Teorii ale democrației

Ce înseamnă să fii un cetățean bun în

polisul atenian/ zilele noastre?

Robert A. Dahl , politolog și educator american, a stabilit teoria pluralistă a democrației –

în care rezultatele politice sunt puse în aplicare prin grupuri de interese competitive, chiar dacă
inegale – și a introdus „ poliarhia ” ca un descriptor al guvernării democratice reale. În lucrarea
“Democracy and Its Critics” (1989), el a recunoscut valoarea unei cetățenii active și a asociat
poliarhia cu drepturi politice precum libertatea de exprimare și de asociere. Altfel spus, aceasta
carte se ocupa cu principalele probleme ale teoriei democratiei, dar este realizat, totodata, si un
puternic zid defensiv in fata principalelor critici aduse ei. Printre aceste critici se numara ideea
cum ca autoritatea democratica ar trebui limitata din cauza pericolului pe care il poate reprezenta
insusi democratia pentru alte valori. Astfel, un sistem poate fi total democratizat la nivel politic
dar incapabil sa ofere protectie pentru libertati nonpolitice ca libertatea religioasa, libertati legate
de intimitatea fiecaruia sau de securitatea personala etc.

Grecii, îndeosebi atenienii – constată Robert A. Dahl – au fost primii care au produs ceea
ce aş numi prima transformare democratică: de la ideea şi practica guvernării de către cei puţini
la ideea şi practica guvernării de către cei mulţi. Pentru greci supremul loc propice democraţiei
era, desigur, statul-cetate. Este ştiut că, pentru greci, democraţia înseamnă guvernarea de către
oameni obişnuiţi, oameni care în cea mai mare parte erau săraci, fără experienţă şi needucați. În
general vorbind, demosul reprezenta categoria oarecum majoritară, guvernarea realizându-se, în
primul rând, în beneficiul său, prin opoziţie la aristocraţie care presupune conducerea de către
aristoţi, „cei mai buni”, cei despre care mulţi gânditori greci afirmau că erau cei mai în măsură să
guverneze. De asemenea, la atenieni, noţiunea de „cetăţenie” indică şi un anumit sens al
libertăţii; pentru a fi cetăţean, individul trebuia să fie liber, adult, bărbat atenian. Cât de
„inclusivă” era democraţia ateniană rezultă exact din faptul că femeile, străinii rezidenţi şi
sclavii, care alcătuiau, prin urmare, majoritatea populaţiei, erau excluşi.
 Robert A. Dahl susține faptul că o cetate bună este cea care produce cetățeni buni, cea
care le asigură fericirea; iar fericirea este legata de virtute, virtutea de dreptate iar dreptatea de
fericire. Întrucat dreptatea este cea ce tinde sa promoveze interesul comun, un polis bun trebuie
sa fie si drept, in consecinta trebuie sa formeze cetateni care sa tinda spre binele comun; cel care
nu-si urmareste decat propriul interes nu poate fi numit un cetatean bun. Așadar, în polisul
atenian un cetățean bun este acela care atunci când vine vorba de treburile publice, întotdeauna
urmăreste binele polisului, participând la adunările publice. Totodată, în viziunea greacă, dintr-
un polis bun trebuie să facă parte cetățeni omogeni și anume cu interese comune, cum ar fi
religia, educația, statutul social ș.a.m.d. , iar pe lângă interesele comune numărul cetățenilor
trebuie să fie redus astfel încât să se evite diversitatea acestora, ori ca cetățenii să ajungă să se
cunoască între ei cât și orașul lor. În altă ordine de idei, participarea cetățenilor nu era limitată
doar la întrunirile adunării, ci includea și participarea activă și administrarea orașului. Astfel,
cetățenii puteau ocupa timp de un an o singura dată în viață , pe baza de alegeri ori prin tragere la
sorți un post în administrarea polisului ulterior făcând parte din Consiliul Celor Cinci Sute,
stabillind ordinea Adunării.

Așa cum susținea și Aristotel “Implicarea în problemele comunității trebuie să fie

comunitară. Niciun cetățean nu-și aparține sieși ci toți aparțin cetății căci fiecare este o parte a ei.
Iar grija fiecărui trebuie să devină grija tuturora.” , eu consider că un cetățean bun în zilele
noastre este acela care participă activ în societate. Un cetățean bun trebuie să fie atent la ce se
întâmplă în interiorul comunităţii sale şi să acţioneze în consecinţă, să fie în contact periodic cu
aleşii săi locali, consilieri locali, deputaţi şi senatori de circumscripţie electorală, să fie atent la
proiectele care se derulează în comunitatea în care trăieşte şi să dea feedback autorităţilor ori să
se informeze ce obligaţii are faţă de autorităţile publice, să se achite de ele şi să ceară rezultate.

În concluzie, un cetățean este privit ca fiind bun atunci când participă la vot, respectă
legile și își plătește taxele. Este foarte important pentru dezoltarea unei comunități ca cetățenii
să-și respecte îndatoririle și să nu fie indiferenți atunci când sunt organizate alegeri locale sau
naționale. Plata taxelor este la fel de importantă pentru ca doar daca există fonduri orașul se
poate dezvolta pentru ca cetățenii să aibă un mediu de locuit cât mai plăcut.