate a

statului supusă privatizării gratuite, am gasit o normă prevăzută în vechiul Cod Funciar al
RSSM, art.82 stipula: Mărimea lotului de pamînt de lîngă casă, repartizat muncitorilor şi
slujbaşilor din sovhozuri şi altor cetăţeni. Lotul de pămînt de lîngă casă se repartizează la o
familie în următoarele mărimi:
- persoanelor care trăiesc şi lucrează permanent în localităţi săteşti - 0,3 hectare;
- persoanelor care trăiesc permanent în localităţi săteşti, dar nu lucrează în aceste localităţi,
precum şi pensionarilor şi invalizilor care trăiesc în localităţi săteşti, dar nu au lucrat în
agricultură - 0,15 hectare;
- persoanelor, care trăiesc permanent în localităţi săteşti, lucrează permanent în agricultură sau
silvicultură şi au o familie cu un număr mai mare de trei membri, li se repartizează
suplimentar cîte 0,1 hectare pentru fiecare membru;
- persoanelor, care lucrează permanent în agricultură sau în silvicultură şi locuiesc în oraşe şi
orăşele, pe ale căror teritorii sînt situate sovhozuri sau alte întreprinderi şi organizaţii agricole de
stat, li se repartizează un sector în mărime de 0,3 hectare, iar în cazurile în care aceste persoane
au o familie cu un număr mai mare de trei membri, lor li se repartizează suplimentar cîte 0,1
hectare pentru fiecare membru.
În cazurile în care condiţiile concrete nu permit să se repartizeze un sector de mărimea exactă,
indicată în prezentul articol, mărimea reală o stabileşte Sovietul local de deputaţi ai poporului în
funcţie de condiţiile concrete.

18
 c). Atribuirea în proprietate privată a terenurilor cu destinaţie agricolă rezervate pentru
necesităţile dezvoltării sociale a localităţilor rurale. Terenurile cu destinaţie agricolă rezervate
pentru necesităţile dezvoltării sociale a localităţilor rurale se atribuie în
proprietate privată unei persoane din familia în care nici unuia din membri nu i s-a atribuit
cota de teren echivalent. Mărimea terenurilor se stabileşte de către autoritatea administraţiei
publice locale în baza propunerilor comisiei funciare, în funcţie de posibilităţile reale, însă
nu poate fi mai mare decît mărimea cotei de teren echivalent calculată
pe unitatea administrativ-teritorială respectivă. Toate operaţiile de atribuire în proprietate a
terenurilor menţionate se înfăptuiesc pînă la 1 martie 1999, ţinîndu-se cont de situaţia de la 1
ianuarie 1992.

Terenurile destinate construcţiilor supuse privatizării gratuite sunt:

a) loturile de pe lângă casele individuale de locuit;

b) loturile atribuite pentru construcţia caselor individualede locuit;
c) terenurile aferente blocurilor locative (din condominiu).

a). Această măsură a fost permisă pentru satisfacerea necesităţilor a cetăţenilor Republicii
Moldova, pentru ca acest drept este prevăzut în Constituţie, dreptul de proprietate, care este
garantat şi apărat de către stat.
Loturile de pămînt de pe lîngă casă sînt trecute în proprietate:
a) proprietarilor caselor de locuit cu drept de proprietate individuală;
b) proprietarilor caselor de locuit cu drept de proprietate comună în devălmăşie;
c) proprietarilor caselor de locuit cu drept de proprietate comună în diviziune.
Transmiterea în proprietate a loturilor de pămînt de pe lîngă casă se efectuează din
iniţiativa autorităţii administraţiei publice locale, concomitent cu efectuarea înregistrării
primare masive sau la cererea proprietarilor caselor de locuit.

b). Pentru o mai bună dezvoltare şi creştere a societăţii statul trebuie săi ofere şi să creeze
cetăţenilor săi premize pentru dezvoltare şi înaintarea gradului societăţii, parerea mea este ca
statul nu a dat greş odată instituind norma care reglementează transmiterea în proprietate a
terenurilor pentru construnţii familiilor noi formate şi altor categorii de persoane prevăzute în
lege, şi mai mult ca atît statul atribuie aceste terene în mod gratis. Autorităţile administraţiei
publice locale atribuie cetăţenilor terenuri fără plată, eliberîndu-le titluri de proprietate:

- trec în proprietatea cetăţenilor sectoarele de teren ocupate de case, anexe gospodăreşti şi

grădini care li s-au atribuit în conformitate cu legislaţia;
19
 - atribuie familiilor nou-formate sectoare de teren din rezerva intravilanului pînă la
epuizarea acesteia pentru construcţia caselor de locuit, anexelor gospodăreşti şi grădini: în
oraşe - de la 0,04 pînă la 0,07 hectare, în localităţi rurale - pînă la 0,12 hectare.
Dimensiunile concrete ale sectoarelor de teren se stabilesc de către autorităţile
administraţiei publice locale;

2.2. Terenurile proprietate publică supuse privatizării contra plată prin vânzare-
cumpărare

Terenurile cu destinaţie agricolă supuse privatizării contra plată prin vânzare-cumpărare

sunt:

1. terenurile aflate în folosinţa membrilor întovărăşirilor pomicole;

2. terenurile cu destinaţie agricolă aferente construcţiilor proprietate privată folosite
în scopul producţiei agricole şi agroindustriale (terenurile aferente staţiilor
şi garajelor de maşini şi tractoare, ariilor de păstrare şi prelucrare acerealelor,
încăperilor frigorifice pentru păstrarea fructelor şi legumelor, punctelor de altoire
a viţei de vie şi pomilor fructiferi, serelor, staţiilor de purificare areziduurilor
animaliere, depozitelor, atelierelor dereparaţii, de prelucrare a materiei prime,
fermelor zootehnice etc.).
3. terenurile cu destinaţie agricolă din fondul de rezervă al satului (comunei),
oraşului (cu expunerea acestora la licitaţiile funciare cu strigare sau la concurs
comercial în modul stabilit de legislaţie.

Terenurile destinate construcţiilor supuse privatizării contra plată prin vânzare-cumpărare

sunt:

1. terenurile aferente obiectelor privatizate, inclusive construcţiilor nefinalizate;

2. terenurile aferente obiectelor private din fondul de imobile nelocuibile ;
3. terenurile aferente aflate în folosinţa întreprinderilor private, înfiinţate în
afara procesului de privatizare;
4. terenurile destinate construcţiilor din fondul de rezervă al satului (comunei),
oraşului (cu expunerea acestora la licitaţiile funciare cu strigare sau la concurs
comercial în modul stabilit de legislaţie).

20
 Tipurile de terenuri menţionate mai sus sunt transmise în proprietatea cetăţenilor prin
contracte de vânzare-cumpărare, unitatea administrativ teritorial încheie prezentul contract cu
persoana care cîştigă concurs de licitaţie. Acest concurs este desfăşurat conform unor principii:
transparenţă, publicitate, egalitate, corectitudine, accesul liber, legalitate şi multe ale principii,
care reglementează buna desfăşurare a concursului. Cum a fost menţionat participarea la licitaţii
este în principiu libera, cu excepţia cînd oferta este adresată unui grup restrîns de persoane ( cum
ar fi terenurile destinate în scopul producţiei agricole şi agroindustriale oferta poate fi transmisă
doar întreprinderilor specializate). Pentru desfăşurarea corecta a licitaţie, este numită comisia de
licitaţie cu preşedinte şi secratar precum şi membri. Comisia de licitaţie are următoarele atribuţii:

1. primirea de la organele împuternicite şi verificarea seturilor de documente pentru

obiectele (loturile) scoase la licitaţie;
2. aprobarea preţului de expunere la vînzare;
3. înregistrarea participanţilor la licitaţie;
4. desfăşurarea licitaţiei;
5. controlul respectării condiţiilor de participare la licitare şi garantarea drepturilor
cumpărătorilor;
6. stabilirea cîştigătorilor, a modului şi termenelor de achitare a lotului, conform legislaţiei.

Cu cel puţin 15 zile înainte de desfăşurarea concursului de licitaţie comisia în presă avizul cu
datele despre desfăşurarea licitaţie ( presă republicană, locală şi/sau dacă bunul este sechestrat
Monitorul Oficial a RM). Avizul conţine date ce ţine de: data,ora desfăşurării licitaţiei; date
despre situarea şi denumirea bunului obiect al licitaţiei; preţul iniţial a bunului ( ţin să menţionez
că în cazul vâzării bunului proprietate publică preţul nu poate fi mai mic decît preţul normativ);
indicii tehnici de bază a obiectului licitaţiei; caracterisiticile terenului; condiţiile de participare la
licitaţie; suma acontului; telefonul pentru informare. La procesul de licitaţie pot participa:

1. persoanele fizice şi juridice din Republica Moldova, cu excepţia autorităţilor

administraţiei publice, întreprinderilor de stat şi municipale, instituţiilor finanţate de la
bugetul de stat sau de la bugetele locale, în cazurile prevăzute de legislaţie;
2. persoanele fizice şi juridice străine, cu excepţiile stabilite de legislaţie;
3. apatrizii.

Participanţii la procesul de privatizare pot acţiona prin intermediul reprezentanţilor lor,

conform legislaţiei. Pentru pariticiparea persoanele interesate trebuie să îndeplinească toate
cerinţile înaintate de legislaţia în vigoarea, precum şi să actioneze în strictă conformitate cu
aceasta. Ţin să menţionez că organizatorii licitaţiei şi membrii comisiei de licitaţie nu au dreptul
21
să participe sau să reprezinte ofertanţii la licitaţia pe care o organizează. Pretenţiile apărute în
procesul desfăşurării licitaţiei sînt examinate de Comisia de licitaţie înainte de încheierea
licitaţiei. Deciziile Comisiei de licitaţie pot fi contestate la organele împuternicite, precum şi pe
cale judiciară.

2.3. Terenurile proprietate publică ce nu sunt supuse privatizării

Nu pot fi privatizate, deci, continuă să rămână în proprietatea de stat sau a unităţilor

administrativ teritoriale următoarele categorii de terenuri:

1. Terenurile fondului silvic (terenurile ocupate de păduri, precum şi cele neacoperite cu

păduri, însă destinateîmpăduririi);
2. Terenurile fondului apelor (terenurile aflate sub ape – albiile cursurilor de apă, cuvetele
lacurilor, iazurilor, rezervoarelor de apă, mlaştinile, terenurile pe care sunt amplasate
construcţii hidrotehnice şi alte amenajări ale serviciului apelor, precum şi terenurile
repartizate pentru fâşiile de deviere (de pe maluri) a râurilor, a bazinelor de apă, a
canalelor magistrale şi a colectoarelor, precum şi terenurile zonelor de protecţie a apelor);
3. Terenurile destinate ocrotirii naturii (terenuriler ezervaţiilor, parcurilor naţionale,
parcurilor dendrologice şi zoologice, grădinilor botanice, braniştilor, monumentelor
naturii, terenurile zonelor de protecţie şi zonelor sanitare);
4. Terenurile destinate ocrotirii sănătăţii (terenurile pe care există obiecte de tratament
natural - izvoare de ape minerale, nămoluri curative, precum şi condiţii climaterice
deosebit de favorabile profilaxiei şi tratamentului);
5. Terenurile destinate activităţii recreative (terenurile prevăzute şi folosite pentru odihnă şi
turism: terenurile pe care se află case de odihnă, pensionate, sanatorii, campinguri, baze
turistice, tabere turistice şi tabere de fortificare a sănătăţii, staţii turistice, parcuri şi tabere
pentru copii, poteci didactico-turistice, trasee marcate);
6. Terenurile de valoare istorico- culturală (rezervaţiile istorico-culturale, parcurile
memoriale, mormintele, monumentele arheologice şi arhitecturale şi complexele
arhitecturale de land şaft);
7. Terenurile zonelor suburbane şi ale zonelor verzi (inclusiv terenurile ocupate de păduri,
grădini publice şi de alte spaţii verzi, care au funcţii de protecţie, sanitaro igienice, de
fortificare a sănătăţii şi care sînt locuri de odihnă a populaţiei);
8. Terenurile de uz public din oraşe şi sate, comune (terenurile folosite pentru căile de
comunicaţii: pieţe, străzi, pasaje, drumuri şi altele asemenea; pentru necesităţile social-
22
 culturale ale populaţiei – grădini publice, parcuri, lacuri, plaje, bulevarde, scuare; pentru
cimitire şi alte necesităţi ale gospodăriei comunale.

Astfel, terenurile proprietate publică, indicate mai sus, conform legislaţiei actuale nu pot
fi privatizate, legea actuală nu prevede şi nu permite transmiterea acestora în proprietatea privată
a cetăţenilor sau a persoanelor juridice private. Însă în cazul în care un cetăţean sau o
întreprindere privată proprietar de teren îşi plantează terenul său propriu cu copaci şi îl
transformă în pădure şi dacă acest teren este trecut în cadastrul funciar ca teren al fondului silvic,
asta nu înseamnă că terenul va fi sau că trebuie expropriat pentru a fi trecut înapoi în proprietate
publică (de stat sau a unităţii administrativ-teritoriale respective). Asemeni şi în cazul în care
cetăţenii sau întreprinderile private construiesc iazuri, rezervoare sau lacuri de acumulare a apei
pe terenurile ce le aparţin cu drept de proprietate privată, aceste terenuri de sub ape continuă şi
vor fi proprietate privată. La fel şi în cazul în care terenul proprietate privată este utilizat în
activităţi de întreprinzător, de pildă, pentru activităţi recreative, pentru odihnă şi turism, pentru
case de odihnă, sanatorii, campinguri, baze, tabere, staţii turistice, parcuri şi tabere pentru copii
etc., aşa un teren va continua să fie proprietate privată. Important este ca terenul cu destinaţie
agricolă, privatizat în modul stabilit de lege, să fie trecut la categoria terenurilor fondului apelor
sau ale fondului silvic în modul stabilit de Codul funciar şi alte acte normative.

23
 CAPITOLUL III. PRIVATIZAREA FONDULUI LOCATIV

3.1. Modul de privatizare a locuinţelor

Privatizarea fondurilor locative este expres stipulat în Legea cu privire la privatizarea

fondului de locuinţe nr. 1324- XII din 10. 03. 1993, privatizarea fondului de locuinţe este un
proces de înstrăinare, efectuat de organele puterii de stat, a fondului de locuinţe aparţinînd
statului, organizaţiilor obşteşti, asupra cărora statul şia declarat dreptul de proprietate, altor
asociaţii şi întreprinderi cooperatiste de stat, construite din contul mijloacelor alocate din bugetul
de stat, în proprietate privată cetăţenilor Republicii Moldova şi asociaţilor acestora pentru
satisfacerea necesităţilor în locuinţe şi formarea unor stăpîni reali prin dreptul de a dispune liber
de proprietatea imobiliară. Prin fondul de locuinţe se subînţelege, imobilel şi spaţiile locative din
construcţiile care aparţin statului, indiferent de apartenenţa departamentală, locuinţele
sovhozurilor şi ale altor întreprinderi agricole de stat, inclusiv cele reorganizate după punerea în
aplicare a legii cu privire la privatizare, precum şi locuinţele construite din contul mijloacelor de
stat de către întreprinderile şi organizaţiile cu alte tipuri de proprietate.
Începînd cu anul 1997, fondul locativ de stat, este transmis în proprietatepublică
Primăriei municipiului Chişinău şi constitue fondul locativ municipal. Conform datelor statistice
fondul locativ al municipiului Chişinău constituie la începutul anului curent 14424, 0 mii m. p.
suprafaţă totală şi este dotat la nivel de 93, 4 procente cu reţele inginereşti de alimentare cu apă
potabilă, de 89, 4 procente cu reţele de canalizare, de 86, 5 procente cu sisteme de încălzire
centralizată, de 95, 1 procente cu gaze naturale, inclusiv 86, 1 procente cu reţele de gaze.
Aplicarea prevederilor Legii privatizării fondului de locuinţe a condus la schimbări esenţiale în
structura proprietăţii locuinţelor şi sfera gestionării fondului locativ. Privatizarea spaţiului locativ
în municipiul Chişinău s- a desfăşurat într- un mod mai organizat decît în restul localităţilor din
republică şi cu un ritm mai sporit. În primii 3 ani ai privatizării acest proces a avut un ritm sporit.
La etapa iniţială au privatizat locuinţele în primul rînd locatarii care intenţionau să efectueze
careva tranzacţii cu aceste locuinţe. Fondul de locuinţe al municipiului Chişinău este format din
263, 9 mii apartamente şi case individuale, din care: cu 1 odaie- 50, 7 mii apartamente, cu 2
odăi- 103, 3 apartamente, cu 3 odăi şi mai multe 109, 9 apartamente.
Organele abilitate cu dreptul de a efectua privatizarea fondului de locuinţă sunt
Departamentul Privatizării în municipiile Chişinău şi Bălţi; organul abilitat la Comitetul executiv
al unităţilor administrativ teritoriale autonome Găgăuzia- pe teritoriul Găgăuziei şi consiliile
raionale- în celelalte localităţi ale republicii. Organele ablilitate de comun acord cu autorităţile
administraţiei publice locale, desemnează comisiile pentru privatizarea fondurilor de locuinţe.
24
Aceste comisii includ reprezentanţi ai organelor abilitate, ai autorităţilor administraţiei publice
locale, financiare şi de exploatare a locuinţelor ai direcţiei de arhitectură, ai organului de
supraveghere antiincendiară, staţie sanitaro- epidemiologice, biroul teritorial de inventariere
tehnică, iar în cazul vînzării sau transmiterii cu titlu gratuit a locuinţelor din fondul
departamental sau public include şi reprezentanţi ai întreprinderilor, asociaţiilor, instituţiilor,
organizaţiilor respective şi ai comitetelor lor sindicale.3
Cetăţenilor Republicii Moldova pot fi vîndute sau transmise cu titlu gratuit în proprietate
privată în special locuinţele în care aceştia trăiesc şi care aparţin fondului de stat şi celui public
asupra căruia statul şi- a declarat dreptul de proprietate, precum şi în imobilele ce aparţin
unităţilor, indiferent dacă aceste unităţi sunt incluse în listele de pivatizare. Nu pot fi vîndute sau
transimise cu titlu gratuit în proprietate privată imobilele care se află în orăşele militare de tip
închis, căminele, locuinţele de serviciu (ai căror locatari au lucrat mai puţin de 10 ani la unitatea
respectivă), locuinţele avariate şi ireparabile, casele ce urmează a fi demolate, cantoanele şi alte
construcţii care se află la balanţă sau în proprietatea fondului forestier de stat. Se permite
privatizarea locuinţelor de stat în cazul în care cetăţenii au în proprietate privată altă locuinţă
provenită nu în cazul privatizării. Dacă cetăţenii au participat la privatizarea unei locuinţe,
ulterior ei pot privatiza o alta locuinţă, achitînd integral costul suprafeţei acesteia la preţuri
comerciale stabilite de Guvern la data privatizării. În cazul în care, la privatizarea locuinţei,
suprafaţa acesteia a fost ma mică decît normativul, cetăţenii proprietari ai locuinţei aflaţi la
evidenţă pentru îmbunătăţirea condiţiilor locative, au dreptul să participe la privatizarea gratuită
a locuinţelor în blocurile neterminate în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Vînzarea apartamentelor eliberate şi rămase libere din imobilele care urmează să fie
reconstruite sau reparate capital se efectuează conform rîndului persoanelor, aflate la evidenţă
pentru îmbunătăţirea condiţiilor locative, de către autorităţile administraţiei locale sau de către
unităţile balanţa cărora se află locuinţa respectivă. În cazul în care reconstrucţia, reparaţia
capitală sau finalizarea construcţiei apartamentelor s- a efectuat din contul mijloacelor proprii ale
persoanelor fizice şi juridice, costul apartamentelor şi suprafaţa lor echivalentă supusă
privatizării se micşorează conform ponderii elementelor constructive restabilite, reparate capital
sau construite. Cumpărarea sau primirea cu titlu gratuit în proprietate privată a locuinţelor se face
cu acordul tuturor membrilor adulţi ai familiei care locuiesc împreună.
O familie poate cumpăra sau primi cu titlu gratuit în proprietate privată o singură
locuinţă, în ultimele asigurări normative cu spaţiu locativ- la preţurile de stat sau cu titlu gratuit,
supranormative- la preţuri comerciale stabilite de Guvern la data privatizării locuinţelor, dar care

3
Legea cu privire la privatizarea fondului de locuinţă nr. 1324- XII din 10. 03. 1993 art. 4
25
să nu depăşească preţurile curente pentru construcţia locuinţelor de stat. Asigurarea normativă cu
spaţiu locativ în procesul privatizării se acceptă în mărime de 20 metri pătraţi de suprafaţă totală
echivalentă la o persoană şi cu un supliment de 10 metri pentru o familie, inclusiv pentru
persoanele rămase singure în urma decesului soţului, precum şi pentru celibatari. La privatizarea
locuinţelor spaţiul locativ suplimentar în mărime de 10 metri pătraţi se adaugă la suprafaţă
normativă, care se transmite în proprietate privată cu titlu gratuit în următoarele categorii de
cetăţeni:

a) Membri activi şi membrilor corespondenţi ai Academiei de Ştiinţe a Republicii

Moldova;
b) Decorate cu cele mai înalte distincţii de stat;
c) Care au titluri onorifice ale fostei R. S. S. Moldoveneşti şi ale fostei U. R. S. S.
d) Raţionalizatorilor;
e) Membrilor tuturor uniunilor de creaţii;
f) Care au titluri didactice de conferenţiar, profesor universitar sau titluri ştiinţifice
de doctor, doctor habilitat;
g) Militarilor, lucrătorilor Serviciului de Informaţii şi Securitate a R. M,
Departamentelor Trupelor de grăniceri, Serviciului de protecţie şi Pază de stat,
Ministerului Afacerilor Interne şi Procuraturii Generale, care au grad special
militar de general sau alt grad asimilat lui;
h) Foştilor proprietari ai caselor particulare demolate cărora nu li s- a plătit
compensaţie;
i) Care suferă de tuberculoză pulmonară şi tuberculoza altor organe în formă activă,
tuburarea respiraţiei gravă ca urmare a emfizemului pulmonar sau a astmului,
tulburări organice grave cronice ale activităţii cardiace;
j) Care au dreptul la privatizare gratuită a spaţiului locativ suplimentar conform
legii.

Cetăţenii care doresc să cumpere sau să primească cu titlu gratuit locuinţa în proprietate
privată depun cereri scrise la organele abilitate, care sunt obligate ca în termen de 2 luni de la
data înregistrării cererii, să stabilească prin intermediul comisiilor de privatizare a fondului
locativ, costul locuinţei şi să adopte hotărîrea respectivă. Costul locuinţelor se sabilesc în baza
datelor inventarierei fondului locativ, înregistrate la birourile teritoriale de inventariere tehnică,
la organizaţiile de exploatare a locuinţelor şi la unităţile care au la balanţă fond de locuinţe, la
data efectuării calculelor cu aplicarea coeficienţilor de indexare a valorii inţiale a fondului de
locuinţe în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr. 118 din 5 martie 1993. Încăperile izolate
26
trebuie să fie legiferate pînă la prezentarea documentelor la comisie. Costul încăperilor construite
adăugător din contul propriu nu se include în costul locuinţei. Decizia pozitivă a comisiei este un
temei pentru pregătirea proiectului de contract vânzare-cumpărare, transmitere-primire a
locuinţei în proprietate privată şi pentru încunoştiinţarea proprietarului locuinţei la data încheierii
contractului (autorităţile administrţiei publice locale, unitatea respectivă). Contractul de vânzare-
cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată, încheiat în conformitate cu
prezenta lege, se autentifică notarial, se înregistrează la biroul teritorial de inventariere tehnică şi
serveşte titlu de proprietate. Se încheie cu unul dintre soţi cu acordul scris al tuturor membrilor
adulţi care locuiesc împreună (inclusiv al celor care sînt plecaţi temporar). Înstrăinarea ulterioară
a apartamentului (casei) privatizat se efectuează de asemenea cu consimţămîntul în scris al
tuturor membrilor majori ai familiei, care locuiesc în apartamentul (casa) în cauză şi au participat
la privatizarea lui. Privatizarea apartamentelor (caselor) în care locuiesc copii minori orfani se
efectuează în numele lor de tutore (curator) în temeiul autorizaţiei scrise a autorităţii tutelare cu
indicarea în contractul de vînzare-cumpărare, transmitere-primire a apartamentului (casei) a
numelui de familie,prenumelui şi patronimicului tuturor copiilor minori, care locuiesc sau au
dreptul de a locui în acest apartament (casă). Înstrăinarea ulterioară a apartamentului (casei)
privatizat în numele copiilor minori poate fi efectuată numai la atingerea de către aceştia a
majoratului.
Locuinţele cumpărate sau primite cu titlu gratuit în proprietate privată se exclud din
fondul de locuinţe de stat, obştesc, departamental şi cooperatist şi se includ fondul de locuinţe
privat, fapt despre care organele abilitate comunică în scris unităţilor la balanţa cărora se află
aceste locuinţe. Proprietarii blocurilor de locuinţe exclud din balanţă apartamentele privatizate
(suprafaţa lor totală şi locativă, valoarea de inventar) în conformitate cu dosarul de inventar şi cu
datele prezentate de organele abilitate. Proprietarii de locuinţe privatizate pot înstrăina aceste
locuinţe conform legislaţiei în vigoare. Ei pot fi recunoscuţi ca persoane care au nevoie să-şi
amelioreze condiţiile de trai, în modul stabilit, la locul de lucru sau de trai după expirarea a cinci
ani la data înstrăinării locuinţei. Noii proprietari de locuinţe nu au dreptul, conform Codului cu
privire la locuinţe, să le transforme în încăperi cu alte destinaţii. Cheltuielile implicate de
examinarea locuinţelor şi determinarea costului lor, de omologarea contractului de vânzare-
cumpărare, transmitere-primire, se acoperă din contul cetăţenilor care cumpără sau primesc cu
titlu gratuit locuinţă în proprietate privată. Plata pentru aceste servicii şi modul ei de efectuare le
stabilesc de către Guvern. 4
Locuinţele de stat şi departamentale se transmit, în limita normelor prezentei legi, în
proprietate privată: invalizilor singuri de gradul I şi II, familiilor care au invalizi de gradul I sau
4
Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale principale, Conf. univ. Dumitri C. Florescu
27
II a căror invaliditate a survenit în urma apărării integrităţii teritoriale, independenţei şi
intereselor statului şi a lichidării consecinţelor avariei de la Cernobîl, militarilor care-şi satisfac
serviciul militar prin contract şi care au satisfăcut serviciul cel puţin 15 ani, participanţilor la
acţiunile de luptă din Afghanistan; familiilor persoanelor care şi-au pierdut viaţa în timpul
acţiunilor de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei Republicii Moldova sau
decedate ca urmare a traumatismelor căpătate în timpul acestor acţiuni, precum şi familiilor
persoanelor care şi-au pierdut viaţa în timpul lichidării consecinţelor avariei de la C.A.E.
Cernobîl sau decedate ca urmare a traumatismelor şi îmbolnăvirilor căpătate în timpul lichidării
acestor consecinţe - cu titlu gratuit; familiilor militarilor, familiilor colaboratorilor organelor
afacerilor interne şi securităţii statului ale Republicii Moldova, familiilor militarilor, familiilor
colaboratorilor organelor afacerilor interne şi securităţii de stat ale fostei U.R.S.S. care şi-au
pierdut viaţa în timpul îndeplinirii serviciului sau au decedat ca urmare a traumatismelor căpătate
în timpul serviciului - cu titlu gratuit; familiilor copiilor orfani, în componenţa cărora nu sînt
membri adulţi - cu titlu gratuit; foştilor proprietari de case proprii, demolate fără recompense- cu
titlu gratuit; cetăţenilor care locuiesc permanent în aceste locuinţe, dacă vechimea totală în
muncă a membrilor familiei în unităţile de respublică din fostele republici unionale şi unităţile de
subordonare unională la data adoptării prezenţei legi este de cel putin de 35 de ani- cu titlu
gratuit, de la 30 la 35 ani- cu plata a 25 procente din costul locuinţei, de la 25 la 30 ani- cu plata
a 50 procente, de pînă la 25 de ani- cu plata întregului ei cost; familiilor cu cinci copii şi mai
mulţi - cu titlu gratuit, cu dreptul de a înstrăina locuinţa privatizată numai în temeiul autorizaţiei
scrise a autorităţii tutelare. Vechimea în muncă necesară pentru privatizarea locuinţelor include
timpul serviciului militar în termen în rîndurile Forţelor Armate, organelor afacerilor interne şi
securităţii de stat ale fostei U.R.S.S. al cetăţenilor chemaţi de pe teritoriul Republicii Moldova,
anii calendaristici ai serviciului militar ai militarilor, care în prezent îşi satisfac serviciul militar,
precum şi ai celor aflaţi în rezervă şi retragere, anii de studii în aspirantură, în instituţiile de
învăţămînt superior şi mediu de specialitate, situate pe teritoriul republicii şi peste hotarele ei,
timpul aflării în locurile de executare a pedepsei al persoanelor supuse neîntemeiat represiunilor
şi ulterior reabilitate, anii invalidităţii pentru invalizii de gradul I şi II de la data stabilirii ei, iar
pentru invalizii din copilărie - de la vîrsta de 18 ani.
Apartamentele din blocurile de locuinţe nefinalizate a căror construcţie a fost finanţată
din bugetul de stat, bugetele locale şi din fondurile întreprinderilor şi organizaţiilor de stat pot fi
privatizate, în modul stabilit de Guvern, prin vînzarea către persoanele fizice şi juridice sau prin
transmiterea, cu titlu gratuit, persoanelor fizice cetăţeni ai Republicii Moldova, înscrise la
îmbunătăţirea condiţiilor de trai la data de 5 august 1999, inclusiv persoanelor devenite
disponibile în legătură cu reorganizarea ori lichidarea întreprinderii sau organizaţiei.
28
Apartamentele achitate în întregime din blocurile cooperativelor de construcţie a locuinţelor şi
din blocurile de locuinţe construite prin atragerea investiţiilor particulare, în conformitate cu
contractul de investire, sînt recunoscute proprietate privată şi proprietarilor lor li se eliberează
titlu de autentificare a dreptului de proprietate. Cetăţenilor înscrişi la îmbunătăţirea condiţiilor de
trai, concomitent cu repartizarea apartamentelor nefinalizate, li se vor elibera titluri de
autentificare a dreptului de proprietate. Mijloacele obţinute de la privatizarea şi vînzarea
locuinţelor de stat se varsă integral la bugetul local şi se utilizează pentru construcţia, renovarea
şi întreţinerea fondului de locuinţe.

Hotărîrea Plenului Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova cu privire la unele

chestiuni despre aplicarea Legii privatizării fondului de locuinţe de către instanţele judecătoreşti,
modificată de Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a RM nr. 38 din 20. 12. 1999,
hotărăşte: că conform Constituţiei RM, Legii privatizării fondului de locuinţe nu se permite de a
refuza cetăţenilor RM privatizarea încăperilor în care ei locuiesc în condiţiile prevăzute de
această lege, dacă s- au adresat cu asemenea cereri. În conformitate cu art. 26 al C. P. C. şi art. 1,
5 al legii privatizării fondului locative litigiile apărute în legătură cu exercitarea şi apărarea
drepturilor cetăţenilor la privatizarea încăperilor în care aceştia locuiesc şi care aparţin fondului
de stat şi celui public, asupra căruia statul şi- a declarant dreptul de proprietate, precum şi în
imobilele ce aparţin întreprinderilor, indiferent de faptul dacă aceste unităţi sunt incluse în listele
de privatizare, sunt în competenţa instanţei de judecată. Plîngerile cetăţenilor împotriva
acţiunilor ilegale ale organelor administraţiei de stat şi persoanelor cu funcţie de răspundere
depuse pînă la soluţionarea chestiunii de admitere sau refuzul privatizării încăperii de locuit, în
special refuzul de a elibera şi primi actele necesare sunt de competenţa instanţei de judecată.
Litigiile ce ţin de privatizarea fondului de locuinţe se examinează de către instanţele de judecată
în ordinea generală a procedurii civile, în special privind: declararea nulităţii contractelor de
privatizare a încăperilor de locuit; declararea nulităţii contractelor de înstrăinare a apartamentelor
privatizate; declararea valabilităţii contractelor de privatizare a apartamentelor în cazul acţiunii
succesorilor; dreptul de proprietate asupra încăperii de locuit privatizate, litigii apărute între
proprietarul apartamentului şi membri ai familiei lui şi alte persoane; evacuarea din locuinţe
privatizate; schimbul apartamentelor privatizate. În aceeaşi ordine se examinează cererile
înaintate din iniţiativa Departamentului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat de pe
lîngă Ministerul Economiei şi Reformelor privind rezilierea contractului de vînzare- cumpărare,
transmitere- primire a încăperilor de locuit în căminele de tip cameră, în cazul în care nu au fost
înregistrate asociaţii ai proprietarilor locuinţelor privatizate.

29
 3.2. Întreţinerea şi reparaţia locuinţelor privatizate

Întreţinerea şi reparaţia locuinţelor privatizate din imobilele privatizate parţial se

efectuează din mijloacele proprietarilor acestora, respectându-se cu stricteţe regulile de
exploatare a locuinţelor, de întreţinere a imobilelor şi a terenurile de pe lângă ele, regulile şi
normele de exploatare a sistemelor inginereşti interioare. Proprietarii de locuinţe privatizate
participă la cheltuielile comune de întreţinere a locurilor de uz comun, a terenurilor de pe lângă
imobil, de reparaţie curentă şi capitală a imobilului, a sistemelor inginereşti interioare. Cota de
cheltuieli se stabileşte în funcţie de suprafaţa locativă ocupată şi de numărul de persoane care
locuiesc pe ea, fapt ce se consemnează în clauzele contractelor de întreţinere şi deservire a
locuinţelor şi a terenurilor aferente blocurilor de locuinţe. În imobilul în care au fost privatizate
cel puţin 60 procente din locuinţe, în termen de 3 luni de la data convocării adunării generale a
proprietarilor de locuinţe, se înfiinţează şi se înregistrează asociaţia de proprietari ai locuinţelor
privatizate cu forma de organizare juridică cooperativă de consum, cu transmiterea către aceasta
în gestiune a bunurilor mobile şi imobile şi cu vărsarea pe contul ei a mijloacelor financiare
obţinute din plata pentru deservirea tehnică a blocului de locuinţe pentru ultimele 2 luni
premergătoare datei transmiterii către asociaţie a acestui bloc, precum şi a compensărilor băneşti
prevăzute de legislaţia în vigoare. Proprietarii de locuinţe privatizate şi unităţile la balanţa cărora
se află locuinţe neprivatizate încheie cu întreprinderile prestatoare de servicii contracte directe
sau deleagă asociaţiei, ai cărei membri sînt, dreptul de încheiere a contractelor de deservire
tehnică a blocului, de închiriere, de asigurare cu apă rece şi caldă, cu energie electrică şi termică,
cu gaze, de prestare a serviciilor de canalizare, de deservire a lifturilor, de salubrizare şi de
conectare la antena de televiziune colectivă. Asociaţiile de proprietari ai locuinţelor privatizate şi
alte asociaţii de proprietari ai locuinţelor încheie contracte de prestare a serviciilor comunale
pentru necesităţile comune ale imobilului (asigurarea cu energie electrică pentru iluminatul
caselor scărilor şi pentru lift, asigurarea cu apă pentru spălarea anexelor de acumulare a
gunoiului, pentru colectarea şi evacuarea deşeurilor menajere, exploatarea sistemului de
combatere a incendiilor), pe care le achită în conformitate cu clauzele contractelor încheiate.
Autorităţile administraţiei publice locale, unităţile la balanţa cărora se află blocuri de locuinţe
vor transmite în gestiunea asociaţiilor de proprietari ai locuinţelor privatizate, la momentul
fondării lor, încăperile libere din blocurile de locuinţe menţionate şi terenurile aferente acestora,
în conformitate cu planurile blocurilor de locuinţe respective. Arendaşii încăperilor din blocul de
locuinţe, transmis în gestiune asociaţiei de proprietari ai locuinţelor privatizate şi altor asociaţii
de proprietari ai locuinţelor, participă la acoperirea cotei de cheltuieli reale pentru întreţinerea şi

30
deservirea elementelor de uz comun din bloc şi terenului aferent, încheind un contract aparte cu
asociaţia.
Trecerea la economia de piaţă a impus unele schimbări în sfera finanţării lucrărilor ce ţin
de deservirea, exploatarea şi reparaţia fondului locativ. Constatăm cu regret că nivelul actual de
exploatare nu corespunde cerinţelor la zi, şi nu permite soluţionarea problemelor legate de
reparaţia şi întreţinerea blocurilor locative. Trecerea la finanţarea lucrărilor de întreţinere a
fondului locative din contul mijloacelor financiare achitate de populaţie, în situaţiaa majorării
continue a tarifelor pentru serviciile comunale, a avut o influenţă negativă asupra stării fondului
locativ. În anul 1995 plăţile pentru serviciile prestate acopereau doar 13 % din cheltuielile de
exploatare, finanţarea bugetară menţionîndu- se la un nivel de 30 %, decontările pentru arendarea
încăperilor nelocuibile şi recuperarea cheltuielilor de exploatare a reţelelor tehnico- edilitare
reprezentau 31 % şi respective 26 %. În rezultatul privatizării în masă a locuinţelor şi lipsei
mijloacelor financiare, începînd cu anul 1997 veniturile obţinute din arendarea încăperilor
nelocuibile şi finanţarea din contul bugetului au fost complet stopate.
Criza financiară s- a agravat în anul 2000, cînd prin Hotărîrea Guvernului RM nr. 55 din
20. 01. 2000 a fost anulat modul de compensare de către furnizorii de resurse energetice a
cheltuielilor pentru deservirea tehnică a reţelelor şi instalaţiilor de apeduct, canalizare,
termoficare şi a celor electrice aflate în interiorul clădirilor de locuit de către gestionarii
clădirilor respective. În această perioadă 40 % din cheltuielile de întreţinere şi exploatare a
fondului locative au rămas neacoperite. În pofida eforturilor depuse de gestionarii fondului
locativ, situaţia a rămas neschimată pînă în prezent, cînd pierderile provenite de la exploatarea
fondului de locuinţe pentru perioada 1997- 2002 constituie 25 milioane lei.
Majoritatea blocurilor locative cu multe etaje, construite în anii 1955- 1975, necesită
reparaţie capitală din cauza uzurii. În ultimii ani din buget, pentru efectuarea reparaţiei capital au
fost allocate de la 2 pînă la 8 % din necesarul de cheltuieli, ce au condus la reducerea drastică a
volumului lucrătorilor de reparaţie capitală. În condiţiile deficitului surselor financiare, la
momentul actual 60 % din reţelele inginereşti interne şi 30 % din acoperişuri necesită reparaţie
capitală urgentă. În prezent, pentru executarea celor mai stringente lucrări de repataţie capital al
fondului locativ municipal sunt necesare surse financiare în mărime de 60 mln. lei. Tărăgănarea
soluţionării problemelor legate de reparaţia capitală a fondului locativ pot conduce la distrugerea
totală a clădirilor, a reţelelor tehnico- edilitare, drept urmare creîndu- se condiţii de tari
nesatisfăcătoare pentru locuitorii municipiului Chişinău.

31
 3.3. Înstrăinarea locuinţelor privatizate

Privatizarea este un proces, efectuat de către organele puterii de stat şi ale administraţiei
de stat, de înstrăinare a bunurilor statului în proprietatea cetăţenilor şi asociaţiilor lor. Reeşind
din această prevedere legală afirm ca o dată privatizată, locuinţa este proprietatea privată a celui
ce a privatizato, ca urmare aceasta persoană sau familie, asociaţie au dreptul de dispoziţie asupra
prezentului bun şi-l pot înstraina după caz în limitele prevăzute de lege. Importanţa reglementării
înstrăinării ulterioare a bunului privatizat are o semnatate majoră, pentru ca anume prin această
modalitate cetăţeanul îşi exercită libertatea dispoziţiei asupra bunului dobîndit.

Proprietarii de locuinţe privatizate pot înstrăina aceste locuinţe conform legislaţiei în

vigoare, faptul ce ne demonstrează că instrainarea bunului/locuinţei este permisă. Pe lîngă o
simplă precizare ca locuinţa privatizată poate fi înstrăinată legiuitorul menţionează ca în urma
înstrăinării obiectului privatizat, vânzătorul poate pretinde ameliorarea condiţiilor de trai în
modul stabilit, la locul de lucru sau de trai după expirarea a cinci ani la data înstrăinării locuinţei.
Ei pot fi recunoscuţi ca persoane care au nevoie să-şi amelioreze condiţiile de trai, în modul
stabilit, la locul de lucru sau de trai după expirarea a cinci ani la data înstrăinării locuinţei.

Înstrăinarea bunului privatizat în principiu ţine doar de dorinţa proprietarilor a bunului

privatizat, o data privatizat proprietarii deţin asupra bunului dreptul de posesie, folosinţă şi
dispoziţie. Modul de înstrainare este asemenea rezultatul voinţei proprietarilor, înstrainarea
bunului privatizat se efectuala prin actele juridice care dupa natura lor sunt translative de
proprietate. Contractele translative sunt acelea ce au scop strămutarea unui drept sau obligaţie
existente de la o persoana – parte a contractului către altă persoană care este cealaltă parte a
contractului. Problema ce priveşte încheierea contractului constituie nu doar una teoretică, ci este
caracterizată prin implicaţii practice. Astfel, este deosebit de important să constătăm correct
faptul, momentul, şi locul închierii contractului, pornind de la idea, că anume cu aceasta este
legat şi dobîndirea de drepturi sau a obligaţiilor asupra bunului transmis. Inexistenţa unui
contract încheiat duce în mod inevitabil la lipsa drepturilor şi obligaţiilor pentru părţi.

De menţionat este faptul că înstrainarea locuinţei privatizate se efectuează de asemenea

cu consimţămîntul în scris al tuturor membrilor majori ai familiei, care locuiesc în apartamentul
şi/sau casei în cauză şi au participat la privatizarea lui. Vânzarea locuinţei după privatizare la
care au participat indirect copii minori poate fi efectuată numai cu consimţămîntul autorităţii
tutelare. Noii proprietari de locuinţe nu au dreptul, conform Codului cu privire la locuinţe, să le
transforme în încăperi cu alte destinaţii. Înstrăinarea ulterioară a apartamentului şi/sau
privatizat în numele copiilor minori poate fi efectuată numai la atingerea de către aceştia a
32
majoratului. Înstrăinarea locuinţelor privatizate se efectuază prin contractele transmisive de
proprietate prevăzute în Codul Civil a Republicii Moldova.

Înregistrarea dreptului de proprietate asupra locuinţelor privatizate se efectuază în

registrul bunurilor imobile se indică datele tuturor participanţilor la privatizarea acestor obiecte
în baza contractului de vînzare-cumpărare (predare-preluare) a locuinţei în proprietate privată şi
documentului ce confirmă componenţa participanţilor la privatizare.

33
 CAPITOLUL IV. ASPECTE PRACTICE

Introducere
În cadrul studierii documentelor şi procedurilor de privatizare sau afirmat cîteva situaţii
similare întîlnite recent în practică. În acest capitol, fiind necesar prezentarea practică a
aspectului privatizării, au selectat anumite caractere ale privatizării. Astfel speţa expusă ulterior
se referă la un caz similar ce este foarte frecvent întălnit în practica judiciară la capitolul
privatizării. Caracterul complex al cauzei este determinat de situaţia formată în legătură cu
specificul acestui mod de dobîndire a dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile. Firesc
este faptul că legislaţia în domeniu reglementează amplu această procedură însă în Codul Civil al
Republicii Moldova privatizarea este determinată ca fiind un mod de încetare a dreptului de
proprietate. În fine aspectul practic al privatizării poate denota atît lacunele legislaţiei cît şi
golurile funcţionalităţii organelor ce participă la privatizarea bunurilor imobile.

Speţă şi rezolvare

La 7 mai 2007, Grigore Sima a depus cerere de chemare în judecată către Consiliului
municipal Chişinău şi Primăria municipiului Chişinău, prin care a solicitat obligarea la scoaterea
din obiectul licitaţiei terenul de pe strada Florilor, nr. 13/ 2, minicipiul Chişinău cu suprafaţa 800
m. p. la preţul liber de 520000 lei.
Conform extrasului din Registru Bunurilor Imobile, terenul vizat cu suprafaţa de 800 m.
p. are statut de teren aferent blocului locative nr. 13/ 2 din strada Florilor municipiu Chişinău şi
aparţine cu drept de proprietate cetăţeanului Grigore Sima.
Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 08 august 2007, s-a decis a obliga la scoaterea
din obiectul licitaţiei terenul menţionat mai sus, deasemenea acordarea despăgubirii
proprietarului în sumă de 8000 lei.
Curtea Supremă de Justiţie prin decizia din 10 ianuarie 2008 a respins recursul declarat
de repreyentantul primăriei mun. Chişinău şi a menţionat hotărîrea primei instanţe, considerînd-o
legală şi întemeiată.

34
 Contract de vînzare- cumpărare, transmitere- primire a terenului în
proprietate privată

Paisprezece mai două mii unu.

Mun. Chişinău

Subsemnaţii: Consiliul municipal Chişinău în persoana reprezentantului Eron Vasile,

acţionînd în baza procurii nr. 12 din 10. 01. 2001 numită în continuare vînzător, şi cetăţeanul
Grigore Sima numit în continuare cumpărătorul, au încheiat prezentul contract cu privire la
următoarele:

1. Vînzătorul a vîndut (a transmis), iar cumpărătorul a cumpărat (a primit) terenul cu o

suprafaţa totală de echivalentă de opt sute metri pătraţi, situată pe str. Florilor 13/2.
2. Vînzătorul a transmis gratuit în proprietatea cumpărătorului, conform art. 17 din Legea
privatizării.
3. Preţul de vînzare al locuinţei este stabilit în sumă de 460000 lei.
4. Cumpărătorul achită diferenţa dintre preţul de vînzare al terenului şi echivalentul valoric
al suprafeţei locative transmise gratuit în sumă de 10000lei.

La încheierea prezentului contract, cumpărătorul a achitat 10 % din preţul de vănzare al

terenului în sumă de cinci sute mii lei.

Restul sumei de patru sute mii lei se achită în rate pe parcursul a 3 ani, în părţi egale,
începînd cu luna care urmează după înregistrarea contractului de vînzare-cumpărare a terenuluii.
Pentru cumpărarea în rate cumpărătorul plăteşte suplimentar procentul bancar minim din suma
neachitată. Pentru asigurarea plăţii în rate cumpărătorul semnează, concomitent cu încheierea
prezentului contract, un angajament privind achitarea acestei sume în părţi egale a cîte 9000 lei
pe lună şi îl remite vînzătorului. Cumpărătorul poate achita datoria pentru locuinţă înainte de
termen pe două luni şi mai mult sau pe deplin.

5. Datoriile de plată se încasează în mod incontestabil în baza formulei executorii a

organelor care exercită funcţii de notariat.

În cazul în care costul terenului nu a fost achitat în termen, cumpărătorul este obligat,
conform Codului civil, să plătească pentru termenul expirat penalitate lunară şi anuală din suma
neachitată.

35
 6. Cumpărătorul obţine dreptul de proprietate (posesiune, folosinţă, beneficiere) asupra
terenului în momentul înregistrării contractul la biroul notarial şi la biroul teritorial de
inventariere tehnică.
7. Dacă cumpărătorul decedează, drepturile şi obligaţiile prevăzute de prezentul contract
trec moştenitorilor lui pe principii generale.
8. Cumpărătorul suportă cheltuielile de omologare a contractului.
9. Prezentul contract este întocmit în patru exemplare. Unul rămîne în gestiunea biroului
notarial, unul se remite biroului teritorial de inventariere tehnică pentru a fi înregistrat,
două se eliberează vînzătorului şi cumpărătorului.

Am luat cunoştinţă de regulile de folosire, de întreţinere a imobilului şi a terenului de pe

lîngă el, pe care mă oblig să le respecte.

Vînzătorul Cumpărătorul

Părţile au semnat contractul în prezenţa mea. Părţile au fost identificate. Capacitatea de

acţiune, viza de reşedinţă în locuinţa care se privatizează şi cetăţenia Eron Vasile, precum şi
împuternicirile reprezentantului sînt verificate.

Prezentul contract urmează să fie înregistrat în autorităţile administraţiei publice locale în

temeiul Codului civil într-un termen de 3 luni.

Înregistrat cu nr.67

S-a încasat taxa de stat

Notar Pleşcă Grigore

36
 Judecătoria sectorului Rîşcani

Reclamant:Grigore Sima

Str.Florilor 13/2

Pîrît: Consiliu municipal Chişinău,

Primăria mun. Chişinău,

Ministerul Apărării, Guvernul RM

CERERE

de chemare în judecată

Eu, reclamanatul Grigore Sima, sunt proprietar a lotului de teren cu nr. cadastral 123456789012
şi suprafaţa de 800 m.p. amplasat pe strada Florilor 13/3. Faptul dat se confirmă de contractual
de vânzare-cumpărare (predare-primire) realizat în urma privatizării a acestui bun imobil, nr.
154/152/22227, înregistrat la OCT.

Ulterior am cunoscut din ziarul ”Timpul” ca terenul care îmi aparţine mie cu titlu de proprietate
este obiect al concursului de licitaţie organizat de către primăria mun. Chişinău.

În temeiul celor expuse, şi în conformitate cu prevederile art.art.11 lit.b), 374 alin.(1), 376
alin.(2) Cod civil, art.art.166,241 Cod de procedură civilă,

SOLICIT:

Să fie obliga pîrîtul la scoaterea din obiectul licitaţie terenul menţionat mai sus, care îmi aparţine
mie cu titlu de proprietate.

Să fie încasate în folosul meu de la pârâtul 4200 cheltuielile de judecată ce ţin de acordarea
asistenţei juridice şi deplata taxei de stat, în total 8900 lei.

Data: 07.05.2007

Semnătura:

37
 Concluzie

Privatizarea conform legii, este un proces efectuat de către organele puterii de stat şi ale
administraţiei de stat, de înstrăinare a bunurilor statului în proprietatea cetăţenilor şi asociaţiilor
lor (societăţi pe acţiuni şi economice, întreprinderi colective, cooperatiste, particulare şi alte
tipuri de întreprinderi bazate pe proprietatea private a cetăţenilor Republicii Moldova).
Privatizarea reprezintă nu doar schimbarea formei juridice a întreprinderilor publice în private,
dar scopul ei este iniţierea unei restructurări a întreprinderilor şi o raţionalizare a economiei. În
viziunea economică, procesul de privatizare trebuie să-şi propună ca scop îmbunătăţirea alocării
bunurilor existente, protejîndu- le, totodată, valoarea. Este importantă garantarea drepturilor de
proprietate concomitent cu deplina recunoaştere a tuturor formelor de proprietate pentru sporirea
eficienţei alocării resurselor în general.

Ca urmare a privatizarii bunurilor statului, acesta işi pierde drepturile de posesie,

folosire şi de dispunere de bunuri, iar achizitorii isi asuma toate obligaţiile, ce derivă din
transmiterea dreptului de proprietate.
În concluzie pot spune că privatizarea în Republica Moldova este o acţiune social-
poitică de mare importanţă. Scopul acestei acţiuni este dezmembrarea proprietăţii statale (de
stat), deschizînd calea proprietăţii private şi antrepronoriatului. Sensul principal al privatizării
rezidă în sporirea pe baza ei a eficienţii utilizării resurselor şi potenţialului de producţie,
atragerea investiţiilor, modernizarea, crearea noilor locuri de muncă şi ca urmare a acestora
completarea bugetului cu mijloace băneşti. Ea a parcurs o cale foarte lungă încă de pe timpurile
sovietice cînd a început privatizarea în masă.

38
 BIBLIOGRAFIE

Acte normative

1. Constituţia Republicii Moldova din 29. 07. 1994;

2. Codul Civil al Republicii Moldova nr. 1007- XV din 06. 06. 2002;
3. Codul de Procedură Civilă al Republicii Moldova nr. 225- XV din 30. 05. 2003;
4. Codul Funciar nr.828-XII din 25 decembrie 1991;
5. Codul Funciar al RSSM din 22 decembrie 1970;
6. Legea privind privatizarea nr. 627- XII din 04. 07. 1991;
7. Legea cu privire la privatizarea fondului locativ nr. 1324- XII din 10. 03. 1993;
8. Lege privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor nr. 11. 05. 2000;
9. Lege nr. 121- XVI din 04. 05. 2007 cu privire la administrarea şi deetatizarea proprietăţii
publice;
10. Legea cu privire la proprietatea publică a unităţilor administrativ- teritoriale nr. 523 din
16. 07. 1999;
11. Legea cadastrului bunurilor imobile nr.1543 din 25.02.1998.
12. Legea nr.173-XIV din 22 octombrie 1998 pentru modificarea şi completarea Codului
funciar;
13. Legea privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului nr. 1308 din
25 iulie 1997;
14. Legea cu privire la Programul de privatizare pentru anii 1997-1998, nr. 1217 din 25 iunie
1997;
15. Hotărîrea Guvernului nr. 919 din 30. 07. 2008 cu privire la organizarea şi desfăşurarea
concursurilor comerciale şi investiţionale de privatizare a proprietăţii publice.
16. Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului cu privire la vânzarea-
cumpărarea terenurilor aferente nr.982/1999;
17. Regulamentul cu privire la modul de transmitere în proprietate privată a loturilor de
pământ de pe lângă casă în localităţile urbane, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.
94/1998;
18. Hotărîrea Plenui Judecătoriei Supreme a RM cu privire la unele chestiuni despre
aplicarea Legii privatizării fondului locative de către instanţele judecătoreşti nr. 3 din 30.
01. 1996;
19. Hotărîrea guvernului nr.922 din 4 septembrie 2001 ” Regulamentul Departamentului
Privatizării”.

39
 Manuale şi monografii

1. Schiţă de curs “Drept funciar” conf. univ. dr. Ilie Teacă;

2. ”Drept Imobiliar” Suport de Curs, Climova Alla, Teacă Ilie Chişinău 2011;
3. Dreptul de proprietate şi alte drepturi reale principale, Conf. univ. Dumitri C. Florescu;
4. Baieş S., Roşca N., Drept Civil. Drepturi reale principale. Chişinău,2005;
5. Climov A.,Grucu-Stăvilă I., Teacă I. Constituirea proprietăţii private asupra terenurilor,
crearea şi functionarea pieţei funciare în RM// Chişinău ”Dinamo”,2001.
6. Îndrumar practic privind vânzarea-cumpărarea,schimbul,donarea,arendarea şi moştenirea
terenurilor agricole private. Chişinău: Agroinform,2000.

Pagini web de specialitate

1. www.justice.md
2. www.gov.md
3. www.cadastre.md
4. www.lex.md
5. www.infoteze.com/stiinte-juridice
6. www.csj.md
7. http://revistadrept.com

40