Primul ajutor

în caz de înec

Înecul reprezintă moartea prin  deoarece lichidul împiedică și obstrucționează căile
asfixiere, datorată pătrunderii
apei în căile respiratorii.
Termenul de “înecare” desemnează imaginea clinică a unei
persoane care a inhalat apă sau alte substanțe sau fluide, dar
care este încă în viață și poate fi salvată. Înecul apare
respiratorii, aceasta fiind o situație tipică, ce poate apărea la
mare, la un lac, în râuri sau în piscină. Nu este necesar ca
victima să se scufunde în apă; principiul înecării poate să
apară chiar și în cantități reduse de lichid, motiv pentru care
este important să nu pierdem din vedere copiii, în zone care
conțin oale și căzi de baie, precum și în zonele cu piscine
gonflabile. Cel puțin o treime dintre supraviețuitorii unui caz
de înec suferă daune neurologice, moderate până la severe.
Amenințările imediate includ efectele sistemului nervos
central și cardiovascular. Prin urmare, acțiunea necesară cea
mai urgentă este îngrijirea imediată a victimei care se îneacă,
unde se include corectarea promptă a hipoxemiei și a
acidozei.
Cauzele care pot provoca înecul pot fi:
•trecerea bruscă de la temperatura ambiantă la
temperatura scăzută a apei, care poate crea o stare de
șoc numită „hidrocuție”;
•căderea pe plex sau pe regiunea genitală după o săritură
în apă de la înălțime mare;
•inhibiția prin panică emotivă;
•gâfâiala;
•Botezul prin cufundare completă în apă
 Principalele acţiuni ale salvatorului pentru salvarea
victimei sunt următoarele:
- apropierea în înot pînă în dreptul victimei, prin spate,
aceasta fiind luată de braţ sau de păr;
- aducerea victimei la mal, în înot pe spate sau pe burtă cu o
singura mînă, ţinînd cu cealaltă mînă victima; 

- victima trebuie ţinută cu faţa în sus, la suprafaţa apei; 

- adusă la mal, victima trebuie aşezată cu faţa în sus.
Până la venirea ajutorului medical calificat, salvatorii pot să
acorde primul ajutor în caz de înec. Acordarea primului ajutor
în caz de înec constă în efectuarea, cît mai rapidă, a
următoarelor operaţiuni:
- alarmarea echipei medicale de salvare; 
- eliberarea căilor oro-faringiene; 
- efectuarea respiraţiei artificiale; 
- efectuarea masajului cardiac extern; 
- dacă este conştientă, victima trebuie aşezată în poziţia pe o
parte, pentru a fi evitată voma.
 Ce se recomandă în caz de înec

În cazul unui înec, este extrem de important să solicitați o ambulanță.

În timpul așteptării ajutorului, este de asemenea important să scoateți victima din
apă.
Verificați respirația.
Așezați-vă urechea lângă gura și nasul persoanei și verificați dacă iese aer.
Uitați-vă dacă pieptul persoanei se mișcă.
Dacă persoana nu respiră, verifică pulsul (apăsați degetul pe încheietura mâinii
pentru a vedea dacă există puls timp de cel puțin 10 secunde).
Dacă nu există puls, puneți cu atenție persoana pe spate.
Pentru un adult sau copil, puneți podul unei palme în centrul pieptului, pe linia
mameloanelor.
Pentru un adult, apăsați aproximativ 3 până la 4 cm, și asigurați-vă că nu apăsați
pe coaste
Pentru un copil face același lucru, dar numai la 2 cm.
Faceți 30 de comprimări ale toracelui, la o rată de 100 pe minut sau mai mult, și
asigurați-vă că lăsați pieptul să se ridice complet între împingeri.
Verificați dacă persoana a început să respire din nou.
Aceste instrucțiuni nu sunt menite să înlocuiască instruirea pentru acordarea de
prim ajutor și, dacă aveți o astfel de pregătire, aplicați cunoștințele persoanei care
are nevoie.
 „Într-o lume ideală, toţi părinţii ar trebui să ştie să acorde primul
ajutor
Statistici internaţionale arată că peste 175.000 de copii
mor înecaţi anual în toată lumea, înecul fiind pe locul
doi în topul tragediilor, după accidentele auto. Ce este
însă şi mai grav, 10% din ei se îneacă la câţiva metri de
părinţi, fără să se zbată sau să strige după ajutor, aşa
cum ne-am aştepta cei mai mulţi. Pentru a preveni o
tragedie, părinţii trebuie să ţină cont de câteva măsuri
de siguranţă esenţiale.
Exceptând circumstanţele rare, oamenilor care se îneacă le este
imposibil, din punct de vedere fizic, să strige după ajutor. Gurile
oamenilor care se îneacă se scufundă în apă şi apoi reapar iar,
pentru o scurtă perioadă la suprafaţă. Gurile lor nu stau destul
de mult deasupra apei pentru a expira, a inspira şi a şi ţipa după
ajutor. Când oamenii se îneacă, gurile lor apucă doar să expire
şi să inspire repede înainte de a se scufunda iar, după cum
explica acesta.
Perioada vacanţei de vară este cea în care apar cele mai multe cazuri
de deces prin înec în cazul copiilor. În SUA, de exemplu, aproape 700
de copii se îneacă anual pentru că nu sunt supravegheaţi de un adult,
potrivit datelor furnizate de Centrul pentru Controlul şi Prevenirea
Bolilor (CDC), iar in Moldova nu este ocolită de astfel de cazuri, care
apar în timpul vacanţelor pe litoral sau când copiii merg să se scalde în
lacurile din apropierea caselor, adesea fără să fie însoţiţi de un adult
etc.  Unul dintre cei mai cunoscuţi salvamari din SUA, Francesco Pia,
care şi-a dedicat viaţa identificării de noi tehnici de salvare, demonta
într-un interviu mitul conform căruia persoanele care se îneacă atrag
atenţia pentru că ţipă şi se zbat. Acesta preciza că ceea ce se
numeşte , reacţia instinctivă care apare în caz de înec, atunci când
intervine senzaţia de sufocare, este mult mai silenţioasă decât ne-am
imagina.
in cazul copiilor, riscul de înec este cu atât mai mare,
motiv pentru care părinţii trebuie să ţină cont de câteva
reguli esenţiale atunci când merg însoţiţi de minori la
mare, la piscină sau în alte alte locuri unde poate să se
întâmple o tragedie.
 Fiţi prudenţi în timpul scăldatului şi
 respectaţi următoarele recomandări:
– scăldaţi-vă numai în locuri special amenajate, pentru că
într-un bazin necontrolat puteţi nimeri în gropi adânci, O clipă de neatenţie poate costa o viaţă!
albia poate fi nămoloasă, cu plante, pietre iar în râu puteţi
nimeri în curenţi repezi de apă, cu vârtejuri – situaţii ce pot
provoca traume, accidente şi chiar moartea;
– urmăriţi comportarea copiilor în apă; nu uitaţi că ei
trebuie să se scalde numai sub controlul părinţilor sau
altor persoane mature;
– dacă nu puteţi înota sau înotaţi rău, nu vă scăldaţi singur
şi nu intraţi în apă mai sus de brâu;
– nu vă scăldaţi în stare de ebrietate;
– înotând, nu treceţi după pistele de interzicere; nu vă
apropiaţi de mijloacele plutitoare; nu vă urcaţi pe
geamanduri şi alte mijloace de protecţie;
– nu plonjaţi de pe debarcadere, poduri şi alte construcţii;
nu practicaţi jocuri cu elemente de plonjare; nu lansaţi
semnale false de alarmă;
– nu folosiţi pentru scăldat saltele cu aer, anvelope din
cauciuc, scânduri;
– nu vă scăldaţi seara târziu şi noaptea;