Eseu

Precizarea unui proiect politic referitor la statul roman modern, elaborat in

secolul al XVIII-lea
Precizarea unui proiect politic din secolul al XIX-lea, care a contribuit la
formarea statului roman modern
Mentionarea a dopua actiuni de politica interna desfasurate in statul roman
modern in a doua jumatate a sec al XIX-lea si a cate unei caracteristici a
fiecarea dintre aceste actiuni
Formularea unui punct de vedere referitor la evolutia statului roman in primele
doua decenii ale secolului al XX-lea si sustinerea acestuia print-un argument
instoric.

Statul roman modern, inainte de a deveni o realitate institutionala, a fost imaginat ca

proiect politic de generatii intregi de ganditori sau de practicieni ai politicii. Acest proiect a
inceput sa se contureze in secolul al XVIII-lea, devenind din ce in ce mai complex pe masura
ce diferite aspecte ale sale treceau din planul ideilor in cel al realizarilor efective.
Situatia tarilor romane intre secolele XV-XVIII a fost determinata de raportul de forte
ditre marile puteri vecine, dar si de obiectivele politicii externe romanesti: aparearea
teritoriului, lupta pentru mentinerea independentei si a autonomiei, oprirea expansiuniei
Poloniei si Ungariei, patriciparea la cruciadele tarzii.
Problema orientala a fost cadrul pentru emanciparea romanilor. Dupa asediul Vienei
(1683), decaderea Imperiului Otoman se accentueaza. In secolul al XVII-lea, concurenta
dintre habsburgi si romanovi pentru mostenirea omului bolnav al Europei a generat
razboaie care au marcat sud-estul Europei si au obligat Imperiul Otoman la importante cedari
teritoriale. Teatrul acestor razboaie a fost de cele mai multe ori teritoriul Principatelor romane,
caracterizare drept corabii in furtuna.
Cunoscut sub numele de epoca fanariota, secolul al XVIII-lea romanesc a fost
considerat o pata neagra in istoria nationala, o perioada dominate de borerimea de origine
straina, preocupata mai curand de luc si fiscalitate, decat de dezvoltarea tarii. Insa, chiar si in
acest context defavorabil, pot fi identificate elemente de modernitate care vor determina
schimbari profunde. O prima sursa a modernitatii sunt chiar domnitorii fanarioti, care avand o
pregatire intelectuala deosebita si atrasi fiind de elementele de modernitate din Europa
Occidentala, au favorizat patrunderea culturii franceze in spatial romanesc. Astfel, au domnit
in spiritual monarhilor luminati din Apus promovand o politica de reforme. Printre acestia se
remarca Alexandru Ipsilanti, Scarlat Callimahi, Ioan Caragea si cel mai de seama, Constantin
Mavrocordat, domnitor care a aplicat un consistent program de reforme de natura sa
contribuie la modernizarea Moldovei si Tarii Romanesti: in domeniul social, desfiinteaza
serbia ( 1746 in Tara Romaneasca, 1749 in Moldova), ii elibereaza astfel pe tarani
transformandu-i in tarani clacasi, reglementeaza claca la 12 zile pe an in Tara Romaneasca si
24 zile pe an in Moldiva, insa nu face impropirietariri. In domeniul fiscal desfiinteaza toate

impozitele si introduce un impozit uni platit in patru rate. In domeniul justitiei infiinteaza
instante in toate judetele si tinuturile, iar in administratie introduce salarizarea pentru
functionari.
Regimul fanariot a afectat considerabil institutiile fundamentale, Domnia, Sfatul
Domnesc si sistemul administrative-politic. Meritul elaborarii unor proiecte cfare aveau ca
obiectiv apararea existentei politice a Tarilor Romane apartine boierimii mari si mijlocii ca
principal purtatoare a constiintei istorice. Programul politic nu s-a fixat intr-un act
fundamental, ci in totalitatea memoriilor si proiectelor de reforma. Ideea dominant a fost
revendicarea unui nou statut juridic pe baza dreptului istoric (romanii dintr-un inceput au fost
un norod slobod si nesupus) , recatigarea independentei prin inlaturarea regimului fanariot.
In timpul tratativelor de la Focsani (1772) s-a cerut revenirea la domniilor pa,antene, unirea
Tarii Romanesti cu Moldova intr-un stat sub garantia Austriei, Rusiei si Prusiei, iar la Sistov
in 1791 s-a cerut desfiintarea raielelor Turnu, Giurgiu, Braila, domn pamantean, neutralitatea
si independent sub protectoratul Austriei si Rusiei.
Aceste proiecte scot in evident dorinta de schimbare, de reformare. Ele nu s-au atins
obiectivele, dar au clarificat principalele obiective: unirea si independenta. Elita politica, in
acest timp, capata experienta, mai ales in relatiile international si va reusi sa profite de orice
ocazie favorabila aparuta mai tarziu.
Proiectul politic cu cea mai mare contributie la realizarea statului modern roman a fost
proiectul pasoptist. Pentru intelectualii romani, anul 1848a marcat triumful ideii de natiune.
In ambele Principate si in Imperiul habsburgic ei si-au justificat cererile de independenta sau
autonomie politica prin invocarea dreptului legitim la autodeterminare al unei comunitati
etnice. In Tara Romaneasca si Moldova, intelectualii au cautat sa desfiinteze protectoratul
Rusesc si sa restabileasca echilibrul cu Imperiul Otoman, in timp ce in Transilvania, Banat si
Bucovina ei si-au propus sa uneasca toti romanii intr-un singur stat autonom. Revolutia de la
1848 din Principatele Romane a fost, in primul rand opera intelectualilor liberali pasoptisti,
care recunosteau in Apus un model politic si cultural demn de urmat. Obiectivele proiectului
erau: autonomia si independenta, unirea romanilor intr-un singur stat, reforma agrara, drepturi
si libertati politice, modernizarea institutiilor, o noua organizare a puterilor in stat.
Au fost lansate sapte programe pe timpul revolutiei: in Moldova Petitiuneaproclamatiune (27 martie, Iasi, redactat de Vasile Alecsandri), Printipiile noastre pentru
reformarea patriei (12 mai, Brasov, redactat de Costache Negri si Vasile Alecsandri),
Dorintele partied nationale din Moldova (august, Cernauti, redactat de Mihail
Kogalniceanu), in Tara Romneasca Proclamatia de la Islaz (9 iunie, redactata de Ion
Heliade Radulescu), in Transilvania Petitia Nationala (3 mai, Blaj, redactata de Simion
Barnutiu), Petitia Tarii (20 mai, Cernauti, redactata de Eudoxiu Hurmuzachi) si Petitia
neamului romanesc din Ungaria si Banat (15 iunie, Lugoj, redactata de Eftimie Murgu).
Programul Printipiile noastre pentru reformarea patriei a fost cel mai radical
program, formulat sub forma unirii Moldovei cu Tara Romaneasca intr-un singur stat
neatarnat. Programul avea ca obiective intemeierea institutiilor tarii pe principiile de
libertate, egalitate si fratietate, desfiintarea privilegiilor, egalitatea tuturor in fata legii,

improprietarirea fara nicio despagubire. Programul Petitiunea-proclamatiune a fost cel mai

moderat, formulat sub forma sfanta pazire a Regulamentului Organic. Avea ca obiectice
desfiintarea cenzurii, meritocratie, reforma scolara, desfiintarea pedepselor corporale,
grabnica imbunatatire a starii locuitorilor sateni.
n secolul al XIX-lea i prima jumtate din al XX-lea spaiul romnesc a cunoscut o
perioada de accelerat modernizare, realizarea statului naional romn ieirea lui de sub
suzeranitate otoman, ieirea de sub stpnire strin a Dobrogei, Basarabiei, Bucovinei,
Transilvaniei i Banatului, constituirea Statului Naional Unitar. Modernizarea societii
romneti a fost un proces ireversibil, evideniat prin reforme de
n a t u r p o l i t i c , economic i social. n perioada interbelic Romnia a ajuns, astfel, un
exemplu privindsistemul politic democratic, echilibrul promovat n relaiile internaionale i
dezvoltarea economic accentuat. Din punctul meu de vedere implicarea Romniei n
relaiile internaionale din prima jumtate a secolului al XX-lea a fost realizat n funcie de
conjunctura politic internaional, iar deciziile luate au avut ca scop realizarea statului
naional unitar romn, apoi pstrarea integritii teritoriale i a statu-quo-ului rezultat n urma
Primului Rzboi Mondial. Prin urmare ara noastr a participat n perioada 1916-1918, alturi
la Antanta, la Primul Rzboi Mondial, cu scopul realizrii Marii Uniri, deoarece aceast
alian i recunoscuse dreptul asupra Transilvaniei i Bucovinei. n perioada interbelic a
acionat pentru prevenirea revizionismului i respectarea Tratatelor din cadrul Sistemului de la
Versailles, prin ncheirea unor aliane regionale precum Mica nelegere (1921) i nelegerea
Balcanic (1934). zbucnirea celei de-Al Doilea Razboi Mondial a pus statul romn ntr-o
situaie dificil. Deciziile luate n perioada 1940 1944 fiind de cele mai multe ori discutabile
i nefericite.