Raporturile dintre biserica si stat in Țarile Române

Andrieș Andreea cl X-a,,C,,

 Atunci când se vorbește despre raporturile dintre
biserică şi stat în societatea românească, mult mai
potrivită este sintagma „biserica în stat”, decât
„biserica şi statul”.
 Tara Romaneasca:
Organizarea 1359 – infiintarea mitropoliei Tarii Romanesti la Curtea
de Arges, capitala tarii. Era dependenta de Patriarhia

bisericeasca din Constantinopol, patriarhii urmau sa fie numiti de

catre patriarhul ortodox din Constantinopol.
1370 – a fost infiintata Mitropolia Severinului.
1503 – au fost infiintate Episcopia Ramnicului si
Episcopia Buzaului.
Moldova: Au fost ridicate manastiri precum: Vodita, Tismana, Cozia,
Dealu, etc.
1401 – a fost infiintata Mitropolia Moldovei la Suceava;
1404 – a fost infiintata Episcopia Romanului;
1471 – a fost infiintata Episcopia de Radauti;
1597 – a fost infiintata Episcopia de Husi.
Odata cu organizarea bisericii au fost ctitorite o serie de biserici si
manastiri: Neamt, Putna, Voronet, Moldovita, etc
 În prima jumătate a secolului al XIV-lea a avut loc procesul de unificare statală a
formațiunilor politice existente atunci la sud și est de Carpați, sub un singur
conducător. Dar o dată cu unificarea cnezatelor și voievodatelor românești de la sud
de Carpați într-un singur stat independent - Țara Românească, precum și după
formarea celui de al doilea stat - Moldova, la răsărit de Carpați, a avut loc și
unificarea bisericească din cele două state românești independente.

Deci, în locul mai multor ierarhi, existenți

pe lângă fiecare voievod, a fost ales unul
singur, purtând titlul de mitropolit. Cu alte
cuvinte, procesul de unificare politică a fost
urmat, în chip firesc, de unificarea
bisericească, așa cum s-a întâmplat și în
cazul statelor slave învecinate și cum era în
tradiția ortodoxă, ca organizarea
bisericească să se adapteze celei politice

În toate mănăstirile mari s-au desfășurat și
însemnate activități artistice, concretizate în
confecționarea de veșminte și vase liturgice, broderii,
sculpturi în lemn, icoane, chiar în pictarea unor
biserici și trapeze de către călugări etc.
Multe mânăstiri au îndeplinit un însemnat rol social-
umanitar. Încă din secolul al XV-lea, mănăstirile
mari dispuneau de "bolnițe", în care erau îngrijiți
călugării bătrâni și bolnavi, dar și unii credincioși
Este necesar să subliniem că în
secolele XIV-XVIII Biserica din
Țara Românească și Moldova
trebuie privită ca o Biserică de
stat, oficială - moștenire din
Bizanț, - ea deținând un rol
important în viața politică a țării
și îndrumând întreaga activitate
culturală și de asistență socială-
umanitară.
În realitate între biserica majoritară, cea ortodoxă, şi
statul român, a existat întotdeauna o implicare
reciprocă foarte profundă. Ţine de tradiţia bisericii
ortodoxe române de a fi loială statului, de a nu intra
în conflict cu statul, şi mai mult, de a se pune
necondiţionat în slujba puterii politice. Pe de altă
parte, puterea a manevrat biserica ortodoxă, în sensul
aservirii ei, şi a prigonit în timpul comunismului,
până la anulare, cultele minoritare.
 În concluzie: în Țarile Române, preoţimea a
pactizat cel mai mult cu puterea,și s-a ajuns la
o neîncredere a populaţiei faţă de biserica
oficială şi la atracţia, aparent apolitică.