ACADEMIA DE ADMINISTRARE PUBLICĂ

Departamentul Organizarea Instruirii

Catedra Ştiinţe Juridice

TEST de examinare
la disciplina
DIMENSIUNEA JURIDICĂ A PARLAMENTARISMULUI
CONTEMPORAN

VARIANTA № 4

I. Destinaţia socială şi tipurile alegerilor

I.1 Formulaţi definiţia alegerilor. Explicaţi prin ce se deosebesc alegerile de alte

modalităţi de formare a unor organe de stat ori numire în funcţii a unor persoane cu
atribuţii publice.

Alegerile reprezintă procedura de formare a unui organ de stat sau învestirea

unei persoane cu atribuţii publice care este realizată prin intermediul votului
acordat de persoane autorizate în condiţiile în care pentru obţinerea mandatului
respectiv sunt propuse două sau mai multe candidaturi.

În organizații, întreprinderi instituții comerciale sau necomerciale, organe de

stat numirea în funcție a unui organ colegial poate fi realizată prin votul exprimat
de persoane competente. De aici rezultă că, asemenea relații nu formează de fapt
obiectul de reglementare a dreptului electoral deoarece persoanele care votează în
aceste cazuri au statut de membru a unui colectiv (de exemplu, consilierii
consiliului raional - la alegerea președintelui raionului) dar, nu calitatea de alegător
conform art. 38 din Constituția Republicii Moldova. Această reprezintă o deosebire
între alegerile și numirea în funcție unei persoane cu atribuții publice.

I.2 Prezentaţi tipurile de alegeri cunoscute în practica constituţională

Se cunosc următoarele tipuri de alegeri:

I. Alegerile ordinare se fixează şi se desfăşoară în legătură cu expirarea

mandatului organului sau al persoanei elective. Alegerile extraordinare (înainte
de termen) se organizează în legătură cu încetarea înainte de termen a
împuternicirilor organului (persoanei cu atribuţii publice) electiv. Pentru alegerile
extraordinare este caracteristică posibilitatea fixării unor termene mai reduse
pentru desfăşurarea operaţiunilor electorale în raport cu alegerile ordinare.

II. Alegerile de bază se desfăşoară pentru desemnarea tuturor deputaţilor în

organul reprezentativ. Alegerile suplimentare se desfăşoară în vederea repartizării
unor mandate parlamentare în urma exprirării înainte de termen a acestora.

III. Alegerile pot fi generale şi parţiale. Generale sunt alegerile în cadrul

cărora are loc desemnarea concomitentă a tuturor parlamentarilor. În acest sens,
Codul electoral al Republicii Moldova dispune că “generale se numesc orice tip de
alegeri care au loc într-o singură zi, de duminică sau în oricare altă zi indicată în
actul de stabilire a alegerilor, pe întreg teritoriul ţării”.
Alegerile parţiale, mai numite şi de rotaţie, se desfăşoară în cazul în care
organul reprezentativ presupune rotaţia membrilor săi, care include alegerea unui
anumit număr de deputaţi (senatori) la diferite intervale de timp. Alegerile parţiale
se practică în SUA, unde componenţa Senatului se reînoieşte cu o treime o dată la
doi ani, în condiţia în care mandatul de senator este de 6 ani, precum şi în regiunile
Vologda, Sverdlovsc, Volgograd din Rusia, unde jumătate dintre deputaţii
Dumelor regionale cu mandat de 4 ani se reînnoiesc o dată la doi ani.

IV. Alegerile primare se fixează în legătură cu expirarea mandatului

organului reprezentativ ori în cazul încetării înainte de termen a acestuia. Alegerile
repetate au loc în cazul în care alegerile au fost declarate nevalabile sau nule.
Trebuie să menţionăm că alegerile repetate nu pot fi identificate cu votarea
repetată. În această ordine de idei, Codul electoral al Republicii Moldova face
distincţie între “votarea repetată” (art. 93) şi “alegerile noi” (art. 94).

V. Alegerile mai pot fi clasificate în directe şi indirecte. Alegerile directe se

caracterizeaza prin aceea că cetăţenii îşi exprimă opţiunile electorale nemijlocit,
fără intermediari. Prin alegeri directe se aleg camerele inferioare, uneori şi
superioare, ale parlamentelor bicamerale, parlamentele unicamerale, şefii de stat în
regimurile prezidenţiale şi semiprezidenţiale. Pentru alegerile indirecte este
caracteristică alegerea organelor reprezentative nu de către alegători, dar de
persoane împuternicite de alegătorii primari (electori, deputaţi). Prin alegeri
indirecte se aleg camerele superioare ale parlamentelor bicamerale, uneori şefii de
stat, guvernele, judecătorii etc. Alegerile indirecte pot cuprinde două, trei şi mai
multe etape.

VI. Alegerile pot fi naţionale şi regionale (locale). Alegerile naţionale se

desfăşoară cu prilejul desemnării reprezentanţilor electivi în autorităţile publice
centrale, iar alegerile locale se organizează în scopul formării organelor
reprezentative în unităţile administrativ-teritoriale ale statului.
I.3 Descrieţi trăsăturile specifice alegerilor în calitatea acestora de instrument de
formare a organelor puterii publice în republica Moldova

Ca instrument de formare a organelor puterii publice, alegerile se caracterizează

prin următoarele trăsături specifice:
1. Alegerile legitimează puterea publică. Prin intermediul alegerilor poporul îşi
selectează reprezentanţii săi cei mai buni, iar mandatul încredinţat le transmite
împuterniciri de realizare a suveranităţii. Or, „nu există guvernanţi legitimi,
înzestraţi cu puterea de a comanda, decât cei proveniţi din alegeri libere şi
democratice”. Având în vedere faptul că, alegerile sunt nu doar numai ceea ce dă
viaţă ansamblului instituţional: preşedinţia, Parlamentul, consiliile locale dar au o
semnificaţie mai largă: alegerile reprezintă principala formă de participare politică
a cetăţenilor la guvernare.

2. Alegerile constituie barometrul vieţii politice. În procesul de organizare şi

desfăşurare a alegerilor se confruntă interesele diferitelor viziuni şi programe de
guvernare ai căror exponenţi sunt partidele şi organizaţiile social-politice.
Rezultatele alegerilor reprezintă de fapt, măsura de influenţă a acestor forţe politice
şi aspiraţiile alegătorilor.

3. Alegerile sunt un instrument de selectare a guvernanţilor. Datorită alegerilor se

creează pentru cetăţeni posibilitatea de a transmite dreptul la guvernare persoanelor
capabile şi demne să guverneze un stat de drept.

4. Alegerile reprezintă mijlocul prin care are loc autoconfirmarea politică a

cetăţenilor, autoorganizarea politică a societăţii civile, certificănd dreptul
cetăţenilor de a fi subiecţi activi ai procesului de guvernare.

II. Noţiunea şi caracteristicile mandatului parlamentar

II. 1 Notaţi trăsăturile fundamentale atribuite mandatului parlamentar şi lămuriţi

esenţa acestora.

Literatura de specialitate într-o opinie, identifică următoarele trăsături

caracteristice atribuite mandatului parlamentar: generalitatea, independența,
irevocabilitatea, protecția constituțională.

A. Caracterul general. Parlamentul, fiind autoritatea care reprezintă

poporul ca un întreg şi fiecare parte a acestui întreg, fiecare element constitutiv
deţine calitatea de reprezentant cu mandat general. Aici se evidențiază faptul că,
nu modalitatea de obţinere a mandatului (scrutin uninominal sau de listă) adică
reprezentarea proporţională fie pe circumscripţii electorale sau naţională,
determină caracterul general al „mandatului parlamentar”, ci „statutul juridic” pe
care îl invocă, el fiind egal pentru fiecare deţinător în parte, de aici şi egalitatea
votului dintre demnitarii parlamentari.

B. Independența. Independenţa parlamentarului înseamnă faptul că partidul

de care aparţine nu-i poate impune, sub aspect juridic, nici cum să-şi exercite
dreptul la cuvânt şi nici cum să voteze, după cum nici cetăţenii circumscripţiei
electorale în care a fost ales nu-i pot impune respectarea angajamentelor luate ori
pledarea pentru o anumită cauză sau alta care ar prezenta interes pentru ei, aceasta
având semnificaţia unui mandat imperativ, care aşa cum am arătat deja este
interzis prin Constituţie.

Această trăsătură asigură „libertatea juridică şi politică de exercitare a

mandatului parlamentar în conformitate cu interesul naţiunii şi conştiinţa
parlamentarului”.

C. Irevocabilitatea. În condiţiile în care alin.(l) art.l din Constituţie

stabileşte că „suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care
o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele stabilite de
Constituţie”, iar art. 60 alin.(l) din Constituţie arată că „Parlamentul este organul
reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova...”, stabilirea procedurii de
revocare a „mandatului parlamentar” ar veni în directă contradicţie cu aceste
prevederi, potrivit cărora „Democraţia în Republica Moldova se exercită în
condiţiile pluralismului politic, care este incompatibil cu dictatura şi cu
totalitarismul”.

Irevocabilitatea mandatului parlamentar este „o protecţie a independenţei

parlamentarului în exercitarea mandatului, sau irevocabilitatea este o noţiune strîns
legată de teoria mandatului reprezentativ, potrivit căreia parlamentarul este un
reprezentant al poporului şi nu numai al celor care l-au ales”31. Cu alte cuvinte,
raporturile dintre alegători şi ales „nu sunt un contract, ele fiind lipsite de
consecinţe juridice specifice unor asemenea relaţii

D. Protecţia constituţională a mandatului parlamentar.Conform unor

doctrinari francezi, „Sistemul protecţiei funcţionale şi personale este instituit nu în
interesul parlamentarului, ci în interesul mandatului, ceea ce înseamnă că
imunităţile nu pot fi văzute ca privilegii ale unor persoane în virtutea deţinerii unor
înalte funcţii de stat. Scopul principal este protejarea mandatului de reprezentare a
poporului, crearea unor condiţii reale de independenţă în exercitarea lui şi, în
ultimă instanţă, de exercitare a suveranităţii naţionale. Din aceste considerente,
imunităţile posedă un caracter obiectiv.

La rândul său V.Popa, în cadrul protecţiei mandatului parlamentar, include:

„incompatibilităţile; imunitatea; îndemnizaţiile ( a) plăţi fixe; b) plăţi variabile,
legate de participarea la şedinţe) şi transparenţa financiară
II. 2 Cum este interpretată în literatura de specialitate noţiunea „independenţa
mandatului parlamentar"?

,,Independența mandatului parlamentar este o consecință a democrației

reprezentative fundamentată de ideea suveranității naționale”.
Constituția Republicii Moldova prevede art.68 alin. (2) că: orice mandat
imperativ este nul”. Din acest text constituțional susținem ideea lui I. Deleanu prin
care acesta relevă că,,parlamentarii se manifestă în exercițiul mandatului său fără a
fi legat juridic de angajamentele sale față de corpul electoral sau de manifestările de
voință ale acestuia, pe durata mandatului”.
Autorii consideră că independența mandatului parlamentar constituie ,,o
consecință a teoriei reprezentativității ori sensul că nu este posibil să i se supună
parlamentarului o atribuie determinat” și că trebuie privită ,, atât în raport cu cei
care l-au ales cât și față de partidul pe listele căruia a candidat”.
Astfel, putem afirma că doctrina constituțională prohibitează imperativitatea
mandatului parlamentar. Și prin această dispoziție Constituția îi garantează
parlamentarului independența față de corpul electoral și de structurile care l-au
înaintat în această funcție.

II. 3 Descrieţi consecinţele care însoţesc mandatul imperativ.

Se evidențiază următoarele consecințe care însoșesc mandatul impreativ:

- deputații nu-și exprimă propria voință ci voința corpului electoral din
circumscripția electorală în care a fost ales;

- conduita lui în adunarea reprezentativă nu poate fi alta decât cea prescrisă expres
de către mandatanți;
- mandatarii sunt obligați ca periodic să prezinte dări de seamă privitor la modul în
care își exercită atribuțiile și cum își îndeplinește mandatul;

- mandatul acesta poate fi revocat în sensul că fie alegătorii care l-au ales îi pot
revoca mandatul , fie poporul pe calea unui referendum poate modifica sau anula
orice decizie a adunării reprezentative dacă aceasta nu corespunde voinței sale;

Într-o altă opinie mandatul imperativ posedă următoarele trăsături:

- alegătorii ar trebui să dicteze soluții pe care parlamentarii să le voteze, iar în
cazul în care nu le-ar da aceste directive, parlamentarii ar trebui să țină cont doar
de interesele particulare numai ale celor care i-au ales;

- în cazul neexecutării sau al exercitării defectuoase a obligațiilor mandatului

parlamentarii pot fi revocați sau atrași la răspundere patrimonială;
-alegătorii ca și mandanții ar trebui să suporte toate cheltuielile cu îndemnizațiile
și alte avantaje ale parlamentarilor mandatați;

- în cazul în care mandatul imperativ ar fi în favoarea partidului ce a susținut

candidatura parlamentarului acesta ar putea avea aceleași drepturi asupra
parlamentarului.

______ ________________2021 Examinator I. GUCEAC

Realizat de către Olesea Berjan

evaluat prin nota 7