Norberto Bobbio

Liberalism si Democratie
Recenzie

Autorul este reprezentantul stangii democratice iar opera sa reflecta doctrina liberala. Ceea ce ii caracterizeaza opera si gandirea este consecventa, cu alte cuvinte, in ciuda schimbarilor de regim, el a fost unul din putinii carturari care nu si-au tradat ideile. Tatonand aceasta idee, putem face urmatoarea observatie: diferenta dintre autori consta in consistenta si durabilitatea ideilor lor. In prefata editata de Daniel Barbu, care poarta un nume sugestiv - Pesimismul luminat sau despre posibilitatea gandirii de stanga, este abordata tocmai aceasta trainicie a ideilor, respectiv perisabilitatea acestora. Pe fondul spuselor de mai sus, putem adauga ca Daniel Barbu face o comparatie intre soarta ideilor din Italia, respectiv Romania. Concluzia acestei comparatii poate fi sintetizata in afirmarea unui deficit de durabilitate a continutului ideatic romanesc in perioada comunista. Abordarea lui Daniel Barbu genereaza o suita de observatii in ceea ce priveste raportul om-idee in perioada regimului comunist. Asadar, el sesizeaza deruta generala aparta in randul oamenilor in privinta relatiei om-idee. Altfel spus, trebuie sa tinem cont de consecintele reale ale regimului (oamenii care au fost afectati in mod direct de brutalitatea regimului) si de asemenea faptele care au provocat suferinta oamenilor au fost savarsite tot de oameni, caci ideologia in sine nu poate ucide. Norberto Bobbio isi propune ca prin cartea sa puna sub reflectoarele ratiunii termenii de liberalism si democratie. Clarificarea acestor termeni luati separatie dar si stabilirea elementelor comune, isi revendica necesitatea pentru a intelege regimurile actuale, asa cum pot fi ele percepute la nivel teoretic, dar si sensul acestor termeni se reflecta in practica politica. Primul capitol se numeste Libertatea Modernilor. Autorul incearca sa stabileasca nuantele raportului liberalism-democratie. Pentru dezambiguizare, el da printre randurile sale definitiile celor deoi termeni. Prin urmare, prin liberalism se intelege o conceptie despre stat, si anume aceea conform careia statul are puteri si functii limitate, ca atare el se opune fie statului absolut, fie statului numit in zilele noastre, social. Prin democratie se inteleg in mod curent una dintre numeroasele forme de guvernare, aceea in care puterea se afla nu in mainele unuia, ale catorva, ci in mainele tuturor, mai bine zis ale majoritatii; ca atare ea se opune formelor

autocratice, ca monarhia sau oligarhia. Din definitiile celor doua notiuni reiese ideea ca un stat liberal nu neaparat democratic. Pentru a pune in evidenta antiteze liberalism-democratie, Bobbio face referire la Benjamin Constant. Esenta antitezei dintre liberalism si democratie consta in exigenta de a limita outerea, iar pe de alta parte, exigenta de a o imparti. Constant ii citeaza initial pe antici pentru a urmari raportul liberalism-democratie, pentru a ajunge ulteriorla autorul Contractului social, Jean-Jacques Rousseau. Conceptul de vointa generala dezvoltat de Rousseau atribuie statului suveranitate, dar nu se poate spune ca Rousseau ar fi impins principiul vointei generale pana a la nu mai recunoaste necesitatea limitarii puterilor statului : a-i atribui paternitatea democratiei totalitare inseamna a intretine o polemica pe cat de bogata, pe atat de gresita. Ideile celui de-al doilea capitol, Drepturile Omului, sunt o continuare fireasca a celor din primul capitol. Puntea ideatica este pusa in evidenta de doctrina liberalismului, conform careia limitele statului sunt dictate de drepturile naturale ale omului inainte ca acesta sa fie constituit. Acest punct de vedere este infirmat de Rousseau. Cel de-al doilea capitol propune urmarirea intemeierii statelor liberale a caror premisa filosofica esentiala o constituie doctrina drepturilor omului, elaborata de scoala dreptului natural. Autorul subliniaza faptul ca doctrina drepturilor omului a stat la baza Declaratiilor drepturilor Statelor Americii de Nord ( incepand cu 1776) si a celor din Franta revolutionara (incepand cu 1789), prin care se afirma principiul fundamental al statului liberal ca stat limitat. Punctul comun al doctrinei drepturilor omului si contractualismului este individualismul. Statul liberal apare printr-o eroziune continua si progresiva a puterii absolute a regelui si, in perioade istorice de criza mai acuta, printr=o ruptura revolutionara (exemplare sunt cazul Angliei si al Frantei) ; din punct de vedere rational, statul liberal e explicat ca rezultat al unui acord intre indivizi care sunt liberi in starea initiala si care convin la stabilirea obligatiilor strict necesare pentru o conventuire stabila si pasnica. Cel de-al treilea capitol puncteaza ceea ce a fost deja reliefat in capitole precedente, limitele puterii statului. Bobbio subliniaza ideea ca sunt doua aspecte ale problemei, care nu sunt intodeauna bine diferentiate : limitele puterilor si limitele functiilor statului. Doctrina liberalismului cuprinde amandoua aspectele, chiar daca ele pot tratate separat si exclusiv unul fata de altul. Liberalismul este o doctrina a statului limitat fie in privinta puterilor, fie in privinta functiilor sale. Notiunea curenta folosita pentru a desemna primul caz este stat de drept, iar pentru a desemna cel de-al doilea caz este stat minimal. Capitolul Libertate contra putere nuanteaza antagonismul dintre libertate si putere. Asadar statul de drept si-a creat mecanisme constitutionale care au drept scop apararea individului de

abuzurile puterii. Li se pot spune si garantia libertatii, a acelei libertati negative, intelese ca sfera de actiune in care individul nu e constrans de de cel ce detine puterea coercitiva sa faca ceea ce nu vrea sa nu e impiedicat sa faca ceea ce vrea. Din punctul de vedere al individului, din care se pune problema liberalismului, statul e vazut ca un rau necesar (si aici liberalismul se distinge anarhism), statul trebuie sa intervina cat mai putin posibil in sfera de actiune a indivizilor. Pentru a-si intari pozitia adoptata, Bobbio face referire la autori precum Thomas Paine, Locke, Kant, Adam Smith. Insista mai mult asupra lui Wilhelm von Humboldt (17671835) deoarece cred ca a scris sinteza cea mai reusita a idealului liberal al statului; e vorba despre Eseu asupra limitelor actiunii statului(1792). Dupa acesta, adevaratul scop al omului este dezvoltarea maxima a facultatilor sale. Ideile lui Humboldt sunt reluate si in urmatorul capitol, Antagonismul este fecund. Aflam ca acesta critica sever statul providential, stat ce vadeste o solicitudine excesiva pentru bunastarea cetatenilor, si ca sugereaza ca interventia guvernarii dincolo de cele indatoriri ce ii revin, cea a ordinii externe si cea a ordinii interne, sfarseste prin a crea in societate comportamente uniforme ce sufoca varietatea naturala a caracterelor si a dispozitiilor. Capitolele Democratia anticilor si democratia modernilor, Democratie si egalitate, Intalnirea dintre liberalism si democratie, Individualism si organicism, Liberali si democrati in secolul al XIX-lea, Tirania majoritatii, Liberalism si utilitarism, Democratia reprezentativa, Liberalism si democratie in Italia, Confruntarea democratiei cu socialismul, Noul liberalism, Democratie si neguvernabilitate merg pe aceeasi lnie a aprofundarii democratiei si liberalismului. Este abordata si problema participarii politice. Insista asupra legaturii dintre dezvoltarea democratiei si largirea sufragiului universal, adica participarea unui numar cat mai mare de indivizi la exercitarea puterii. Lecturarea acestei carti isi dovedeste pe deplin necesitatea. Notabil este faptul ca Bobbio reuseste sa sintetizeze concepte folositoare pentru o intelegere mai aprofundata a jocului politic. Constructia discursului este accesibila si bogata in informatie. Remarcabila este tendinta binara de abordare a notiunilor si numarul important de referinte ceea ce confera textului avantajul multiperspectivismului esential pentru a dobandi o perceptie lucida a fenomenului politic. Daca initial, insusi autorul se intreaba, mai mult sau mai putin ironic, ce este democratia, continutul cartii vine sa releve democratia sub mai multe aspecte. Asadar, prin incursiunea facuta in istoria ideilor politici, supunandu-le unui proces de dialectica, putem afirma ca Bobbio reuseste sa intareasca ideea de democratie, dar nu oricum, si raportand-o cu alte notiuni. Corelatiile cu liberalismul, socialismul, si utilitarismul au pus un reflector critic asupra notiunii de democratie, clarficandu-i sensul.