Conceptul de elitism la Gaetano

Mosca

Gaetano Mosca, a fost un om de stiinta politica, de origine italiana, nascut in 1858 in

Palermos Sicilia. In 1881 obtine diploma in drept si prefigureaza una dintre caracteristicile ce
vor fi intens dezbatute in scrierile acestuia. Detasarea lui de climatul ideologic al
risorgimento (Unificarea Italiei) si modul plin de viata in care acesta descrie istoria, a
actionat ca un mod obiectiv de a aborda situatia dintr-un punct de vedere puternic pozitivist.
In ciuda acestui fapt, este greu de determinat daca originea siciliana a acestuia a
influentat sau nu abordarea conceptuala a lui Mosca. Sicilia a fost, atat social cat si politic,
regiunea cea mai inapoiata din Italia, drept urmare introducerea unui guvern reprezentativ
agaravand problemele deja existente acolo. Drept urmare, diversi oameni de stiinta precum
Antonio Gramsci, un marxist italian, si William Salomone, un istoric american, au atribuit
ostilitatea acestuia fata de ideologia democratica si sistemul democratic prezent in Italia,
lucru ce poate fi vazut in prima lucrare importanta a lui Mosca: Teorica del governi e
governo parlamentare 1884. In aceasta carte regasim o izbucnire impotriva vietii politice
italiene contemporane (din 1884) , in care Mosaca pretinde ca viata a devenit arbitrara si
corupta ca o consecinta necesara a suveranitatii populare. Astfel de polemici antiparlamentare
au fost frecvente in Europa in acea perioada. In Italia insa, lucrurile erau mai grave din cauza
unui regim slabit din cauza risorgimento-ului . Critica adusa de Mosca, in general este
simpla instanta a parlamentarismului. Ea se remarca totusi din cauza spatiului bine delimitat
dintre idealul de libertate si cei rai democrati pe cealalta parte.
Mosca s-a folosit de cariera academica pentru a da vina vina pe unele esecuri, si a
inceput cu negarea principiilor suveranitatii populare si a reprezentarii politice. Cert este ca el
a fost calificat pentru a preda dreptul constitutional foarte devreme in 1885, dar nu a avut
parte de succes in diverse concursuri pentru burse si studii in strainatate sau pentru un scaun
de drept constitutional. Scrierile sale in aceasta perioada (eseul Le costituzioni Moderne 1887
) au fost in intregime in domeniul de drept public; In lipsa unor locuri de stiinte politice in
Italia momentului respectiv, aceasta a fost disciplina cea mai apropiata de interesele sale si
cea in care spera sa faca cariera. In 1887 esecurile acestuia de aplicare la diverse facultati l-au
condus sa accepte postul de editor al lucrarilor Camerei Deputatilor, pozitie pe care a pastrat1 | H a r a b a g i u M i h a i - A d r i a n . A n . I I I S P. Z I

o zece ani. A fost, asa cum a spus mai tarziu, un post de observatie ideal pentru un tanar
dornic sa inteleaga realitatile politice. Gaetano Mosca (1858-1941), om de stiinta politica
italiana, sa nascut la Palermo, Sicilia. El a luat diploma de drept acolo in 1881 cu teza I
Fattori della nazionalit. Teza prefigureaza unele dintre caracteristicile scrierile de mai tarziu
Mosca lui: detasarea lui de la climatul ideologic al Risorgimento si sensul sau plin de viata
istorie, care a actionat ca un corectiv la abordarea lui puternic pozitivista. Este dificil de
evaluat in ce masura abordarea conceptuala Mosca a fost influentata de mediul sicilian de
tineretea lui. Sicilia a fost, atat social si politic, regiunea cea mai inapoi de Italia, precum si
introducerea de guvern reprezentativ avut, daca ceva, agravat problemele politice din sud.
Prin urmare, astfel de oamenii de stiinta diverse, precum Antonio Gramsci, un marxist italian,
si William Salomone, un istoric american, s-au atribuit fundal Mosca lui siciliana ostilitate
sau fata de ideologia democratica si sistemul parlamentar, care a fost atat de evident in prima
sa lucrare importanta, Teorica del governi e governo parlamentare (1884, "pe teoria
guvernelor si Guvernului parlamentara").
Cartea este o izbucnire impotriva vietii politice italiene contemporane, care, Mosca
pretins, a devenit arbitrara si corupta ca o consecinta necesara a suveranitatii populare. Astfel
de polemici antiparliamentary au fost frecvente in Europa la momentul; in Italia, insa,
sentimentele pe acest scor au fost deosebit de intense din cauza dificultatilor un regim slabit
au fost exacerbate de problemele create de Risorgimento. Critica Mosca este, in parte, pur si
simplu o instanta a antiparliamentarianism atunci predominant; dar ea sta deoparte din cauza
distinctie sale clare intre idealul de libertate pe de o parte si relele la "mitul" democratic pe de
alta parte.
Ca un om batran, Mosca folosit pentru a da vina unor esecuri in cariera academica la
inceput negarea principiilor suveranitatii populare si reprezentarii politice. Cert este ca el a
calificat pentru a preda dreptul constitutional foarte devreme in 1885, dar nu a avut nici un
succes in diverse concursuri pentru burse pentru studii in strainatate si pentru un scaun de
drept constitutional. Scrierile sale in aceasta perioada, de exemplu, eseul Le costituzioni
Moderne (1887; "Constitutiile moderne") - au fost in intregime in domeniul de drept public;
in lipsa unor scaune de stiinte politice in Italia, la momentul respectiv, aceasta a fost
disciplina cea mai apropiata de interesele sale si cea in care el spera sa faca cariera. In 1887
esecuri Mosca, la universitatile l-au condus sa accepte un post de editor a lucrarilor Camerei
Deputatilor, pozitie pe care a pastrat timp de zece ani. A fost, asa cum a spus mai tarziu, un
post de observatie ideal pentru un tanar dornic sa inteleaga realitatile politice. In cea mai
mare parte din aceasta perioada a publicat putin, dar a folosit acest timp pentru un studiu
2 | H a r a b a g i u M i h a i - A d r i a n . A n . I I I S P. Z I

intens si meditatie, decisiv pentru elaborarea si ordonarea gandirii sale. Baza gandirii lui
Mosca era convingerea ca numai schimbarea adevarului stiintific (cum ar fi doctrina "clasa
conducatoare") pentru "abstractii metafizice" (cum ar fi mitul democratic) ar face posibila
purificarea si vindecarea practicii politice. Credinta sa in puterea rascumparatoare a stiintei
politice pare sa fi fost incurajata de atmosfera culturala predominanta de tineretea lui. La acea
vreme, in Italia ca pretutindeni, filosofia pozitivista a fost dominanta, iar Mosca a crezut el ar
putea transfera metoda inductiva de studiul naturii la studiul societatii umane.
Ideile lui Mosca au fost prezentate pentru prima data sistematic in "The Ruling Class"
(1896), activitatea dupa care putem spune ca a marcat nasterea stiintei politice din Italia.
Mosca nu a avut intentia de a schimba practic teoria prezentata la acel moment, desi prin
1923, cand a aparut a doua editie a lucrarii, doctrina sa a fost in multe privinte aprofundata si
elaborata. Principalele idei ale celei de-a doua editie a "The Ruling Class" pot fi rezumate
dupa cum urmeaza. Indiferent de forma de guvernare, puterea este intotdeauna in mainile
unei minoritati organizate, numita "clasa de guvernamant", care are autoritate asupra
majoritatii in virtutea anumitor caracteristici care variaza in functie de epoca si situatia si a
puterii derivata din organizatie in sine. In conformitate cu natura umana, cu toate acestea,
aceasta clasa conducatoare incearca intotdeauna sa justifice dominatia pe baza unui principiu
moral sau legal, "formula politica", care, insa abstract, trebuie sa fie conforme cu conceptia
de viata a comunitatii care este guvernat. Conceptul cu "formula politica" a lui Mosca e un
instrument puternic pentru interpretarea realitatii istorice, in care formula releva realitatea, si
constituie, de asemenea o reafirmare a valorii de consens in organizarea statului.
Asa cum este indicat prin titlul de curs programatic al lui Mosca "II principio
aristocratico ed il Democratico nel passato e nell'avvenire" (1903; "Principiul aristocratic si
cel democratic, in trecut si viitor"), el sustinea ca doua tendinte opuse sunt inerente in
societate: tendinta aristocratica spre pastrarea puterii in mainile urmasii celor care guverneaza
si tendinta democratica spre reinnoire prin intermediul unor elemente care deriva din
guvernati. (Mosca sa implicat intr-o disputa caustica cu Pareto in legatura cu conceptului de
circulatie a elitelor, insa Mosca este acum general recunoscut.) In paralel aceste tendinte sunt
doua principii, de asemenea opuse reciproc: "autocratie" in conformitate cu care autoritatea se
transmite in jos, si" liberal", prin care autoritatea este delegata de mai jos. Cele doua
antitezele sunt independente si pot coexista. Teoria dobandeste o articulatie stricta de
distinctie intre doua nivele in cadrul clasei conducatoare, cu guvernul fiind corespunzatoare
la un nivel, iar la celalalt, nivelul inferior rezervat tuturor fortelor politice existente. In cele
din urma, teoria este incoronata de conceptul de "aparare juridica," posibil numai atunci cand
3 | H a r a b a g i u M i h a i - A d r i a n . A n . I I I S P. Z I

exista o "echilibru de forte sociale" si, prin urmare, un guvern de drept de distribuire "justitie
relativa" (Meisel 1958, p. 12). Apararea juridica, care este, poate fi realizata numai atunci
cand exista o multitudine de forte, independent de verificare si reciproc, partajarea in puterea
guvernului [Legea Constitutionala].
Utilizarea conceptului lui Mosca de aparare juridica justifica in mod clar fiinta
clasificata ca un liberal (in sensul european al termenului), pentru ca introduce o judecata de
valoare asupra sistemelor politice: aceste sisteme politice sunt mai bune deoarece garanteaza
un mai mare respect pentru "simtul moral". Potrivit lui Meisel, ceea ce a contat pentru Mosca
a fost mai putin substanta acest sens moral decat existenta unor mecanisme sociale care ii
permit sa infloreasca. Aceste mecanisme sunt mult mai probabil sa existe in conditii de
libertate politica. Mai mult decat atat, o judecata de valoare este, de asemenea, implicata in
afirmatia ca o clasa conducatoare "deschisa" este de preferat sa o fie una "inchisa". Prin 1923
Mosca a avut in vedere schimbarea pozitiei cu privire la guvernul reprezentativ, pe care el
distinge brusc de la sistemul parlamentar (o forma degenerata); el a atribuit la sistemul
reprezentativ cel mai inalt grad de aparare juridic atins vreodata in istorie.
Nu este prea clar cum Mosca a ajuns la teoria lui cu privire la clasa conducatoare si
formula politica. Este cunoscut faptul ca din copilarie a fost un cititor pasionat de istorie, si in
randul istoricilor sunt, desigur, unii care mai mult sau mai putin constienti ca in societatile
umane exista intotdeauna un grup mic care face guvernarea propriu zisa. Mai precis, a fost
oare Taine cel care a influentat dezvoltarea gandirii lui Mosca, cu antiegalitarianism sau si
conceptul de aristocratie, sau in general, de catre opinia pesimista a omenirii la care
interpretarea lui istorica si politica este strans legata.

Cand Mosca a prezentat prima oara, teoria clasei conducatoare nu a avut nici o
influenta, nici ca un instrument de interpretare istorica sau ca o parghie pentru o noua discutie
de natura politica; Doar mai tarziu, ca rezultat al scrierilor lui Pareto, a facut conceptul de
preluare a puterii de catre minoritati. In schimb, critica transanta Mosca a sistemului
parlamentar a avut repercusiuni largi, iar acesta a fost pe nedrept acuzat ca, desi era un
liberal, atacul asupra institutiilor care au o insemnatate istorica pentru liberalism, de fapt l-a
ajutat sa submineze libertatea.

Bibliografie:
4 | H a r a b a g i u M i h a i - A d r i a n . A n . I I I S P. Z I

Gaetano Mosca The Ruling Class Ed.Mc.Grawl-hill book co. 1989

5 | H a r a b a g i u M i h a i - A d r i a n . A n . I I I S P. Z I