SISTEMUL POLITIC DIN ROMANIA

Ești aici: Home / SISTEMUL POLITIC DIN ROMANIA

Sistemul politic

Conform Constitutiei adoptate in 1991, Romania este o republica parlamentara. Drepturile

democratice si libertatea sunt garantate prin Constitutie.
Romania este un stat cu sistem pluri-partid – sunt inregistrate in mod curent multe partide insa
numai cele mai importante se bucura de o reprezentare in Parlament.

Presedintele
Presedintele Romaniei este ales prin vot direct, popular, pentru un maxim de 2 mandate a cate 5 ani
fiecare. El reprezinta tara in relatiile externe si este comandantul fortelor armate. In conformitate cu
legea constitutionala din 1991, presedintele nu poate face parte din nici un partid politic.
Presedintele actual al Romaniei este Dl. Traian Basescu (din 12 Decembrie 2004).

Puterea Executiva
Presedintele numeste primul ministru care va conduce guvernul. In general, primul ministru este
liderul partidului care detine majoritatea in parlament. Primul ministru este responsabil pentru
alegerea cabinetului care va conduce toate operatiunile curente ale guvernului.
In prezent, primul ministru al Romaniei este Dl. Calin Popescu Tariceanu (din 29 Decembrie 2004).

Puterea Legislativa
Romania este o republica parlamentara cu doua camere – Senatul si Camera Deputatilor. Membrii
ambelor camere ale parlamentului sunt alesi pentru un termen de 4 ani in conformitate cu un sistem
modificat de reprezentare proportionala. Minoritatile etnice au si ele reprezentare in parlament.

Justitia
Curtea Suprema reprezinta cea mai inalta instanta in justitie. Membrii sai sunt numiti de catre
presedinte la propunerile Consiliului Superior al Magistratilor. In fiecare dintre cele 40 judete si in
Bucuresti exista o curte judeteana si mai multe curtii inferioare sau curti de prima instanta. Exista, de
asemenea, 15 circuite de curti de apel, in care sunt audiate apelurile impotriva sentintelor pronuntate
de instantele locale; Exista dreptul de a face apel la Curtea Suprema impotriva curtilor de apel.
Romania are o Curte Constitutionala, insarcinata cu a mentine o balanta de putere intre organismele
guvernamentale. Procurorul general este cea mai inalta instanta judiciara in Romania si este direct
subordonat Parlamentului care il numeste pe un termen de 4 ani. Pedeapsa cu moartea a fost
abrogata in Decembrie 1989 si este interzisa de Constitutia din 1991.

Sistem Judiciar
Curtea Suprema este autoritatea juridica cea mai inalta a Romaniei. Membrii sai sunt numiti de catre
presedinte la propunerea Consiliului Suprem al Magistraturii. In fiecare din cele 40 de judete si in
Bucuresti exista cate o judecatorie [curte] judeteana si mai multe judecatorii [curti] inferioare,
denumite si instante inferioare [sau curti de prima instanta]. De asemenea in tara exista 15 curti de
apel, in care sunt judecate apelurile facute impotriva deciziilor luate de curtile locale ordinare; exista
de asemenea posibilitatea atacarii unei decizii in fata Curtii Supreme. Romania are de asemenea o
Curte Constitutionala, insarcinata cu pastrarea echilibrului de putere in interiorul sistemului de
guvernamant. Procurorul general este cel mai inalt reprezentant al sistemului judiciar in Romania si
acesta raspunde in fata Adunarii Nationale, cea care il numeste pentru o perioada de patru ani.
Pedeapsa cu moartea a fost abolita in Decembrie 1989 si este interzisa prin Constitutia din 1991.

Ziua Nationala
Ziua Nationala a Romaniei sau Ziua Unirii care se sarbatoreste pe 1 Decembrie este sarbatoarea
nationala a Romaniei.
Aceasta a fost stabilita dupa Revolutia din 1989 si marcheaza unificarea din 1918 dintre Tara
Romaneasca si Transilvania.

Tipuri de partide politice si functiile partidelor

Sistemul politic din Romania este alcatuit din partide politice. Aceste partide politice sunt de doua
feluri: partide parlamentare si partide neparlamentare. Cele mai cunoscute partidele parlamentare
existente in momentul de fata sunt: Partidul Social Democrat (PSD), Partidul Romania Mare (PRM),
Partidul Democrat-Liberal (PD-L), Uniunea Democrata Maghiara din Romania (UDMR), Partidul
National Liberal (PNL), Partidul Conservator (PC) iar cele neparlamentare: Partidul National
Taranesc Crestin Democrat (PNŢCD), Partidul Noua Generatie – Crestin Democrat Ecologist (PNG-
CDE), Partidul National Democrat Crestin (PNDC).

Partidele politice au un rol important in organizarea si conducerea vietii social-politice. Functiile

partidelor sunt mijlocul prin care acestea isi exercita rolul lor major in sistemul politic. Acestea sunt:
functia politica, functia de organizare si conducere a activitatii partidului, functia teoretico-ideologica
si functia civica.
Legea partidelor politice si strategii politce

Partidele politice trebuie sa aiba o doctrina, adica un set de valori si de principii, si strategii politice
prin care sa puna in practica aceste lucruri. Fara adoptarea unor strategii politice, partidele nu pot
evolua si nu pot ajunge la conducere.

Nu trebuie sa uitam, de asemenea, ca exista si o lege a partidelor politice, Legea nr. 14/2003
publicata in Monitorul Oficial nr. 25 din 17 ianuarie 2003. Legea partidelor politice contine informatii
despre membrii partidelor, organizarea, inregistrarea, asocierea, reorganizarea si incetarea activitatii
partidelor.
Conform acestei legi, membrii partidelor politice pot fi numai cetatenii cu drept de vot, potrivit
Constitutiei iar un cetatean roman nu poate face parte din doua sau mai multe partide politice in
acelasi timp. Tot in legea partidelor politice este specificat faptul ca statutul si programul politic ale
partidului trebuie sa fie prezentate in forma scrisa si aprobate de organele imputernicite prin statut.

Guvernul
Guvernul este autoritatea publica a puterii executive, care functioneaza in baza votului de incredere
acordat de Parlament si care asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si exercita
conducerea generala a administratiei publice.

Numirea Guvernului se face de Presedintele Romaniei pe baza votului de incredere acordat

Guvernului de Parlament.

Obiective

Guvernul are rolul de a asigura functionarea echilibrata si dezvoltarea sistemului national economic
si social, precum si racordarea acestuia la sistemul economic mondial in conditiile promovarii
intereselor nationale.

Guvernul se organizeaza si functioneaza in conformitate cu prevederile constitutionale, avand la

baza Programul de guvernare acceptat de Parlament.

Organizare

Guvernul este alcatuit din primul-ministru si ministri. Primul-ministru conduce Guvernul si

coordoneaza activitatea membrilor acestuia, cu respectarea atributiilor legale care le revin.

Aparatul de lucru al Guvernului este alcătuit din aparatul de lucru al primului-ministru, Secretariatul
General al Guvernului, departamente şi alte asemenea structuri organizatorice cu atribuţii specifice
stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Procesul legislativ

Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe.

Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. Ordonanţele se emit în temeiul unei legi
speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta.

Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează

de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României.
Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau a ordonanţei. Hotărârile care au caracter militar se
comunică numai instituţiilor interesate.
Sedintele Guvernului

Şedinţele Guvernului se convoacă şi sunt conduse de primul-ministru.

Guvernul se întruneşte săptămânal sau ori de câte ori este nevoie, pentru a dezbate problemele
politicii interne şi externe sau aspecte de conducere generală a administraţiei publice.

În urma dezbaterilor din şedinţa de Guvern sunt adoptate acte normative.

Iniţiative legislative

Au dreptul să iniţieze proiecte de documente de politici publice şi proiecte de acte normative, în

vederea adoptării/aprobării de către Guvern, conform atribuţiilor şi domeniului lor de activitate,
următoarele autorităţi publice:

ministerele şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, aflate în subordinea
Guvernului, precum şi autorităţile administrative autonome;

organele de specialitate ale administraţiei publice centrale aflate în subordinea sau în coordonarea
ministerelor, prin ministerele în a căror subordine sau coordonare se află;

prefecţii, consiliile judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, potrivit legii, prin Ministerul
Internelor şi Reformei Administrative.

Note de fundamentare

Notele de fundamentare sunt instrumente legislative de prezentare şi motivare a actelor normative –

hotărâri de guvern şi ordonanţe (simple şi de urgenţă).

Potrivit Constituţiei, primul-ministru este desemnat de Preşedintele României în urma consultării

partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a
partidelor reprezentate în Parlament.

Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, respectând

atribuţiile ce le revin. De asemenea, prezintă Camerei Deputaţilor sau Senatului rapoarte şi declaraţii
cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.

Cancelaria primului-ministru

Cancelaria primului-ministru face parte din aparatul de lucru al Guvernului şi este o structură cu
personalitate juridică coordonată direct de primul-ministru.
Institutia este condusă de şeful Cancelariei primului-ministru, care are rang de ministru şi calitatea
de ordonator principal de credite, fiind numit prin decizie a primului-ministru.

Cancelaria primului-ministru exercita functiile de strategie – prin care se asigura coordonarea

procesului de elaborare a cadrului general pentru definirea prioritatilor Guvernului si de
reglementare, prin care se asigura realizarea cadrului normativ si institutional in care se realizeaza
politicile in domeniu. Alte functii ale Cancelariei Primului-ministru sunt de reprezentare, pe plan
intern si extern in domeniul sau de activitate, de autoritate de stat, prin care se asigura aplicarea
unitara si respectarea reglementarilor legale privind organizarea si functionarea institutiilor publice si
de administrare, prin care se asigura administrarea patrimoniului sau.

In domeniul politicilor publice, Cancelaria Primului-Ministru asigura coordonarea procesului de

corelare a politicilor publice cu prioritatile Guvernului. Alte atributii ale Cancelariei Primului-ministru
vizeaza implicarea in coordonarea si monitorizarea regulata a implementarii Programului de
guvernare, precum si prevenirea unor posibile situatii critice in politicile de guvernare. Cancelaria
Primului-ministru asigura sistemului de control al implementarii sarcinilor date de primul-ministru si
creeaza o interfata de comunicare eficienta cu societatea civila, cu sectorul privat, cu institutiile
internationale si mass-media.

Instituţii coordonate

In conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 25/2007 privind stabilirea unor masuri pentru reorganizarea
aparatului de lucru al Guvernului completata de O.U.G. 42/2007, primul-ministru coordonează prin
Cancelaria primului-ministru activitatea autorităţilor (click aici)

SENAT

Senatul României a apărut pe scena politică din ţara noastră în anul 1864 când, prin plebiscitul din
23-26 mai/4-7 iunie, românii s-au pronunţat asupra unei Constituţii sui generis – numită atunci Statut
-, care pe planul vieţii politice denumea „Camera cea de obşte” şi „Corpul ponderator”/Senatul. Pe
acest temei, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat la 3/15 iulie 1864 „Statutul desvoltător al
Convenţiei de la Paris”, instituind sistemul parlamentar bicameral în România.

În evoluţia parlamentarismului românesc, Senatul a avut un rol foarte important, impunându-se activ
în momentele cruciale ale istoriei noastre naţionale, ale făuririi statului român modern şi în evoluţia
sistemului constituţional şi legislativ românesc.

După o întrerupere, între anii 1946-1989, impusă de sistemul politic totalitar, Senatul şi-a reluat
activitatea, în temeiul prevederilor Decretului-lege nr. 92/1990 şi apoi ale Constituţiei din 1991,
revizuită în 2003, modernizându-se continuu, devenind astfel instituţie fundamentală a statului
român actual.

Organizarea si functionarea
Senatul împreună cu Camera Deputaţilor alcătuiesc Parlamentul bicameral al României. Ambele
Camere sunt alese pentru un mandat de 4 ani, prin vot universal, egal, direct, secret şi liber
exprimat.

Organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin Regulament propriu.

Senatul României, ales în 28 noiembrie 2004, pentru legislatura 2004-2008, este alcătuit din 137
senatori proveniţi din 42 de circumscripţii electorale, constituiţi în 5 grupuri parlamentare, şi 15
comisii permanente de specialitate.

Senatul este condus de un organism colectiv – Biroul permanent, compus din: preşedinte, 4
vicepreşedinţi, 4 secretari şi 2 chestori.

Activitatea Senatului se desfăşoară „în plen” şi „pe comisii”, îndeplinindu-se ca funcţii principale:
adoptarea legilor, desemnarea şi revocarea unor autorităţi publice, exercitarea controlului
parlamentar.

ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA CAMEREI DEPUTAŢILOR

Camera Deputaţilor este organizată în conformitate cu propriul Regulament. Structurile interne ale
Camerei sunt constituite din: Biroul permanent, grupurile parlamentare şi comisiile parlamentare

Biroul permanent este compus din: preşedinte, patru vicepreşedinţi, patru secretari şi patru chestori.

Preşedintele Camerei Deputaţilor, care este, totodată, şi preşedintele Biroului permanent, se alege
prin vot secret la începutul legislaturii, pe întreaga durată a mandatului Camerei, iar ceilalţi membri
ai Biroului permanent sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni parlamentare.

Grupurile Parlamentare se constituie prin asocierea deputaţilor care au candidat în alegeri pe listele
aceluiaşi partid politic, ale aceleiaşi formaţiuni politice, alianţe politice sau alianţe electorale. Un grup
parlamentar trebuie sa aibă cel puţin zece deputaţi. Grupurile parlamentare reflectă configuraţia
politică a Camerei Deputaţilor. În Camera Deputaţilor s-au organizat si grupuri parlamentare.

Constituirea Camerei Deputaţilor

Camera Deputaţilor nou-aleasă se întruneşte în ziua şi la ora stabilite prin actul de convocare emis
de Preşedintele României, în conformitate cu prevederile Constituţiei.

Până la alegerea Biroului Permanent, lucrările Camerei Deputaţilor sunt conduse de cel mai în
vârstă deputat, în calitate de preşedinte de vârstă, asistat de 4 secretari desemnaţi din rândul celor
mai tineri deputaţi.
Pentru validarea mandatelor, Camera Deputaţilor alege în prima sa şedinţă o comisie compusă din
30 de deputaţi, care să reflecte configuraţia politică a Camerei, aşa cum aceasta rezultă din
constituirea grupurilor parlamentare.

Propunerile pentru stabilirea numărului de deputaţi care revine fiecărui grup parlamentar pentru a fi
desemnaţi în Comisia de validare se fac de către liderii acestor grupuri şi se transmit secretarilor.

Preşedintele de vârstă prezintă Camerei aceste propuneri în ordinea mărimii grupurilor

parlamentare, iar Camera Deputaţilor hotărăşte asupra lor cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

Camera Deputaţilor se întruneşte în şedinţă, de drept, în a 5-a zi de la constituirea Comisiei de

validare, pentru dezbaterea raportului acesteia.

Raportul Comisiei de validare se prezintă Camerei Deputaţilor de către preşedintele acesteia.

Validarea sau invalidarea mandatelor de deputat se face cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi.

Camera Deputaţilor este legal constituită după validarea a două treimi din mandatele de deputat.

Alegerea preşedintelui Camerei Deputaţilor

După constituirea legală a Camerei Deputaţilor se aleg preşedintele Camerei Deputaţilor şi apoi
ceilalţi membri ai Biroului permanent al acesteia.

Preşedintele Camerei Deputaţilor este şi preşedintele Biroului permanent, din care mai fac parte 4
vicepreşedinţi, 4 secretari şi 4 chestori.

Biroul permanent se alcătuieşte prin negocieri între liderii grupurilor parlamentare, respectându-se
configuraţia politică a Camerei, aşa cum aceasta rezultă din constituirea grupurilor parlamentare.

Preşedintele Camerei Deputaţilor este ales pe durata mandatului Camerei Deputaţilor, prin vot
secret, cu buletine de vot, pe care sunt înscrise numele şi prenumele tuturor candidaţilor propuşi de
grupurile parlamentare. Fiecare grup parlamentar poate face o singură propunere.

Este declarat ales preşedinte al Camerei Deputaţilor candidatul care a întrunit votul majorităţii
deputaţilor.

Dacă nici un candidat nu a întrunit, după două tururi, votul majorităţii deputaţilor, se organizează noi
tururi de scrutin, în urma cărora va fi declarat preşedinte al Camerei Deputaţilor candidatul care a
obţinut majoritatea voturilor deputaţilor prezenţi, în condiţiile întrunirii cvorumului de şedinţă.

Odată cu alegerea preşedintelui Camerei, activitatea preşedintelui de vârstă încetează.

Atribuţiile preşedintelui Camerei Deputaţilor

1. convoacă deputaţii în sesiuni ordinare sau extraordinare, conform prevederilor prezentului
regulament;
2. conduce lucrările plenului Camerei Deputaţilor, asistat obligatoriu de 2 secretari, şi asigură
menţinerea ordinii în timpul dezbaterilor, precum şi respectarea prevederilor prezentului regulament;
3. acordă cuvântul, moderează discuţiile, sintetizează problemele puse în dezbatere, stabileşte
ordinea votării, precizează semnificaţia votului şi anunţă rezultatul acestuia;
4. conduce lucrările şedinţelor Biroului permanent;
5. sesizează Curtea Constituţională în condiţiile prevăzute la art. 146 lit. a), b), c) şi e) din Constituţia
României, republicată;
6. asigură trimiterea de îndată la Senat, spre dezbatere, a proiectelor de legi adoptate sau respinse
de Camera Deputaţilor ori, după caz, Preşedintelui României, spre promulgare, a legilor votate, în
termenele legale;
7. reprezintă Camera Deputaţilor în relaţiile interne şi externe;
8. prezintă rapoarte justificative, anual, în faţa plenului asupra utilizării fondului preşedintelui;
9. îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de prezentul regulament, precum şi însărcinările date de
plenul Camerei Deputaţilor.

Atribuţiile Biroului permanent al Camerei Deputaţilor

a. propune Camerei data începerii şi data încheierii sesiunilor parlamentare;

b. solicită preşedintelui Camerei convocarea unei sesiuni extraordinare;

c. supune aprobării Camerei Deputaţilor regulamentul acesteia, precum şi propunerile de

modificare;

d. prezintă Camerei Deputaţilor spre aprobare proiectul de buget al acesteia şi contul de încheiere
a exerciţiului bugetar. Proiectul de buget se distribuie către deputaţi împreună cu nota de
fundamentare şi anexele acestuia, cu cel puţin 7 zile înainte de data supunerii spre aprobare
plenului Camerei;

e. pregăteşte şi asigură desfăşurarea în bune condiţii a lucrărilor Camerei Deputaţilor;

f. primeşte sub formă electronică şi asigură difuzarea pe site-ul Camerei Deputaţilor a proiectelor
de legi, propunerilor legislative, proiectelor de hotărâri ale Camerei Deputaţilor, amendamentelor
primite de la Guvern şi rapoartelor comisiilor parlamentare, în ordinea depunerii acestora la
Secretariatul general al Camerei Deputaţilor. Documentele menţionate pot fi transmise şi pe suport
hârtie, la solicitarea scrisă a deputaţilor, formulată la începutul fiecărei sesiuni;

g. hotărăşte, în cazul iniţiativelor legislative, reţinerea lor spre dezbatere şi adoptare ca primă
Cameră sesizată sau trimiterea la Senat a celor pentru care Camera Deputaţilor este Cameră
decizională;
h. difuzează la casetele deputaţilor programul de lucru, ordinea de zi, informarea cu privire la
iniţiativele legislative înregistrate la Biroul permanent al Camerei Deputaţilor, proiectele de hotărâri
ale Camerei Deputaţilor, legile adoptate cu privire la care deputaţii pot sesiza Curtea Constituţională,
precum şi alte documente care nu sunt menţionate la lit. f);

i. întocmeşte proiectul ordinii de zi a şedinţelor Camerei Deputaţilor şi al programului de lucru al

acesteia, pe care le transmite Comitetului liderilor grupurilor parlamentare spre dezbatere şi
aprobare;

j. rezolvă orice sesizare privind situaţia de incompatibilitate, vacantare, blocaj, obstrucţionare sau
comportament abuziv din partea biroului comisiei sau a unui grup de deputaţi al unei comisii
permanente, nerezolvată de comisia respectivă;

k. organizează relaţiile Camerei cu parlamentele altor state şi cu organizaţiile parlamentare pe

baza consultării, în funcţie de natura acţiunilor avute în vedere, a Comitetului director al Grupului
Român al Uniunii Interparlamentare, a grupurilor parlamentare, a Comisiei de politică externă şi a
altor comisii permanente, informând Camera Deputaţilor asupra măsurilor stabilite, inclusiv cu privire
la componenţa nominală a delegaţiilor;

l. supune spre aprobare Camerei Deputaţilor componenţa delegaţiilor permanente la

organizaţiile parlamentare mondiale sau regionale, pe baza consultării grupurilor parlamentare şi cu
respectarea configuraţiei politice iniţiale a Camerei;

m. avizează şi supune aprobării plenului Camerei structura organizatorică, statul de funcţii şi

regulamentul serviciilor Camerei Deputaţilor;

n. conduce şi controlează serviciile Camerei Deputaţilor;

o. aprobă regulamentul privind paza şi accesul persoanelor în sediul Camerei Deputaţilor;

p. propune Camerei Deputaţilor numirea secretarului general şi a secretarului general adjunct;

r. îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de prezentul regulament, alte dispoziţii legale sau
însărcinări date de Camera Deputaţilor.

Statutul deputaţilor

Statutul deputaţilor este prevăzut în Constituţie, şi în Regulamentul Camerei Deputaţilor şi în Legea

nr. 96/2006. Calitatea de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de
autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului. Deputaţii de bucură de imunitate şi de
garantarea libertaţii de exprimare a opiniilor publice şi votului. Imunitatea parlamentară poate fi
ridicată la cererea ministrului justiţiei, cu încuviinţarea Camerei, după ascultarea deputatului în
cauză.
INCOMPATIBILITĂŢI

Potrivit articolului 71 din Constituţie, nimeni nu poate fi în acelaşi timp deputat şi senator, iar
calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricarei funcţii publice de
autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului. Constituţia prevede, totodată, că alte
incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică. Deputatul care se afla într-unul din cazurile de
incompatibilitate va trebui să demisioneze din funcţiile care sunt incompatibile cu mandatul de
deputat, în termen de zece zile. Termenul de zece zile curge de la data apariţiei cazului de
incompatibilitate. Dupa expirarea acestui termen, deputatul care continuă să se afle într-unul din
cazurile de incompatibilitate este considerat demisionat din funcţia de deputat.

Locul vacant va fi ocupat de supleantul imediat următor de pe lista partidului politic, alianţei politice
sau alianţei electorale, dacă până la validarea mandatului supleantului, partidul pentru care a
candidat confirmă în scris că aparţine acesteia.

Schimbările intervenite în activitatea deputatului, în timpul exercitării mandatului său, se aduc la

cunostinţa Biroului permanent al Camerei în scris în termen de maximum 30 de zile de la data
apariţiei acestora.

IMUNITATEA PARLAMENTARĂ

Deputaţii beneficiază de imunitate parlamentară, care are ca scop garantarea independenţei

acestora împotriva urmărilor judiciare şi garantarea libertăţii de gândire şi acţiune ale acestora.

Deputaţii beneficiază de imunitate de la data validării mandatului. Imunitatea se păstreaza pe toată

durata mandatului de parlamentar.

În temeiul imunităţii parlamentare, deputaţii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte
care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu
pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei Deputaţilor, după ascultarea lor.
Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cererea de reţinere, arestare sau percheziţie se adresează preşedintelui Camerei Deputaţilor de
către ministrul justiţiei. Săvârşirea sau descoperirea ulterioară a unor noi fapte penale determină
introducerea unei noi cereri de reţinere, arestare sau percheziţie.

În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va
informa neîntârziat pe preşedintele Camerei Deputaţilor asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în
care Camera constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei
măsuri. Dispoziţia de revocare a reţinerii se execută de îndată prin ministrul justiţiei.

Preşedintele Camerei aduce la cunoştinţă deputaţilor cererea de reţinere, arestare sau percheziţie,
în şedinţă publică, după care o trimite de îndată Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi spre
examinare, care va stabili prin raportul său dacă există sau nu există motive temeinice pentru
aprobarea cererii. Hotărârea comisiei se adoptă, în cel mult 3 zile de la sesizare, prin votul majorităţii
membrilor acesteia. Votul este secret. Ministrul justiţiei va înainta Comisiei juridice, de disciplină şi
imunităţi toate documentele pe care aceasta le solicită; în caz de refuz comisia se va adresa
Camerei Deputaţilor, prin intermediul Biroului permanent, pentru a hotărî cu privire la acest refuz.

Raportul comisiei împreună cu cererea ministrului justiţiei se supun dezbaterii şi aprobării Camerei
Deputaţilor. Camera Deputaţilor se va pronunţa asupra măsurii în cel mult 5 zile de la depunerea
raportului, cu votul secret al majorităţii membrilor.

LIPSA RĂSPUNDERII JURIDICE PENTRU OPINIILE POLITICE ŞI PENTRU VOTURILE

EXPRIMATE (INDEPENDENŢA OPINIILOR)

Constituţia prevede, de asemenea, că deputaţii nu pot fi traşi la raspundere juridică pentru voturile
sau pentru opinile politice exprimate în exercitarea mandatului încredinţat de alegători. Aceasta
înseamnă ca deputaţii sunt liberi să-şi exercite votul în concordanţă cu propria lor conştiinţă şi că, de
asemenea, sunt liberi să-şi exprime opiniile politice, în scris sau oral, în şedintele Camerelor sau în
comisii, ori alt cadru oficial de exercitare a mandatului, cu privire la propuneri legislative sau proiecte
de lege, proiecte de hotarâri, întrebări, interpălari, declaraţii etc.

Beneficiind de independenţa opiniilor, deputaţii sunt datori să circumscrie acest drept doar la actele
şi faptele pe care le fac în exercitarea mandatului. Sunt exceptate de la regimul independenţei
opiniilor orice alte discursuri publice, opinii exprimate în afara Parlamentului, cu titlu personal, şi
orice alte comentarii care nu au legatura cu mandatul de deputat.

Procedura legislativă

Parlamentul României adoptă legi, moţiuni şi hotărâri. Legile sunt legi constituţionale (prin care se
modifică Constituţia), legi organice şi legi ordinare.

Etapele principale ale procedurii legislative sunt: iniţiativa legislativă, sesizarea Camerelor,
examinarea proiectelor de lege în comisii parlamentare, dezbaterea în şedinţe plenare, votul,
controlul constituţionalităţii legilor înainte de promulgare şi promulgarea acestora de către
Preşedintele României. În condiţiile prevăzute de Regulament, Camera Deputaţilor poate adopta
proiecte de legi şi propuneri legislative în procedură obişnuită sau în procedură de urgenţă.

INIŢIATIVA LEGISLATIVĂ

Iniţiativa legislativă aparţine Guvernului, deputaţilor, senatorilor, precum şi unui număr de 100.000
de cetăţeni cu drept de vot, în condiţiile prevăzute de Constituţie.

SESIZAREA CAMERELOR
În temeiul art.75 din Constituţia României, republicată, Camera Deputaţilor se pronunţă în calitate de
primă Cameră sesizată asupra proiectelor de legi şi propunerilor legislative pentru ratificarea
tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea
acestora, precum şi asupra anumitor proiecte de legi organice, enumerate expres şi limitativ de
Constituţie. Pentru proiectele de legi şi propunerile legislative de nivelul legilor ordinare, altele decât
cele care privesc tratatele, acordurile internaţionale şi măsurile legislative ce rezultă din aplicarea
acestora , precum şi pentru proiectele de legi organice, altele decât cele prevăzute de art.75 alin.(1)
din Constituţie, Camera Deputaţilor se pronunţă în calitate de Cameră decizională.

Camera Deputaţilor ca primă Cameră sesizată se pronunţă în termen de 45 de zile; pentru coduri şi
alte legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile, iar pentru legile de aprobare a
ordonanţelor de urgenţă de 30 de zile. În cazul depăşirii acestor termene se consideră că proiectele
de legi sau propunerile legislative au fost adoptate şi se trimit Senatului în vederea dezbaterii şi
adoptării.

DEZBATEREA ÎN COMISII PARLAMENTARE

Proiectele de legi sau propunerile legislative se supun dezbaterii Camerei Deputaţilor cu avizul
Consiliului Legislativ. După primirea şi înregistrarea acestora, Biroul permanent al Camerei le
distribuie parlamentarilor şi le trimite comisiilor permanente pentru examinarea în fond sau pentru
avizare.

După primirea proiectelor de legi sau a propunerilor legislative, deputaţii, grupurile parlamentare şi
Guvernul pot face amendamente motivate în scris la proiectele sau propunerile legislative
respective, potrivit regulamentului Camerei, iar acestea se supun examinării comisiilor competente.

Comisia permanentă sesizată în fond întocmeşte un raport care va propune adoptarea, adoptarea
cu modificări sau respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative examinate şi va
cuprinde amendamentele admise şi amendamentele respinse. Raportul se referă şi la avizele
celorlalte comisii, avizul Consiliului Legislativ, punctul de vedere al Guvernului, precum şi la alte
avize, dacă este cazul.

Raportul întocmit de comisia sesizată în fond se difuzează de către Biroul permanent membrilor
Camerei şi Guvernului.

Proiectele de lege şi propunerile legislative, pentru care s-a întocmit un raport din partea comisiei
sesizate în fond, se înscriu pe ordinea de zi a Camerei.

DEZBATEREA ÎN PLEN

După aprobarea ordinii de zi de către Cameră, proiectele de lege şi propunerile legislative se supun
dezbaterii şi adoptării, în succesiunea în care ele au fost înscrise în ordinea de zi.
Derularea procedurii legislative în plenul Camerei comportă o dezbatere generală asupra proiectului
de lege sau a propunerii legislative şi o dezbatere pe articole dacă în raportul comisiei sesizate în
fond există amendamente admise sau respinse. Dezbaterea generală este precedată de
prezentarea de către iniţiator a motivelor care au condus la promovarea iniţiativei legislative.
Intervenţia iniţiatorului este urmată de prezentarea raportului comisiei permanente sesizate în fond.
Raportul este prezentat de preşedintele comisiei sau de un raportor desemnat de aceasta. După
prezentarea raportului, preşedintele de şedinţă dă cuvântul deputaţilor, în ordinea înscrierii lor la
cuvânt. Iniţiatorul proiectului sau al propunerii legislative, preşedintele comisiei sesizate în fond sau
raportorul acesteia au dreptul să ia cuvântul înainte de închiderea dezbaterii generale.

În faza dezbaterilor generale, nu pot fi propuse amendamente. Dacă în raportul comisiei se propune
respingerea iniţiativei legislative, după încheierea dezbaterii generale preşedintele de şedinţă
supune votului Camerei iniţiativa, sau votul poate fi dat şi într-o şedinţă specială de vot.

Dacă în raportul comisiei sesizate în fond există amendamente admise sau respinse, Camera trece
la dezbaterea pe articole a iniţiativei legislative.

La discutarea articolelor pot lua cuvântul: deputaţii, reprezentantul Guvernului sau al iniţiatorului şi
raportorul comisiei sesizate în fond. În luările de cuvânt, pot fi făcute doar amendamente ce privesc
probleme de corelare tehnico-legislativă, gramaticale sau lingvistice.

Discutarea articolelor începe cu amendamentele depuse la comisii, admise şi respinse. În cazul în

care amendamentele au consecinţe importante asupra proiectului de lege sau propunerii legislative,
preşedintele de şedinţă poate hotărî trimiterea textelor în discuţie comisiilor sesizate în fond.
Iniţiatorul amendamentului şi reprezentantul Guvernului au dreptul să fie ascultaţi în cadrul comisiei.

Camera se pronunţă prin vot distinct asupra fiecărui amendament, cu votul majorităţii deputaţilor
prezenţi.

VOTAREA PROIECTULUI DE LEGE

Dacă există cvorum legal, proiectul de lege sau propunerea legislativă în ansamblu se supune
Camerei spre adoptare în forma rezultată din dezbaterea pe articole. Proiectele sau propunerile de
revizuire a Constituţiei se adoptă cu majoritate de cel puţin 2/3 din numărul membrilor fiecărei
Camere. Legile organice se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere. Legile ordinare se
adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră.

Proiectele de legi şi propunerile legislative adoptate sau respinse de Camera Deputaţilor ca primă
Cameră sesizată se semnează de preşedintele acesteia.

Proiectele de legi şi propunerile legislative adoptate sau respinse de Camera Deputaţilor ca primă
Cameră sesizată se înaintează Senatului, în calitate de Cameră decizională, cu menţionarea
prevederilor care ţin de competenţa decizională a Camerei Deputaţilor, dacă este cazul. Guvernul va
fi înştiinţat despre aceasta.

Legea adoptată de Camera Deputaţilor cu privire la care Senatul s-a pronunţat ca primă Cameră
sesizată ori, după caz, în calitate de Cameră decizională pentru unele prevederi, semnată de
preşedintele Camerei Deputaţilor şi de preşedintele Senatului, se comunică, cu 5 zile înainte de a fi
trimisă spre promulgare, Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi Avocatului
Poporului şi se depune la secretarul general al Camerei Deputaţilor şi la secretarul general al
Senatului, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale. Dacă legea este
adoptată în procedură de urgenţă, termenul este de două zile.

După împlinirea termenelor de mai sus legea se trimite, sub semnătura preşedintelui Camerei
Deputaţilor, Preşedintelui României în vederea promulgării.

CONTROLUL CONSTITUŢIONALITĂŢII LEGILOR ÎNAINTE DE PROMULGARE

Dacă se exercită dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale potrivit art.146 lit.a) din Constituţie cu
privire la legea adoptată de Parlament, aceasta se trimite Curţii Constituţionale. În cazul în care
Curtea declară neconstituţionalitatea legii sau a unor prevederi ale acesteia, Camera Deputaţilor
reexaminează legea sau prevederile respective, în vederea punerii lor de acord cu decizia Curţii
Constituţionale, pe baza raportului Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi.

Raportul Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi va cuprinde propuneri pentru eliminarea sau
modificarea prevederilor declarate neconstituţionale prin decizia Curţii Constituţionale. Acesta se
dezbate conform procedurii legislative obişnuite. Cu prilejul reexaminării, Camera Deputaţilor va
efectua corelările tehnico-legislative necesare. Tratatul sau acordul internaţional declarat ca fiind
neconstituţional nu poate fi ratificat.

PROMULGAREA LEGILOR DE CĂTRE PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire. Înainte de promulgare,
Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.

Reexaminarea legii de către Camera Deputaţilor, va avea loc în cel mult 30 de zile de la primirea
cererii. Reexaminarea legii se efectuează mai întâi de Camera Deputaţilor dacă aceasta a fost prima
Cameră sesizată. Cererea Preşedintelui României privind reexaminarea unei legi va fi examinată de
comisia permanentă sesizată în fond cu proiectul de lege sau cu propunerea legislativă; aceasta va
întocmi un raport în care va face propuneri cu privire la obiecţiile formulate în cererea de
reexaminare. Raportul comisiei împreună cu cererea de reexaminare se supun dezbaterii Camerei
Deputaţilor după regulile procedurii legislative
Promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la
primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea.

MEDIEREA

Prevederile privind medierea se aplică în cazul legilor constituţionale, precum şi al proiectelor de legi
şi propunerilor legislative în curs de legiferare, înregistrate înainte de adoptarea legii de revizuire a
Constituţiei. Dacă una din Camere adoptă un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o
redactare diferită de cea aprobată de cealaltă Cameră, preşedinţii Camerelor vor iniţia, prin
intermediul unei comisii paritare, procedura de mediere. Comisia de mediere încearcă eliminarea
textelor aflate în divergenţă prin redactarea unei reglementări unitare a celor două Camere.
Propunerile comisiei de mediere se înscriu într-un raport care este supus dezbaterii şi adoptării celor
două Camere, în şedinţe separate. În cazul în care Camerele îşi însuşesc raportul Comisiei de
mediere, legea se trimite spre promulgare.

În cazul în care Comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la problemele aflate în

divergenţă ori dacă una din Camere nu aprobă raportul Comisiei de mediere, în întregime sau
parţial, textele aflate în divergenţă se supun dezbaterii în şedinţa comună a celor două Camere,
potrivit regulamentului acestor şedinţe.

PRESEDENTIA

Rolul Preşedintelui
Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei nationale, al unităţii şi
al integrităţii teritoriale a ţării. Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna
funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între
puterile statului, precum şi între stat şi societate. (Articolul 80 – Constituţia României)

Alegerea Preşedintelui
Preşedintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. […] Nici o
persoana nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al României decât pentru cel mult două mandate.
Acestea pot fi succesive. (Articolul 81 – Constituţia României)

Durata mandatului
Mandatul Preşedintelui României este de 5 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului.
Preşedintele României îşi exercită mandatul până la depunerea juramântului de Preşedintele nou
ales. Mandatul Preşedintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de
catastrofă. (Articolul 83 – Constituţia României)

Incompatibilităţi şi imunităţi
În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini
nici o altă funcţie publică sau privată. Preşedintele României se bucură de imunitate. Preşedintele
nu poate fi tras la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în
exercitarea mandatului.(Articolul 84 – Constituţia României)

Suspendarea din funcţie

In cazul săvârşirii unor fapte grave, prin care se încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele
României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu
votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate
da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută. Propunerea de suspendare din funcţie
poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la
cunoştinţă Preşedintelui. Dacă propunera de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de
zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui. (Articolul 95 – Constituţia
României)

Punerea sub acuzare

Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţa comună, cu votul a cel puţin două treimi din numarul
deputaţilor şi senatorilor, pot hotarî punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru înaltă
trădare. Propunerea de punere sub acuzare poate fi iniţiată de majoritatea deputaţilor şi senatorilor
şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui României pentru a putea da explicaţii cu privire
la faptele ce i se impută. De la data punerii sub acuzare şi până la data demiterii Preşedintele este
suspendat de drept. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Preşedintele este demis de drept la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare. (Articolul 96
– Constituţia României)

Vacanţa funcţiei
Vacanţa funcţiei de Preşedinte al României intervine în caz de demisie, de demitere din funcţie, de
imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces. În termen de trei luni de la data la care
a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al României, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou
Preşedinte. (Articolul 97 – Constituţia României)

Interimatul funcţiei
Dacă funcţia de Preşedinte devine vacantă ori dacă Preşedintele este suspendat din funcţie sau
dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine,
de preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor. Pe durata interimatului nu se pot
transmite mesaje adresate Parlamentului, nu poate fi dizolvat Parlamentul şi nu se poate organiza
referendumul. (Articolul 98 – Constituţia României)

Actele Preşedintelui
In exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul
Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului. Decretele emise de Preşedintele
României privind tratatele internaţionale încheiate în numele României, acreditarea şi rechemarea
reprezentanţilor diplomatici ai României, aprobarea înfiinţării, desfiinţării sau schimbării rangului
misiunilor diplomatice, mobilizarea parţială sau generală a forţelor armatei, respingerea agresiunilor
armate îndreptate împotriva ţării, instituiriea stării de asediu sau stării de urgenţă, precum şi în ceea
ce priveşte conferirea de decoraţii şi titluri de onoare, acordarea gradului de mareşal, de general şi
de amiral şi în ceea ce priveşte acordarea graţierii individuale, se contrasemnezază de primul-
ministru. (Articolul 100 – Constiţutia României