Sunteți pe pagina 1din 2

Implicarea Romaniei in relatiile internationale (a doua jum a sec 19-sec 20) In secolul al XIX-lea, considerat secolul nationalitatilor, lupta

pentru formarea statului modern roman devine obiectivul politico-diplomatic fundamental al partidei nationale. Perioada dintre a doua jumatate a secolului al XIX-lea si secolul al XX-lea este o perioada in care romanii se implica din ce in ce mai mult in actiunile care se desfasoara pe plan international, urmarind obtinerea independentei si unirea intr-un singur stat. .Dificultatile diplomatice legate de nerezolvarea chestiunii orientale, creaza premisa externa favorabila formarii statului modern roman. Infrangera revolutiei de la 1848-1849 prin interventia armatelor Imperiului tarist, otoman si habsburgic a consolidat mai ales pozitia Rusiei in Europa nemultumind Marile Puteri interesate in mentinerea echilibrului european. La Congresului de pace de la Paris(1856) de dupa Razboiul Crimeii(1853-1856), razboi finalizat cu infrangerea Rusiei, se modifica statutul international al Principatelor, in sensul ca se mentinea suzeranitatea otomana, dar se inlocuia protectoratul rusesc cu garantia colectiva a celor 7 Mari Puteri. La propunerea Frantei s-a pus in discutie si problema unirii Principatelor devenita problema europeana - si s-a decis organizarea unor adunari ad-hoc pentru consultarea populatiei referitor la unire. Rezolutiile adunarilor adhoc (1857), au exprimat dorinta de unire a Principatelor intr-un singur stat sub numele de Romania si aducerea unui print strain, dintr-o familie domnitoare europeana, ai carui mostenitori sa fie crescuti in religia tarii . Reprezentantii marilor puteri garante intrunite la Conferinta de la Paris (1858), au adoptat o Conventie cu rol de Constitutie a Principatelor, fara a tine cont de dorintele romanilor, s-a propus o unire formala, un amestec hibrid si nefiresc de unire si despartire, dupa cum afirama A. D. Xenopol. Cu deosebita abilitate, romanii au pus Europa in fata faptului implinit(N Iorga) , prin dubla alegere a lui Al Ioan Cuza la 5, respectiv, 24 ianuarie 1859, ca domn al Moldovei si Tarii Romanesti.Actul unirii a dus la formarea statului national roman modern . Dupa abdicarea Cuza ( la 10/11 februarie 1866) a fost instaurata dinastia de Hohenzollern -Sigmaringen si a fost adoptata, in 1866, prima Constitutie interna romaneasca, in care nu se amintea nimic de suzeranitatea otomana. Conjunctura externa reprezentata de o noua etapa a problemei orientale a creat premisele necesare afirmarii Romaniei pe plan international si dobandirii independentei. Adoptarea de catre Imperiul Otoman a Constitutiei din 1876 ,care prevedea pentru Romania statutul de provincie privilegiata ( inclusa Imperiului) deschidea calea razboiului pentru obtinerea independentei. Alianta cu Rusia (tratativele de la Livadia si conventia din 4 aprilie de la Bucuresti) si declansarea conflictului ruso-turc la 12 aprilie 1877, prilejuiesc proclamarea de catre M. Kogalniceanu a independentei absolute , la 9 mai 1877 (Suntem independenti. Suntem natiune de sine statatoare!). Aceasta a fost obtinuta pe campul de lupta din Balcani (prin victoriile de la Grivita, Rahova, Pleva, Smardan,Vidin), unde contributia armatei romane la infrangerea otomanilor si la obtinerea victoriei a fost esentiala. Prin tratatele de pace de la San Stefano (19 feb 1878) si Berlin (1 iulie 1878) se recunoastea independenta conditionata a Romaniei. Cucerirea independentei si proclamarea regatului la 14 martie 1881 au creat pe plan intern conditiile consolidarii regimului democratic si accelerarii modernizarii, si a crescut prestigiul
1

Romaniei pe plan extern. Teama de tarism a facut ca Romania sa adere in 1883 la Tripla Alianta (Germania, Austro-Ungaria si Italia). Un alt pas spre unire si modernizare s-a realizat in contextul celor 2 razboaie balcanice (1912, 1913), care aveau sa inchie practic criza orientala . Ca urmare a implicarii in acest razboi Romania redobandea sudul Dobrogei . Dupa declansarea Primului Razboi Mondial, Romania a participat alaturi de Antanta impotriva Puterilor Centrale, in scopul eliberarii teritoriilor locuite de romani si aflate sub stapanire austro-ungara si a unirii acestora , in cadrul unui stat unitar. Procesul de unire inceput in 1859, s-a finalizat in 1918, cand a avut loc Marea Unire si s-a format statul natoinal unitar roman. Realizata de facto in cadrul unor mari adunari cu caracter plebiscitar, unirea a fost recunoascuta de jure in cadrul Conferintei de pace de la Paris (19191920). Romania a incheiat aliante regionale, ca Mica Intelegere (Romania, Iugoslavia, Cehoslovacia), in 1921, si intelegerea Balcanica( Romania, Iugoslaiva, Turcia, Grecia), in 1934 in incercarea de a mentine pacea, securitatea si statu-quo-ul in sud-estul Europei. La 23 august 1939, Germania si URSS au semnat Pactul Ribbentrop-Molotov, care a afectat Romania si a dus la marile pierderi teritoriale din vara 1940 ( nord-vestul Transilvaniei, nordul Bucovinei , tinutul Hertei si Cadrilaterul). Romania a intrat la 22 iunie 1941 alaturi de Germania la razboiul impotriva URSS-ului, pentru a recupera teritoriile pierdute in 1940. La 23 august 1944 , Romania a intors armele impotriva Germaniei, astfel incat sfarsitul razboiului a gasit-o in tabara invingatoare, dar prin actul da la 23 august, Romania intra in sfera de influenta sovietica. Intre statele democratice, grupate in jurul SUA si blocul comunist sub egida URSS s-a desfasurat intre 1947-1991 razboiul rece, confruntare in 1949, statele democratice au infiintat NATO, iar in replica, URSS-ul a creat Pactul de la Varsovia (14 mai 1955). In cadrul Pactului rolul si pozitia URSS-ului au fost dominante, alianta militara a fost nu doar un instrumant de aparare, ci si un mijloc de imixtiune a sovieticilor in treburile interne ale statelor membre pentru apararea cuceririlor socialismului. Dupa moartea lui Stalin in 1953, au inceput sa apara fisuri in blocul comunist. In 1956, in Ungaria si in 1968 in Cehoslovacia, au avut loc revolte anticomuniste. Gh Gheorghiu Dej a ajutat Moscova in1956, la infrangerea revolutiei din Ungaria , dar in 1968, N. Ceausescu a a condamnat invazia sovietica in Cehoslovacia. In 1989, regimurile comuniste au cazut in europa, iar Romania a intrat in randul statelor democratice. Prioritatea politica a romanilor, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea si inceputul secXX , a constat in realizarea statului modern, cucerirea independentei si faurirea statului national unitar. Aceste obiective au fost realizate de o elita politica si militara de exceptie, in acord cu princiipile nationalismului si autodeterminarii, prin participarea Romaniei ca factor activ in relatiile internationale, si impunerea ca subiect si nu ca obiect al relatiilor internationale.