Sunteți pe pagina 1din 3

Biserica şi Domnia în Evul Mediu românesc

- Instituţiile statale reprezintă o sinteză politică originală şi unitară pe întreg cuprinsul pământului
românesc
- Apariţia instituţiilor statal-medievale este justificată prin rolul lor, acela de apărare a
independenţei şi suveranităţii iar când acestea au încetat să mai existe, instituţiile au apărat şi consolidat
puternic autonomia.

Domnia

- Este instituţia centrală în Ţara Românească şi Moldova - calitatea de mare voievod - comandant
suprem al oastei şi cea de domn şi singur stăpânitor - şef al unui stat independent şi suveran.
- Domnul - şeful statului = suveran şi suzeran
- aprobă orice schimbare de proprietate
- emite hrisoave de cancelarie
- conduce întreaga administraţie
- suprema instanţă judecătorească
- bate monedă
- instituie sistemul de impozite
- iniţiază politica externă a statului
- semnează tratate
- Puterea domnului este îngrădită doar de marea boierime, care nu de puţine ori s-a
manifestat ca o forţă ostilă.
- Funcţia voievodală - în Transilvania - se manifestă ca autoritate politică în tendinţele sale
permanente de a spori autonomia Transilvaniei în raport cu Ungaria (Transilvania era o ţară românească
autonomă şi vasală Ungariei medievale - stat suzeran). Ex. voievozii Roland Borşa 1288-1293 şi
Ladislau Kan 1294/1295-1315 au condus ca adevăraţi suverani.
- Curtea domnească - a fost centrul vieţii politice în Moldova şi Ţara Românească, respectiv
Transilvania.
- Alba-Iulia, Târgovişte, Iaşi - construcţii rezervate Domniei
- până în sec. XVII au existat reşedinţe mobile, unde Domnul se deplasa periodic împreună cu
suita, curtea (în târguri, oraşe)
- după ce reşedinţele devin stabile, s-au purtat lucrări de amploare cu meşteri speciali ce au dat un
grad de confort şi rafinament apropiat nivelului Europei de atunci (orchestre de muzicieni, serbări, baluri,
teatre, etc.). Pictori italieni au primit comenzi pentru curţile de la Bucureşti şi Iaşi.
- Ieremia Movilă, Constantin Şerban, Istrate Dobija - au purtat costume occidentale.
- La curtea domnească a fost concentrată marea boierime - familii celebre: Movileşti,
Cantacuzini, Băleni, Teleki.

Domnii - protectori voievodali ai culturii


- Domnia - prin autoritatea sa centrală a menţinut specificul statal al ???tului românesc, deşi în
condiţii foarte grele.
- Ştefan cel Mare - ocupă un loc cu totul aparte:
- a construit curţi domneşti la Suceava, Iaşi, Vaslui, Hârlău, Cotnari, Piatra
Neamţ, Bacău
- 44 de lăcaşuri de cult - tradiţia populară
- 32 edificii religioase: Putna, Neamţ, Voroneţ, Iazrău, Dobrovăţ,
(Râmnicu Sărat - Muntenia), biserica din Feleac - Mânăstirea Vad -
Transilvania.
- a realizat danii la Mânăstirea Zagrafos (Muntele Athos)

Neagoe Basarab - biserica episcopală de la Curtea de Argeş (Gavril Protul)


- “Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie” - corpus de idei
privind arta de a guverna - operă importantă a literaturii române vechi

Despot Vodă (Moldova) - colegiul latin de la Cotnari


- a pus bazele unei biblioteci
Petru Cercel - a sprijinit cultura de inspiraţie a Renaşterii. Curtea de la Târgovişte - a construit
turnul Chindiei; a refăcut şi lărgit palatul

Matei Basarab şi Vasile Lupu


- tipografii: Câmpulung, Govora, Iaşi
- 1640 - Iaşi - colegiu cu predare în limba latină (V. Lupu)
- Târgovişte - şcoală superioară greco-latină (Matu Basarab)
- lăcaşe religioase: Arnota, Căldăruşani, Strehaia, Bărbăteşti, Sărindor (Matu Basarab)
- lăcaşe religioase: Trei Ierarhi (Iaşi), Serbeşti Orhei, Biserica Sfânta Paraschiva din
Livov (V. Lupu)

Şerban Cantacuzino
- Academia Domnească - Bucureşti
- Şcoala Patriarhiei Constantinopolitane
- 1688 - în timpul său apare Biblia de la Bucureşti
- a ridicat Mânăstirea Cotroceni

Constantin Brâncoveanu
- stilul brâncovenesc (împletire între stilul bizantin şi arta populară românească)
- a ridicat mânăstiri: Hurez, Brâncoveni, Sf. Gheorghe Nae
- a reclădit Curtea Veche din Bucureşti
- a construit palate: Potlogi, Mogoşoaia
- a deschis tipografii: Buzău, Bucureşti, Târgovişte
- 42 cărţi în greacă şi 39 cărţi tipărite în limba română
- a fondat aşezăminte religioase: Făgăraş, Ocna Sibiului, Ismail, Constantinopole.

Concluzie: Domnia, prin autoritatea sa centrală a oferit stabilitate şi garanţie dezvoltării unitare a
culturii.

Organizarea bisericească

- biserica în evoluţia sa a jucat un rol important în justiţie, în cultură, în apărarea fiinţei noastre
spirituale mai ales în lipsa unei autorităţi politice.

Viaţa creştină
- a continuat în Dobrogea = Bisericuţa de piatră de la Dinogeţia - Garvăn (sec. XI-XIII) - şi 2
lăcaşuri de cult creştin la Niculiţel
- Mitropolia Vicine - Iachint - 1359 a fost recunoscut ca mitropolit al Ţării Româneşti
- Transilvania - episcopii ortodoxe: Dăbârca (Gelu), Bihor (Menumorut), Alba Iulia - pe această
bază s-au constituit mai târziu episcopiile catolice de mai târziu.
- marea ofensivă îndreptată împotriva ortodoxiei declanşată de papa Inocenţiu al III-lea ⇒ 1366 -
religia ortodoxă este scoasă în afara legii (Regele Ludovic de Anjou) - chiar şi în aceste condiţii românii
aveau proprii lor ierarhi: 1377 = Ghelasic - arhiepiscop; 1391 - “arhierei locali”; sfârşitul sec. XV -
Mitropolia ortodoxă = Feleac.

Afirmarea independentă şi suverană a Ţării Româneşti şi Moldovei - a creat o biserică pe măsură:


- 1359 - Mitropolia Ţării Româneşti - cu sediul la Curtea de Argeş - îşi impune autoritatea şi
asupra românilor din Transilvania.
- 1370 - apare Mitropolia Severinului
- 1401-1402 - a fost recunoscută la Constantinopol Mitropolia Sucevei (înfiinţată de Petru Muşat)
- sec. XV - sub autoritatea lui Alexandru cel Bun s-a construit Episcopia Românului pentru partea
de Sud şi Episcopia Rădăuţilor pentru regiunile din Nord
- 1503 - a apărut Mitropolia Ungro-Vlahiei cu episcopiile: Râmnicului şi Buzăului
Raporturile dintre puterea statală şi instituţia religioasă - biserica - au fost întotdeauna de
colaborare şi interdependenţă. (Mitropolitul a fost considerat al II-lea demnitar de stat, încorona pe
domnul, ungea religios - era considerat locţiitor al domnului). De fapt o particularitatea a bisericii noastre
a fost aceea că a sprijinit puterea centrală;
Biserica însăşi - s-a socotit o autoritate spirituală şi nu una politică.
- autoritatea politică supremă, biserica a recunoscut-o ca fiind aceea a Domniei.
Biserica ortodoxă - a fost tolerantă faţă de alte confesiuni
- o vreme limba de cult utilizată a fost slavona - menire culturală prin
intermediul mănăstirilor

Oameni de cultură români au acţionat pentru introducerea limbii române în oficierea cultului
ortodox. Ex. Diaconul Coresi - producţia de carte în întreg spaţiul românesc a contribuit la impunerea
limbii literare.

Concluzie: - Făurită în medii diferite, ca putere de cuprindere şi influenţă, spiritualitatea


românească medievală şi-a dovedit viabilitatea şi a contribuit într-o măsură
deosebită la întărirea unităţii de neam.
- Domnia şi Biserica au avut un rol esenţial în întreţinerea acestei unităţi spirituale,
unităţi a neamului românesc - premisă a viitoarei conştiinţe naţionale.