Constituţia din 1886

Context al elaborării. În anul 1866 domnitorul Alexandru Ioan Cuza este înlăturat de pe
tronul României prin conclucrarea celor două grupări politice: liberalii şi conservatorii,
uniţi într-o alianţă numită „monstroasa coaliţie”. Politicienii români în frunte cu
I.C.Brătianu reuşesc să îl aducă în ţară pe principele german Carol I de Hohenzoller
(1866-1914) care este confirmat prin plebiscit (referendum) de cetăţeni drept domnitor.
Era nevoia de o constituţie care să instaureze în România pentru prima dată monarhia
constituţională şi să permită continuarea procesului de modernizare, astfel cele 2
grupări politice au calobarat şi au redactat prima constituţie românească inspirată din
modelul avansat al constituţiei Belgiei (1831)

Conţinutul Constituţiei. Ca principii moderne aceasta avea:

1)principiul separării puterilor în stat;

2)principiul guvernării reprezentative;
3)principiul responsabilităţii ministeriale;
4)principiul monarhiei ereditare;

Principiul separării puterilor în stat. În România funcţionează 3 ramuri ale puterii:

Puterea executivă. Exercitată de domnitor şi consiliul de miniştrii.
Atribuţii ale domnitorului în plan executiv:
►numeşte primul ministru;

►confirmă toate funcţiile publice;

►este comandant al armatei;

►poate înlătura miniştrii din guvern.

Puterea legislativă. Deţinută de domnitor şi parlamentul României numit reprezentanţa

Naţională (bicameral: senat şi camera deputaţilor): Parlamentul este singura instituţie
care are dreptul de a vota legile şi de a stabili bugetul ţării.
Atribuţii ale domnitorului în plan legislativ:
►drept de iniţiere a legilor;

►drept de VETO absolut (poate respinge aplicarea oricărei legi);

►sancţionează şi promulgă legile;

►poate dizolva parlamentul cu obligaţia desfăşurării de noi alegeri;

Puterea judecătorească. Exercitată de tribunale, Curţi de Apel şi Înalta Curte de Justiţie.
Atribuţii ale domnitorului în plan juridic:
►toate sentinţele se execută în numele domnitorului;

►are drept de graţiere şi admistiţie (stoparea unor cercetări penale);

Principiul guvernării reprezentative. Naţiunea română guvernarează statul prin vot

(există alegeri locale şi parlamentare).

Principiul responsabilităţii ministeriale. Domnitorul semnează actele guvernului dar

este neresponsabil. Singurii răspunzători de aplicarea legii sunt miniştrii, din punct de
vedere politic în faţa domnitorului şi parlamentului şi d.pd.v. juridic în faţa Înaltei Curţi
de Justiţie.

Principiul monarhiei ereditare. Domnitorii transmit funcţia în mod ereditar prin drept
de primogenitură (primul născut pe linie masculină moşteneşte tronul cu condiţia să fie
creştin-ortodox). Persoana domnitorului este considerată sacră şi inviolabilă.

Importanţa Constituţiei din 1866:

►este prima constituţie în care se foloseşte numele de “România” şi nu apare nici o

referinţă la suzeranitatea Otomană;
►pentru prima dată există un capitol dedicat drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti:

libertatea de exprimare, libertatea presei, dreptul la vot cenzitar, egalitatea în faţa legii,
respectarea proprietăţii în mod absolut (proprietatea este considerată sacră);
►Prin articolul 7, constituţia interzice obţinerea cetăţeniei române pentru străinii care

nu sunt creştini (evrei sunt discriminaţi);

Constituţia din 1923

Contextul elaborării. Marea Unire a Românilor din 1918 determină modificarea
Constituţiei din anul 1866 pentru integrarea noilor provincii în acelaşi stat naţional. În
Transilvania, Bucovina şi Basarabia existau numeroase particularităţi locale, minorităţi
specifice, monede proprii, organizări diferite şi era nevoie de unificare: Constituţia din
1923 este elaborată de PNL şi are un caracter democratic deoarece introduce în mod
oficial votul universal, direct, secret şi obligatoriu.
Asemănări între Constituţia dintre 1866 şi cea din 1923:
►Constituţia din 1923 reprezintă o variantă îmbunătăţită a celei din 1866 deoarece

majoritatea articolelor sunt identice;

►Ambele constituţii presupun monarhia constituţională ca formă de guvernământ;

►Ambele respectă principiul separării puterilor în stat;

Deosebiri între Constituţia dintre 1866 şi cea din 1923:

1866 1923
vot cenzitar vot universal
Regimul politic din secolul XIX este liberal Regimul politic din secolul XX este
democratic
Proprietatea este declarată sacră şi Proprietatea este garantată de stat, dar se
inviolabilă acceptă exproprierarea în cazul utilităţii
publice
Există discriminări la adresa evreilor În România nu se admit nici un fel de
- discriminări. Minorităţile naţionale primesc
- aceleaşi drepturi (s-au înfiinţat partide de
maghiari, germani, ucrainieni). În România nu
-
există discriminări în funcţie de naţionalitate,
religie sau condiţie socială.

Constituţia din 1938

Contextul elaborării. În perioada interbelică, o dată cu ascensiunea regimurilor
totalitare în Europa, democraţia României este afectată.

Marea criză economică (1929-1933), dar mai ales ridicarea mişcării legionare afectează
viaţa politică în România. În 1937 legionarii ocupă locul 3 în alegeri şi nici un partid
politic nu obţine cel puţin 40% din voturi pentru a se putea organiza guvernul. În aceste
condiţii regele Carol al II-lea va suspenda Constituţia din 1923 şi cu sprijinul juristului
Istrate Miclescu se va publica o altă Constituţie supusă referendumului popular. Regele
va prelua cele mai multe puteri ale statului dar nu va reuşi să stabilizeze situaţia în
România, nu va putea apară statul de al II-lea război mondial, singurul rezultat fiind
distrugerea democraţiei.

Conţinutul Constituţiei: ►forma de guvernămând este teoretic monarhie

constituţională, dar practic dictatura regală deoarece regele are atribuţii sporite: este
singurul care iniţiază legi, poate conduce prin decrete, jumătate dintre senatori, iar
parlamentul României are rol de decor.
►drepturile şi libertăţile sunt restrânse;

►partidele politice sunt desfinţate şi inlocuite cu partidul regelui: „Partidul Naţiunii”;

►separarea puterilor în stat nu mai există;

Consecinţe: pe termen scurt de asigură guvernarea, dar România nu va fi pregătită în

faţa războiului.

Constituţia din 1948

Contextul elaborării. La 30 decembrie 1947 regele Mihai este forţat să abdice de către
guvernul comunist condus de Petru Groza, dar şi sub ameninţările adjunctului
ministrului de externe rus Andrei Vâşinski. Pentru a legaliza regimul comunist, este
scrisă în grabă o nouă constituţie copiată din constituţia stalinistă a anul 1936 ce va fii
aprobată printr-un referendum fraudat.

Conţinutul Constituţiei
►forma de guvernământ este monarhia populară;

►românia devine un stat al oamenilor muncii, din fabrici şi uzine;

►funcţionează un singur partidic politic (Partidul Muncitoresc Român);

►separarea puterilor în stat nu se aplică, fiind înlocuită cu „Marea Adunare Naţională” a

cărei atribuţii erau de a numi guvernul, conduce politica externă a statului, de a fi

tribunal suprem, şi de a elabora şi vota legile. În realitate M.A.N. duce la îndeplinirea
sarcinilor iniţiate de liderii P.M.R. dar mai ales a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.
►se utilizează sintagma „democraţie populară”, dar în realitate este un regim totalitar;

►constituţia restrânge drepturile şi libertăţile cetăţenilor şi apar obligaţii: dreptul la

muncă şi la învăţătură;
►dreptul de vot este extins către toţi cetăţenii (inclusiv femeilor);

►proprietatea de stat este considerată superioară proprietăţii private;

Consecinţe: din anul 1948 se desfăşoară naţionalizarea imobilelor (case, fabrici,

magazine), din anul 1949 până în 1962 se desfăloara colectivizarea, iar regimul comunist
român este atent supravegheat de URSS.
 Constituţia din 1965
Contextul elaborării. La moartea secretarului general al partidului muncitoresc român,
Gheorghe Gheorghiu Dej puterea este preluată în România de Nicolae Ceauşescu.
Deoarece acest dictator urmărea îndepărtarea în plan extern de Ruşia şi construirea în
plan intern a unui comunism de factură naţională va fi relatată o nouă constituţie.

Shimbări (deosebiri faţă de cea anterioară):

►forma de guvernământ a statului este declarată republică socialistă;

►singura formă de proprietate acceptată în România este proprietatea de stat;

►este înfinţată o nouă instituţie numită Consiliul de Stat prin care puterilor dictatorului

cresc;
►sunt introduse în mod formal drepturi pentru români deoarece Nicolae Ceauşescu

urmărea să colaboreze economic şi politic cu lumea democratică occidentală;

Consecinte: puterile secretarului general cresc, iar din 1974 este numit preşedinte al
României
Întreaga societate va fi supusă cultului personalităţii conducătorului;

Constituţia din 1991

Revoluţia din anul 1989 aduce în România trecerea de la regimul comunist la un regim
democratic deoarece era nevoie de o lege fundamentală care să readucă drepturi şi
libertăţi conform declaraţiei universale a drepturilor omului şi pentru reînfinţarea
proprietăţii private, revenirea la o economie liberă de tip capitalist. Astfel, o comisie de
jurişti vor redacta o constituţie preluată după modele Europene. Constituţia a fost
aprobată prin referendum de cetăţeni în anul 1991.

Conţinutul Constituţiei ►forma de guvernământ este republica democratică semi-

prezidenţială;
►se aplică toate principile democratice existente în secolul XX

►separarea puterilor în stat este realizată prin implicarea preşedintelui şi al guvernului

în planul puterii executive, parlamentului bicameral al României ca putere legislativă,

instantă de judecată alături de Înalta Curte în planul puterii judecătoreşti
►preşeditele României împarte puterea cu Parlamentul. Este ales pentru un mandat de

5 ani şi deţine printre atribuţii propunerea primului ministru, graţierea, comandantul

armatei, reprezentarea ţării în relaţiile internaţionale, oferă decoraţii, etc.