Organizarea statală a puterii

1. Noțiunea și esența statului.

Stat= mecanisc destinat să soluționeze litigiile unei societăți.
Stat=grupare de indivizi reuniâi printr-o legătură națională pe un teritoriu determinant și fiind guvernați
de o putere superioară voințelor individuale.
Statul este o comunictate națională determinate prin trecutul său anumită unitate prin care se realizează
comunitatea de viață a unui popor. Statul este o societate omenească organizată, deoarece în el se
realizează comunitatea de viaţă a unui popor într-un spaţiu geografic sau, altfel spus, în limitele unui
anumit teritoriu. Statul are patru elemente importante care il determina: poporul (naţiunea); teritoriul;
guvernul; suveranitatea.
2. Actele Parlamentului
Parlamentul adoptă legi constituționale,legi organice și legi ordinare.
Legile organice se adoptă cu votul majorității deputaților aleși după cel puțin două lecturi.
Prin lege organică se reglementează:
a) sistemul electoral;
b) organizarea şi desfășurarea referendumului;
c) organizarea şi funcționarea Parlamentului;
d) organizarea şi funcționarea Guvernului;
e) organizarea şi funcționarea Curții Constituționale, a Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor
judecătorești, a contenciosului administrativ;
f) organizarea administrației locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală;
g) organizarea şi funcționarea partidelor politice;
h) modul de stabilire a zonei economice exclusive;
i) regimul juridic general al proprietății şi al moștenirii;
j) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele şi protecția socială;
k) organizarea generală a învățământului;
l) regimul general al cultelor religioase;
m) regimul stării de urgenta, de asediu şi de război;
n) infracțiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;
o) acordarea amnistiei şi grațierii;
p) celelalte domenii pentru care, în Constituție, se prevede adoptarea de legi organice;
r) alte domenii pentru care Parlamentul consideră necesară adoptarea de legi organice.
Legile ordinare și hotărîrile se adoptă cu votul majorității deputaților prezenți.
Prin legile ordinare parlamentarii intervin în orice domeniu al relațiilor sociale, cu excepția celor rezervate
legilor constituționale şi legilor organice.
Proiectele de lege prezentate de Guvern, precum și propunerile legislative ale deputaților acceptate de
acesta sînt examinate de Parlament în modul și după prioritățile stabilite de Guvern, inclusive în
procedură de urgență. Alte propuneri legislative se examinează în modul stabilit.

Legile constituționale sânt cele de revizuire a Constituției.

3. Noțiunea de Guvern și locul lui în sistemul autorităților publice din RM

Guvern= totalitatea organelor care formează puterea executive, adică șeful statului împreună cu
consiliul de miniștri.
Guvernul RM asigură conform Constituției realizarea politicii interne și externe a statului și
exercită conducerea generală a administrației publice, este responsabil în fața Parlamentului. Guvernul are
rolul de a asigura funcționarea echilibrată și dezvoltarea sistemului national, economic și social.Se
organizează și funcționează în conformitate cu prevederile constituționale, care au la baza Programul de
guvernare acceptat de Parlament. În activitatea sa Guvernul:
-Se călăuzeşte de Constituţie, de legile şi hotărîrile Parlamentului, de decretele Preşedintelui Republicii;
-Porneşte de la principiile democraţiei, legalităţii şi utilităţii sociale;
-Asigură colegialitatea şi raspunderea personal a membrilor Guvernului în procesul elaborării,
adoptării şi executării hotărîrilor;
-Asigură exercitarea principiilor ştiinţifice de administrare, îine seama de experienţa mondială în sfera
constrcţiei de stat şi o aplică.

4.Legitimitatea puterii publice ca condiție politică de existență a statului.

Orice societate umană contemporană constituindu-se în respectivul stat acordă o deosebită

atenţie puterii de stat în complexitatea sa, inclusiv prin prisma legitimităţii.
Puterea de stat nu poate fi menţinută decât în măsura în care structurile de putere sunt
legitime, iar deciziile politice, inclusiv legile, exprimă voinţa generală şi nu sunt folosite
împotriva unei părţi a populaţiei. Iar legitimitatea unei puteri statale poate fi privită dintr-o dublă
perspectivă: ca act al desemnării structurilor de putere (cucerirea sau actul de întemeiere a
puterii); concordanţa dintre conţinutul deciziilor politice şi aşteptările celor guvernaţi.
Anume legitimitatea puterii de stat identifică un impuls interacţional de echilibru şi
colaborare a ramurilor puterii în stat în condiţiile unui regim politic contemporan democratic.
Domnia legii are la bază legitimitatea însăşi a Constituţiei, iar aceste precondiţii de calitate pot fi
realizate numai în condiţiile aplicării şi respectării principiului legitimităţii puterii de stat şi a
organelor etatice antrenate direct în procesul complex de instaurare, menţinere şi exercitare a
puterii de stat.

5.Noțiunea,esența și tipurile de regimuri politice.

Regimul politic este un subansamblu al sistemului politic. El reprezintă conceptual fundamental al
tipologiei clasice a tipurilor de organizare și de exercitare a puterii politice. Regimul politic reprezintă
modul concret de organizare și funcționare a sistemului politic, de constituire a organelor de conducere în
raport cu cetățenii.

În esență, regimul politic reprezintă raportul politic de dominare a societății, exprimă multitudinea de
forme în care acesta se manifestă, reunește ansamblul relațiilor dintre formele sociale de conștientizare,
organizare și promovare a scopurilor ei.

Tipurile de regimuri politice:

-liberale:ce corespund societății occidentale;democratice;
-totalitare :cărora le sunt propriin monopolul unui singur partid,ideologia de stat unică, intangibilă și
monopolul statului asupra întregii activități economice, sociale, educaționale și de cultură, totul este
judecat după criterii ideologice și politice;
-autoritare:specifice noilor națiuni pe cale bde a-și define structurile politice.

6.Investirea (formarea) Guvernului RM

Ordinea de formare sau procedura de investire a Guvernului este fixate în art.98 din Constituția RM.
Investirea.După consultarea fracţiunilor parlamentare, Preşedintele Republicii Moldova
desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru. Candidatul pentru funcţia de Prim-ministru va
cere, în termen de 15 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului de
activitate şi a întregii liste a Guvernului. Programul de activitate şi lista Guvernului se dezbat în şedinţa
Parlamentului. Acesta acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor aleşi. În baza votului
de încredere acordat de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova numeşte Guvernul. Guvernul îşi
exercită atribuţiile din ziua depunerii jurămîntului de către membrii lui în faţa Preşedintelui Republicii
Moldova. În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a funcţiei, Preşedintele Republicii Moldova
revocă şi numeşte, la propunerea Prim-ministrului, pe unii membri ai Guvernului.

Încetarea mandatului: Guvernul îşi exercită mandatul pînă la data validării alegerilor pentru un nou
Parlament. Guvernul, în cazul exprimării votului de neîncredere de către Parlament, al demisiei Prim-
ministrului, îndeplineşte numai funcţiile de administrare a treburilor publice, pînă la depunerea
jurămîntului de către membrii noului Guvern.

7. Actele Guvernului RM

Guvernul adoptă hotărîri, ordonanţe şi dispoziţii.

-Hotărîrile se adoptă pentru organizarea executării legilor.
-Ordonanţele se emit în condiţiile articolului 1062.
Hotărîrile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de Prim-ministru, se contrasemnează de
miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărîrii sau ordonanţei.
- Dispoziţiile se emit de Prim-ministru pentru organizarea activităţii interne a Guvernului.

8. Caracteristicile statului unitar.

Statul unitar se caraterizează prin existența unui singur stat, unui singur Palament, Guvern,
Constituție, adică a unor singure organe și instituții centrale de stat.
Principalele caracteristici ale statului unitar sunt: este format dintr-un ansamblu unic de organisme
constituţionale prin care se exercită puterea politică la nivel central şi local; populaţia are o singură
cetăţenie.

Deşi statul este unitar, teritoriul său poate fi organizat în unităţi administrativ teritoriale. Aceasta
înseamnă că statul unitar are o singură constituţie şi o legislaţie uniformă, o singură organizare
administrativ-teritorială, un singur parlament, un singur şef al statului şi un guvern unic, un singur
sistem de organizare judecătorească a căror competenţă se extinde pe întregul teritoriu al statului fără
nici o excepţie.

9. Organizarea activității Parlamentului RM.

Parlamentul se intruneste in doua sesiuni ordinare pe an. Sesiunea de primavara incepe in luna
februarie si nu poate depasi sfirsitul lunii iulie. Sesiunea de toamna incepe in luna septembrie si nu poate
depasi sfirsitul lunii decembrie.

  Parlamentul isi desfasoara activitatea sub forma de sedinte in plen si de sedinte ale comisiilor
permanente. Sedintele Parlamentului se desfasoara, de regula, in conformitate cu ordinea de zi, care se
intocmeste in conditiile art.13 alin.(1) lit.f). Proiectul ordinii de zi se aproba pentru o perioada de 2
saptamini. Chestiunile care se propun pentru a fi inscrise in proiectul ordinii de zi se transmit Biroului
permanent cu cel putin 2 zile inainte de sedinta in cadrul careia Biroul permanent intocmeste proiectul
ordinii de zi, cu exceptia cazurilor cind legislatia prevede un alt termen.Proiectul ordinii de zi cuprinde
proiecte de acte legislative, proiecte de acte exclusiv politice ale Parlamentului, rapoarte si alte chestiuni
propuse de Biroul permanent.Proiectele de acte legislative se inscriu in proiectul ordinii de zi, de regula,
in cel mult 10 zile de la primirea raportului comisiei permanente sesizate in fond.

10. Condițiile juridice de existență a statului.

Pentru existenţa unui stat este necesar: teritoriul,populația și puterea politică.

1. Teritoriul statului este spaţiul geografic alcătuit din sol, subsol, ape, precum şi din coloană aeriană
aflată deasupra solului şi apelor, asupra căruia un stat îşi exercită suveranitatea. Fiecare stat dispune de un
teritoriu delimitat geografic prin frontiere, care pot fi terestre, maritime sau aeriene.Teritoriul este unul
dintre elementele de care depinde apariţia şi existenţa unui stat, fără teritoriu neputând să existe niciun
stat.

2. Populaţia reprezintă, într-o primă analiză, ansamblul indivizilor care trăiesc într-o manieră sedentară
pe teritoriul unui stat. Această populaţie este unită prin anumite trăsături comune (rasă,
limbă, religie etc.,) sau prin aceleaşi tradiţii, acelaşi mod de viaţă, constituind astfel o naţiune.
3. Puterea politică - cel de-al treilea element component al statului - înseamnă atât puterea statului de a
comanda indivizii ce intră în compunerea populaţiei sale, cât şi puterea de a exclude, de la o astfel de
comandă, orice altă putere, ceea ce mai poartă numele de supremaţie sau aspectul intern al suveranităţii.
Aspectul extern al suveranităţii sau, cum se mai numeşte, independenţa reprezintă atributul statului de a
nu fi comandat, în relaţiile sale externe, de către nicio altă putere, indiferent de forma în care aceasta ar
fi organizată, cu excepţia cazurilor în care puterea publică însăşi a consimţit să se limiteze în unele
relaţii externe.

11. Forma de Guvernământ.

Prin forma de guvernământ înţelegem în general modul în care sunt constituite si funcţionează
organele supreme. Ea este raportată în principiu, la trăsăturile definitorii ale sefului de stat si la raporturile
sale cu puterea legiuitoare.

Conform Constituției RM (alin.2 art.1) adoptată la 29 iulie 1994 ,forma de guvernământ a statului
este republica. Art. 77 din Constituție stabilește că șeful statului este Președintele republicii care
reprezintă statul și este garantul suveranității,independenței naționale și integrității teritoriale.

12. Suveranitatea puterii de stat ca condiție politică de existență a statului.

Statul poate fi definit ca o instituţie suprastructurală, care reglementează, pe plan naţional

şi internaţional, organizarea politică şi administrativă a unui teritoriu bine definit, modul de
organizare social-politică şi administrativă a unei comunităţi..Suveranitatea este
caracteristica de bază a statului, atribut inerent,inalienabil și indivizibil al statului, care
sonstă în supremația puteri.În procesul edificării statalităţii obiectivul cel mai greu de atins
este exercitarea suveranităţii în deplină măsură pe plan intern şi pe cel extern. Existența unui
stat este profund axată pe concepţia suveranităţii poporului. În condiţiile unei societăţii
democratice contemporane presupune că puterea oficială şi legitimă reprezintă un sistem
complex, multifuncţional şi are un caracter public.

Suveranitatea, în accepţiunea lui M.Preda, exprimă faptul că „puterea de stat îşi extinde
autoritatea sa asupra unui anumit teritoriu şi populaţii şi nu admite ca o altă autoritate să
exercite atribuţiile puterii de stat asupra aceluiaşi teritoriu şi populaţii”.

Exercitarea suveranităţii poporului se realizează prin organele sale reprezentative.

Reprezentative sunt organele în care membrii lor acţionează ca mandatari ai poporului, luând
decizii în numele celor care le-au acordat mandatul respectiv. Constituţia Republicii Moldova
consacră ca organe reprezentative: Parlamentul (art. 60-76); consiliile locale și primarii (art.
112-113). Reprezentativitatea se asigură prin alegeri și, de aceea, Constituţia stabilește că
autorităţile susmenţionate sunt alese, potrivit Constituției, prin vot universal, egal, direct, secret
și liber exprimat. Votul este instrumentul de învestire cu prerogative legale a autorităţilor
publice, cărora li se deleagă astfel exercitarea continuă a suveranităţii naţionale. Exercitarea
 suveranităţii poporului prin organele sale reprezentative presupune că organele reprezentative
se formează în conformitate cu prevederile Constituţiei, ale legislaţiei electorale și că
activitatea lor se desfășoară în modul și în limitele stabilite de Constituţie și de legislaţia [56]
respectivă.1 Regimul reprezentativ este definit de către V.Popa în două sensuri: a) în sens larg,
„regimul reprezentativ” este definit ca formă de exercitare indirectă a suveranităţii naţionale de
către popor prin intermediul reprezentanţilor săi aleşi; b) în sens restrâns, ca ansamblu de
autorităţi publice, desemnate de popor, pentru a exercita suveranitatea (puterea politică) în
numele lui”.2

Analizând problema suveranităţii poporului, A.Arseni menţiona că din prevederile art.2 alin.
(1) al textului constituţional rezultă următoarele consecinţe constituţionale: în primul rând,
poporul Republicii Moldova este unicul deţinător al „suveranităţii naţionale”; în al doilea rând,
„suveranitatea naţională” este exercitată fie în mod direct de către popor, fie prin organele sale
(ale poporului) reprezentative şi în al treilea rând, ambele forme de exercitare a „suveranităţii
naţionale” sunt stabilite de Constituţie”.

Constituţia Republicii Moldova (art.2, alin.1) prevede: „Suveranitatea naţională aparţine

poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale
reprezentative, în formele stabilite de Constituţie

13. Structura și organizarea internă a Parlamentului RM.

În conformitate cu Constituţia RM, Parlamentul este organul reprezentativ supreme al poporului

RM şi unica autoritate legislativă a statului. De aici rezultă că Parlamentul are un rol dublu:
-Cel de a fi organul reprezentaiv suprem al popurului RM;
-De a fi unica autoritate legislativăă a statului.
După structura sa, Parlmentul este unicameral, fiind constituit din 101 deputaţi aleşi în mod
democratic pe un mandate de 4 ani.

Pentru ca activitatea Parlmentului să se desfăşoare în mod organizat, acesta se organizează în structure

restrînse de lucru. Organizarea internă a parlamentului include:

Preşedintele P. este ales de deputaţi cu votul majorităţii pe un mandate de 4 ani. Este asistat în activitatea
sa de doi vicepreşedinţi.

Biroul permanent – care este organul de lucru al parlamentului. El se compune din deputaţi care
reprezintă proporţional fracţiunile parlamentare. Din el fac parte, de drept: preşedintele Parlmentului, 2
vicepreşedinţi. Numărul de membri ai Biroului permanent al parlamentului se stabileşte prin hotărîrea
Parlmentului. Biroul permanent al P. aoptă hotărîi în limita competenţei sale, cu votul majorităşii
membrilor.

Fracţiunile parlamentare sînt alcătuie din cel puţin 5 deputţi în bază de liste ale partidelor, organizaţiior
social-politice şi blocuriloe electorale.

Comisiile parlamentare, sînt ca şi Biroul permanent, orgorgane interne le P. responsabile de organizarea

lucrărilor, precum şi exercitarea funcţiilor parlamentare, îndeosebi a celor legislative şi a celor de control.
Crearea consiliilor este generată de faptul că multe probleme necesită o studiere minuţioasă. Comisiile
parlamentare sînt de diverse categorii. În uncţie de durata de timp pentru care sînt alese, comisiile
parlamentare sînt permanente şi provizorii.
Comisiile permanente sînt organe de lucru ale P. şi se constituie în domenii specializate. În cadrl acestor
domenii ele desfăşoară activitate neîntreruptă , pe toată duata mandatului P.Fiecare comisie permanentă
are un preşedinte ales cu votul majorităţii deputaţilor.Statutul şi modul de organizare este stabilit prin
regulamentul P.

Comisiile provizorii sau temporare pot fi alese pentru orice problem sau domeniu de activitate, pentru o
problem strict determinată. DE EX. Pentru exercitarea unui control aprofunda în anumite domenii. Ele se
mai numesc comisii de anchetă, speciale.

Articolul 64. Organizarea internă

(1) Structura, organizarea şi funcţionarea Parlamentului se stabilesc prin regulament. Resursele financiare
ale Parlamentului sînt prevăzute în bugetul aprobat de acesta.

(2) Preşedintele Parlamentului se alege prin vot secret, cu majoritatea voturilor deputaţilor aleşi, pe durata
mandatului Parlamentului. El poate fi revocat în orice moment prin vot secret de către Parlament cu o
majoritate de cel puţin două treimi din voturile tuturor deputaţilor.

(3) Vicepreşedinţii se aleg la propunerea Preşedintelui Parlamentului, cu consultarea fracţiunilor

parlamentare.

14. Caracteristice statului federativ.

Stat federativ= o comunitate a statelor nesuverane, care dispun de un statut central cu competențe și
personalitate distinctă față de celelalte state membre.
Statul federativ se caracterizează prin următoarele trăsături:
-Ordinea constituțională comună. Aceasta se regăsește în existența unei singure constituții care are
prioritate asupra tuturor celorlalte reglementări;
-Funcțiile statului sunt împărțite între statul federal și statele membre. În consecință, în cadrul statului
federal se întîlnesc paralel organe ale puterii și ordinii de drept federale și organe ale puterii și ordinii ale
statelor membre;
-Statul federal e însărcinat cu rezolvarea problemelor comune, el reprezentînd și statul în relațiile
internaționale;
-Statele membre își păstrează o autonomie relativă. Ele au o legislație proprie, organe și instituții proprii d
eaplicare a acesteia fără a se substitui celor ale statului federal. Sub rezerva respectării constituției
federale, fiecare stat are o ordine constituțională proprie, consacrată în constituția sa.

15. Competența Parlamentului RM.

Articolul 66. Atribuţiile de bază

Parlamentul are următoarele atribuţii de bază:
a) adoptă legi, hotărîri şi moţiuni;
b) declară referendumuri;
c) interpretează legile şi asigură unitatea reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării;
d) aprobă direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului;
e) aprobă doctrina militară a statului;
f) exercită controlul parlamentar asupra puterii executive, sub formele şi în limitele prevăzute de
Constituţie;
g) ratifică, denunţă, suspendă şi anulează acţiunea tratatelor internaţionale încheiate de Republica
Moldova;
h) aprobă bugetul statului şi exercită controlul asupra lui;
i) exercită controlul asupra acordării împrumuturilor de stat, asupra ajutorului economic şi de altă natură
acordat unor state străine, asupra încheierii acordurilor privind împrumuturile şi creditele de stat din surse
străine;
j) alege şi numeşte persoane oficiale de stat, în cazurile prevăzute de lege;
k) aprobă ordinele şi medaliile Republicii Moldova;
l) declară mobilizarea parţială sau generală;
m) declară starea de urgenţă, de asediu şi de război;
n) iniţiază cercetarea şi audierea oricăror chestiuni ce se referă la interesele societăţii;
o) suspendă activitatea organelor administraţiei publice locale, în cazurile prevăzute de lege;
p) adoptă acte privind amnistia;
r) îndeplineşte alte atribuţii, stabilite prin Constituţie şi legi.

16. Raporturile dintre instituția Parlamentului și a Guvernului.

Conform art. 104 Guvernul este responsabil în faţa Parlamentului şi prezintă informaţiile şi
documentele cerute de acesta, de comisiile lui şi de deputaţi.Membrii Guvernului au acces la lucrările
Parlamentului. Dacă li se solicită prezenţa, participarea lor este obligatorie.
Potrivit art.105 Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sînt obligaţi să răspundă la întrebările sau la
interpelările formulate de deputaţi. Parlamentul poate adopta o moţiune prin care să-şi exprime poziţia
faţă de obiectul interpelării.
Parlamentul, la propunerea a cel puţin o pătrime din deputaţi, îşi poate exprima neîncrederea în
Guvern, cu votul majorităţii deputaţilor. Iniţiativa de exprimare a neîncrederii se examinează după 3 zile
de la data prezentării în Parlament.
Conform art 1061. Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Parlamentului asupra unui
program, unei declaraţii de politică generală sau unui proiect de lege. Guvernul este demis dacă moţiunea
de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea programului, declaraţiei de politică generală sau
proiectului de lege, a fost votată în condiţiile articolului 106.Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit
alineatului (2), proiectul de lege prezentat se consideră adoptat, iar programul sau declaraţia de politică
generală devine obligatorie pentru  Guvern.

17. Noțiunea de șef de stat și locul lui în sistemul autorităților publice.

Șeful statului persoană publică, care reprezintă oficial unitatea națională și legitimitatea unui stat
suveran.este organul oficial care ocupă locul de vârf în ierahia insituțiilor statale antrenate în exercitarea
suveranității.

Șeful statului exercită o funcție de medire între puterile statului, precum și între stat și societate, fiind o
autoritate publică care nu poate fi atribuită la niciuna din cele trei puteri ale statului, inclusiv nu poate fi
atribuită nici la sistemul administrației publice.

Atribuțiile:convocarea Parlamentului; dr la inițiativă legislative; mesaje Parlamentului; promulgarea

legilor;dizolvarea parlamentului;numește Guvernul; desemnează Prim-ministru interimar; atribuții în
domeniul politicii externe; atribuții în domeniul apărării; numirea judecătorilor.

Alte atribuții:
a) conferă decoraţii şi titluri de onoare;
b) acordă grade militare supreme prevăzute de lege;
c) soluţionează problemele cetăţeniei Republicii Moldova şi acordă azil politic;
d) numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege;
e) acordă graţiere individuală;
f) poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa asupra problemelor de interes naţional;
g) acordă ranguri diplomatice;
h) conferă grade superioare de clasificare lucrătorilor din procuratură, judecătorii şi altor categorii de
funcţionari, în condiţiile legii;
i) suspendează actele Guvernului, ce contravin legislaţiei, pînă la adoptarea hotărîrii definitive a Curţii
Constituţionale;
j) exercită şi alte atribuţii stabilite prin lege.

Funcții principale

1. Functia de Reprezentant si garant - Presedintele Republicii Moldova reprezinta statul si este garantul
suveranitatii, independentei nationale, al unitatii si integritatii teritoriale a tarii. Presedintele reprezinta
statul atit pe plan extern(poarta tratative, ia parte la negocieri, incheie tratate) cit si pe plan intern(orice
activitate a Presedintelui la care participa el reprezinta statul).

2. Functia de garant al suveranitatii- a) in calitate de reprezentant al statului, el ia masuri prin

intermediul negocierilor atit pe plan extern cit si intern, prin semnarea diferitor Pacte, Conventii,
Declaratii, Memorandumuri pentru a nu demite lezarea suveranitatii, independentei, sau securitatii
nationale si integritatii teritoriale. b) Comandant suprem al fortelor armate- ca pe linga ministerul apararii
face parte si ministerul securitatii nationale,ministerul de interne care poseda trupe inarmate. Necesitatea
indeplinirii acestor functii este ca: pluralismul politic si pluripartitism, deoarece Parlamentul si Guvernul
sunt costituite din reprezentanti ai diferitor partide politice.

Functii secundare

1.Functia guvernamentala – Presedintele desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru si

numeste Guvernul pe baza votului de incredere acordat de Parlament. Ii permite sa participe la sedintele
Guvernului si sa le prezideze,sa consulte Guvernul in probleme urgente si de importanta deosebita. Prin
imputernicirile respective, Presedintele poate influenta activitatea guvernamentala, permite Presedintelui
sa adreseze Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme ale natiunii.Presedintele confera
decoratii si titluri de onoare; numeste in functii publice; poate cere poporului sa-si exprime prin
referendum vointa asupra problemelor de interes national, confera grade superioare de calificare
lucratorilor din procuratura, judecatorii si altor categorii de functionari. Presedintele nu poarta raspundere
politica pentru activitatea sa, el poate fi tras la raspundere numai in cazul savirsirii unei fapte grave care
incalca prevederile Constitutiei.

2. Functia de control – Presedintele este in drept de a dizolva Parlamentul in cazul in care acesta nu este
in stare sa investeasca Guvernul, precum si in cazul blocarii procedurii de adoptare a legilor timp de 3
luni.Dizolvarea este ca o sanctiune aplicata de Presedinte. Promulgarea legilor este un mecanism politico-
juridic de echilibrare a puterilor si in acelasi timp o forma de control asupra unitatii si legalitatii lor,
permitind Presedintelui sa intoarca spre reexaminare legile la care are obiectii. In care Presedintele va
stabili ca actele emise de Guvern contravin legislatiei, le va suspenda pina la adoptarea hotaririi definitive
a Curtii Constitutionale. El este investit si cu dreptul de a sesiza Curtea Constitutionala in cazul in care va
decide neconstitutionalitatea unor acte juridice sau actiuni ale Parlamentului.

Presedintele este in drept sa ceara orice informatie, documente de la orice autoritate publica, organ de
stat, intreprindere, direct sau prin intermediul serviciilor speciale, iar in cazul descoperirii unor incalcari,
abateri sa ceara repararea situatiei, iar vinovatii – trasi la raspundere. Exercita control si prin petitiile
cetatenilor, fiind obligat sa organizeze audierea cetatenilor si examinarea petitiilor.

18. Noțiunea și funcțiile autorităților judecătorești în R.Moldova.

Autoritatea judecătorească, conform teoriei separării puterilor în stat, reprezintă prin sine

sistemul organelor judiciare ale statului, ce înfăptuiesc justiţia.
Autoritatea judecătorească îşi are organele sale proprii şi specifice, care, spre deosebire de instituţiile de
drept, nu reglează relaţii sociale, ci determină formele organizării, structurii şi activităţii autorităţii
judecătoreşti, formele realizării justiţiei ş.a.

În corespundere cu legislaţia în vigoare, în Republica Moldova autoritatea judecătorească este

reprezentată prin sistemul instanţelor judecătoreşti, Consiliul Superior al Magistraturii şi procuratură.
Acest nou sistem este stipulat în Capitolul IX din Constituţie “Autoritatea Judecătorească”, precum şi
prin legile organice respective.

Referindu-ne la funcţiile autorităţii judecătoreşti, menţionăm că funcţia de bază este, evident,

înfăptuirea justiţiei. Dar, pe lângă aceasta, autoritatea judecătorească realizează o multitudine de alte
funcţii, fapt ce se explică prin particularităţile sistemului judecătoresc, a cărei structură constă din
organe, diferite după statutul lor, ce îndeplinesc diferite roluri social-juridice, soluţionând diverse cauze.
Subiectele autorităţii judecătoreşti (Curtea Supremă de Justiţie, judecătoriile ş.a.) realizează următoarele
funcţii: examinează şi soluţionează în limitele competenţei sale litigii civile, penale, administrative
ş.a., menţinerea ordinii de drept, protecţia diferitelor forme de proprietate, asigurarea protecţiei
judiciare a drepturilor politice, sociale, economice, civile ş.a., educaţia culturii juridice, respectul
faţă de normele moralei sociale şi faţă de valorilor umane.