Trecerea de la elitismul interbelic la democratia participativa

Reprezentativitatea, trstur esenial a democraiei liberale asigur dimensiunea vertical55

a unui sistem politic democratic. Alegerea unui numr mic de oameni considerat reprezentativ
pentru a conduce politic comunitatea face ca democraia, al crei principiu fundamental este
domnia majoriti, s impun o evident domnie a minoritii. Conducerea societii de ctre
un grup minoritar, care nu mai pstreaz dect o superficial reprezentativitate, a fost, n
perioada interbelic, unul dintre aspectele cele mai criticate ale democraiei parlamentare.
Gaetano Mosca nota, n 1923, c n toate societile () apar dou clase de indivizi o clas care
conduce i o clas care este condus. Prima clas, ntotdeauna mai puin numeroas, ndeplinete
toate funciile politice, monopolizeaz puterea i se bucur de avantajele aduse de putere, n timp ce
a doua clas, mai numeroas este controlat i condus de prima.
Autori precum Mosca, Pareto sau Michels au ncercat s demonstreze faptul c n interiorul oricrei
organizaii politice funcioneaz, ntotdeauna, o structur ierarhic, care va instaura ineluctabil o
minoritate dominant privilegiat.
Michels consider partidele politice ca fiind elementele fundamentale ale democraiei. Felul n care
sunt acestea structurate, precum i modalitatea lor de funcionare n interior, determin
caracteristicile sistemului politic democratic. Legea de fier a oligarhiei, teoretizat de Michels, arat
c orice organizaie, inclusiv partidul politic, are aspectul unei structuri ierarhice, oligarhice.
Partidele sunt constituite ntr-un mod piramidal, fapt ce ilustreaz imposibilitatea unei democraii
reale.
Lucrarea lui Karl Schmith criza democratiei parlamentare subliniaza ca in parlamente ansamblul
de idei care apartine liberalismuluisi ca a ajuns la perioada unde nu se pot evita crize de mari
proportii , parlamentul s-a legat de logica iar democratia moderna de masa, trasnforma discutia
publica in ceva ce ar trebui sa fie bazata pe argumente intr-o formalitate golita de substanta. Multe
din normele si legile parlamentare, cele legate de independenta si transparenta sesiunilor sa fie un
simplu decor superfluu.partidele nu se intalnesc in parlament pt a discuta opinii ci ca grupuri de
putere ce isi calzuleaza interesele si oportunitatile mutuale pt putere.

Joseph A. Schumpeter, la mijlocul secolului XX, va oferi teoriei democraiei un model explicativ
care descrie, n principal, dimensiunea vertical a sistemului politic. Pentru Schumpeter, ceea ce este
important este nelegerea i explicarea modului n care funcioneaz democraia, i nu expunerea
normativ a ceea ce ar trebui ea s fie. Daca doctrina clasic a democraiei considera c metoda
democratic presupune un aranjament instituional menit s creeze decizii politice prin care se
realizeaz binele comun, determinndu-i pe oameni s decid ei nii mersul lucrurilor, prin
alegerea
acelor indivizi care se vor reuni n vederea ndeplinirii voinei lor59, democraia, abordat ntr-o
manier realist, va fi descris, de Schumpeter, fr a apela la noiuni precum bine comun,
voin general sau autoguvernare. Nu exist un bine comun unic i clar, asupra cruia toi
oamenii, prin fora argumentelor raionale, s cad de acord60.
Ceteanul tipic coboar la un nivel inferior al performanei intelectuale imediat ce intr n
cmpul politicii. El dezbate i analizeaz ntr-un mod pe care, n sfera intereselor sale reale, l-ar
categorisi imediat ca fiind infantil. El redevine un primitiv. Modul su de gndire devine asociativ i
afectiv61. Chiar dac nu ar exista tentative de persuadare din partea diferitelor partide i grupuri de

interes, ceteanul tipic tinde s acioneze i s decid, n probleme politice, influenat de

impulsuri extraraionale i iraionale

n aceste condiii, democraia trebuie privit ca o metod prin care indivizii cuceresc puterea
de a decide printr-o lupt competitiv pentru voturile cetenilor, i n cadrul creia rolul
esenial al electoratului este acela de a genera i legitima guvernele. Pe baza acestui mod de a
nelege i descrie democraia, modelul propus de Joseph A. Schumpeter, a fost numit elitism
competiional.
n modelul elitist-competiional, democraia este vzut ca o modalitate prin care se pot limita
abuzurile i excesele guvernanilor, ea oferind proceduri prin care sunt investite elitele politice cu
legitimitatea votului popular.
Democratia participativa
Apare in anii 60 pe filiera miscarii civice in Sua unde se conturau revendicari centrate pe cresterea
posibilitatilor de control a cetateanului asupra decidentilor politici. Amintim procramatia din 1962 de
Asociatia studentilor pt societatea democratica in care se mentioneaa ca dem participatva are in
vedere acoperirea de public a procesului decizional si prin intermediul ei oamenii trebuie sa iasa din
izolare si sa-si construiasca rekatii sociale consistente. Astfel remarcam ca la inceputul anilor 60
democratia participativa era constituita ca un cadru de imbunatatire a democratiei liberale insa in
cativa ani odata cu radicalizarea miscarilor civice in Sua, conceptul a capatat conotatii de model
alternativ al dem reprezentative.
Aceasta deturnare a subiectului se face pe filiera dem directe plecandu-se de la premisa ca o
democratie e guvernata prin reprezentati trebuie inlocuita de o dem guvernata de cetateni/
ncercnd s surprind caracteristicile principale ale modelului democraiei participative, pornind
de la lucrrile lui C.B. Macpherson i C. Pateman, David Held va considera c democraia
participativ are ca trsturi eseniale:
1. participarea direct a cetenilor n reglementarea principalelor instituii ale societii,
inclusiv la locurile demunc i n comunitatea local;
2. reorganizarea sistemului de partid, astfel nct oficialii partidului s devin direct
rspunztori n faa membrilor;
3. activitatea partidelor care particip ntr-o structur parlamentar sau n congres;
meninerea unui sistem instituionaldeschis, pentru a asigura posibilitatea de a experimenta
diferite forme politice
4. reducerea la minim a puterii birocratice lipsit de rspundere din viaa public i privat;
5. un sistem deschis pentru a asigura decizii documentate
6. Cnstituirea unui sistem institutional deschis care sa ifere transparenta actului decizional
Democratia electorala ar plasao in zona de minim de participare politica. Ea poate avea:
-un grad minimal in dem minimala, trasatura minimala in care se organizeaza perioadc alegeri libere
si corecte
-un grad mai crescut in elitismul competitional in care prezenta participarii politice cade pe viata de
partic
-deasupra lor e modul poliarhic ca un model standard al democratiei actuale care ofera multiple
posibilitati de participare politica, poliarhiile pt stabili sau consolida dar deasupra poliarhiilor sunt
democratiile participative.

Posibilitatile pot fi :
1. Gandite sa intareasca mecanismele de control asupra decidentilor politic
2. Mecanisme gandite sa ofere cai complementare institutiilor standard
3. Mecanisme gandite sa inlocuiasca institutiile si practicile politice standard.
I categorie intra masurile politico juridice care sunt menite sa creasca transparenta actului
decizional sau sa ofere acces liber la infrmatii de interes public includem si mecanismul
rechemarii din functie celor alesi
A doua categorie exista 2 tipuri de proceduri: una bazata pe deschiderea comunicationala si a
doua bazata pe constructia participativa a unor alocari de resurse cel mai cunoscut e bugetul
participativ pe care tot mai multe comunitati locale il frecventeaza
A treia catgorie formele specifice dem directe: initiativa legislativa directa initiativa
constitutionala.

Modelul democraiei participative, aa cum a fost expus pn acum, nu se confund cu

democraia direct, dei apeleaz la practicile acesteia. ns, o dat cu accentuarea criticii
democraiei reprezentative considernd c aceasta se transform ntr-o democraie guvernat,
n care ceteanul asist neputincios sau blazat la un fel de politic-spectacol, ipocrit au aprut
tot mai multe revendicri legate de nlocuirea democraiei reprezentative cu o form de
democraie direct, numit de Giovanni Sartori democraie prin referendum, care, nu de puine
ori, este prezentat i sub titulatura de democraie participativ.