POLITIZAREA ROMANITATII ROMANILOR.

In cadrul istoriei vechi,problema etnogenezei romanesti ocupa un loc aparte prin

complexitatea si importanta sa,nu numai pentru cunoasterea destinului istoric al stravechii Dacii,ci
si pentru cel al romanitatii orientale in general.Cucerirea dacilor de catre romani in urma razboiului
din 105-106,ilustrata de scenele de pe Columna lui Traian si intrarea unei parti a Daciei in
componenta statului roman,au produs radicale schimbari de ordin demografic,politic si cultural.Ele
au avut drept consecinta sinteza daco-romana si crearea poporului romn.Etnogeneza romanilor
a devenit o problema politica din sec. XVIII,odata cu afirmarea miscarii de emancipare
nationala a romanilor din Transilvania.
Totusi,in sec. XVI se manifesta o usoara tendinta de politizare a ideii romanitatii
romanilor.In acest secol,romanitatea noastra devine parte componenta a ideologiei politice
fie a papalitatii,fie a unor monarhi,pentru a-si sustine pretentiile politico-spirituale.Cei care
se considerau mostenitorii politici ai Romei(papa sau Imparatul romano-german)puneau
accent pe apartententa antica a Daciei la Imperiul Roman,pretentiile lor asupra Tarilor
Romane fiind infatisate ca un fel de recucerire.
Atunci cand,spre sf. Sec. XVII si in secolul urmator,primele semne ale unei constiinte
nationale moderne apar in intreaga Europa,problema originii popoarelor se transforma
pretutindeni din problema istorica in problema politica(Totusi,secolul considerat semnificativ
pentru transformarea chestiunii originii romanilor din problema istorica in problema politica a fost
sec. XVIII).Conflictul acut intre Europa imperiilor si Europa natiunilor se complica in Transilvania
din cauza tensiunii dintre interesele dominatiei austriece si revendicarile nationale
maghiare,ambele in contradictie cu aspiratiile de emancipare ale romnilor.Batalia politica si
simbolica pentru intaietate in Transilvania devine acerba,cu atat mai mult cu cat,dupa lupta de la
Mohacs(1526),Principatul Transilvaniei ramasese ultima reduta a Regatului Ungar,ocupand astfel
un loc deosebit de important in imaginarul politic si istoric al natiunii maghiare.Pe de alta parte,in
pofida faptului ca romnii reprezentau peste 60% din populatia Transilvaniei,ei continuau sa fie
considerati natiune tolerata . Acest statut inferior al romnilor era justificat de beneficiarul cele 3
natiuni privilegiate: maghiarii,sasii si secuii prin argumente confesionale(spre deosebire de ceilalti
locuitori ai Transilvaniei,romanii erau ortodocsi) si prin argumentul pretinsei intaietati a celor 3
natiuni privilegiate pe pamantul Transilvaniei.Or,unirea unei parti a clerului si a romnilor ortodocsi
cu Biserica Catolica(in urma unirii din 1699,a aparut Biserica Greco-Catolica),realizata de casa de
Habsburg in 1699-1701,afecta ordinea traditionala favorabila natiunilor privilegiate,iar acceptarea
originii romane a romnilor ar fi insemnat ca acestia,departe de a fi nou veniti,i-au precedat pe
cuceritorii maghiari in tinuturile de dincolo de munti,conferind populatiei de origine latina o
superioritate de civilizatie si traditie greu de impacat cu conditia lor de natiune tolerata.
Pana in sec. XVIII,continuitatea populatiei romanice in tinuturile carpato-dunarene nu a fost
pusa la indoiala,fiind considerata un fapt normal si logic.Insusi imparatul Austriei,Iosif al IIlea(1780-1790),ii socotea pe romani incontestabil,cei mai vechi si mai numerosi locuitori ai
Transilvaniei.De
asemenea,contele
Teleki,presedinte
al
Cancelariei
Aulice
a
Transilvaniei,recunostea in 1791 ca romnii sunt locuitorii cei mai vechi ai Transilvaniei , iar
istoricul Andras Huszti afirma in acelasi an (1791) ca nicio natiune nu are limba atat de apropiata

de acea veche roman ca natiunea valahilor,ceea ce este un semn sigur si care nu poate insela ca
ei sunt in Transilvania urmasii vechilor colonii romane.
Dar pentru populatia majoritara a Transilvaniei,sec. XVIII a reprezentat momentul
luptei pentru drepturile politice refuzate secole de-a randul de natiunile privilegiate.De
aceea,multi eruditi,mai ales germani,din sec. XVIII s-au convins ei insisi si s-au straduit sa
dovedeasca intregii lumi savante si politice a vremii,ca este cu neputinta ca romanii din
Transilvania sa fie urmasii directi ai populatiei romanizate din Dacia. Unirea cu Roma da,in
schimb,un nou imbold aspiratiei romnilor pentru drepturi egale cu celelalte natiuni si confesiuni
crestine din tinuturile transcarpatice.Inceputa de episcopul Inochentie Micu Klein(de numele sau se
leaga debutul luptei de emancipare nationala a romanilor ardeleni;s-a inspirat din ideile voievodului
carturar de la inceputurile sec. XVIII,Dimitrie Cantemir) si continuata de grupul de intelectuali din
Scoala Ardeleana Gheorghe Sincai,Petru Maior,Samuil Micu,Ion Budai-Deleanu - ,lupta de
emancipare a romnilor are drept principala directie afirmarea legitimitatii revendicarilor populatiei
romnesti din imperiu in calitatea sa de mostenitoare directa a Romei Antice.In 1744 Ioan
Inochentie Micu a fost primul care a elaborat un program complex de emancipare politica si sociala
a natiunii romane din Transilvania,aducand ca argumente romanitatea neamului,vechimea si
continuitatea romnilor. Savantii din Scoala Ardeleana au dovedit latinitatea limbii romne si a
pop.romn,ceea ce argumenta existenta sa neintrerupta ca populatie autohtona in Transilvania,ca
si in celelalte tinuturi locuite de romni.Iluministii Scolii Ardelene considerau ca romnii aveau o
origine nobila,pur roman,si erau cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei.Pentru a demonstra
aceasta origine,ei au scos in evidenta faptul ca dacii ar fi fost exterminati in urma razboaielor dintre
Traian si Decebal.Istoricii Scolii Ardelene s-au folosit de aceste teorii pentru a-si manifesta
revendicarile sintetizate intr-un lung memoriu, Supplex Libellus Valachorum redactat de Iosif
Mehesi la Cluj si adresat in 1791 Curtii de la Viena(imparatului Leopold II). Supplex aducea ca
argumente vechimea,continuitatea,originea si numarul romanilor in provincie.In plus,este cel dintai
program politic modern al romanilor ardeleni.Odata cu el,ideea romanitatii romnilor s-a
transformat intr-o veritabila arma politica.Aceasta evolutie se va mentine si in anii urmatori,cand
afirmarea romanitatii va deveni o permanenta politica activa.Daco-romnismul s-a manifestat in
momentele cruciale ale intregii natiuni romne:1848,1859,1877 si 1918.
Sec. XVIII ramane secolul in care este declansata efectiv lupta impotriva romanitatii
romanilor,desi ea a inceput in sec. XVII,dar nu a fost vizibila.In a doua jumatate a sec. XVII
intervine si rivalitatea austro-otomana,reflectata si in marturiile despre romni nu numai in
aspiratiile expansioniste.In acest context apare si Cronica lui Ioan Lucius in 1666 la
Amsterdam.Autorul a urmarit istoria Croatiei si a Dalmatiei,dar a facut consideratii si asupra
vecinilor.Astfel,ultimul capitol a fost destinat discutarii originii romane a poporului romn.Cronicarul
si-a exprimat anumite dubii si rezerve cu privire la romnii nord-dunareni.El nu a negat
continuitatea elementului roman in Dacia traiana ,dar a sustinut ca el a fost sporit printr-o imigrare
provocata de catre bulgari de la sud la nord de Dunare.Teoria lui Lucius a trecut neobservata timp
de un secol.Abia in a doua jumatate a sec. XVIII s-a descoperit valoarea ei documentara pentru
sustinerea unor teorii care reprezentau arme ideologice in combaterea revendicarilor politice ale
romnilor.Istoricul I.C. Engel a turnat teoria lui Lucius in tipare noi,falsificand-o insa,in buna
parte,prin eliminarea afirmarii staruintei elementului roman in Dacia postaureliana,printr-o

deplasare cronologica a amintitei implantari romane din initiativa bulgara.El i-a adaugat si nuanta
peiorativa din Teoria exilatilor si raufacatorilor lansata de istoriografia umanista poloneza.
Tot in aceasta perioada,reprezentatntii Scolii Ardelene sustin ideea originii latine a
romnilor,aparand insa si asa numitele exagerari latiniste,care neaga complet rolul componentei
dacice in formarea pop. Romn,afirmand originea pur roman a romnilor.(purismul)
In aceasta atmosfera a fost lansata teoria imigrationista de catre Franz Jozsef
Sulzer.Teoria sa a politizat problema continuitatii istorice din Transilvania.Ea servea interesele
Imperiului Habsburgic in provincie,bazate pe colaborarea cu minoritatile privilegiate locale.Potrivit
teoriei, romnii nu se trag din colonistii romani din Dacia,aceasta fiind parasita de toata populatia
odata cu retragerea roman.(prima teorie care sfideaza parerea unanima din cultura si stiinta
istorica europeana din sec. XVIII)
Prin urmare,romnii s-au nascut ca popor la S de Dunare,intr-un spatiu neprecizat,undeva
intre bulgari si albanezi,de la care au preluat influente in limba,precum si credinta ortodoxa.De
aici,au emigrat catre mijlocul sec. XIII in nordul Dunarii si Transilvania,unde ii vor gasi stabiliti pe
unguri si sasi.Prin teoria sa,Sulzer sfida parerea unanima din cultura si stiinta istorica
europeana,care-i considera pe romni cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei,urmasi ai romanilor lui
Traian.
Scopul lansarii acestei teorii era limpede:anularea argumentelor istorice ale romnilor in
lupta politica din Transilvania si justificarea privilegiilor detinute de maghiari,sasi si secui,precum si
a statutului de tolerati atribuit romnilor.In felul acesta,chestiunea continuitatilor istorice va capata
un pronuntat caracter politic.
Dupa realizarea dualismului austro-ungar(1867),imigrationismul este readus cu si mai multa
tarie in dezbaterile istoricilor.Teoria lui Sulzer este reluata si imbogatita printr-o lucrare ce va deveni
fundamentala pentru adversarii continuitatii,iar teoria imigrationista va fi denumita
roesleriana.Formularea categorica a teoriei imigrationiste baza ideologica a dominatiei maghiare
asupra Transilvaniei s-a datorat geografului si istoricului austriac din a doua jumatate a sec.
XIX,Robert Roesler.Folosind izvoare istorice latine tarzii si nesigure,el afirma in lucrarea sa,Studii
Romanesti.Cercetari asupra istoriei vechi a romnilor , aparuta la Leipzig si distribuita la Viena in
1871 (in acelasi an cu Sarbatorile de la Putna si cu afirmatia tanarului Xenopol cum ca marea
unire era un fapt inevitabil):
Dacii ar fi fost exterminati in razboaiele cu romanii(este invocata o afirmatie a scriitorului
roman Eutropius (Hadrianus ar fi dorit sa renunte si la Dacia,dar amicii il impiedicara
spunandu-i ca ar fi dat prada barbarilor o multime de cetateni romani,caci Traian,dupa
cucerire,adusese aici colonisti din toate partile imperiului pentru a cultiva pamanturile si a
locui orasele,depopulate de lungile razboaie ale lui Decebalus. ...caci Dacia fusese
secatuita de barbati in urma lungului razboi al lui Decibalul)
Imparatul Aurelian ar fi retras intreaga populatie romanizata din Provincia Dacia la sud de
Dunare,unde s-ar fi format limba romn si poporul romn;
Daca in Gallia,Spania,Britannia,Pannonia,etc,romanii au reusit sa isi puna amprenta asupra
populatiilor mai numeroase existente modificandu-le felul de a gandi si de a
vorbi(realizandu-se astfel romanizarea),in Dacia,insa,a fost creata o adevarata tara de
colonizare dintr-un teritoriu slab locuit si inconjurat de o populatie dusmanoasa,in care
romanitatea nu si-a infipt radacini atat de adanci,nesprijinindu-se pe bazele sigure ale unei

nationalitati cucerite si spiritual.De aici si usurinta cu care mai tarziu a putut sa fie
indepartata si a disparut,fara a lasa atat de multe urme ca in Britannia sau in Noricum,fiind
stearsa ca o simpla poleiala.
La venirea maghiarilor in Europa,Transilvania ar fi fost un tinut pustiu pe care coroana
ungara l-ar fi anexat si populat,instaland apoi si colonisti germani pentru a-i apara
granitele.Abia dupa marea ciuma din sec. XIV(1348-1351),tinuturile de dincolo de
Carpati,pustiite de molima,ar fi fost colonizate cu pastori vlahi de la sud de Carpati si de
Dunare.
Invoca existenta unor asemanari lexicale intre limba romna si cea albaneza.
Toponimia dacica ar fi disparut ca urmare a acestei exterminari.
Perioada de 165 de ani(foarte scurta la scara istorica),cat a durat administratia imperiala in
Dacia,nu ar fi fost suficienta pentru romanizarea provinciei;
Deoarece dacii ramasi in viata traiau izolati,la retragerea aureliana din 271/275,Dacia a
ramas pustie;
Poporul romn si limba romn s-au format in sudul Dunarii,in centrul sau vestul Peninsulei
Balcanice,de unde au trecut in stanga Dunarii;
Romanii ar fi un popor de pastori nomazi;
Nu exista izvoare istorice care sa ateste prezenta romnilor la nord de Dunare in mileniul
intunecat/inainte de sec XIII ;

In asa zisa argumentare a faptului ca romnii s-ar fi format ca popor la sud de Dunare,Roesler se
refera la existenta unor elemente lexicale comune in limbile romn si alabenz,la lipsa
elementelor germanice din limba romna,la asemanarea dintre dialectul daco-romn si macedoromn(aromn).Varietatea izvoarelor istorice demonstreaza netemeinicia teoriei imigrationiste.
Teoriile roesleriene , criticate in mediile academice contemporane,au fost preluate nu numai
de alte lucrari savante,ci si de manualele scolare din Ungaria sec. XIX-XX,alimentand imaginarul
nationalist maghiar.
Teoria lui Roesler a fost demontata cu dovezi arheologice si epigrafice ale prezentei dacilor
sub stapanirea roman si a ramanerii populatiei daco-romane in fosta provincie,stiinta istorica
romaneasca si straina aducand argumente si dovezi incontestabile privind latinitatea si
continuitatea romanilor.
Istoricii si lingvistii romni din sec. XIX,Kogalniceanu,A.D Xenopol(adept al modelului
occidental bazat pe industrializare si urbanizare),B.P.Hasdeu,Gr.Tocilescu,au adunat un mare
numar de dovezi referitoare atat la vechile populatii getice si dacice din spatiul carpatodanubian,cat si la continuitatea populatiei romanizate pe teritoriul fostelor provincii Dacia si
Moesia,demonstrand subrezenia multora dintre argumentele invocate de istoriografia oficiala
maghiara.Hasdeu este primul istoric roman care a luat atitudine fata de teoria imigrationista si fata
de exagerarile latiniste ale Scolii Ardelene.A afirmat in Pierit-au dacii? ca,odata cu formarea statului
national roman,teza originii pur latine a pop. roman a inceput sa fie considerata o eroare.Hasdeu a
demonstrat ca substratul dacic nu poate fi contestat. La nivelul reprezentarilor identitare
compune,renuntarea la scrierea slavona(chirilica) si generalizarea alfabetului latin,precum si

predarea limbii romne si a istoriei nationale in scolile organizate odata cu reformele initiate de
Al.I.Cuza,au generalizat constiinta romanitatii poporului nostru,a limbii si a civilizatiei acestuia.
Hasdeu a formulat si teoria circulatiei cuvintelor,aratand ca structura unei limbi nu e data de
numarul brut al cuvintelor ci de circulatia acestora,deoarece sunt cuvinte aproape uitate depozitate
in dictionare,altele insa folosite de nenumarate ori.El a demonstrat ca slavismele din limba romana
in circulatia lor se pierd aproape cu desavarsire fata de latinisme.
In mod direct si foarte argumentat doar prin apelul la autori creditati stiintific-,impotriva
teoriei lui Roesler a scris A.D Xenopol,care publica in 1884 lucrarea Teoria lui Roesler.Studii
asupra staruintei romnilor in Dacia Traiana in care sustine urmatoarele:
Chiar daca am lua drept adevarate cuvintele lui Eutropius,inseamna ca femeile si copiii
dacilor nu suferisera soarta barbatilor,fiind o buna temelie pentru reconstruirea populatiei.
Popoarele nomade se stramuta inaintea unei navaliri,cele asezate raman lipite de teritoriul
lor si navalirea trece peste ele.
Poporul roman intelegea a lipi de imperiul sau provinciile cucerite intr-un cu totul alt chip
de cum au facut-o ungurii sau nemtii.Departe de a alcatui o casta despartita de poporul
cucerit,romanii se legau cu el prin casatorii,ii inlesneau intrarea in cetatenia romana.
Elementul tracic reprezinta baza etnica a poporului romn.
Suprapunerea elementului roman peste cel dac.
Daco-romanii s-au retras in munti din calea migratorilor ,fapt pentru care nu au fost
asimilati.
Dupa retragerea aureliana,procesul de romanizare continua prin crestinism si prin legaturile
comerciale,politice si culturale cu Imperiul Roman de la sud de Dunare.
Dovezile arheologice,toponimia,hidronimia atesta continuitatea dacilor si daco-romanilor pe
teritoriul Daciei.Xenopol afirma,in acest sens,ca ar fi fost cu neputinta ca ungurii si
nemtii,asezandu-se intr-o tara cu totul pustine,sa nu fi dat ei numele muntilor,apelor,si sa fi
asteptat ca romanii sa ii invete cum sa le numeasca.De aici reiese ca,daca ungurii ar fi fost
aici inaintea noastra,macar numele muntilor si ale apelor mai importante ar fi fost de origine
maghiara.Ele sunt,insa,de origine romneasca sau dac.
Prezenta termenilor crestini de origine latina se explica prin permanentele legaturi intre
populatia romanizata din dreapta Dunarii cu cea din stanga ei;
Contribuita elementului slav la formarea poporului si limbii romne.
Caracterul fundamental romanic al poporului romn.
Un an mai tarziu, in 1885,in Scrieri istorice,Dimitrie Onciul afirma ca pe baza indiciilor
istorice,nu putem sustine romanizarea acestei tari decat pe partea de V a Ardealului cu
Banatul timisan si Oltenia,pe care teritoriu se marginise colonizarea roman.In Moldova si
in Valahia rasariteana,precum si in regiunea dintre Tisa superioara si Ardeal,lipsea aceasta
temelie.Aici,populatia era curat dac.
De asemenea,pentru a respinge unele argumente greu de combatut ale teoriei
roesleriene(cum ar fi asemanarile dintre limba romana si cea albaneza,ceea ce ar insemna

ca poporul romn s-a format la S de Dunare) considera ca poporul nostru s-a format si la S
si la N de Dunare.
La cumpana sec. XVIII-XIX,istoriografia din principate ,intrata odata cu domniile fanariote in
etapa influentei grecesti,aborda ca pe un fenomen natural fuziunea daco-roman.Aceste puncte de
vedere se regasesc la istoricii greci stabiliti in Principate: Daniel Philliphide,Dionisie Fotino,dar si la
romnii Ienachita Vacarescu sau Naum Ramniceanu.Istoriografia romaneasca a secolului XIX a
evoluat insa pe coordonatele nationale trasate de Scoala Ardeleana.
Scoala latinista s-a extins si in Principate,deoarece multi ardeleni ocupau pozitii importante
in sistemul cultural de aici.Corifeul curentului latinist a fost August Treboniu Laurian,care considera
ca istoria romnilor incepe cu fondarea Romei si care urmarea sa purifice limba romn pentru a o
apropia cat mai mult de latina originara.Intre 1871-1876 a aparut Dictionarul limbii romne,care a
constituit apogeul acestei tendinde.A.T. Laurian a scos din dictionar elementele nelatine si a
adoptat un sistem ortografic etimologic ,care nu mai semana decat vag cu limba romn
autentica.Tentativa de a crea o limba artificiala a discreditat definitiv scoala latinista.Totusi,pana la
mijlocul sec. XIX a continuat sa existe o unanimitate cu privire la originea roman a romnilor.
Dupa Marea Unire din 1918,negarea continuitatii romanesti in tinuturile de dincolo de
Carpati si teoretizarea pretinsei inferioritati a lumii rurale romanesti in raport cu ierarhiile nobiliare
maghiare si cu cultura aulica si urbana a acestora au alimentat masiv resentimentele pe care le-a
provocat destramarea monarhiei austro-ungare si politica revizionista maghiara.In aceiasi
ani,scoala istorica si lingvistica romaneasca produce opere stiintifice importante pentru intelegerea
etnogenezei romnilor: Inceputurile vietii romane la gurile Dunarii. si Getica ale lui Vasile
Parvan,primele volume ale monumentalei Istoria Romanilor a lui Nicolae Iorga, Istoria Limbii
Romne de Al.Rosseti.
Nicolae Densusianu,in lucrarea aparuta postum in 1913, Dacia Preistorica de 1200 de
pagini,reconstituia isotira unui presupus imperiu
pelsagic,care,pornind din Dacia cu 6000 de ani i.Hr.,s-ar fi intins pe o mare parte a
globului,Densusianu sustinea ca de la Dunare la Carpati s-a revarsat civilizatia asupra celorlalte
parti ale lumii.De aici ar fi pornit spre Italia si stramosii romanilor,iar limba daca si latina nu sunt
decat dialecte ale aceleiasi limbi.
C.C.Giurescu afirma in Formarea poporului romn ca,asa cum nimeni nu s-a gandit sa
conteste continuitatea francezilor in Galia,sau a
spaniolilor si a portughezilor in Pen.Iberica(a admis oare vreun istoric ca galo-romanii si-au parasit
locuintele plecand din Galia peste Alpi sau Pirinei,pentru a se intoarce mai tarziu,dupa
secole,indarat acasa?Sau ca spaniolii au trecut stramtoarea Gibraltar,in Africa,pentru a reveni,dupa
sute de ani,in vechiul teritoriu?),nici continuiteatea dacilor nu poate fi pusa la indoiala.
Acesta mai sustine si ca dacii alcatuiesc baza etnica a poporului roman[...]fiindca dacii erau
locuitorii satelor si,oricat de numeroase au fost orasele in noua provincie,totusi satele le intreceau
cu mult...Daca romanismul a prins radacini atat de puternice si de stabile in stanga Dunaii,e fiindca
au castigat pe acesti daci,pe bastinasi.
Gh.I.Bratianu,in O enigma si un miracol istoric:poporul romn(1937) , afirma ca ,intr-o
epoca in care izvoarele istorice se ocupa de

conducatori,capetenii ale locurilor,era normal ca populatia aservita sa fie ignorata,chiar daca

aceasta era mai numeroasa si,precis,mai evoluata,in unele regiuni cel putin,decat nomazii care au
navalit peste ea si o exploatau. Continuitatea si romanitatea au fost sustinute si de alti filologi si
istorici romni:Aurelian Sacerdoteanu,David Prodan,C-tin Daicoviciu,Sextil Puscariu,N.Dragan Emil
Petrovici.
Pe de alta parte,insa,miscarile de extrema dreapta dezvoltau asemenea extremei drepte
germane,fascinata de trecutul legendar al indo-germanilor si al gotilor un discurs
autohtonist,care supraevalua importanta elementului dacic in contrast cu civilizatia
mediteraneana,pe care o considera decadenta.
ISTORIOGRAFIA COMUNISTA
Dupa al II-lea Razboi Mondial,cand,atat Ungaria cat si Romania au devenit state satelit ale
URSS,teoriile staliniste despre caracterul imperialist al stapanirii sclavagiste romane si despre
importanta civilizatoare a slavilor in istoria Europei au modificat dramatic intregul context
istoriografic(deceniile 5 si 6).(In 1947,istoricul Romaniei,Mihail Roller, conducand redactarea
manualului scolar de istorie a romanilor,exagereaza importanta elementul slav in formarea
poporului roman.Pentru a-si sustine conceptia,acesta subliniaza netemeinicia afirmatiilor istoricilor
burghezi care considerau transformarea Daciei in provincie romana ca fiind una din minunile pe
care le-a cunoscut istoria noastra.El atrage atentia,insa,asupra cruzimii cu care tratau romanii
popoarele subjugate(inclusiv dacii).De asemenea,isi intareste convingerile scotand in evidenta
eroismul si implicarea cu care dacii au luptat impotriva romanilor,tocmai pentru ca nu doreau sa
cada in sclavia Imperiului Roman. Exagerarea tendentioasa a latinitatii are drept obiectiv a evita
studierea si cunoasterea popoarelor vecine,in absoluta lor majoritate slave,si a influentei pe care
aceste popoare au exercitat-o asupra formarii si dezvoltarii poporului romn.
In actiunea sa de consolidare a puterii obtinute in 1965,Ceausescu a declansat o mare
operatiune de reinviere a sentimentului national al romnilor.In acest context,a putut fi reevaluata si
contributia limbii latine si a civilizatiei romane la cristalizarea civilizatiei romnesti.
Numai ca,destul de repede,ideologia si istoriografia oficiala au ajuns sa fie dominate de
teorii care minimalizau aportul factorului roman,din nou denuntat ca asupritor,de data aceasta in
favoarea civilizatiei locale a geto-dacilor.Continuitatea si unitatea acestei civilizatii erau obsesiv
afirmate,trecandu-se sub tacere particularitatile locale;diferiti diletanti sustineau ca limba dac,nu
latina,reprezinta matricea limbii romne;lucrari oficiale se straduiau sa probeze ca romnii erau
deja formati ca popor cu mult inainte de cucerirea roman,deosebindu-se astfel de toate celelalte
popoare germanice.
O polemica tot mai acerba cu istoricii maghiari si bulgari traducea,in anii 1980 ai secolului
trecut,tendinta regimurilor comuniste in declin de a folosi instrumentele nationalismului agresiv
pentru salvarea dominatiei exercitate de partidele comuniste.
In aceasta disputa,arheologia a dobandit un loc tot mai important,cu atat mai mult cu cat
sursele istorice scrise pentru sec. IV-X sunt aproape absente.Din pacate,elementele de cultura
materiala nu pot raspunde prin ele insele unor intrebari referitoare la originea etnica ori la limba
vorbita de purtatorii lor,astfel incat pot fi invocate ca argument de ambele parti.
Privind retrospectiv,putem constata ca afirmarea romanitatii romnilor a depasit mereu cadrul strict
stiintific,in masura in care a reprezentat si un semn al asumarii unei identitati europene,in vreme ce

absolutizarea traditiei traco-getice a reflectat mai degraba tendinta contrara,de inchidere intr-o
identitate istorica izolata si autarhica.
Istoriografia postcomunista de dupa 1989 a readus echilibrul in problemele romanitatii
romnilor.Importante sinteze de istorie publicate indeosebi dupa 1996 au evidentiat cu argumente
solide romanitatea romnilor.O analiza extrem de interesanta a fost realizata de istoricul Lucian
Boia in lucrarea Istorie si mit in constiinta romneasc.Aceasta sustine ca singura raportare
incontestabila a originii este oferita pana la urma de limba.Esenta romanica a limbii romne,la care
se adauga numele de romn, inclina intr-un sens balanta spre romani.O viziune similara este
sustinuta si de Adolf Armbruster,istoric originar din Transilvania,in lucrarea sa Romanitatea
romnilor.
In conditiile actuale,cand Romania,ca si statele vecine Ungaria si Bulgaria,fac parte din
Uniunea Europeana,argumentul intaietatii istorice nu mai are valoare politica,iar reconstituirea
trecutului mai are consecinte pentru drepturile inalienabile ale cetatenilor si comunitatilor acestei
regiuni.Romanitatea romnilor nu mai are a fi demonstrata si cu atat mai putin contestata;poate fi
recunoscuta acum ca fapt istoric cert.