Al treilea val al

democratizării:
Realități și perspective

Andrei Iamandi, An I, MPPIE

 Introducere
Pornind de la perspectiva istorică a democratizării, autorii
analizează tranziția de la regimul autoritar la cel
democratic.
În prima parte a lucrării sunt studiate valurile de
democratizare, iar a doua parte se concentrează pe cel de-al
treilea val.
 Modelele democratizării

Clasice (lineare) Ciclice

01 02
Își trag originea din sistemul Alternanța formelor democratice și
parlamentar britanic autoritare de conducere, sunt păstrate
atribute minime ale democrației

Dialectice
03 Cu un înalt grad de instabilitate
al transformării democratice
Modele istorice de constituire a sistemelor
democratice
1. Pe cale revoluționară - Revoluția burgheză engleză din secolul XVIII

- Revoluția franceză și Războiul pentru independență al SUA

- Revoluția din februarie 1917 din Rusia

- Revoluțiile din 1989 din țările Europei Centrale și de Est

2. Pe cale evoluționistă - reprezentat de o evoluție politică îndelungată de la monarhie

absolută până la constituirea sistemului democratic modern

3. Ca rezultat al influențelor exercitate din exterior - este vorba despre constituirea

regimurilor democratice postbelice în Germania, Italia și

Japonia.

Înfrângerea acestora de către Aliați a marcat începutul procesului

de formare și întărire al regimurilor politice democratice.

4. Transformarea democratică inițiată de sus în jos - asemănător cu modelul evoluționist.

Caracteristic țărilor în care elita politică conducătoare a

conștientizat pericolul unei crize sociale, pentru a o evita au

avut loc negocieri cu opoziția democrată pentru reformarea

sistemului politic ceea ce duce la constituirea regimului

democratic. (Brazilia)
5. Modelul mixt - include aproape toate sau toate variantele menționate anterior.

Acest model este caracteristic fostelor republici ale Uniunii Sovietice și din

majoritatea fostelor țări comuniste din Europa de Est.

Definiția “valului democratic “

“Valul democratizării este procesul de trecere al unui grup de

țări de la regimuri nedemocratice spre cele democratice, care se
defășoară într-o perioadă anumită de timp și din punct de vedere
numeric considerabil prevalând acele țări în care în aceeași
perioadă de timp dezvoltarea decurge în sens opus
(atidemocratic ).”

- S. Huntington
 Valurile democratizării evidențiate de
Huntington

Primul val al democratizării - anii 1828 - 1926

Primul val de recul - anii 1922 - 1942

Al doilea val al democratizării - anii 1943 - 1962

Al doilea val de recul - anii 1958 - 1975

Al treilea val al democratizării - 1974 – 2006

 Primul val al democratizării își are începutul o dată cu revoluțiile franceze si americane, însă
instituțiile democratice așa cum le cunoaștem în prezent au apărut in sec XIX. Aceste val este
caracterizat prin 2 particularități:

1. Răspândirea treptată a dreptului de vot cu limitarea și în cele din urmă anularea cenzului de vere
2. Înființarea și consolidarea instituțiilor reprezentative cât și a celor executive și de control

Astfel la începutul sec XX procesul trecerii spre regimul democratic a fost finalizat în țări
precum SUA, Marea Britanie, Franța, Eleveția, etc.

Primul val de recul a început o dată cu instaurarea dictaturii fasciste în Italia. Ulterior au fost
desființate instituțiile cu caracter democratic din Polonia și statele baltice.

În anul 1926 a fost instaurat dictatura militară ca urmare a uneui lovituri de stat în Portugalia,
iar în anul 1933 Hitler câștiga alegerile în Germania.
 Al doilea val al democratizării a fost marcat de înfrângerea Germaniei și Japoniei ce a avut ca și
consecință eliberarea teritoriilor ocupate.

Au fost reinstaurate regimurile democratice în Franța, Olanda, Danemarca, Belgia, etc. Concomitent în state
din america latină precum Argentina, Brazilia, Venezuela, Peru, au avut loc alegeri democratice.

Acest val a coincis cu decolonizarea fostelor colonii și semicolonii, astfel au fost instaurate regimuri
democratice de guvernare în India, Nigeria, Filipine, etc.

Al doilea val de recul a fost marcat de lovitura de stat din Grecia (1967), în urma căreia a fost istaurată
dictatura militară, dezvoltarea democratică fiind întreruptă.

Valul a cuprins majoritatea țărilor din lumea a treia, unde în urma loviturilor de stat au fost instaurate
regimuri autoritare.

În anul 1975 erau 38 de guverne create în urma loviturilor de stat, comparativ cu 13 în 1962.
 Al treilea val al democratizării a început în martie 1974, în Portugalia a avut loc o nouă lovitură
de stat, militarii deschiși la schimbare, împreună cu societatea civilă au pus capăt dictaturii militare. Câteva
luni mai târziu din cauza unei crize politice adânci, guvernul militar a fost nevoit să cedeze puterea. În anul
1975, decesul lui Fraco în Spania a pus capăt guvernării autoritare care a durat 37 de ani.

Caracteristica principală a acestui nou val a fost carcterul său global, cuprinzând toate
continentele. Astfel Huntington explică cauzele extinderii globale a sistemelor democratice:

1. Criza legitimității sistemelor autoritare și totalitare

2. Creșterea economiei mondiale în anii 1960, coroborată cu creșterea populației și a clasei de mijloc
3. Schimbările doctrinei Bisericii Catolice în anii 1960
4. Schimbarea cursului politic al principalelor puteri politice mondiale ( SUA, URSS, Comunitatea
Europeană)
 Cercetătorii menționează relația de strânsă legătură dintre nivelul dezvoltării economice și
democrație. Procesul de trecere spre democrație are loc cel mai des în țările cu un nivel mediu de dezvoltare
economică sau în acele țări care tind spre nivelul mediu.

Dezvoltarea economică de după cel de-al Doilea Război Mondial a permis multor state să intre în
grupul țărilor cu venituri medii, fapt ce a creat condiții economice favorabile pentru tranziția către un sistem
de guvernare democratic.

Dezvoltarea economică stimulează transformările sociale și valorice, premise pentru

democratizare:

- Bunăstarea la nivel social a creat valori și obiective pentru cetățeni fapt ce a condus la nașterea simțului
încrederii interpersonale și a competenței, ce au fost corelate cu instituțiile publice

- Dezvoltarea culturii în societate a favorizat apariția atitudinilor critice față de sistemul politic
- Existența mai multor resurse distribuite egal între grupurile sociale a dus la soluționarea conflictelor
 Factorii externi joacă un rol important în procesul de democratizare, aceștia trebuie examinați în
raport cu premisele interne ale democratizării în fiecare țară. Intensitatea scăzută a Războiul rece din anii
1970 a reactivarea mișcării disidente în Uniunea Sovietică și în statele din Europa de Est, care s-au pronunțat
împotriva încălcării drepturilor omului.

Un rol extrem de importantă l-a avut proclamarea la jumătatea anilor 1980 de către Mihail
Gorbaciov a politicii noii gândiri și a politici neamestecului în chestiunile interne ale țărilor din Europa de
Est.

Politica noii gândiri a constat în ștergerea imaginii dușmanului din mentalitatea omului sovietic,
fapt ce a contribuit la schimbarea viziunii asupra principiilor democratice.

Politica neamestecului în chestiunile interne a eliminat posibilitatea intervenției militare sovietice în

Ungaria (1956) și Cehoslovacia (1968).
Factorul decisiv a fost reprezentat de penetrarea sistemelor autoritare și totalitare de valori
democratice precum:

- Libertatea individului
- Dreptul de participare politică
- Dreptul de a gândi liber, etc.

 Politologul American D. Rustow evidențiază 4 etape ale democratizării

1. Condițiile prealabile
2. Etapa de pregătire
3. Etapa luării deciziilor
4. Etapa de acomodare
1. Condițiile prealabile
Autorul este de părere că identitatea națională este o necesitate strictă. Potrivit acestuia identitatea
națională reprezintă faptul că majoritatea cetățenilor nu trebuie să aibă dubii referitoare la faptul
cărei comunități aparțin deoarece acest lucru ar putea duce la o dezbinare a societății care s-ar putea
transforma într-un conflict intern de proporții naționale.

2. Etapa de pregătire
Reprezintă inițierea preceselor democratice.

3. Etapa luării deciziilor

Este rezultatul trasformărilor care au avut loc în etapa de pregătire și este marcată de trasformarea
instituțiilor politice și a normelor politico - juridice ale societății conform pricipiilor democratice.

4. Etapa de acomodare
Normele democratice instaurate în etapele anterioare pot căpăta atât un caracter ireversibil cât și
unul reversibil .