Evoluția statului român în perioada 1801-1930

In perioada 1801-1930 , statul roman modern a cunoscut o

importanta evolutie in plan politic dar si administrativ prin unirea
provinviilor Moldova si Tara Romaneasca ,emanciparea de
Imperiul Otoman , dar si sfarsitul Primului Razboi Mondial care
a favorizat Marea Unire din anul 1918.
Anul 1848 a reprezentat pentru romani ,  o expresie a
procesului de afirmare a națiunii române și a conștiinței
naționale .Revoluția Română de la 1848 s-a desfășurat în
condițiile în care părți din teritoriul național se aflau în
stăpânirea imperiilor vecine
(Transilvania, Bucovina, Basarabia), în timp ce Moldova și Țara
Românească erau constrânse să accepte protectoratul Rusiei
țariste și suzeranitatea Imperiului Otoman. Printre documentele
revolutiilor de la 1848 care reprezinta o continuare a proiectelor
politice elaborate pana in acest moment putem enumera
„Petitia Nationala” redactata pe data de 3 mai 1848 la Blaj in
Transilvania de catre Simion Barnutiu care avea ca si obiectiv
national independenta natiunii romane, egalitatea in drepturi cu
natiunile conlocuitoare: „Noi vrem sa ne unim cu tara” , adica
respingeau anexarea la Ungaria. Acestia doreau libertatea
tiparului si a exprimarii oficiale in limba romana , scoli
romanesti , recunoasterea religiilor romanesti , asigurarea
libertatii personale , libertatea industriei si a comertului , iar ca
si obiectiv social era desfiintata iobagia fara nicio despagubire.
Datorita uniunii vamale între Moldova și Țara Românească,
în timpul domniilor Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu
a inceput unirea celor doua principate Moldova , respectiv Tara
Romaneasca,
A urmat apoi Războiului Crimeii (1853 – 1856), în urma căruia
Franţa, Anglia şi Imperiul Otoman au ieşit victorioase în faţa
Imperiului Rus.
Astfel in anul 1856 se semneaza Tratatul de Pace de la Paris
prin care problema romaneasca devine problema europeana.
Anul urmator in 1857 au loc Adunarile ad-hoc care aveau ca
scop unirea Moldovei cu Tara Romaneasca intr-un singur stat
cu numele Romania cu un print strain dintr-o familie domnitoare
a Europei cu mostenitori crescuti in religia tarii.
În anul 1858, Marile Puteri s-au reunit în cadrul Conferinţei de
la Paris, finalizată cu o Convenţia de la Paris, încheiată la 7/19
august, cu rol de constitutie, care s-a referit şi la problematica
românească.
Astfel, printr-un act internaţional care ţinea cont doar parţial de
voinţa românilor, s-au stabilit norme fundamentale referitoare la
situația politico-juridică a Principatelor și reorganizarea
lor ,unirea fiind doar una trunchiata. Pe baza Convenției de la
Paris, se introducea principiul separației puterilor, ele urmând
să fie exercitate, în fiecare Principat, de către domn și
Adunarea electivă, ambele lucrând și cu participarea unui
organ comun, Comisia centrală, înlocuind astfel Regulamentele
Organice, actele pe baza cărora funcţionaseră cele două ţări
române până atunci. Astfel pe data de 5 ianuarie in Moldova si
24 ianuarie in Tara Romanesca 1859 , este ales domnitor al
celor doua provincii , Alexandru Ioan Cuza , astfel punand
marile puteri ale Europei in fata faptului implinit.
Datorita numeroaselor conflicte politice, pe plan mondial ,
izbucneste Primul Razboi Mondial care aduce Romaniei
numeroase castiguri teritoriale , iar prin dorinta romanilor de a
se unii care a si reprezentat totodata obiectivul fundamental al
participării României la primul razboi mondial se realizeaza
unirea Basarabiei (27 martie), Bucovinei (28 noiembrie) şi
Transilvaniei (1 decembrie) cu România, în contextul victoriei
militare a Antantei, înfrângerii şi destrămärii statale a lmperiului
Austro- Ungar şi lmperiului Țarist, afirmarii internaționale a
principiilor autodeterminarii (dreptul popoarelor de a-şi decide
singure soarta) şi nationalităților (dreptul națiunilor de a-şi crea
propriile state), dorinței majorității populației, exprimată de
către organisme politice reprezentative (Sfatul Tarii de la
Chişinău în Basarabia,Congresul General al Bucovinei de la
Cernăuți în Bucovina, Marea Adunare Naționala de la Alba-Iulia
in Transilvania), de unire cu România.

Unirea din 1918 a adus in interiorul granitelor Romaniei teritorii

noi cu numeroase minoritati nationale si religioase. Constitutia
statului trebuia sa se adapteze la noile realitati.
In 1918 s-a introdus votul universal, fapt care trebuia
consemnat si in constitutie. In 1921 s-a realizat reforma agrara,
fapt ce a insemnat exproprierea marilor mosii. Constitutia
trebuia sa prevada exproprierea in caz de utilitate publica prin
legi speciale.Constitutia din 1923 reproduce cea mai mare
parte a textului celei din 1866. Apar insa cateva schimbari
importante fata de constitutia din 1866: este specificat faptul ca
Romania este stat national, unitar si indivizibil: conceptul de
stat national si unitar, adica alcatuit dintr-o natiune majoritara
pe un singur teritoriu politic, a fost nou introdus.
Proprietatea nu este un drept absolut, ca in 1866; in caz de
utilitate publica se pot realiza exproprieri. Votul este universal,
spre deosebire de votul cenzitar din 1866. Se mentioneaza
egalitatea in drepturi fara deosebire de clasa sociala si fara
deosebire de origine etnica, limba si religie, iar biserica
ortodoxa este biserica dominanta in stat . Astfel prin constitutia
din 1923 Romania devine stat democratic.
Într-un final putem concluziona faptul ca Romania a avut o
evolutie importanta in perioada 1801-1930 prin unirea
provinciilor Moldova si Tara Romaneasca din anul 1859, dar si
prin Marea Unire din anul 1918 care a adus Romaniei intregirea
teritoriala dar si implinirea dorintelor romanilor de a se uni
formandu-se astfel un stat democratic modern.