Explozia de la Cernobîl

Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un accident major în centrala nucleară, pe data

de 26 aprilie 1986 la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a centralei, urmată
de contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare. Centrala electrică se afla, în apropiere
de orașul Prîpeat, Ucraina. Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident
 din istoria energiei nucleare. Un nor de precipitații radioactive s-a îndreptat spre părțile
vestice ale Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice ale Americii de Nord. Suprafețe mari
din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ
336.000 de persoane. Circa 60 % din precipitațiile radioactive cad în Belarus, conform
datelor post-sovietice oficial

În urma exploziei și a incendiului, clădirea reactorului e

demolată și cantități mari de radiații sunt eliberate în
atmosferă. Măsurile de siguranță sunt ignorate, iar
uraniul din reactor se supraîncălzește și se topește prin
bariera protectoare. 
 Accidentul a pus în discuție grija pentru siguran ța industriei sovietice de energie nucleară, încetinind extinderea ei pentru mul ți ani
și impunând guvernului sovietic să devină mai puțin secretos. Acum statele independente – Rusia, Ucraina și Belarus – au fost supuse
decontaminării continue și substanțiale. E dificil de estimat un număr precis al victimelor produse de evenimentele de la Cernobîl,
deoarece secretizarea din timpul sovietic a îngreunat numărarea victimelor.
 O eventuală tentativă de decelare a contribu ției radia ției emise din cauza accidentului la mortalitatea prin cancer în popula ția fostei
Uniuni Sovietice e complicată de faptul că nu se cunoa ște cu precizie nici măcar inciden ța naturală a multor tipuri de cancer,
arhivistica medicală în U.R.S.S. fiind, în mod vădit, extrem de primitivă, atât înainte cât și după accident.
 Pernicioasei și proverbialei secretomanii a regimului sovietic i se adaugă deci, pentru a complica și mai mult o eventuală tentativă de
estimare cu o precizie satisfăcătoare a numărului de victime afectate, în timp, de cancer, ca urmare a radioactivită ții emise cu
ocazia accidentului, o serie de alți factori precum imposibilitatea determinării precise a dozei încasată de diversele segmente
demografice afectate (deplasarea norului radioactiv n-a fost monitorizată și anun țată popula ției deasupra căreia acesta se afla la
fiecare moment,
 drept pentru care oamenii nu s-au putut proteja, ramânând în case, pentru a diminua contaminarea și doza încasată), realitatea
geopolitică fluidă (migrație internă și emigrație a populației poten țial afectată) produsă de dezintegrarea statului sovietic,
complicația adusă de o creștere a incidenței cancerului în popula ția fostei Uniuni Sovietice din alte motive decât radioactivitatea
produsă de accident, ca urmare a degradării condi țiilor sociale și de via ță ale popula ției după dezintegrarea federa ției:
 după dezintegrarea statului sovietic, pe fondul sărăcirii popula ției și ca urmare a liberalizării comer țului și publicită ții la articole gen
alcool și tutun, incidența maladiilor sociale gen alocoolismul și a comportamentelor de risc precum fumatul a crescut, fapt care a
condus în mod natural și la creșterea incidenței bolilor provocate de acestea, printre care se află și cancerele (oral, gastric și
hepatic, când e vorba de alcoolism, pulmonar și altele, când e vorba despre fumat).
 La populația care a intervenit inițial pentru limitarea consecin țelor dezastrului (a șa-numi ții “lichidatori”), stresul provocat de teama
de îmbolnăvire de cancer a indus uneori comportamente de risc care au condus la deces înainte ca un cancer, provocat sau nu de
iraderea în timpul intervenției, să apară (cazul tânărului de 26 de ani Andrei Tarmosian, mort de ciroză, după 24 de ani de la
accidentul de la Cernobîl, la vârsta de 50 de ani, ca urmare a consumului excesiv de alcool, este citat de anumi ți autori).
 Raportul Forului Cernobîl din anul 2005, condus de Agen ția Interna țională pentru Energie Atomică (AIEA) și Organiza ția Mondială a
Sănătății (OMS), a atribuit 56 de decese directe (47 de lucrători și 9 copii cu cancer tiroidian) și a estimat că mai mult de 9.000 de
persoane dintre cele aproximativ 6,6 de milioane foarte expuse pot muri din cauza unei forme de cancer. Raportul a citat 4.000 de
cazuri de cancer tiroidian între copiii diagnostica ți în 2002.
 Deși în Zona de Excludere a Cernobîlului anumite zone restrânse vor rămâne închise, majoritata teritoriilor afectate sunt acum
deschise pentru stabilizare și activitate economică.
 Victime imediate și pe termen
lung
 În afară de cele câteva zeci de victime imediate ale exploziei și expunerii masive a personalului centralei
și anumitor “lichidatori”, din cele câteva mii de copii care s-au îmbolnăvit de cancer tiroidian (un cancer
tratabil), până în anul 2013, cel puțin 16 au murit. Incidența cancerului tiroidian a rămas însă mai
ridicată chiar și în 2013 în anumite regiuni din Rusia, Ucraina și Belarus, asta la mai bine de două decenii
de la accident.

 Numărul suplimentar (față de numărul normal la populațuia generală ne-expusă) de leucemii și limfoame
apărute la cei care au intervenit pentru limitarea dezastrului (“lichidatorii”) a fost mic, fapt care
încurajează specialiștii să spere că în deceniile care vor urma, numărul suplimentar de tumori solide
(cancerele mai cunoscute) va fi și el mic la aceștia (lichidatori), și asta cu atât mai mult la populația
fostei Uniuni Sovietice care se presupune că a fost expusă ca urmare a contaminării solului și aerului pe
traiectoria de deplasare a norului radioactiv.

 Până acum, studiile Organizației Mondiale a Sănătății nu au putut decela o creștere a incidenței
tumorilor solide în populație, probabil pentru că expunerea fiind relativ mică, creșterea, câtă este, se
“îneacă” sub micile variații naturale ale incidenței de fond.

 În cel mai rău caz se consideră că va avea loc o creștere de 1 % a prevalenței cancerelor în populație, un
risc suplimentar aparent minor deci, în comparație cu prevalența naturală a cancerului în populație
(care ea este de aproximativ 45% (aproape unul din doi bărbați primește un diagnostic de cancer în
decursul vieții) pentru bărbați și aproximativ 38% pentru femei).

 Cifra procentuală aparent mică a creșterii prevalenței cancerelor, de numai 1 %, ascunde totuși o fațetă
mult mai puțin încurajantă a realității consecințelor accidentului, în măsura în care aceasta se traduce,
în cifre absolute, în mai multe zeci de mii de indivizi care vor face probabil cancer și de asemenea vor
muri, ca urmare a accidentului de la Cernobîl.
 Câteva lucruri pe care poate că
nu le știai despre Cernobîl
 Aproximativ cinci milioane de persoane din Ucraine, Belarus și Rusia trăiesc și azi în zone
recunoscute la nivel oficial drept contaminate. Conform estimărilor Organiza ției Mondiale a
Sănătății, efectele dezastrului nuclear de la Cernobîl pot duce la încă 9.000 de decese. Zece
reactoare de același tip ca cel folosit în 1986 sunt operaționale și azi în Rusia, din Leningrad la
Smolensk la Kursk. Oamenii care trăiesc în aceste zone sunt expuși constant la doze ridicate de
radiații, conform unei cercetări realizate de Greenpeace în colaborare cu oameni de știință din
Ucraina. 
 Cantitatea de radiații eliberată este de cel pu țin 100 de ori mai puternică decât cea eliberată de
bombele atomice de la Nagasaki și Hiroshima.
 Ploi radioactive au fost înregistrate până și în Irlanda. Ucraina, Belarus și Rusia au fost țările cele mai
afectate, înregistrând 63% din cantitatea totală de radia ții emisă la Cernobîl.
 Animalele care trăiesc în zona de excludere din jurul Cernobîlului manifestă o rată a mortalită ții mai
mare, un număr crescut de mutații genetice și o rată de înmul țire scăzută.
 Pădurea din apropiere a fost numită „pădurea ro șie” deoarece radia țiile i-au dat o nuan ță puternic
roșcată, lăsând doar moarte în urma lor.
 Prîpeat este un ora ș foarte contaminat și va rămâne abandonat deoarece plutoniul are nevoie de mai
mult de 24 000 de ani pentru a-și reduce doar jumătate din intensitate.
 Radiațiile au fost atât de puternice încât ochii pompierului Vladimir Pravik și-au schimbat culoarea din
căprui în albastru.
Suedia a fost prima țară care a informat lumea întreagă despre dezastru în timp ce guvernul ucrainean a
decis, la început, să țină secretă știrea despre explozie.
 În zonele contaminate, Cernobîlul afectează fiecare aspect din vie țile oamenilor, radia ția aflându-se în
mâncarea lor, în laptele și în apa pe care le consumă, în școli, parcuri și terenuri de joacă pentru copii și
în lemnul folosit pentru încălzire