1) Ce sens se da in prezent termenului elita?

In cea mai simpla definitie, elitei iar apartine cei care, prin pozitia politica, economica sau culturala, au jucat sau joaca un rol important in societate. Intr-o alta definitie, ea e un sinonim pentru oameni cu o competenta deosebita si cu spirit de creativitate in profesiile lor. Definitie poate prea vaga, ce indeamna ca termenul sa fie inlocuit cu cel de intelectuali, adica lideri de opinie, purtatori de mesaj, personalitati angajate si chiar militante. Victor Karady deosebeste elitele puterii, care administreaza statul, si elitele de serviciu, pe sectoare de activitate (justitie, politie, sanatate, culte etc.). Este o ingradire a termenului, caci in elite intra si personaje importante ale economiei private, conducatori de banci si de firme multinationale, personalitati din massmedia (presa si televiziunea), dar si reprezentati ai societatii civile. Termenului elite i se poate acorda un sens politic, dar si un sens profesional. Totodata Ana Bazac precizeaza ca deseori se foloseste si termenul elite morale, ce nu se suprapune peste categoriilede mai sus. 2) Ce este mobilitatea elitelor? Sociologii amintesc in primul rand de mobilitatea structurala, adica transformarea treptata a elitelor in urma mutatiilor economice din adancul societatii. Dar, subliniaza Karady, in sec. XX au avut loc si cateva rupturi violente ale continuitatii elitelor, ce au schimbat modul de recrutare a noilor elite si conditiile de exercitare a puterii lor. Venirea comunismului a dus la eliminarea elitelor traditionale, dar si la un sistem nou de formare a elitelor fidele partidului unic, in economie si administratie. Pe de alta parte istoricii scot in evidenta alte miscari ale elitelor, cum ar fi modificarile teritoriale (alipirea Transilvaniei, Banatului, Basarabiei si Bucovinei) sau politica de eliminare a evreilor in timpul celui de al 2-lea razboi mondial, care au condus la o redistribuire a locurilor in cadrul elitelor. Aceasta mobilitate istorica cere periodizarea in aprecierea statutului si identitatii elitelor, problema pe care o trateaza in introducerea cartii Mihai Dinu Gheorghiu. 3) Cine facea parte din elita intelectuala romaneasca inainte de razboi? Din 1821 pana in 1914, scrie Ion Bulei, elita politica (Bratienii, D.A. Sturdza, E. Costinescu, T. Maiorescu) nu se preocupa deloc de legatura cu alegatorii, ci doar de o buna relatie cu capul statului, cu regele. Practic toti oamenii politici pana la primul razboi mondial erau fie boieri, fie proveniti din aristocratie (P.P. Carp, Gh.Gr. Cantacuzino, L. Catargiu, N. Filipescu, Al. Lahovari, D. Ghica, Al. Marghiloman s.a.), avand bune legaturi in lumea politica europeana, dar si cu elitele romanilor din Transilvania, Banat, Bucovina si Basarabia. Intre 1860 si 1944 aproape toti ministrii, profesorii universitari si alti inalti functionari isi facusera studiile in strainatate, precizeaza Lucian Nastasa intr-un amplu articol. Iar asta a permis ca, intr-o perioada scurta, sub influenta modelului occidental, sa se modifice spiritul culturii nationale, care pana atunci era de factura orientala. Burghezia isi trimite pentru studii fiii, si mai ales fiicele, la Paris, Gand, Liege, Berlin, Viena, Zrich. Discriminarile de natura politica si sociala i-au facut pe multi tineri evrei sa plece la studii in afara, aspect bine detaliat in carte. 4) Au existat elite de stanga in Romania inainte de 1945 ? Intr-o introducere la aceasta problema, Ana Bazac foloseste prilejul pentru a face mai intai o distinctie utila intre notiunile de stanga si dreapta. Daca este celebra diferentierea facuta de Norberto Bobbio, prin atitudinea fata de principiul egalitatii (stanga egalitara, dreapta ierarhica), d-na Bazac aduce o contributie marxista noua, precizand ca intre dreapta si stanga diferenta este pozitia fata de raporturile de dominatie-supunere, dreapta considerand exploatarea ca raport natural, deci etern, iar stanga respingand, mai mult sau mai putin, o astfel de intelegere. Liberalii au fost primii de stanga din Romania, deoarece au sustinut industrializarea si capitalismul de tip occidental, conditie pentru a se putea trece eventual apoi la statul social. Pe acest teren au aparut social-democratii, care criticau ideea liberala a introducerii intai a formelor, dupa care ar urma sa vina si fondul. Social-democratii aveau obiective politice reformatoare pe termen scurt si mediu, dar pe un orizont mai indepartat lozincile lor vizau un ideal anticapitalist, speranta pe care au parasit-o dupa primul razboi mondial,. Aceasta stanga ce se

considera socialista, a avut reprezentanti de vaza in C. Dobrogeanu-Gherea, C. Stere si cei de la Viata Romaneasca, Paul Bujor, St. Gheorghiu, Ion C. Frimu s.a. 5) Au existat elite in Romania anilor comunismului? Intrebare la care in carte se raspunde afirmativ, cu toata opera de nivelare egalitarista a societatii intreprinsa de partidul comunist. Dupa Karady, puterea suprema a elitelor se concentra pe atunci in biroul politic al partidului comunist si, partial, in persoana primilor secretari ai judetelor, in timp ce elitele sectoriale (medici, profesori, juristi etc.) aveau o libertate functionala restransa. In recrutarea elitelor, pe langa principiul meritocratic al studiilor si aptitudinilor, avea o mare pondere originea sociala populara, dar si angajamentul politic. Articolele privind sistemul de formare a elitelor in scolile de cadre ale partidului comunist (M.D. Gheorghiu) si in Scoala de literatura si critica literara M. Eminescu (Lucia Dragomir) arata functia dubla a acestor scoli : cea de asigurare a mobilitatii sociale anumitor fractiuni ale claselor populare, dar si cea de control si consolidare a puterii politice a partidului unic. Se poate spune ca au fost numerosi intelectualii care au facut posibila existenta unei culturi literare si filosofice in Romania postbelica, ireductibila la cultura de partid, gratie careia s-au putut afirma si unii dintre procurorii lor de astazi. De pilda, din ultima dintre scoli au iesit 12 scriitori importanti : Stefan Banulescu, Radu Cosasu, Victor Felea, Ion Gheorghe, Paul Goma, Gheorghe Grigurcu, Nicolae Labis, Ion Lancrajan, Teodor Mazilu, Dumitru Micu, Fanus Neagu si Lucian Raicu, dar in ansamblu intentia de formare pe aceasta cale a unor veritabile elite literare din randul taranilor si muncitorilor, a esuat. 6) Dupa 1990 a avut loc o schimbare sau o continuitate a elitelor? In urma unei temeinice cercetari, Raluca Grosescu afirma ca desi o parte a fostei nomenclaturi a reusit sa-si pastreze pozitii de putere politica si dupa 1989, caderea comunismului a provocat schimbari majore in ierarhiile sociale si a permis aparitia unei noi elite politice, neimplicata in structurile decizionale ale partidului comunist. Conversia fostelor elite comuniste a fost facilitata de experienta lor administrativa, dar si de legitimarea lor in urma alegerilor. Un alt articol (Cristina Petrescu) este consacrat fenomenului anticomunismului romanesc, care a fost aproape exclusiv postcomunist, deoarece inainte de 1989, disidentii erau o specie rara. Competitia politica nascuta in urma revolutiei din 1989 ar fi fost o confruntare intre anticomunistii postcomunisti si unii membri mai putin marcanti ai fostei nomenclaturi, botezati neocomunisti de opozantii lor. O serie de intelectuali publici au reusit ca memoria micului grup al detinutilor politici din perioada de teroare (anii50) sa fie generalizata ca reprezentare a intregului comunism romanesc. Este o reprezentare care eludeaza faptul ca regimul comunist a evoluat mult de-a lungul celor 45 de ani. In acest context interesant este studiul Cameliei Runceanu despre Grupul pentru Dialog Social, creatiune informala a elitei intelectuale in postcomunism. Printre initiatorii GDS sunt amintiti : Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Andrei Cornea, Andrei Pippidi, Petru Cretia, Sorin Vieru, Al. Paleologu, Gabriela Adamesteanu, Radu Filipescu, Gabriel Andreescu s.a., care desi cu unele divergente si-au afirmat toti in paginile Revistei 22 (creata cu sprijin financiar al unor intelectuali din exil) opiniile puternic politizate, chiar militant anticomuniste. Majoritatea lor si-au obtinut consacrarea in perioada comunista si au fost recompensati cu premii de institutii de consacrare din campul cultural instituit de fostul regim, dar acum fac uzaj de apartenenta lor la istoria rezistentei anticomuniste prin cultura. Studiul apreciaza insa ca aceasta cultura alternativa in comunism, rolul careia este acum mult amplificat, nu ar fi contribuit la prabusirea regimului. O buna parte din membrii GDS au participat direct la fenomenul Pietii Universitatii, iar mai tarziu unii dintre ei se vor regasi pe listele electorale ale Conventiei Democratice si chiar alesi ai unor partide din cadrul ei. 7) Marturii ale unor elite politice ale tranzitiei. Trei actori principali ai schimbarii au acceptat sa-si expuna punctul de vedere asupra mobilitatii elitelor : doi fosti presedinti, Ion Iliescu si Emil Constantinescu, si un fost prim-ministru, Petre Roman. Ion Iliescu, dupa ce a

criticat restrangerea bazei sociale de recrutare a elitelor dupa 1989 (ascensorul social a luat-o in jos), a evocat trei momente politice esentiale ale perioadei in care el a fost presedintele tarii : constituirea Comisiei Nationale a Tranzitiei spre Economia de Piata (ianuarie 1990); constituirea grupului interpartinic de la Snagov in ianuarie 1995; adoptarea unei strategii de desvoltare durabila pe termen lung in 2003-2004. Semnalizeaza ca elitele intelectuale s-au grupat in trei mari directii ideologice: orientarea conservatoare, ce preconizeaza intoarcerea la situatia antebelica; orientarea liberala, care fetisizeaza virtutile pietei si ingradeste minimal rolul statului; orientarea social-democrata, bazata pe conceptul economiei sociale de piata, adica cu corective sociale pentru a impiedica polarizarea societatii in foarte bogati si foarte saraci. Emil Constantinescu, intr-un text cu numeroase citate, considera ca problema fundamentala a Romaniei este reconstructia elitelor. In acest sens critica sever demisia unor elite intelectuale (Liiceanu, Patapievici, Mihaies, s.a.), considera ca societatea romaneasca e victima unei manipulari grosolane, datorate la noua pacate ale intelighentiei : impostura, iresponsabilitatea, mercantilismul, cinismul, vulgaritatea, calofilia, frivolitatea, aroganta si lasitatea. Dupa dansul elitele stau cu spatele la cetateni, in timp ce puterea e in mainile badaranului. Petre Roman a preferat sa se dea pe sine drept exemplu de mobilitate politica : dupa ce a colaborat cu Iliescu, a lucrat in echipa condusa de Constantinescu, pentru ca acum sa incerce un proiect politic cu acelasi Iliescu. Dar politicienii de azi sunt preocupati mai mult de o prestatie mediatica (capsunari ai imaginilor), dand dovada de cinism si indiferenta, in loc de a intari sentimentul raspunderii pentru activitatea lor. * Inchei aici aceasta prezentare a unei carti ce cuprinde si alte comunicari interesante (societatea civila si economia de piata; rolul liderilor in economie, administratie si politica; ONG-urile si elitele; elitele din mass-media s.a.). Problemele ridicate ar indreptati o comentare critica a lor, semnalarea unor nedumeriri si punerea de noi intrebari. Ar fi d pilda momentul de a se discuta daca astazi gloata mai are vreo contributie la generarea acestor elite, daca multitudinile (termenul lui Antonio Negri) vor accepta mult timp sa se simta ingradite in dorinta legitima de a evada din conditia subalterna. Ar mai fi de investigat in ce masura partidele duc o munca sistematica de pregatire a tinerilor pentru o noua generatie de oameni politici si rolul valorilor morale in faurirea tribunilor populari de maine. Dar asta ramane pentru alta data
Stalinism pt eternitate.....................................vladimir............
Extras din document
Vladimir Tismaneanu ( n. 4 iulie 1951) este profesor de tiine politice la Universitatea din Maryland, College Park, SUA, director al Center for the Study of Post-Communist Societies al aceleiai universiti i editorul revistei East European Politics and Societies. Printre cele mai recente lucrri ale sale se numr "Between Past and Future: The Revolutions of 1989 and Their Aftermath" (coordonat impreuna cu Sorin Antohi; Central European University Press), "Fantasies of Salvation: Democracy, Nationalism and Myth in Post-Communist Europe" (1998; n traducere romneasc, "Fantasmele salvrii. Democraie, naionalism i mit n Europa post-comunist", Polirom, 1999). Articolele i studiile sale au aprut n numeroase ziare i reviste, printre care New York Times, Washington Post, Common Knowledge, The New Republic, Partisan Review, Gazeta Wyborcza, Sfera Politicii, 22. Volumul "Revoluiile din 1989. ntre trecut i viitor" (Polirom, 1999) a primit premiul revistei Sfera politicii pentru cea mai bun traducere romneasc din domeniu. Premiul Fundaiei Culturale Romne (2001) i premiul "Ion I.C. Bratianu" (2001) pentru contribuii la promovarea ideilor liberale. Alte lucrri publicate la Editura Polirom: "Balul mascat. Un dialog cu Mircea Mihie" (1996), "Mizeria utopiei. Criza ideologiei marxiste n Europa rsritean" (1997), "Reinventarea politicului. Europa rsritean de la Stalin la Havel" (1997), "Vecinii lui Franz Kafka/The Neighbors of Franz Kafka" (ediie bilingv, impreuna cu Mircea Mihie; 1998), "ncet spre Europa. Vladimir Tismneanu n dialog cu Mircea Mihie" (2000), "Spectrele Europei Centrale" (2001), "Scrisori din Washington" (2002), "Ghilotina de scrum" (2002), "Schelete n dulap" (n dialog cu Mircea Mihie, 2004) i

"Stalinism pentru eternitate. O istorie politic a comunismului romnesc" (2005). A scris mai multe lucrari exceptionale in care reda natura politicii de-a lungul timpului, cum ar fi : - Reinventarea politicului. Europa Rasariteana de la Stalin la Havel; - Cortina de ceata;. - Fantoma lui Gheorghiu-Dej; - Arheologia terorii; - Ordinea mondiala dupa leninism ; - Irepetabilul trecut. Una dintre cele mai cunoscute lucrari ale sale este lucrarea Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc. Aprut mai nti n SUA, la Universitatea din California Press, 2003, cu titlul "Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism", aceast masterpiece - a prestigiosului filosof n tiine politice, fondator al colii romneti de politologie modern, scriitorul i profesorul american de origine romn, Vladimir Tismaneanu - a fost editat ( n versiune romneasc ) n acest lun Mai 2005 in cea mai mare i important editur romneasc, editura ieean "Polirom". Aceast capodoper a politologiei moderne (carte a crei elaborare informal, ct i formal s-a petrecut n 27 de ani, 1974-2001, dup cum declar nsui autorul ei, n capitolul "Mulumiri" , pag.17) este deja un bestseller al editurii "Polirom", iar lansarea ei oficial a avut loc la Trgul internaional de carte "Bookarest-2005", n prima decad a lunii Iunie 2005, la Bucureti. Traducerea n romnete, Cristina Petrescu i Drago Petrescu. Postfaa i aparine lui Mircea Mihie. Pe supracoperta I-a a acestei superbe ediii se poate citi aprecierea dat crii de reputatul om politic american Zbigniew Brzezinski : "O deconstrucie' ptrunztoare i inspirat a unui att de insolit rezultat al epocii staliniste." Iar pe supracoperta IV a acestei ediii cititorul poate afla opinia unor importante personaliti culturale romne i americane despre aceast lucrare de referin n politologia actul. Iat cteva dintre aceste opinii: "O mbinare de rigoare tiinific, mnie i durere, Stalinism pentru eternitate' lmurete dificultile Romniei de a deveni o ar normal." (David Pryce-Jones, Times Literary Supplement) "O explorare pasionant a mecanismelor minii totalitare i o poveste tragic a coruperii idealismului de ctre puterea nemiloas. Rzboiul Rece poate c s-a ncheiat, ns conflictele descrise aici ntr-un mod fascinant conin adevruri universale i de actualitate." (Andrei Codrescu) "Vladimir Tismneanu este un Marcel Proust al comunismului romnesc." (Mircea Crtrescu) Stalinism for All Seasons'- indubitabil, o masterpiece a politologiei moderne. Istoria comunismului romanesc'- - doar cazul particular prin care ni se descoper ntru adevr viu anatomia i funciile sinistrului comunism planetar. i, cu fin sau amar umor, retrind un trecut-prezent de neuitat, Vladimir Tismneanu ne druieste un politologic roman de nalt inut moral. Vital pentru vindecarea Romniei. Citeti o carte pentru eternitate." (Leonard Oprea)