Sunteți pe pagina 1din 4

On the third wave of democratization-Doh Schuli Shin Partidele politice nu au fost, n general, actori majori n primele etape ale

democratizrii n Europa de Est, i rolul lor a fost unul central, dar limitat n politica din regiune n ansamblu. Rolul lor este mai nti examinat n cadrul `trei valuri de democraie" care sa dezvoltat n contexte istorice diferite i internaionale. Democratizarea contemporana a Europei de Est este ntradevr mai aproape ca si model de valul doi decat de modelul primului val al democratizarii Europei de Vest. Evoluiile recente din Europa de Est i rolul jucat de ctre partie sunt analizate din punct de vedere al provocrilor politice majore identificate de ctre susintorii colii dezvoltrii politice, accentual ceercetarii find pus mai ales pe zonele sususe celui de al doilea val. n comparaie cu fazele anterioare, rolul partidelor n procesul de democratizare est European este relativ limitat i depinde in special de modul de gestionare al tendintelor conflictuale din zona. Studiul fenomenului democratizrii n lumea contemporan a fost puternic marcat, n plan intelectual, de perspectiva lui Samuel P. Huntington asupra valurilor democraiei. Influena acestor contribuii a fost enorm, att din punct de vedere al cadrului oferit pentru cercetarea cu caracter preponderent empiric, ct i dintr-o perspectiv normativ. Promotorii interni sau externi ai democraiei n statele celui de-al treilea val au interpretat, cel puin pentru un timp, viziunea lui Huntington drept un binevenit stimulent intelectual pentru eforturile lor politice. n fapt, Huntington nu a fost neaprat un optimist n ceea ce privete democratizarea, aa cum o sugereaz metafora valului invers, care se interpune ntre dou valuri succesive de democratizare. De asemenea, aa cum o sugereaz convingtor un volum ulterior, viziunea sa asupra ordinii mondiale este una extrem de pesimist, prediciile sale viznd apariia unor puternice conflicte care pot lua, n ultim instan, i forme violente ntre marile civilizaii mondiale, n a cror definire principalul liant este religia. In cele ce urmeaz, se va ncepe printr-o prezentare succint a argumentelor care au justificat impunerea valului ca metafor a proceselor recente de democratizare, urmat de o succint trecere n revist a concepiei lui Huntington despre democraie i procesul democratizrii. Va urma o prezentare sumar a unor periodizri alternative a democratizrii contemporane, precum i a altor critici la adresa perspectivei lui Huntington.

La trei decenii de la declanarea celui de-al treilea val i pe fondul sfritului su, politologii se preocup de consolidarea i calitatea noilor democraii i, totodat, caut soluii de prevenire a valului invers. Se porneste observaia c fenomenul democratizrii, n termeni macroistorici, poate fi interpretat ca o succesiune de trei valuri succesive, ntre care se interpun dou valuri inverse, dinspre democraie nspre autocraie. Un val al democratizrii este definit ca un grup de tranziii de la regimuri nondemocratice la regimuri democratice care au loc pe durata unei perioade specificate de timp i care depesc numeric, n mod semnificativ, tranziiile n direcia opus care au loc n acea perioad. n intervalul de timp respectiv, fenomenul democratizrii se face simit i prin apariia unor procese de liberalizare n cadrul unora dintre autocraiile care nu se democratizeaz, precum i prin progrese n privina calitii democraiei, n regimurile democratice deja existente. n sudul i vestul Europei, in jurul anilor 1960 se prbueau trei dictaturi de durat - n Portugalia, Spania i Grecia. n aceeai perioad, alte dou mari regiuni treceau prin tranziii similare spre conduceri democratice: America Latin i Asia de Est. Luate mpreun, aceste tranziii reprezint ceea ce Samuel Huntington a definit mai trziu ca fiind cel de-al treilea val al democratizrii. n cele din urm, valul a ajuns n Europa de Est, debutnd cu schimbrile graduale din Polonia i sfrind cu cderea regimului Ceauescu n Romnia. Trei decenii mai trziu, putem s reflectm i s nvm leciile desprinse din experienele celui de-al Treilea Val, care a trecut peste aproape aptezeci de state. Muli analiti au remarcat rolul-cheie jucat de puterile occidentale prin Acordul de la Helsinki din 1975, considerat esenial n slbirea Cortinei de Fier. La nceputul anilor 1970, rile din Pactul de la Varovia erau strmtorate economic din cauza cursei narmrii i a proastei gestionri a economiei. Populaia suferea lipsuri, industria era depit, decalajul tehnologic fa de Occident cretea. Lsnd la o parte propria mndrie, liderii rilor din Est au apelat la ajutorul Occidentului. n mare msur, procesele din primele dou valuri au fost influenate de decolonizare i de competiia ntre superputeri, n primii ani ai Rzboiului Rece. n fine, nceputul celui de-al treilea val este asociat Revoluiei garoafelor roii din Portugalia, urmat aproape imediat de tranziiile ctre democraie n Spania i Grecia, de tranziiile latino-americane i, mai trziu, est-asiatice. Sfritul Rzboiului Rece avea s extind valul democratizrii n lumea postcomunist, n primul

rnd n Europa Central i de Est. Tot n aceast perioad, el i-a fcut simit prezena pe continentul African THE 'THIRD WAVE' OF DEMOCRACY IN EASTERN EUROPE - Comparative Perspectives on Party Roles and Political Development Paul C. Lewis Ultimele doua decenii au fost martorii unui remarcabil progress al democratiei. Din 1972 numarul de regimuri politice democratice au ajuns de la 44 la 107. Din cele 187 de tari din present, mai mult de jumatate, 58%, au adoptat un govern democratic. Odata cu prabusirea comunismului democratia a ajuns in fiecare regiune a globului pentru prima oara in istorie. Mai mult, a devenit singura alternativa viabila oricariu regim totalitar (Samuel Huntington). Expansiunea globala a democratiei prezinta o provocare fascinanta pentru sociologi si oamenii politici. Acestia sunt chemati sa examinize factorii ce propaga acest val de democratizare si sa reevalueze theoriile deja stabilite ale importantei factorilor socio economici si culturali in dezvoltarea democratiei. Partea politicienilor este sa examineze noi metode prin care democratia poate fi consolidate si sustinuta. Cum au raspuns acestor provocari spatiul academic si cercurile guvernamentale si cum se diferentiaza eforturile lor recente fata de cele din primele decenii ale democratiei? Ce noi teorii despre dinamica democratizarii au mai aparut? Ce fel de strategii si tactici au fost stabilite pentru consolidarea expansiunii democratiei si pentru incurajarea reformelor democratice in tarile care raman non democratice? Acestea sunt intrebarile principale adresate in acest articol care incearca sa ofere o parere cat mai completa despre literatura teoretica si empirica ce s-a acumulat in ultimul deceniu. Acest articol analizeaza cele patru probleme care au fost analizate, atat de mediul academic cat si de cel politic. Mai exact, examineaza conceptele si metodologia folosita pentru a defini si masura o democratie, alaturi de provocarile teoretice si strategice legate de explicarea si promovarea acesteia. Problemele legate de conceptele democratiei apar deoarece modul in care se defineste democratia si procesul de democratizare influenteaza ceea ce se identifica ca a fi o problema in dezvoltarea democratiei si a recomandarilor pentru solutionarea acestora. Probleme legate de

modul in care se masoara conceptele democratiei este foarte important pentru a putea urmari procesul de democratizare si pentru a putea lua decizii politice corecte. Problemele teoretice sunt legate de identificarea si compararea diferitelor forte dominante care dau forma acestui val de democratizare. In final, exista problemele strategice ce tin de introducerea democratiei in tari unde conditiile econimice si politice sunt nefavorabile si unde consolidarea democratiei presupune masuri ce trebuiesc atat pe plan local cat si international. Restul articolului are la baza trei premise. Theoretic, democratia, fie gurvernata de reprezentati fie de popor, poate supravietui si creste doar daca populatia este dedicate acestui scop. Dpvd empiric, tarilor aflate la inceputul democratizarii tind sa le lipseasca multi factor ice faciliteaza progresul democratiei, printre acestea aflandu-se si economia de piata si organizatiile civice. Consecinta acestor lipsuri este nesiguranta legata de posibilitatea noii democratii de a se consolida sau daca va regresa intr-un regin totalitar. Dpvd strategic, deciziile pe care le luam au un effect semnificant in a depasi problemele si provocarile procesului de democratizare. Aces articol are opt parti, Incepe cu o discutie scurta legata de schimbarile semnificative din ultimul deceniu in modul in care este studiata democratia si procesul de democratizare. Urmeaza de o ilustrare a modullui in care conceptele democratiei pot fi definite si masurate. Apoi sunt examinate cauzele si consecintele valului current de democratizare. Continua cu analizarea argumentelor majore pentru si impotriva celor doua sisteme parlementar/presidentiale, cel ce foloseste votul majoritar (castigatorul votului este ales) si votul plural in care membrii parlamentului sunt alese proportional cu voturile primite. Apoi se discuta strategiile, pe termen scurt si lung, ale democratizarii. In final, sunt conturate problemele si posibilele destinatii ale acestui al treilea val al democratizarii.