Romania si criza orientala Decaderea Imperiului Otoman , vizibila prin infrangerile repetate in fata Austriei si Rusiei la sfarsitul secolului

al XVIIea si secolul al XVIII-lea a declansat problema orientala sau criza orientala, care a pus in evidenta competitia dintre puterile europene pentru mostenirea Imperiului Otoman. In secolele XVII-XIX-lea aceasta competitie s-a manifestat printr-o serie de razboaie ruso- austroturce care au insemnat pentru tarile romane primejdia transformarii in teatru de razboi si importante pierderi teritoriale: Transilvania a trecut de sub dominatia otomana sub cea austriaca ,habsburgii au anexat Banatul(1718-1918) si Bucovina(1775-1918), iar Rusia a ocupat Basarabia(1812-1918). Constituirea statului national roman modern si consolidarea lui in perioada 1859-1866 s-a realizat in contextul desfasurarii crizei orientale, ulterior , istoria Romaniei moderne a fost strans legata de noile etape ale crizei orientale desfasurate in a doua jumatate a secolului al XIX-lea si pana la Primul Razboi Mondial.. Inceputul secolului al XIX-lea marcheaza o noua etapa in evolutia crizei orientale manifestata prin razboiul Crimeii(1853-1856), dar de aceasta data criza orientala a oferit ocazia implinirii aspiratiei romanilor de a-si intemeia un stat national. La Congresului de pace de la Paris(1856)de dupa Razboiul Crimeii(1853-1856), se modifica statutul international al Principatelor , astfel desi se mentinea suzeraniataea otomana, se inlocuia protectoratul rus cu acela al celor 7 Mari Puteri. Rusia retroceda Moldovei a celor trei judete din sudul Basarabiei ( Cahul, Bolgrad, Ismail-rapita in 1812). Reprezentantul Frantei, contele Walevski , pus in discutie si problema unirii Principatelor devenita problema europeana. Atitudinea Marilor Puteri fata de problema unirii a fost determinata de propriile interese, decizandu-se ,in final, consultarea populatiei Principatelor. Pentru aceasta s-a decis organizarea unor adunari ad-hoc Rezolutiile adunarilor ad-hoc (1857), au exprimat dorinta de ca unirea a Principatelor intr-un singur stat sub numele de Romania, sub conducerea un prin strain ales dintr-o familie domnitoare a Europei , ai carui mostenitori sa fie crescuti in religia tarii, autonomie si neutralitate dar si alegerea unei Adunari obstesti in care sa fie reprezentate interesele tuturor claselor sociale. Aceste conditii au fost inaintate reprezentantilor Marilor puteri garante intruniti la Conferinta dela Paris (1858), unde s-a adoptat o Conventie cu rol de Constitutie a Principatelor . Fara a tine cont de dorintele romanilor, s-a propus o unire trunchiata: statul urma sa se numeasca Principatele Unite ale Moldovei si Valachiei, fiecare cu institutii proprii (domn, Adunari, guvern), avand in comun doar doua : Comisia Centrala si Inalta Curte de Justitie si Casatie, ambele cu sediul la Focsani. . Cu deosebita abilitate diplomatica , romanii au speculat faptul ca in Conventie nu se preciza ca aceeasi persoana nu putea sa fie aleasa domn in amele tari si au pus Europa in fata faptului implinit(N Iorga) , prin alegerea lui Al Ioan Cuza la 5, respectiv, 24 ianuarie 1859 ca domn in Moldova si Tara Romaneasc. In doar 7 ani de domnie Al. I. Cuza (1859-1866) a pus bazele statului roman modern prin politica sa de reforme. Dupa abdicarea silita a lui Cuza (10/11 februarie 1866) a fost instaurata dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen, asa cum fusese prevazut in rezolutiile adunarilor ad-hoc. Aducerea la putere a lui Carol I a necesitat elaborarea unei legi fundamentale in Romania. Astfel, in 1866 a fost elaborata prima Constitutie interna a Romaniei, potrivit careia se instituia monarhia constitutionala in Romania, se realiza astfel un alt pas spre reintregirea nationala. Reizbucnirea chestiunii orientale in Balcani, prin declansarea rascolaelor antiomane din Bulgaria si BosniaHertegovina si a razboiului dintre Serbia si Imperiul Otoman , a reprezentat conjunctura externa favorabila

cuceririi independentei de stat a Romaniei., in conditiile in care eforturile de a obtine acest statut pe cale diplomatica esuasera. Victoria Portii impotriva rasculatilor si rivalitatea ruso-otomana creau pericolul transformarii teritoriului romaesc in teatru de razboi. Pentru a inlatura asemanea primejdie noul guvernul liberal, condus de I C Bratianu, dupa lungi tratative a incheiat Conventi romano-rusa de la Bucuresti din 4aprilie 1877 prin care se stabileau conditiile tranzitarii teritoriului nostru de catre armata rusa, se specifica angajamentul Rusiei de a respecte integritatea teritoriala a Romaniei si legile statului roman. Dupa proclamarea de ctre M. Kogalniceanu independentei absolute la 9 mai 1877, independenta a fost obtinuta pe campul de lupta din Balcani (prin victiriile de la Grivita, Rahova,Pleva,Smardan, Vidin), contributia armatei romane , condusa de Carol I la obtinerea victoriei fiind esentiala. In februarie 1878 se incheia armistitiul ruso-otoman urmat de tratatul de pace de la San Stefano(19 feb 1878), prin care se recunoastea independenta Romaniei, dar Rusia isi aroga dreptul de a oferi statului roman Dobrogea , in schimbul celor 3 judete din Sudul Basarabiei(Cahul, Izmail, Bolgrad). Nemultumirea Marilor Puteri fata de consolidarea pozitia Rusiei in Balcani, a determinat organizarea unui nou Congres de pace. Prin Tratatul de pace de la Berlin (1 iulie 1878) recunoastea independenta conditionata a Romaniei. Conditiile erau:modificarea articolului 7 din Constitutiei din 1866, in sensul acordarii de drepturi politice si cetatenesti depline tuturor locuitorilor statului, acceptarea schimbului propus de Rusia si lichidarea urmarilor afacerii Stroussberg.Statul roman primea Dobrogea, Delta Dunarii si Insula Serpilor, dar pierdea sudul Basarabiei. Deteriorarea relatiilor cu Rusia a apropiat Romania de tabara Puterilor Centrale , la care va adera in 1883. Cucerirea independentei si proclamarea regatului la 10 mai 1881 a creat pe plan intern conditiile consolidarii regimului democratic si accelerarii ritmului modernizarii si a crescut prestigiul Romaniei pe plan extern. Implicarea Romaniei in criza orientala la 1877-1878 semnifica transformarea Romaniei din obiect , in subiect al relatiilor internationale .Prestigiul international al Romaniei a crescut, proclamarea regatului in 1881, reprezentand consacrarea prograsului statului roman in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Totodata inrautatirea relatiilor de vecinatate romano-ruse a determinat aderarea Romaniei, in scop defensiv, la Tripla Alianta (1883). Un alt pas spre unire si modernizare s-a realizat in contextul celor 2 razboaie balcanice(1912, 1913), care aveau sa inchie practic criza orientala .Implicarea Romaniei in al doilea razboi balcanic (1913) impotriva Bulgariei, a avut ca obiectiv mentinerae statu-quo-ului teritorial si echilibrului dintre puterile balcanice Prin Tratatul de pace de la Bucuresti (1913) ,. Romania .redobandea sudul Dobrogei , (Cadrilaterul-judetele Durostor si Caliacra) , considerat startegic drept spatiu de siguranta fate de veleitatile expansioniste ale Bulgariei. Serealiaz astfel un alt pas spre reintregirea nationala. Procesul va fi desavarsi prin participarea Romaniei la primul razboi mondial , care a avut pentru romani caracterul unui razboi de reintregire si a reprezentat implinirea dezideratului national prin constituirea Romaniei Mari.