REALIZAREA DREPTULUI

REALIZAREA DREPTULUI

Cuprins
1. Concept
2. Forme ale realizării dreptului
3. Fazele procesului de realizare a dreptului
4. Bibliografie
1. CONCEPT

 Conform profesorului N. Popa, realizarea dreptului este

procesul transpunerii în viață a conținutului normei
juridice, în cadrul căruia oamenii, ca subiecte de drept,
respectă și execută dispoziții normative, iar organele de
stat aplică dreptul în temeiul competențelor ce le revin.
 În cazul încălcării normelor de drept, autorităţile
acţionează în vederea restabilirii acestora, realizând,
astfel, dreptul.
 In procesul de realizare a dreptului se intersectează două
planuri:
 a) planul realităţii concrete.
 b) planul conduitei şi al comportamentului prescris de
legiutor.

 Realizarea dreptului urmăreşte apropierea celor două

planuri, asigurând concordanţa dintre realitatea concretă
şi conduita cuprinsă în norma de drept.
 Un rolul extrem de important şi esenţial îl vizează în
realizarea dreptului condiţiile economice, politice,
ideologice şi spirituale. Toate studiile de sociologie
juridică şi de criminologie evidenţiază dependenţa
realizări dreptului de condiţiile generale economico-
sociale, politice şi culturale.
 În primul rând instabilitatea economică conduce direct la
instabilitate legislativă, la elaborarea pripită a unor acte
normative care uneori la scurtă vreme de la intrarea lor
în vigoare, se dovedesc nepotrivite pentru realităţiile
concrete.

 În al doilea rând instabilitatea politică exprimă prin

repetate remanieri guvernamentale şi opinii divergente
între partidele politice aflate la guvernare care pot
conduce la instabilitate legislativă şi incoerenţă în
realizarea dreptului.
2. FORME DE REALIZARE A
DREPTULUI:

 Realizarea dreptului îmbracă două mari forme:

 1) realizarea dreptului prin respectarea şi executarea
dispoziţiilor legale de către cetăţeni.
 2) realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de
către organele de stat şi alte organisme sociale.
 Cele două forme sunt două condiţii minime, necesare şi
suficiente, pentru o bună funcţionare a unui sistem legal:
cetăţenii să se supună normelor de drept, iar funcţionarii
să considere aceste reguli ca standarde oficiale de
comportament, aplicându-le întocmai.
2.1. REALIZAREA DREPTULUI PRIN
RESPECTAREA ȘI EXECUTAREA
DISPOZIȚIILOR LEGALE DE CĂTRE
CETĂŢENI.
 - implică îndeplinirea comandamentelor cuprinse în normele juridice,
prin conformarea faţă de dispoziţiile normative (fie că este vorba de
dispoziţii cu caracter imperativ sau permisiv).
 - conformarea faţă de conduita fixată prin normele de drept este
rezultatul direct al acţiunii mai multor factori, cum ar fi: ridicarea
gradului vieţii materiale şi spirituale a oamenilor, sporirea nivelului de
cunoştinţe şi perfecţionarea instrucţiei şcolare.
 - ca volum şi intensitate, această formă de realizare a dreptului este mult
mai bogată decât cea a aplicarii dreptului.
 - respectând și executând normele dreptului, cetățenii își valorifică
drepturile subiective cu luarea în considerație și a obligațiilor ce le
incumbă (revin, ce se impun).
 - Legea este acceptată de destinatarii săi, corespunde aşteptărilor sociale.
2.2. REALIZAREA DREPTULUI PRIN APLICAREA
NORMELOR JURIDICE DE CĂTRE ORGANELE DE
STAT ȘI ALTE ORGANISME SOCIALE.
 Aplicarea dreptului constă în elaborarea și realizarea
unui sistem de acțiuni statale, în vederea transpunerii în
practică a dispozițiilor și a sancțiunilor normelor de
drept.
 Aplicarea dreptului se concretizează în actul de
aplicare. Acte de aplicare a dreptului nu pot elabora
decât organele statului, cetăţenii realizând dreptul prin
executarea şi respectarea normelor juridice.
3. FAZELE PROCESULUI DE REALIZARE DREPTULUI

A. Stabilirea stării de fapt – implică un demers riguros pentru cunoașterea

circumstanțelor cauzei respective. Aceste ipoteze sunt verificate în lumina
unei ipoteze a normei juridice, fiind reținute împrejurările relevante în cauza
dedusă în fața unui organ de stat care trebuie să dea soluția. Organul de
aplicare va consulta documente oficiale, va asculta martori, va proceda la
reconstituiri, va utiliza rezultate ale unor cercetări ştiinţifice, etc.
B. Alegerea normei de drept - determină încadrarea stării de fapt în ipoteză.
Organele de aplicare procedează la selecţionarea normei juridice, în vederea
calificării juridice exacte a stării de fapt stabilite. Corecta încadrare juridică
a acestei stării, de fapt conferă actului de aplicare trăsături de legalitate.
C. Interpretarea normelor juridice – cuprinde o serie de operațiuni prin care
se stabilește sensul normei, în vederea aplicării acesteia la cazul concret.
D. Elaborarea și emiterea actului de aplicare – reprezintă ultima fază a
procesului de aplicare a dreptului. Este rezultatul unui demers rațional și al
unei manifestări de voință a organului de stat, în baza legii și în vederea
aplicării la un caz concret. Actele de aplicare cunosc o mare varietate:
comunicari, instiintari etc.
4. BIBLIOGRAFIE
 Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, editura
C.H.Beck, București, 2016.
 I.Vida, I. Vida, Teoria generală a dreptului, Universul
Juridic, București, 2016.
 Lector univ. dr. Ioan Mircea Zărie Teoria generală
dreptului.
 Berlingher Daniel, Andrei Sida Teoria generală a
dreptului.
 Cezar Tita, Costica Voicu, Anton Rascanu, Iuliana Savu,
Mariana Ciocoiu, Teoria Generala a dreptului.