Domnia in evul mediu,

Cea mai importana institutie medievala din Tara Romaneasca si Moldova a fost domnia iar in Transilvania voievodatul. In delungul timpului , nevoia de asigurare a promovarii intereselor comune si necesitatea apararii lor fata de pericolele din afara , au condus la formarea unitatii de triburi pentru protejarea vietii sau averii acumulate dar si jefuirea si ocuparea teritoriilor vecinilor mai slab pregatiti din punct de vedere militar. Astfel apare o noua forma de organizare sociala , prin care trecere comunitatea gentilica in procesul ei de destramare si facem referire la stadiul avansat al pregatirilor militare . In aceasta noua forma de organizare sociala , puterea comunitatii se schimba in mod esential si evident. In primul rand , adunarile obstesti se diminueaza treptat , iar din convocarea conducerii vor face parte doar capii familiilor instarite. In al doilea rand , sfatul obstii este tot mai mult format din oameni instariti , cu o buna stare materiala, apartinand noii aristocratii gentilice, dobandind inseminate privilegii asupra colectivitatii pe care o conduc. In al treilea rand, seful tribului ales initial periodic, ajunge sa fie desemnat pe viata , asumandu-si puteri tot mai mari pe care, le transmite urmasilor sai conform unor reguli proprii , uneori abusive, ceea ce va conduce de-a lungul timpului, la aparitia noilor monarhii sau regalitati ereditare, in cele mai multe cazuri. Domnia era condusa de domn care era stapanul tarii si a locuitorilor.Domnia in tarile romane a avut un caracter electiv ereditar adica domnii au fost alesi incepand din sec al XIV-lea din doua dinastii: dinastia basarabilor (in Tara Romaneasca) si dinastia musatinilor (Moldova) dar erau alesi pe tron de catre marea boierime, atat dintre fii legitimi cat si nelegitimi. Pentru a evita luptele pentru tron, care s-au manifestat, unii domni si-au asociat inca din timpul vietii pe unul dintre fii, mai ales pe cel mai mare ex: Basarab pe fiul sau Nicolae Alexandru. Domnul era considerat de esenta divina, era uns ca domn in biserica de catre mitropolitul tarii. Acesta avea numeroase atributii: Pe plan intern domnul avea atributii ca: administrativ-funciare (putea darui pamant sau sa ia de la boieri atunci cand il tradau, putea sa puna dari), atributia militara ( conducatorul oastei, cu titlul de mare voievod, s-au ocupat de organizarea si inzestrarea oastei, construirea unei cetatii ex: turnul Giurgiu, Soroca, Hotin, Chilia), mare judecator si legislator (scaunul
1

de judecata al domnului era instanta suprema, el hotara pedeapsa cu moartea; domnul judeca procesele cele mai importante: fie dintre boieri, fie dintre biserica si domnie), atributia financiara (dreptul domnului de a bate moneda), atributia religioasa (domnii romani ca buni crestini ortodoxi sau preocupat de organizarea religioasa, au acordat numeroase danii/cadouri ex: pamant, paduri, vii, obiecte de cult si privilegii fiscale si judiciare; generozitatea domnilor s-a manifestat in special spre manastiri si in sensul ca domnii au fost titori ex: Manastirea Cozia -Mircea cel Batran -metropola domneasca; Manastirea Putna, Manastirea Voronet -Stefan cel Mare; Manastirea Probota -Petru Rares; Manastirea Hurez Constantin Brancoveanu). Relatia dintre domnie si biserica a fost pozitiva de colaborare si sprijin; cea mai importanta functie religioasa medievala, mitropolitul, ocupa primul loc in sfatul domnesc si era loctiitorul domnului. Pe plan extern avea atributii ca: dreptul de a declara razboi si de a incheia pace si de a primii soli straini. Resedinta si cancelaria domneasca in Tara Romaneasca a fost: Campulung, Curtea de Arges, Targoviste si Bucuresti; in Moldova au fost: Baia, Suceava si Iasi. Intre sec XIV-XVI, domnii erau alesi pe viata de marea boierime; au dus o politica de intarire si consolidare a puterii domnesti si crestere a domeniului domnesc. Intre sex XVI-XVII au aparut modificari in evolutia domniei odata cu intensificare dominatiei otomane. In sensul ca incepand din sec XVI domnii incep sa fie numiti direct de la poarta. Autoritatea domnului scade in favoarea marii boierimi, exceptii in sec XVII a doua domnii: Matei Basarab in Tara Romaneasca si Vasile Lupu in Moldova. In sec XVIII in Tara Romaneasca si Moldova s-a instaurat regimul fanariot (1821) in conditile accentuarii dominatiei otomane asupra celor doua tari, a neincrederii portii in domni romani si inlocuirea lor cu domni straini de origine greceasca din cartierul Fanar din Constantinopol. Astfel, domnia cunoaste modificari importante ca: domnii scurte 2-4 ani; tronul se cumpara ca si celelalte functii de ai denota nivelul ridicat de coruptie ; Domnul era confirmat de poarta la un an respective 3 ani.Cea mai apasatoare trasatura a regimului fanariot a fost fiscalitatea excesiva care a apasat pe spatele taranimii. Principala obligatie a tarilor romane in timpui regimului fanariot a fost tributul insotit de alte obligatii financiare: (ex:peschesul), obligatii militare si obligatii economice in sensul ca tarile romane au aprovizionat cu cele necesare poarta si erau numite camara Constantinopolului.
2

Cele mai importante familii de domni fanarioti: Mavrocordat cel mai de seama reprezentant este Constantin Mavrocordat (s-a remarcat prin adoptarea unor masuri de reforma: administratie, justitie si mai ales pe plan social a desfintat vecinia; a sprijinit cultura prin infintarea de scoli) Ipsilanti, Caragia, Gica, Moruzi si Sutu. Domnia a jucat un rol important in lupta antiotomana, tarile romane si-au pastrat autonomia, nu au fost transformate in pasalacuri. Domnul in politica interna si externa a colaborat cu o alta institutie numita Sfatul domnesc; un organism cu character consultative, format dintr-un numar restrans de mari boieri credinciosi, loiali domnului. Sfatul domnesc avea atributii: administrative, fiscal si judecatoresti. Cele mai importante dregatorii(functii) si dregatori au fost: cea mai importanta personalitate dupa domn a fost mitropolitul(loctiitor al domnului), logofatul(seful cancelariei domnesti), vornicul(seful curtii domnesti), vistierul(seful vistierei). Inafara de aceste dregatorii principale in Tara Romaneasca si Moldova au existat doua dregatorii importante: Mare Ban al Oleteniei in Tara Romaneasca si in Moldova Portarul de la Suceava. Dregatorii secundare: spatarul (tinea sabia domnului), paharnicul (cel care gusta vinul domnului), postelnicul (se sfatuia), stolnicul ( se ocupa de masa), comisul (seful grajdurilor domnesti). In cazuri exceptionale in Tara Romaneasca si Moldova se convoca Adunarea Tarii care avea o larga reprezentare in sensul ca pe langa marea si mica boierime participa clerul, orasenimea (mestesugari si negustori) si taranimea libera. Adunarea Tarii era convocata din motive: alegerea domnului, dari, razboaie. Romanii intre sec IX-XIII s-au organizat intr-o serie de autonomii locale care au purtat denumiri ca: cnezat, voievodat, tari, ocoale, campuri etc In Transilvania cel mai important document care mentioneaza o serie de formatiuni prestatale romanesti numite voievodata este Faptele Ungurilor scrisa de Anonymus; sunt mentionate 3 voievodate: Voievodatul lui Menumorut (zona Oradiei) resedinta Biharia, Voievodatul lui Gelu resedinta Dalbaca (in zona Clujului) si Voievodatul lui Glad cu resedinta la Cuvin (in zona Banatului). Aceste voievodate sunt mentionate cu ocazia expeditiei maghiare organizata la sfarsitul sec al IXlea pentru cucerirea Transilvaniei. Alti conducatori locali sunt amintiti in sec XI de Legenda Sfantului Gerrard : Voievodatul lui Gyla (in Transilvania) si Voievodatul lui Ahtum (in Banat).

Transilvania a fost cucerita de maghiari intre sec XI-XIII in mod sistematic datorita rezistentei romanilor. Pentru a-si consolida stapanirea in Transilvania, regalitatea maghiara a adus o serie de colonisti: secui, sasi, cavaleri teutoni. Secuii si sasii asezati in Transilvania incepand cu sec XIIXIII s-au bucurat de o serie de privilegii din partea regalitatii maghiare (pamanturi, fuctii etc.) si au format impreuna cu maghiarii elita politica mai ales incepand de la mijlocul secolului XV cand conducatorii romanilor au fost eliminati din institutile politice iar drepturile politice si religioase ale romanilor au fost incalcate desi romanii formau majoritatea populatiei Transilvaniei. In timpul regatului maghiar, Transilvania a fost organizata din punct de vedere administrativ-teritorial in comitate (formatiuni de tip apusean), districte si tari (ex: tara Maramuresului, tara Hategului, tara Fagarasului, Barsei, zone de margine locuite de romanii care si-au pastrat mult timp organizarea proprie romaneasca). Voievodatul Transilvaniei, supus coroanei maghiare a fost condus de un voievod numit de regale maghiar al carui vasal era. Cel mai important voievod al Transilvaniei, Iancu de Hunedoara (1441-1456) este inmormantat la Alba Iulia. Pentru Tara Romaneasca cel mai important document care mentioneaza o serie de autonomii locale sub forma de cnezate si voievodate este Diploma Cavalerilor Ioaniti (1247). A fost emisa de regale maghiar Bela al IV-lea, ordin militaro-calugaresc format in timpul cruciadelor, in legatura cu asezarea acestora in Banatul de Severin (zona care apartinea regalitatii maghiare) din motive : economice, militare (pericolul tatar) Din diploma aflam o serie de informatii pretioase despre structura economica, sociala, militara, religioasa de tip feudala, despre organizarea lor politica in cnezate si voievodate ca: cel mai puternic voievodat a fost Voievodatul lui Litovoi pe Jiu caruia ii apartinea si Tara Hategului pentru care era vasal regalitatii maghiare; pe Arges, Voievodatul lui Seneslau, cnezatele lui Ioan si Farcas in Oltenia.Descalecatul lui Negru voda din Fagaras 1290-1291 in istorografie au existat numeroase discutii in legatura cu acest descalecat care in viziunea cronicarilor medievali insemna Intemeiere de tari si mult timp s-a crezut ca Negru Voda ar fii intemeietorul statului medieval, Tara Romaneasca. Dupa lungi discutii s-a ajuns la concluzia ca acest descalecat este o legenda, un mit; statul medieval Tara Romaneasca nu s-a format in urma unui descalecat, procesul de unificare a formatiunilor politice s-a realizat sub autoritatea lui Basarab I, o personalitate locala care a reusit sa uneasca sub conducerea sa
4

teritorile din drepta si stanga Oltului in sec al XIV-lea. Basarab I a domnit intre 1310-1352, a intemeiat dinastia basarabilor care va conduce destinul Tarii Romanesti pana in sec al XVI-lea; a intrat in conflict cu regalitatea maghiara, cu regale Carol Robert de Anjou, conflict care s-a materializat prin celebra batalie de la Posada din 9-12 noiembrie 1330, care s-a incheiat cu Victoria lui Basarab, care a insemnat independent Tarii Romanesti si a asigurat un cadru favorabil dezvoltarii tanarului stat Tara Romaneasca. Batalia este mentionata in lucrarea Cronica pictata de la Viena. In Moldova , Dimitrie Cantemir scrie cronici legate de , anumite formatiuni prestatale romanesti care au purtat denumiri de: ocoale, campuri, tari (ex: tara Brodnicilor, Bolohovenilor),sau republici asa cum le-a mentionat autorul in scrierile sale. Regalitatea maghiara a incercat incepand cu sec XIII-XIV sa isi extinda stapanirea si la E de carpati sustinand mai ales pericolul tatar. Astfel, intre anii 1343-1345 regele maghiar Ludovic I de Anjou a organizat o expeditie militara impotriva tatarilor in urma careia a creat o marca de aparare (provincie) cu sediul la Baia si la numit in fruntea acesteia pe Dragos, voievod maramuresan care a participat la expeditia regelui maghiar si de care se leaga primul descalecat. Astfel se considera ca Moldova s-a format ca stat medieval in urma a 2 descalecate. Primul descalecat este descalecatul lui Dragos, voievod maramuresan aflat in relatii bune cu regalitatea maghiara, a condus marca cu sediul de la Baia, a domnit doar 2 ani si a fost urmat de fii sai Sas si Bole. Aceasta etapa este considerata nucleul de formare a statului moldovean. A doua etapa 1359, descalecatul lui Bogdan, voievod maramuresan cu central la Cuhia, aflat in relatii tensionate cu regalitatea maghiara, mentionat in documentele maghiare ca fostul nostru voievod si infidel notoriu. Bogdan datorita acestor neintelegeri descaleca in Moldova, cu rudele sale, ii alunga pe urmasii lui Dragos si este recunoscut ca si conducator de populatia locala. Prezenta lui Bogdan in Moldova a deschis conflictul cu regalitatea maghiara ,conflict care s-a desfasurat intre 13641365 care s-a incheiat cu Victoria lui Bogdan, care a insemnat independenta Moldovei. Daca Tara Romaneasca s-a format datorita aportului unei personalitati locale, in schimb Moldova s-a format in urma unui descalecat, intemeietorul fiind Bogdan, ingropat in biserica de la Radauti, considerata o metropola domneasca ingrijita de toti domnitorii care au urmat dupa el. Cei mai important urmasi a lui Bogdan au fost: Petru I
5

Musat, care a intemeiat dinastia musatinilor, a stabilit capital la Suceava, s-a ocupat de dezvoltarea economiei, mai ales a comertului;

Bibliografie : Site-uri: www.Wikipedia.ro

http://www.vistieria.ro

Carti:

INTRE ORIENT SI OCCIDENT, Tarile Romane la inceputul epocii modern (1800- 1848), Neagu Djuvara Istoria militara a Poporului Roman, vol.4, editura militara. O istorie a romanilor de Ion Bulai.