Sunteți pe pagina 1din 3

Eseu

Relatiile internationale din Evul Mediu si de la inceputurile modernitatii

Precizarea unui stat care a influentat participarea romanilor la relatiile internationale din secolul al
XIV-lea

Mentionarea a doua cauze ale implicarii spatiului romanesc in relatiile internationale din secolul al
XV-lea si a doua actiuni diplomatice la care participa romanii in aceasta perioada

Prezentarea unui fapt istoric desfasurat de un stat medieval romanesc in relatiile internationale din
secolul al XVI-lea, in cadrul conflictelor militare

Formularea unui punct de vedere referitor la politica promovata de romani in relatiile diplomatice de
la inceputurile modernitatii si sustinerea acestuia printr-un argument istoric.

La sfritul secolului al XIV-lea, Imperiul Otoman ajunsese pe linia Dunrii, dup


victoriile mpotriva bizantinilor, srbilor i bulgarilor, ale cror state sunt desfiinate. rile
romne deveneau, la rndul lor, obiect al expansiunii otomane, care i propunea de fapt, s
ajung prin Belgrad i Viena, n inima Europei. n aceste condiii, dei n anumite momente
Poarta a ncercat s transforme rile Romne n paalcuri, pentru otomani s-a
dovedit, n cele din urm, mai profitabil din punct de vedere economic, dar i politic i militar,
s permit conservarea autonomiei spaiului romnesc. Acest opiune a devenit cea mai
potrivit pentru otomani i n condiiile rezistenei ndelungate pe care au ntmpinat-o la nord
de Dunre. Obiectivul rilor Romne era meninerea fiinei statale proprii, ca i a identitii
religioase scop n care lupta armat s-a conjugat cu tratativele diplomatice, la care s-a recurs
cnd disproporia de mijloace ntre ele i inamic era evident.
Pe tot parcursul Evului Mediu, tipul de rzboi purtat de rile Romne cu otomanii ar
putea fi caracterizat drept conflict asimetric, ntruct inferioritatea armat i oblig pe
romni s duc un rzboi de uzur, al crui final este silirea adversarului s accepte o pace
relativ favorabil.
Rezultatul conflictului multisecular din rile Romne i Poarta otoman a fost
pstrarea fiinei statale n condiiile n care state mai puternice ( ale bulgarilor, srbilor,
bizantinilor, ungurilor), au disprut de pe harta politic a Europei.

Doua cauze ale implicarii spatiului romanesc in relatiile internationale din secolul al
XV-lea ar fi dorinta obtinerii unui sprijin militar si politic din partea marilor puteri crestine
pentru redobandirea independentei fata de Imperiul otoman si incercarea Tarilor Romane de asi mentine integritatea in fata hegemoniei celorlalte mari puteri: Polonia si Ungria.
Dupa acceptarea platii tributului, statutul Tarilor Romane s-a agravat continuu, in
secolul al XVI-lea, in conditiile apogeului puterii turcesti in vremea sultanului Soliman
Magnificul definindu-se regimul dominatiei otomane. Moldova si Tara Romaneasca isi
pastrau, teoretic, dreptul de a-si alege domnii, dar in practica, acestia sunt numiti sau maziliti
de catre Poarta. Dupa prabusirea Regatului Ungariei, Trasilvania se organizeaza ca principat
autonom sub suzeranitate otomana. Insa, Mihai Viteazul ocupa tronul Tarii Romanesti intr-un
moment favorabil luptei antiotomane. Apogeul domniei il atinge la 30 mai 1958, prin Tratatul
de la Manastirea Dealu, semnal cu Rudolf al II-lea. Era un tratat de prietenie si alianta militara
prin care i se garanteaza domnia ereditara si 5.000 de mercenari care sa lupte alaturi de el
impotriva turcilor. De asemenea, creste prestigiul European al lui Mihai Viteazul, e anulata
definitive vasalitatea fata de Sigismund Bathory. Datorita acestui tratat este inlesnita aderarea
Tarii Romanesti la Liga Sfanta. Insa, integrarea rilor Romne n aliana cretin a dus foarte
curnd la rscoala antiotoman, care a izbucnit la 13 noiembrie 1594 la Bucureti prin
suprimarea creditorilor levantini i a garnizoanei otomane. Atacarea cetilor de pe linia
Dunrii a declanat ostilitile cu Imperiul Otoman. In aceste condiii Mihai Viteazul ncheie
la Alba Iulia, prin delegaia marilor boieri, la 20 mai 1595, un tratat cu Sigismund Bathory,
prin care acetia subordoneaz ara Romneasc principelui Ardealului, iar pe domn
boierilor. Potrivit tratatului domnul este degradat la calitatea de lociitor al principelui
Ardealului iar ara Romneasc urma s fie guvernat de un sfat restrns alctuit din 12
boieri. Un tratat asemntor a fost ncheiat de ctre Aron Voda al Moldovei (1591-1595),
astfel c Sigismund devine suzeranul rilor romne extra-carpatice. Domia lui Mihai Viteazul
este incununata cu unirea de la 1600, unire mentinuta aproape 3 luni ca efect al puternicilor
competitori: Imperiul Otoman ce dorea restaurarea suzeranitatii sale, Polonia urmarea, in
concurenta cu habsburgii, propria ei hegemonie, iar Imperiul austriac tindea la acapararea
mostenirii maghiare.
Secolul al XVII-lea a ameliorat considerabil statutul Tarilor Romane, obligatiile
material scazand considerabil, iar autonomia fiind respectata de Poarta. Insa, odata cu secolul
al XVIII-lea, situatia s-a inrautatit in conditiile decaderii Imperiului Otoman si a instaurarii
regimului fanariot in Principate. Chestiunea Orientala a pus in evident competitia dintre
puterile europene pentru mostenirea Imperiulu Otoman, iar Tara Romaneasca si Moldova
devin teatre de razboi in conflictele dintre Rusia, Austria si Poarta.
Un punct de vedere referitor la politica promovata de romani in relatiile diplomatice de
la inceputurile moderniatii ar fi ca acestea au avut att semnificaii interne ct i semnificaii
europene. Expansiunea otoman a fost oprit pe linia Dunrii iar forele turcilor au fost uzate
n lupte. Diplomatia domnitorilor romani a avut drept obiectiv obtinerea unui sprijin militar si
politic din partea marilor puteri crestine pentru redobandirea independentei fata de Imperiul
otoman. Inceputul secolului al XIX-lea s adesfasurat sub semnul intrarii societatii romanesti
in epoca moderna. Revolutia de la 1821, condusa de Tudor Vladimirescu, a pus problema

modernizarii statului si societatii romanesti. O consecinta directa a recolutiei a fost revenirea


la domniile pamantene (Conventia de la Akkerman).