Structură + eseu - Ideologii și practici politice din secolul al XX-lea

STRUCTURĂ:

Introducere:

A. MENȚIONAREA A DOUĂ CARACTERISTICI ALE DEMOCRAȚIEI DIN EUROPA ÎN

PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XX-LEA → 1901-1950
i. Respectarea principiului separării puterilor în stat & pluripartidismul
B. MENȚIONAREA A DOUĂ IDEOLOGII TOTALITARE EUROPENE ȘI PRECIZAREA UNEI
ASEMĂNĂRI ÎNTRE ACESTEA
i. Comunismul (Rusia, 1917) & nazismul (Germania, 1933) – asemănare: promovarea
obsesivă a cultului personalității
C. PREZENTAREA UNEI PRACTICI POLITICE UTILIZATE DE REGIMUL TOTALITAR ÎN
ROMÂNIA
i. Constituirea partidului unic – Stalinismul lui Gherghe Gheorghiu-Dej
D. FORMULAREA UNUI PUNCT DE VEDERERE REFERITOR LA ROLUL PRACTICILOR
POLITICE DEMOCRATICE ÎN EVOLUȚIA ROMÂNIEI ÎN A DOUA JUMĂTATE A
SECOLULUI AL XX-LEA → 1951-2000
i. Punct de vedere: reîntoarcerea României la pluripartidismul politic și la economia de piața
ii. Argument istoric: Constituția adoptată în timpul lui Ion Iliescu, 1991

Concluzie:

1
Structură + eseu - Ideologii și practici politice din secolul al XX-lea

! La punctul de vedere se folosesc conectori de cauzalitate și efect.

Secolul al XX-lea este cunoscut în istorie sub sintagma secolul extremelor deoarece este perioada
în care întâlnim atât regimuri democratice cât și regimuri opuse acestora. Practic, Europa, apoi întreagă
lume, este caracterizată de disputa ideologică a unor forme politice diverse, de la democrație la
totalitarism, și de practicile politice specifice acestora. În timp ce unele state perfecționa regimul
democratic (Marea Britanie, Franța, țările nordice, etc.), în alte state regimul politic instaurat se plasa în
opoziție totală cu democrația, dând naștere regimurilor totalitare, precum comunismul în Rusia, fascismul
în Italia și nazismul în Germania.

În primul rând, trăsăturile cele mai importante ale democrației sunt: respectarea principiului
separării puterilor în stat, pluripartidismul, votul liber și neîngrădit, respectarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului și egalitatea tuturor cetățenilor în fața legii. O caracteristică importantă a
democrației în secolul XX este respectarea drepturilor și libertăților cetățenești. Printre aceste drepturi și
libertăți se numără dreptul la viață, egalitatea în fața legii, libertatea individului, dreptul la educație,
libertatea de expresie, dreptul la proprietate. Toate drepturile sunt legiferate prin constituțiile statelor
democratice, dar și prin acte internaționale, cum ar fi Declarația universală a drepturilor omului. O altă
caracteristică importantă a unui regim democratic este principiul separării puterilor în stat. Conform
acestuia, în practica democratică există o putere executivă, una legislativă și una judecătorească,
independente, dar care colaborează. Puterea executivă este deținută de șeful statului și guvern condus de
un prim ministru. Puterea legislativă este deținută de un Parlament care, în funcție de fiecare stat, poate fi
unicameral sau bicameral. Parlamentul face legile controlează activitatea guvernului și prin mecanisme
democratice, fiind cea mai importantă instituție încă democrație, pentru că aici se regăsesc reprezentanții
poporului aleși prin vot. Puterea judecătorească aparține unei curți de justiție și a instanțelor teritoriale de
judecată. Principiul separării puterilor în stat este înscris în constituția fiecărui stat democratic, unde se
stabilesc atribuțiile acestora și limitele de exercitare a puterii, dar îl găsim aplicat și în practică.

În al doilea rând, două ideologii totalitare europene sunt comunismul, care a fost instaurat în Rusia
în 1917 și nazismul, care a fost instaurat în Germania în 1933. O practică comună între aceste două
regimuri totalitare este promovarea obsesivă a cultului personalității prin manifestații publice, sau alte
forme ce glorifică persoana conducătorului. Acesta este considerat părintele națiunii, cel care, prin
activitatea și sacrificiul său, călăuzește poporul către o viață mai bună. Conducătorului îi sunt închinate
opere de artă, piese de teatru, poezii, spectacole grandioase și nu numai. Persoana liderului devine model

2
Structură + eseu - Ideologii și practici politice din secolul al XX-lea

de viață pentru tineri, toate publicațiile, serbările, întâlnirile fiind însuflețite de imagini ale conducătorului.
Tineretul este educat în spiritul unui devotament, uneori fanatic, față de conducător și regimul acestuia.
Hitler în Germania a înființat un Minister al Propagandei, condus de Gobbels, care a înregimentat tineri în
organizații precum Tineretul hitlerist Loc în care își afișa obsesiv imaginea de salvator al patriei.
Caracteristici asemănătoare se regăsesc și în comunismul lui Stalin, în URSS.

În al treilea rând, o practică totalitară folosită în România de regimul totalitar constituirea

partidului unic. La începutul stalinismului, prin Congresul PCR, în 1948. Astfel, acesta a înghițit toate
formațiunile politice existente, rezultând în Partidul Muncitoresc Român condus de Gheorghe Gheorghiu-
Dej. Această schimbare este legiferată prin Constituția din 1948, unde organul suprem al puterii de stat
era Marea Adunare Națională, care acum a devenit unicamerală și care hotăra formarea guvernului.
Puterea reală în stat, totuși, îi aparținea partidului unic, Partidului Muncitoresc Român, și conducătorului
acestuia.

Un punct de vedere referitor la rolul practicile politice democratice în evoluția României în a doua
jumătate a secolului al XX-lea este faptul că au certificat reîntoarcerea României la pluripartidismul
politic și la economia de piață deoarece în decembrie 1989 are loc o revoluție sângeroasă, singura de
acest fel din statele comuniste, care marchează căderea regimului comunist. Ca urmare a acestui
eveniment, România intră într-un proces complex de construcție democratică. Un fapt istoric relevant
pentru această întâmplare este adoptarea constituției din timpul lui Ion Iliescu, în 1991. Astfel, noua lege
fundamentală certifică revenirea democrației, restabilește pluripartidismul, introduce economia liberă și
aplică principiul separării puterilor în stat.

În concluzie, secolul XX este perioada cu cele mai multe schimbări când vine vorba de moduri de
guvernare fiindcă întâlnim atât regimuri democratice, cât și regimuri opuse acestora. Dacă la începutul
secolului multe state sunt democratice, ca mai apoi la jumătate să se transforme în regimuri totalitare,
majoritatea se reîntorc la un mod de guvernare democratic, care este prezent și până în zilele noastre.